tristete de toamna

Dar de ce iti doresti atat de mult sa lucrezi ? Pentru bani sau altceva ? Toata lumea pe care o stiu eu abia asteapta sa vina weekendul sa nu mai lucreze. :)

Nu neaparat pentru bani, pur si simplu simt nevoia sa vad oameni si sa imi ocup mintea cu ceva util. Stau de 18 ani si jumatate acasa si nu e firesc totusi la 41 de ani! Pe de alta parte ar trebui sa ma impac cu situatia si sa zic merci ca nu mai am fenomene psihotice.
Stii cum e, omul doreste mereu ce nu poate avea, cei care au servicii grele vor sa stea acasa si cei care nu lucreaza vor sa o faca.
Pana la urma ma voi impaca, va da Bunul Dumnezeu sa imi revin iar!

Eh, vezi ? :) Am descoperit adevaratul motiv pentru care esti trista. Tu de fapt ai nevoie sa socializezi cu oamenii. Dar lucrul asta poti sa il faci oricum, ca nu te tine nimeni (poate doar fobia sociala?). Poti sa iti faci prieteni si daca nu lucrezi. Iar ca sa faci ceva util, la fel, poti sa lucrezi pentru tine in particular. Uite, eu sint tot la fel ca tine, pensionat, si imi fac tot felul de treburi prin curte, construiesc diverse chestii.

Nu am fobie sociala, sunt doar putin timida!
Da, cred ca asta e, am nevoie sa socializez cu oamenii.
Totusi am mama, frate, matusa si o prietena ( care este operata de curând si pe care o mai vizitez).
Cred totusi ca am nevoie si sa imi folosesc mintea.
Ce parere aveti?

Dar nimeni nu te poate opri sa iti folosesti mintea. Chiar de astazi ai putea sa incepi. Uite, eu cand eram in clasa a 7-a studiam manualul de fizica de clasa a 12-a al lu mama, doar pentru placerea mea personala. Si inca mai studiez si in ziua de azi tot felul de lucruri care mi se par interesante.

E adevrat, pot sa imi folosesc mintea dar nici nu prea am rabdare! Ma simt deseori ratata, ca nu m-am realizat si acest lucru ma impinge la ceva si mai rau adica la invidie. Invidiez multi oameni sanatosi care au servicii!

Trebuie sa gasesti puterea sa iti accepti soarta. Acea invidie care te macina non-stop iti consuma toata energia si pe urma te miri de ce esti trista. Gandeste-te ca acea "realizare" la care ravnesti tu atat de mult nu e decat un simplu standard creat de niste oameni. Tu nu trebuie sa fii cum vor alti, nu trebuie sa iti spuna altii ce sa faci ca sa te consideri realizata. Tu trebuie sa iti gasesti propria ta realizare.
Am pierdut si eu cativa ani in acelasi fel. Nu imi imaginam cum sa traiesc fara sa am un servici si o familie ca toata lumea. Ajunsesem sa nu mai imi dau voie sa fac nimic in afara de ceva care poate sa-mi aduca cele 2 chestii pe care mi le doream. Dar nu puteam sa fac nimic in privinta asta (din cauza bolii) si atunci nu faceam chiar nimic toata ziua, decat plangeam... pana m-a luat o depresie ce m-a tinut 2 ani. Apoi am zis, gata, nu se mai poate, trebuie sa sterg totul si sa o iau de la zero. Sa vad ce pot sa fac in situatia data, sa ma bucur asa cum sint... ca trec anii si nu mai e mult pana plecam de pe lumea asta. Asta e, nu toti trebuie sa ne realizam in acelasi fel.

Multumesc mult pentru raspunsul tau frumos! Si eu reusesc uneori sa nu ma gândesc la acestea dar nu reusesc tot timpul!
Ma apuca ritmic tristetea, oi fi schizo-afectiva pana la urma!

Si eu am niste hobby-uri, cant la pian, pictez, ma plimb si ma mai ocup si de casa, de platit facturi, de facut cumparaturi, dar nu stiu de ce nu ma pot impaca cu atat!

Dar ca sa fiu sincera, nu am totdeauna rabdare sa practic hobby-urile!

Pai daca iti consumi toata energia cu invidia... nu iti mai ramane si pentru hobby-uri. Tu ai durerea aia in suflet ca nu ai oameni cu care sa socializezi si te face sa nu mai poti sa te concentrezi la altceva. Dorinta pentru socializare e mai mare ca cea pentru hobby.
Sau mai e o chestie. Daca la pian canti acasa la tine si nu te aude nimeni, atunci nu are nimeni cum sa te aprecieze. Chiar daca actiunea de a canta poate e destul de placuta pentru tine, parca tot ai vrea sa auzi pe cineva ca a fost impresionat de ce ai facut tu, ca altfel simti ca e inutil. Asa se intampla cu oamenii care au inclinare spre socializare, cum cred ca esti si tu. Caci mai sint si altii care nu au nevoie de aprecierea nimanui ca sa traiasca, sint "self-sufficient" (nustiu cum se traduce). Astia se impresioneaza singuri.
Am si eu un hobby (nu pot sa-l spun aici), construiesc ceva, si am gasit un forum pe net cu oamenii cu acelasi hobby cu care discut si in final pun poze cu ce am facut si lumea ma apreciaza. Si e un sentiment placut care te face sa mergi mai departe. :)

Daca am fi facut parte din alt secol, poate nu aveai astfel de idei. Femeile nu lucrau. Dar nici nu existau spitale, medicamente. Poate eram toti inchisi intr-un ospiciu. Bucura-te de ceea ce ai in viata, @ iisusebland, straduieste-te din rasputeri sa vezi partea plina a paharului. Conteaza unde mergem dupa, in vesnicie. Aici totul e efemer.

Multumesc mult, Clara, pentru gândurile bune! Sa stii ca ai dreptate! Doamne ajuta!

N-ai pt ce sa-i multumesti Clarei chiar deloc, iti este rau toamna din cu totul alt motiv, si anume ca mai trece un an si tu nu te-ai inscris la cursurile pe care le visezi, de canto, filologie sau ce-ti mai place tie ! Asa ca pune mana si identifica un domeniu, o scoala anume si strange bani pt inscriere ! Parca am mai discutat odata asta si te-ai demotivat singura instant ! Incepe sa te gandesti "ce pierd daca incerc" sau " ce-ar fi daca", apoi mergi efectiv la secretariate si intreaba de conditii pt anul viitor ! Pt inceput nu spune nimanui nimic !
Clara are cu totul alte motivatii intime fata de tine, ea e materialista si gerontofila ! Ea se bucura cand merge si plateste facturi pt ca are cu ce, pe tine te deprima cand te gandesti unde ai vrea sa fii si unde esti practic, adica la nevoile de baza de hrana si adapost ! Daca eram in razboi si dupa un bombardament poate te puteai bucura si tu ca ai hrana, adapost si ceva banuti pt ziua de maine !

Succes in lupta cu tine insati !

Avertisment pentru toti cei care luati legatura in particular cu Steve: are un caracter foarte urat si afiseaza pe forum Romedic tot ce ii spuneti in privat, chiar daca sunt lucruri confidentiale. Nu e bine sa discutati cu acest baiat care a fost dat o data afara de pe forum. Am primit reclamatii in privinta lui. Nu stiu de ce adminul il lasa pe forum cu un nou cont si nu respecta regulamentul. Atacurile lui la persoana si lucrurile pe care le spune din privat nu sunt in consonanta cu un comportament cel putin decent. Feriti-va de el.

Nu am intentionat sa te atac Clarita, am vrut doar sa subliniez ca ce te face pe tine fericita nu se potriveste tuturor !
Despre tine n-am spus mai mult decat ai spus tu singura de-a lungul timpului, iar de faptul ca te bucura euroii oricat de putini, nu trebuie sa te rusinezi, foarte multe femei (cunoscute) au aceasta motivatie si satisfactie profunda !
In schimb apreciez maxim la tine mesajele in care promovezi sau aperi religia, clar si foarte documentat !

Oricine este sincer poate sa-mi scrie orice fara sa se teama de indiscretii gratuite ! Esti si putin perfida si manipulatoare ! Asta esti tu si mai multi prieteni ai tai au spus asta despre tine tot aici pe forum ! Ai o memorie foarte selectiva cand vine vorba despre cum i-ai tratat tu pe altii ! Nu te mai victimiza ca aici oricum nu este vorba despre tine ! Holla !

Si nu mai trage lumea in jos, refera-te doar la suferinta psihica pe care tu o cunosti foarte bine si metode de depasire a ei ! Altfel sfaturile tale sunt bune doar pt plafonare sau retardare !

Iisuseebland, ai fost la psihiatru luna asta cum ai fost programata? Ti-a schimbat ceva in tratament, ti-a mai dat ceva recomandari? Pe langa unele dintre biserici functioneaza niste comitete de femei credincioase care se ocupa cu fel-de-fel de indeletniciri utile societatii, de la ajutorarea bolnavilor la stransul de haine pt saraci si cine stie mai ce. Oare nu te-ar tenta sa participi si tu, ele ti-ar fi colege, ai mai socializa acolo, poate te-ai imprieteni cu cateva. Altceva: pe la cateva primarii exista Centre de zi pentru pensionari (nu cluburi, Centrul e un ceva mai mare, nu toate primariile de sector au). Au o multime de activitati: cursuri de limbi straine, de dansuri populare sau de societate, cercuri de pictura, de maini indemanatice, de croitorie, cenaclu literar, calculatoare, biblioteca, pian, sali de fitness si gimnastica medicala, sah, remi, cerc de teatru, trupa de teatru, rasoteca (acolo se zic bancuri si are mare trecere printre depresivi) si cine stie mai cate, depinde de la un centru la altul -am auzit si de curs de limba coreeana sau de fashion design! (depinde ce voluntari gasesc). Totul e gratuit si a la legere, fiecare invata ce si cat poate, probabil cei mai multi se duc acolo pt. socializare. Au si psiholog. Nu stiu daca primesc si pensionati medical, normal ar fi sa primeasca, ar trebui incercat, eventual insistat pe langa psiholog, poate. Vezi unde au pian, putini stiu canta, le-ai putea canta la micile spectacole interne sau la petreceri. Insista pe ce poti sa le oferi tu -si cand te simti rau, poate ar fi bine sa nu te duci pe acolo.
Cu invidia, asta e, poate e mai bine asa, accept-o. Educatia, sentimentele si credintele tale te impiedica sa pui alta intrebare in locul celei pe care o pui: De ce ceilalti(au facut facultate, pot merge la serviciu, sunt sanatosi)? Invidiaza-i daca asta te face sa te simti un pic mai bine si nu te mai simti vinovata.

Steve, discutia asta relativ la tristetea lui Iisusebland se poarta periodic si de cate ori i se dau sugestii despre cum sa urmeze cursuri sau facultati nu mai raspunde (semn ca nu o ajuta sfaturile) sau spune singura ca de fapt nu poate invata si nu poate lucra. Si ca are o fixatie cu facultatea si serviciul. Ca de fapt i-ar fi placut sa aiba colegi, fiind o fire sociabila. Si ca nu are fenomene psihotice dar are o psihoza ce-i revine o data la cateva luni.

Clara, daca vrei sa un anumit lucru sa nu se afle, apoi nu-l spui la nimeni, nu-l scrii nicaieri, nu ti-l trimiti nici tie insati intr-un mesaj privat. Nici nu putem avea pretentia de la altii sa tina minte peste timp ca ceva a fost scris public sau privat. Unii -ca luam, ca nu luam medicamente -nu avem o memorie asa de buna.

Multumesc mult pentru raspuns, Catinca!
Da, am fost la psihiatrie luna aceasta si mi-a dat amitriptilina dar nu pot sa o suport, ma agita si nu mai dorm, am luat doua saptamani. Asa ca raman cu olanzapina de 15 si cu xanax.
Multumesc pentru sugestii!
Doamne ajuta!

Din pacate am intrebat la Centrul pt. pensionari, primesc doar pensionati de varsta, nu medical. Desi poate, cu insistenta, s-ar mai putea, zic eu, rezolva... In orice caz, s-a inteles ideea, s-a inteles ca nu va place la Estuar si din ce motive si a ramas ca in cateva saptamani sa se vorbeasca la Primarie si biserica si sa se vada ce e de facut pt. voi, privind nevoia de socializare.
Sanatate!

Ce sa faca ea la 41 de ani intr-un grup de mosi si babe ?

Martin...:)) nu-i judeca pe toti cei peste 56 de ani dupa parintii tai! Mosi si babe care merg acolo sa-si perfectioneze limbile straine sau sa invete coreeana (am vazut o tabla plina de coreeana, uau... curajosi mosi si babe trebuie ca-s cei ce frecventeaza cursul ala !) sau rup podelele scenelor la spectacole de dans, sau incep un hobby pe care si l-au dorit o viata dar n-au gasit timp pentru el.
In orice caz, ar gasi mult mai multe in comun decat cu studenti de 18-19 ani, daca ar incepe o facultate la 41 de ani!
O solutie totusi trebuie gasita, nu? Facultate nu putem face ca nu putem invata ori avem fobie sociala severa, pensionarii sunt mosi si babe cu care nu ai ce discuta cand tu ai 38-41 de ani, la biserica e de munca si doar noi suntem pensionati medical, n-om munci de pomana daca nici pe bani n-o facem, la Estuar e deprimant ca aia-s retardati si noi doar psihotici in acte, in adevaraciune suntem bine, iar cei de-o varsta cu noi sunt cu serviciu, cu copii, cu parinti bolnavi, nu le arde de noi. Si noi intre noi nu avem de gand sa ne organizam, barem sa iesim o data pe saptamana la aer, e prea complicat cu mens sana in corpore sano. Nimic nu se poate face. Viata-i grea si lumea rea.

Da, dar poate vrea sa-si gaseasca un iubit acolo, si diferenta de varsta ar fi prea mare.

P.S: Aia cu "parintii tai" a fost chiar nesimtita ! Eu cand am zis mosi si babe nu ma refeream ca la ceva jignitor, ci pur si simplu la niste oameni batrani.

@ CatincaR

Psihotici sunt doar cei care nu iau tratament. Ceilalti sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Faceti diferenta. Poti sa mergi 15 ani fara episod psihotic, cu tratament.

@ Martin

Atunci spune-le batrani daca voiai sa zici batrani. Nu e frumos sa ii jignesti.

Moș si baba nu inseamna o jignire. Doar snobii cred ca este !

Clara, eu cred ca psihotica e o persoana ce are o psihoza, la fel cum nevrotica e o persoana ce are o nevroza. Mai nou se spune Tulburari la bolile astea, dar nu stiu cum sa te referi la bolnavii respectivi...tulburati? Chiar si psihiatrii spun "psihotic".
Prin urmare, cineva care are schizofrenie sau tulburare deliranta sau tulburare bipolara (numita anterior psihoza maniaco-depresiva) etc. au o psihoza si pot fi numiti psihotici, ca-s sub tratament, ca nu-s. Psihoza nu se vindeca de obicei -poate rarisim- doar simptomele pozitive (mai ales) pot fi tinute sub control de medicatie. Pot -nu inseamna ca intotdeauna sunt tinute sub control. Si iata ca avem pe forum schizofrenie refractara la tratament (diagnostic la iesirea din spital), schizofrenie fara fenomene psihotice dar cu o psihoza urata la cateva luni si...hai sa ma opresc aici, dar exemple sunt cu nemiluita. Toti iau tratament dar multi mai au simptome psihotice, ca sunt constienti de ele, ca nu-s.
Episodul psihotic e o criza, o perioada de acutizare a bolii. Dar boala, psihoza e prezenta de-a lungul anilor, chiar si in lipsa episoadelor psihotice. Acesti bolnavi se numesc "psihotici" de la numele generic al grupei de boli (psihoze), nu de la episod.

Imi pare rau, psihotic esti doar atunci cand delirezi sau te afli in criza. In rest esti in deplinatatea facultatilor mintale. Am vorbit cu un doctor despre asta. Mai cerceteaza.

Deplinatatea facultatilor mentale e o sintagma folosita la notariat, ca sa poti semna un act legal. In instante se folosesc alti termeni: capacitate, discernamant. Nu prea vad care e legatura, noi vorbeam de domeniul medical, psihiatric. Oricum, dupa cum am spus, oficial se spune: persoana/bolnav/pacient cu tulburare psihica. Asa ca prin "psihotic" poa' sa inteleaga fiecare ce vrea. Dexonline zice ca mine: PSIHÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de psihoză. (< fr. psychotique).
Hai, noi sa fim sanatosi, in rest...

Am pretentii de la dvs doamna Catinca, aici are dreptate Clara, psihotic este mai mult adjectiv si doar in mod fortat poate fi folosit ca substantiv ! Corect este "suferind de psihoza sau tulburare psihotica " si mentionat " stabilizat sub tratament" sau "in curs de stabilizare dupa episod psihotic recent" sau "in abandon terapeutic" !

In fine, ca veni vorba de mosi ma abtin sa spun o minirautate dar totusi, ce mai faci Clara ? De Craciun !
Un mar si o rautate/day, keep the doctor away ! :D

"Psihotic", la fel ca "diabetic", "paralitic", "depresiv" s.a. Sa speram ca in anii viitori o sa se substantiveze "tulburat" si atunci scapam de cuvantul asta oribil, "psihotic". Plus ca atunci toti sunt la gramada, suferinzii de tulburare nevrotica de anxietate si suferinzii de o tulburare psihotica stabilizata sub tratament. E bine zis, domnul Steve?
Ma duc sa-mi umplu un pahar de tulburel tulburel (nu folosesc spartura de narcotice) si ma bag la nani -pardon, ma intind pe pat cu scopul de a dormi. Somn usor!

'Neata! Cu insomnia mea din crucea noptii maine-poimaine ma gasiti inscrisa in Asociatia Alcoolicilor Anonimi aka Asociatia Suferinzilor Anonimi de Tulburare de Abuz si Dependenta de Alcool. E bine scris, dom' Steve?
Hâc!