TRAUMA ORIGINARĂ

Cu delicateţea necesară abordării unui asemenea subiect, v-aş întreba DACĂ - în timpul sarcinii - mamele dumneavoastră au avut de îndurat evenimente traumatice (gen: neînţelegeri cu socrii, dificultăţi locative, infidelităţi ale partenerului, etc).

Am deschis acest subiect observând preocuparea insistentă a unor useri pentru depistarea traumelor declanşatoare ale dezechilibrului psihic. Numai despre TRAUMA ORIGINARĂ nu am citit mai nimic pe acest forum. Mă miră această opacitate... Că până şi omul primitiv avea habar de faptul că starea emoţională a gravidei joacă un rol cheie în DEZVOLTAREA CEREBRALĂ, respectiv în STAREA DE SĂNĂTATE MINTALĂ a copilului ce urma a se naşte.

Nu stiu si NU cred DAR,
stiu o vecina ce mi-a povestit ca mama ei a avut astfel de probleme,
(de ce? mi-a povestit?)
si ea este o "sensibila"..apoi si ea a avut probleme cu sarcina ca fiind pana-n 89..nimeni in afara de ea NU dorea acea sarcina..a 2-a..,
iar
fiica ei, are aceeasi problema-fiind tanara...si sensibila la orice.cuvant.

Felicitari pt subiectul "deschis"...
da, chiar sunt curioasa ce se va mai scrie..
p.s.
ii voi povestii zilnic si vecinei, ea neavand calculator.
O seara buna,

@ Verbina

Mama nu a avut nici un fel de trauma in timpul sarcinii cu mine.
S-a hranit foarte bine, a fost linistita, a citit, s-a rugat, a mers la spectacole.
Mi-a spus ca s-a simtit foarte foarte bine.

Problema a fost ereditatea care a dus in cazul meu, la aparitia la varsta de 16 ani, in urma unor socuri emotionale, la aparitia tulburarii afective bipolare.
Bunica era bolnava de schizofrenie iar tata a facut si el, dupa nasterea mea, o tulburare afectiva.

Depinde, Clara...

Trauma originară nu este neapărat o traumă a perioadei intrauterine. Poate fi şi o traumă a neamului în care te-ai născut.

Spre exemplu:
este suficient ca UNUL dintre PĂRINŢII TĂI să fi fost conceput în anii de FOAMETE şi de TEROARE ai colectivizării forţate de după război... şi vom regăsi urmele unei traume transgeneraţionale, care şi-a pus amprenta asupra sistemului nervos a celui / celei ce avea să te conceapă pe tine.

Orientativ... citind materialul de mai jos, vei percepe, probabil, ALTFEL... acea 'răbufnire a haosului', a miilor de gânduri de furie şi disperare, care îţi par a veni 'de nicăieri':
----------*

(*modificat de admin)

@ Verbina

Chiar daca unul din parinti sau chiar amandoi, au suferit de foame, cum zici tu, la ce il ajuta pe pacientul care deja a facut boala sa stie acest lucru ?
La ce l-ar ajuta sa se insanatoseasca ?

@ Psiholog-Cristian Andrei Nica (Centrul Ego Bao)

Am citit doua carti cu exercitii specifice in care se apeleaza la aceasta regresie in varsta.
Am constientizat acele traume, I-am iertat pe cei in cauza.
Eu sunt o fire optimista si pozitiva.
Si cu toate asta tot nu m-am vindecat si nici boala nu s-a ameliorat.

Era doar UN EXEMPLU de traumă transgeneraţională; exemplu pe care l-am folosit pentru a înţelege voi mai bine CONCEPTUL acesta. Nu am capacitatea de a citi gândurile :) - prin urmare nu am de unde să cunosc suferinţele transgeneraţionale ale familiilor voastre. Dacă mă întrebi pe mine cum ar ajuta conştientizarea şi psihanalizarea TRAUMEI la eliminarea efectelor ei distructive, sincer, habar nu am.

De altfel, există taine înaintea cărora curentele şi şcolile psihologice amuţesc. Cine ar putea explica DE CE NUMAI UNELE dintre familiile afectate (de traume transgeneraţionale) au internalizat şi somatizat (în detrimentul sănătăţii neuro-psihice a urmaşilor) "UNDA DE ŞOC" indusă de tragediile istorice care au încercat acest popor...

http://constelatiifamiliale.blogspot.ro/2011/09/o-mare-de-lacrimi-neplanse-trauma.html

Eu cred ca au somatizat cei care aveau de la parintii sau rudele lor, boala, in gena.