Imi lipsesc sentimentele, emotiile pozitive

Buna ziua,

Imi lipsesc sentimentele, emotiile pozitive si nu stiu ce ar trebui sa fac. Sunt ani de cand nu le mai am si am sperat ca o sa-mi revina insa nimic. Primirea vestilor bune nu ma bucura nu -mi transmit nici o emotie, nu mai rad din toata inima nimic, nimic. la fel si iubirea lipseste.Nu pot sa spun cuiva ca mi-e drag fiindca nu nu simt .Sunt imuna.
Multumesc si astept raspunsulrile dvs.

Buna, si eu ma confrunt cu acelasi lucru de 16 ani, am facut tratament, dar degeaba.
Acum am o stare de neliniste dimineata, sunt f nelinistita, am fost la medic si mi-a prescris un tratamant pe care-l urmez, s-a mai imbunatatit starea, dar nu in masura in care as vrea eu, cat despre sentimente nu am decat sentiment de mila.
Nu mai stiu demult ce inseamna bucuria, fericirea etc.
Astept si eu un raspuns de la cineva avizat, multumesc anticipat.

Buna ziua,
Am observat ca ai mai postat ceva in urma cu doua zile. Pentru a crea o imagine cat mai buna a problemei sau a starii tale de spirit e bine sa vorbesti in acelasi post despre toate aspectele pe care le consideri importante. Daca e sa ne raportam doar la ce ai descris aici aflam ca te confrunti cu lipsa de speranta. Este printre cele mai frustrante pierderi pe care le poate suferi un om. A vorbi despre tine, despre viata ta, despre ceea ce ti-ai dorit si ceea ce ai avut parte, despre esecurile si succesele tale, te-ar ajuta.

Nu este vb de lipsa de speranta, este vb despre starea de neliniste pe care o am dimineata, deespre faptul ca de ani buni sunt trista, nu stiu ce inseamna sa te bucuri, am uitat ce inseamna bucuria, fericirea.
Am fost la medic, asa cum am spus si urmez un tratament.
Rezultatele sunt putine, starea de neliniste este, dar mai putin, cat despre sentimente nici-o o imbunatatire.
Pot sa traiesc si fara ele, dar starea de agitatie este infioratoare, imi da palpitatii si sunt f agitata, nu pot sa dorm, ma trezesc ffff devreme si nu mai pot sa adorm, de aceasta as vrea sa scap.
Eu sper ca medicatia sa-si faca efectul.
Poate mai este si o alta modalitate de a scapa de acete aspecte.
Daca sunt si stie cineva va rog scrieti-mi ce pot face.
Multumesc anticipat si o seara buna.

Buna,
Simona, raspunsul meu de mai sus era adresat lui ID1.

Desi par notiuni antonimice, bucuria si tristetea apar si se dezvolta diferit. Bucuria este o traire care apare, in general, spontan si nu poate fi pastrata pentru multa vreme la acceasi intensitate. Tristetea, din contra, e o stare de spirit care se acumuleaza in timp si poate sa se intensifice pana la depresie daca permitem asta.

Imagineaza-ti ca ai luat masa intr-un loc scump, cu servicii de calitate si ca esti foarte multumita. In incheiere mai ceri o cafea pe care o savurezi cu placere.
Imagineaza-ti apoi ca n-ai mai mancat de doua zile si ca nici in urmatoarele nu prea vei avea ce. Totusi, cineva iti ofera o cafea. O bei, dar te poti bucura de ea? Nu prea pt ca vine intr-un context in care nu prea e loc de bucurii.

Asta e ceea ce se intampla cu bucuriile. Depind mult de context. O cafea poate insemna, dupa caz orice. Ideea e sa cream un mediu fertil pentru ele.
Tu spui ca urmezi un tratament medicamentos. Consideratia mea este ca nu e suficient. Anxietatea apare atunci cand distanta intre ceea ce suntem sau facem si ceea ce ne-ar placea sa fim sau sa facem creste intr-un ritm pe care nu-l putem controla. Pentru a diminua aceasta diferenta sau a renunta s-o consideram importanta este necesar sa ne crestem increderea in noi. Medicamentele ajuta putin in acest sens. Fiind psihoterapeut, eu cred si recomand psihoterapia. Dar ca sa conteze tu trebuie sa crezi. Mult succes!

Buna ziua,
Raspuns pentru dna Elena Georgescu,
Sa vorbesc despre mine in ultimii ani inseamna sa vorbesc de tristetea care m-a acaparat, de o constanta.Imi lipseste sentimentul de dor, bucurie, speranta, iubirea, rasul, nu ma socheaza nimic fie bine sau rau, nu simt emotia zilei, doar mila este prezenta cu alte cuvinte sunt vestejita .Nici sa multumesc nu pot sa spun, nu apreciz sacrificiile altora pentru mine.
Acum un an am ajuns la psiholog si mi s-a dat Solian cu ajutorul caruia am scapat de o parte din probleme.Insa nu mi-a redat ce am enumerat mai sus.
Va multumesc pentru atentia acorda problemei si astept cu interes punctul Dvs de vedere.

Buna ziua,
ID1
Da, sa vorbesti despre lucrurile astea si despre altele, despre acesti ultimi ani si despre cei de dinainte. Am sa repet ceea ce spuneam mai sus despre anxietate, Ea creste pe masura ce creste diferenta dintre ce suntem si ce ne dorim sa fim. In cazul tau, pe masura ce experimentezi aceasta "lipsa de sentimente" cum ii spui tu, creste si anxietatea care alimenteaza intreaga ta criza. Esti, prin urmare, intr-un cerc vicios. Medicamentele echilibreaza organismul, dar psihicul nu e un organ. E bine sa ne ingrijim de psihicul nostru, de sufletul nostru asa cum tinem diete cand ni se pare ca ne-am ingrasat. Eu iti recomand psihoterapia nu pentru ca e meseria mea ci pentru ca presupune comunicare la un nivel foarte intim, iar eu cred in cuvinte, cred ca sunt mijlocul cel mai important de a ne instraina sau de a ne apropia de ceilalti. Sigur, in momentul asta si cu datele actuale am sanse reale sa ma insel, pot doar banui care sunt nevoile tale dar tu le cunosti.

Scriai mai sus ca nici sa multumesti nu mai poti si ca nu apreciezi ce fac altii pt tine. Doua randuri mai jos mie imi multumeai :) Asta inseamna ca doar uneori ceea ce spui despre tine se confirma.

Multa bafta!

Despre anhedonia se stie vreun tratament ?

in urma unor tratamente pentru tulburare psihotica.zyprexa depakine rispolept am scapat rapid de halucinatii si agitatie insomnie am ramas cu senzatia de gol mental si ce este cel mai suparator lipsa trairilor de orice fel..eu imit normalitatea dar in interirul meu este un mare vid.Acum iau solian si sertralin dar nu pot sa am acele trairi pe care le aveam inainte si dorm foarte mult.Daca va confruntati cu pb asemanatoare am putea discuta pt a ne ajuta reciproc...Livia

Buna Livia, si eu fac tratament cu Zyprexa si Abilify si ma confrunt cu aceleasi simptome ca si tine.poti sa ma contactezi daca vrei sa vorbim mai mult...eu sunt disperata, nu stiu ce sa mai fac sa fiu cum eram inainte.