Tata toxic, nu stiu ce sa ma fac cu el

Buna ziua!sunt o tanara in varsta de 25 de ani, recent absolventa de arhitectura si va scriu cu dorinta de a ma ajuta in ceea ce priveste comportamentul tatalui meu si relatia mea cu el, pentru ca am ajuns la capatul puterilor.
Dintotdeauna am fost extrem de ambitioasa, nu am renuntat niciodata la visele mele si am dorit sa fiu cea mai buna in tot ce faceam.
Nu m-am multumit cu putin, am avut o dorinta fantastica de cunoastere inca din frageda-mi pruncie, fapt ce m-a facut o persoana studioasa si serioasa in orice actiune intreprinsa.De asemenea, cu toate ca nu am fost cea mai inteligenta persoana posibila, am avut rezultate foarte bune la scoala, examenele importante sau chiar si in sport(am facut o perioada atletism).
Pe scurt:am fost dintotdeauna o persoana care isi stia interesul, in sensul bun, care nu s-a luat dupa turma si orice am facut a fost ca sa ma perfectionez continuu, nu sa fac ce vor altii pentru mine sau de gura lumii.
Da, am si prieteni, cativa si buni, am si viata sociala, cat se poate in limitele pandemiei, am avut si iubiti(care m-au dezamagit, dar asa a fost sa fie).Fac orice face un om obisnuit, in limitele in care nu pot fi trasa in jos si pot in continuare sa evoluez/sa fiu mai buna in ceea ce fac zilnic.

Problema este tatal meu si casnicia parintilor mei, nu imi amintesc vreodata ca parintii mei sa se fi inteles bine, dar se ambitioneaza, indiferent de situatie sa ramana impreuna, cu toate ca am trait in scandal si din cauza aceasta imi e frica de oamenii care se cearta, de oamenii care ridica tonul, am si fost la psiholog cand aveam 15 ani ca sa rezolv aceasta problema.Intr-un final, am invatat sa ma detasez cat pot de scandalurile din familia mea, insa sunt pusa la mijloc de muulti ani in aceste probleme de casnicie esuata, in mod special de tatal meu, dar si de mama uneori, pe care nu o mai tin nervii.


Dar cea mai mare si cea mai mare suparare a mea este ca tata nu m-a apreciat niciodata pentru felul meu de a fi, pentru faptul ca am avut rezultate peste tot si sunt ambitioasa, m-a discreditat si ma discrediteaza in continuare, comparandu-ma cu fetele din generatia mea care si-au trait viata mai mult decat mine, se preocupa excesiv de aspectul lor fizic, care au capatat mai multe experinta sexuala decat mine, eventual s-au si casatorit pana la 25 de ani, insa nu au avut satisfactia rezultatelor mele in plan profesional, intrucat au facut scoli doar pentru o diploma sau au renuntat la facultate timpuriu.Intr-un cuvant, tata ma vede o fraiera care a invatat si nu stie nimic altceva, spre deosebire de fetele care reprezinta standardele actuale de feminitate.

Nu ar fi o problema daca m-ar vedea asa si ar tine opiniile pentru el, insa ma deranjeaza ca imi reporseaza atat mie, cat si mamei+ma barfeste cu rudele lui ca am ajuns la 25 de ani fara sa fac tot ce fac fetele din ziua de astazi(adica actiune trebuie intreprinsa pentru a atrage barbatii si a fi curatata, ca si cum nu conteaza nimic altceva in viata in afara de aprecierea barbatilor).

De exemplu, am mers asta vara cu el la mare o zi si eram pe plaja, ma relaxam, vine brusc langa mine si imi spune:"auzi, tu nu te-ai gandit niciodata sa tii o cura de slabire pentru a se uita toti barbatii la tine, daca ai slabi 15kg toti barbatii ar saliva dupa tine pe strada"-desi am 1.80 si 67kg, chiar sunt supla, nu genul scandura, dar sunt supla.Apoi, tot atunci, la mare, m-a intrebat despre fostul meu prieten, daca mai stiu ceva despre el(ma despartisem de acel baiat acum 1 an), si imi spune ca nu intelege de ce nu pot sa imi gasesc pe cineva pentru ca eu sunt frumoasa si femeile frumoase trebuie sa fie curtate, iar eu nu sunt deloc curtata si nici nu fac vreun efort in acest sens.Apoi, pe drumul spre casa imi spune despre o verisoara de a lui care nu s-a casatorit niciodata:"Adriana nu s-a casatorit niciodata pentru ca e prea urata".Efectiv, tot timpul cand imi e pofta de ceva cu multe calorii si merg cu el la restaurant, imi reproseaza ca nu ar trebui sa mananc asa ceva, intrucat trebuie sa slabesc pentru a fi apreciata de barbati.
Sau imi da exemple de femei uratele care se fardeaza excesiv, se imbraca cu fusta scurta si decolteu, si se uita nu stiu cum pentru a iesi la agatat, spunandu-mi:'uite, aia stie ce inseamna farmecul feminin si seductia, tu nu vrei sa stii".
iar exemplele in acest sens pot continua...nu vrea sa o lungesc, fiind plictisitoare.

In ultima perioada, cel putin, nu ma pot bucura de momentele petrecute alaturi de el intrucat imi reproseaza cateva ceva de fiecare data, o dorinta de-a lui pe care nu i-am implinit-o, in general in legatura cu lucrurile pe care vi le-am explicat sus, dar si cu viata mea profesionala.
Asta vara, cand am terminat facultatea, a venit in tara(el lucreaza in Olanda din 2013), abia terminasem facultatea de 2 saptamani si a inceput cu vaicarelile, de parca nu isi dorea sa ma bucur de vacanta mea mult meritata:ce am de gand sa fac, ca el isi doreste sa imi iau cat de repede posibil dreptul de semnatura si sa merg in casa lui de la tara sa imi deschid acolo un birou si sa fac proiectele de acolo(desi stia ca sunt urbana si nu imi place defel la tara la el), iar cand a auzit ca vreau sa fac o pauza de cel putin 6 luni mi-a facut ditamai scandalul(desi stia ca nu aveam cea mai buna stare fizica si psihica in momentul acela):ca ma dau obosita, ca el face eforturi pentru mine, iar eu sunt o scarba ca nu i le apreciez, ca el ma intretine(desi primesc de la el doar 300euro/luna-poate fi numit un ajutor binevenit, nu faptul ca ma intretine, grosul il am de la mama si din ce am strans eu cand am lucrat), si apoi a inceput sa ma ia la rost:'ce bani ai castigat tu?"
In conditiile in care singura mea rugaminte dupa ce termin facultatea asta de 6 ani era sa am o vacanta prelungita, nu bani de mers la mare, la munte cu prietenii, nu cadouri, ci cateva luni in plus de vacanta.Dupa acest episod am avut niste stari anxioase cum nu am mai avut niciodata, am mers cu mama la tara, la munte, la mare, la liniste ca sa ma relaxes, chiar si la pshiatru.
Nu am vorbit o luna cu el deloc, a plecat inapoi in Olanda, nici nu am stiut ca a plecat.Apoi, dupa o luna, mi-a dat un mesaj, in care nu si-a cerut scurte pentru comportamentul coleric, ci a incercat sa-mi explice ca el mi vrea binele, ma iubeste, si ca il enerveaza sa-i atrag atentia ca are rautati, pentru ca nu sunt rautati, ci acte de binefacere.Intr-un final, am facut pace si i-am spus ca vad ca sufera ca nu vorbim, ca putem vorbi doar cand e strict necesar.
Nu i-a convenit nici asa, caci a inceput sa ma barfeasca cu toate rudele lui ca sunt rea, ca sunt invatata de mama mea sa nu vorbesc cu el si nu intelege de ce.Asta ii reposa si mamei mele cand vorbeau la telefon.Intr-o zi, in octombrie, a sunat-o pe mama sa vada ce mai facem noi doua si daca eu vreau sa ma angajez, mama i-a spus ca vreau sa incerc sa lucrez in strainatate si daca ma adaptez sa raman acolo.De atunci a inceput sa imi trimita 1000 mesaje ca:"strainii discrimineaza, strainii fac, strainii dreg", desi stia ce surprize neplacute am intamplinat adesea in tara si ca multi colegi ai mei de facultate au plecat deja(diploma este flexibila, permite sa lucrezi in statele UE fara a sustine examene, etc), fiind multumiti de viata de acolo.

Am inceput sa sufar si mai tare si am incercat sa ii explic faptul ca e viata mea, ca sunt deciziile mele de a lucra intr-un loc sau de a fi intr-un fel, si ca nu ar trebui sa se bage.A intors-o, ca de obicei, ca el nu imi impune nimic, ca el nu ma obliga, ca nu ma tampeste de cap si ca doar mi se pare.
Acum a lasat-o moale, insa adesea cand au fost probleme intre mine si el si s-au racit relatiile o lasa moale o perioada si cand ma vedea ca am din nou incredere in el si sunt deschisa fata de el, o lua de la capat.Sau ma lasa in pace, nu spunea nimic, neavand curajul sa recunoasca ca a gresit, si venea dupa o perioada ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, caci stia ca imi e frica de scandal ca de moarte si voi lasa de la mine.El e genul de om care daca nu e ascultat si nu i se face pe plac in acel moment incearca sa te intimideze prin ridicat tonul, de aceea imi si spunea ca strainii discrimineaza si stia ca imi e frica de asa comportament al lui.

Pur si simplu sunt intr-o situatie destul de aiurea, intrucat va veni in 3 saptamani si imi este frica de el.Mama imi spune ca e un nebun care nu vrea sa se trateze si ca nu intelege de ce nu il evit si cu asta basta.Problema este mult mai complexa de atat:nu mai vreau sa fiu considerata un obiect sexual de catre el, vreau sa mi se respecte alegerile, atat timp cat nu imi pun viata in pericol, mie sau apropiatilor mei, in plus e si tatal meu, aveam vrand-nevrand o legatura de sange, chiar daca imi distruge viata prin felul lui de a fi, in timp ce pentru mama e un strain.
Am incercat de multe ori sa discut aceste aspecte pe care le-am scris aici cu el, sa isi schimbe atitudinea fata de mine pt ca ma deranjeaza, dar e genul de om care nu vrea sa afle unde a gresit pentru a fi mai bun pe viitor.Daca-i spui ca greseste cu ceva, ori tipa cat il tin plamanii ca sa te sperie(cu mine si mama ii merge), ori pune un monolog de om cu probleme grave pshice, vorbind peste tine si te intrerupe, astfel incat sa te lasi batut, ori iti spune ca vrea sa schimbi subiectul si daca nu vrei sa il schimbi, incepe sa tipe cat il tin plamanii.Ideea e in final ca nu vrea sa afle unde greseste si de ce il evita anumiti oameni/nu sunt prietenosi cu el.Sau incepe sa ma intimideze:eu fac eforturi si ma infurii cand vad ca sunt considerate de tine rautati.Uneori te jigneste si nu recunoaste acest lucru sau mai grav, ii tragi atentia de zeci de ori in legatura cu un lucru si nu recunoaste ca i-ai mai spus vreodata...

Vad ca pe acest forum sunt multi phihoterapeuri/pshitarii, am scris postarea in speranta ca cineva ma poate ajuta sa mediez problemele cu el.Ma gandeam sa ii trimit un lung mesaj pe whatsapp, chiar mai dur, prin care sa ii explic toate cele scrise aici in postare si ce ma scoate din minti la el si daca nu vrea sa inteleaga nici asa sa inteleaga, ii spun la modul cel mai serios ca aceasta racire de acum intre noi va fi permananta daca nu invata sa ma respecte.Nu stiu cum sa procedez, am incercat s ail iau cu lugu-lugu, am icnercat sa fiu obraznica putin cand ma supara, am incercat toate variantele.Dar cred aceasta variant cu mesajele scrise va fi una mai eficienta, macar nu va avea motiv sa spuna ca nu i-am atras atentia.Ce parere aveti?va rog ajutati-ma

Angajeaza-te oriunde o perioada sa poti platii o locuinta cu chirie si pe parcurs depui siviuri in mai multe locuri ptr un loc de munca pe care-l doresti. Nu trebue sa-i transmiti lui nimic, o sa-ti faci un prieten care te va intelege si vei uita totul, fetele la virsta asta aveau si 2 copii, totul se face din mers timpul trece, ce sa mai astepti ?
Ps, nu e toxic tatal, nu stie cum sa-ti explice cel mai bine ce vrea el. adica sa te casatoresti sa aiba si el un ginere si multi nepoti.

sunt de acord, exceptand "fetele la varsta asta aveau si 2 copii"
am studiat pana acum cateva luni, oricat de mult imi plac copiii, cum as fi facut 2 copii daca eram studenta?cine ii crestea, cu ce bani?Sa ai copii in ziua de astazi costa si bani si timp...

Am lucrat acum 1 an timp 5 luni, dar nu am mai putut intrucat programul de la facultate era extrem de incarcat, iar in domeniul meu nu prea exista joburi part time(nici macar part time nu as fi putut).
despre asta e si vorba in mesajul meu:sa nu punem la gramada si sa judecam toti oamenii si toate tipurile de femei, intrucat fiecare si-a ales un propriu drum care a considerat ca e mai ok.

Desigur, cand voi avea un venit care sa-mi permita sa cresc copiii, ii voi face.Si un barbat responsabil care sa vrea asa ceva, care sa ma poata si ajuta.Pana acum, nu am intalnit niciun barbat care sa doreasca sa devina tata, ca atat mai putin sa isi asume responsabilitatea unui copil.Suna ciudat, dar multi tineri din ziua de astazi nu doresc sa isi mai asume nicio responsabilitate de acest fel.Vremurile s-au schimbat, si nu neaparat in bine.
Pana la urma, si un prieten nu e asa de usor de facut.Oricat te sfatuieste toata lumea sa ti-l faci:nu e ca si cum bati din palme si vine de la sine.Trebuie sa ai puncte comune, iar pentru mine personal conteaza enorm sa fie un tip citit cu care sa am ce discuta si sa imi inteleaga alegerea de a fi ambitioasa si de a tinde sus, caci am intalnit tipi care mi spuneau ca nu inteleg de ce ma zbat atat, ca la un mm.dat tot la cratita voi ajunge, precum marea majoritate a femeilor(doar un exemplu).Sunt totusi o persoana care a pierdut noptile invatand si studiind diverse lucruri, nu mi pot lua pe oricine, asta nu intelegeti voicu atat mai putin tatal meu.Care are o teorie conform careia daca esti frumoasa trebuie sa fii curatata, daca esti urata sa ramai fata batrana, si ma tampeste cu ea.De parca asta o fi singurul lucru care conteaza de la viata.Au fost multe femei frumoase fara neuroni sau foarte rele(spun din experinta varului meu care a fost logodit cu un fotomodel), dar si multe femei urate de toata isprava.Asa ca nu inteleg, de ce sa nu ne desteptam si noi si sa renuntam la ideile astea preconcepute, destul de arhaice?

"Ps, nu e toxic tatal, nu stie cum sa-ti explice cel mai bine ce vrea el. adica sa te casatoresti sa aiba si el un ginere si multi nepoti."
Really?!adica nu conteaza ce imi doresc eu in momentul de fata si ce prioritati am, conteaza sa fac ce vrea el?Chiar daca eu nu vreau acest lucru?Poate vreau sa traiesc intr-un parteneriat civil, ma poate opri cineva?Poate vreau sa agat, dar ceva mai high(intelectual).Nu am vazut niciun intelectual care sa ia o femeie de sotie pentru ca a slabit 15kg pentru el sau ca se uita intr-un fel la el si se imbraca provocator.Aventuri da, dar relatii de lunga durata nu.Iar eu nu vreau aventuri.Sau am vazut intelectuali pacaliti de femei usuratice, dar nu prea a tinut relatia lor.Nu vreau asa ceva.Vreau sa ma

mentalitate romaneasca at it's finest, scuze...

Aveti dreptate.
Probabil socul meu este mare intrucat sunt genul de persoana care nu vrea sa supere si este dornica sa se schimbe pentru cei dragi.Si asta am vazut si la alte persoane care tin la mine(prietenii mei apropiati, rudele apropiate).
Asa mi se pare si corect, sa nu ii superi pe cei pe care ii iubesti.
Desi mama imi spune de tatal meu ca este asa de distrus emotional incat nu mare are sentimente pentru nimeni...
Nu ar fi exclus...
El este genul de persoana care impune orice de cand il stiu, dar de cativa ani sare orice limita a bunului simt.Eu am o personalitate destul de puternica si nu ii fac cam niciodata pe plac, dar ma sicaneaza foarte tare doar prin simplul fapt ca-i aud prostiile.Si faptul ca nu ii fac pe plac il face sa ridice tonul la mine si sa se enerveze sau sa ma cicaleasca stil public shaming

In fine, am fost la psihiatru, nu neaparat din cauza problemei cu tata si mi s-a recomandat terapia cognitiv comportamentala.
Insa am gasit loc abia in ianuarie.

E posibil ca mama dv. sa aiba dreptate si tatal dv. sa fie bolnav. Eu mi-as cauta independenta financiara in strainatate sau unde as considera eu si as intrerupe pe cat posibil relatia aceasta de comunicare bolnavicioasa. Nu incercati sa il schimbati pe tatal dv. ca nu veti reusi. Cred ca e mai bine sa evitati discutiile.