Sunt dezamagita.. de familie, de tatal meu

In primul rand as vrea sa spun ca nu vreau mila nimanui. Vreau doar sa-mi spun oful..sa ma descarc. Sunt..putin spus dezamagita, dar nu gasesc un cuvant mai bun asa ca o sa il folosesc pe acesta. Sunt dezamagita..dezamagit de familia mea. Sunt dezamagita de taicamiu, pentru ca e un om de nimic. Consuma si nu produce nimic. Sta acasa zi de zi, nu face nimic benefic pentru familia asta. Are pretentii mari de la mama, care munceste ca o sclava de la 8 dimineata pana la 6-7 seara si nu are nicio zi libera, decat de sarbatori. Sunt dezamagita ca desi nu munceste, ii cere mamei sa ii cumpere 2-3 pachete de tigari pe zi (pe zi, mai!!!!!!).. Sunt dezamagita ca sunt refuzata aproape de fiecare data cand cer ceva.. Mi se spune 'nu am', 'sa vedem', 'nu stiu daca pot azi, poate maine'.. Raspunsurile astea le primesc de la mama mea. Care nu are sa imi ia ceva (nu cer zi de zi), dar are sa ii ia bursucului (nu il pot jigni public).. Sunt dezamagita.. Caci omul asta m jigneste de fiecare data cand are ocazia, imi vorbeste urat atunci cand nu ii convine ceva.. Sunt buna de ceva doar cand ii fac pe plac, respectiv atunci cand ii dau la bot tot ce pofteste, asa cum face mama. Cand nu vreau sa fac cum doreste el sunt 'nesimtita', 'buna de nimic', etc. Si ma dezamageste faptul ca daca vorbesc cu mama despre asta, imi reproseaza ca eu sunt vinovata, ca eu isc scandalurile din casa, ca din vina mea se ajunge la certuri, ca trebuie sa las de la mine.. Sunt dezamagita ca nu pot sa vorbesc cu mama asa cum mi-as dori.. Sunt dezamagita ca nu ma asculta, nu ma intelege. Sunt dezamagita ca desi stie situatia tensionata dintre mine si bursuc, nu ia nicio masura. Prefera sa ma scoata vinovata pe mine, decat sa ii atraga atentia lui. Sunt dezamagita.. caci ma simt ca o povara. Mi-a spus mama o data... 'incearca sa numai fi asa, incearca sa nu mai fi o povara!'. Se pare ca pentru ea am devenit o povara.. Sunt dezamagita de vorbele mamei mele. Sunt dezamagita ca desi am 21 de ani..nu am reusit sa ma angajez nicaieri, sa pot sa imi fac un viitor. Sunt dezamagita ca inca depind de mama. Sunt dezamagita ca nu ma aude cand am nevoie de ea, nu ma aude cand plang pentru ca nu e langa mine, pentru ca nu ma asculta. Nu stiu ce sa mai fac.. Poate are dreptate, poate sunt o povara si nu sunt buna de nimic... Pana la urma fac acelasi lucru ca si bursucul, stau acasa toata ziua, consum si nu produc nimic.. Dezamagesc cum sunt si eu dezamagita.

geanina iti doresc sa-ti fie bine.

O intrebare doar:
este tatal tau BUN?!
intreb pt ca, din ceeace ai scris, rezulta ca mami tau il vede DOAR pe el cel bun si pe tine cea rea
Daca-i asa si e tatal bun...am amutit si n-am cuvinte.

Faptul ca ai scris e de bine.
Sfaturi vor fi si sigur vei alege ce -ti va fi mai bine.
cele bune,

Geanina

pot sa zic ca ma impresionat problema ta...si ceea ce pot sa fac din fata laptopului, este sa iti dau cateva sfaturi care sper eu sa te ajute pe viitor..
in primul rand din cate am vazut eu, tu esti o fata tanara, care are mult de oferit si de dovedit!!familia ta este intr-un impas financiar de unde si celelelalte(frustrari, jigniri, comunicare proasta etc etc)sa sti ca de la bani se intampla cam tot ce e mai rau pe lumea asta...lucrurile stau cam asa:tatal tau a devenit un lenes si nu va mai muncii EVER!!asta pentru ca o are pe mama ta care aduce bani in casa si ii face si unele lucruri pe plac(ea daca era o femeie puternica baga divort de acest parazit..si isi vedea de viata cu tine mai departe)...in sfarsit ajung la tine si pot sa zic ca tu vei face diferenta pentru tine si pt viitorul tau.
tu nu ai ce sa inveti de la parintii tai...tu ai facut o scoala pana acum, sti ce poti sa faci, sti unde iti poti face munca cel mai bine(pt ca trebuie sa te apuci de munca ca sa scapi de acel mediu)ca mai apoi sa aduni bani si sa pleci in afara neaparat!!in Romania din pacate nu prea ai cum sa faci fata la cate scumpiri si salarii mizere(si cei cu facultate)sunt in Romania!trebuie sa fii ferma, sa te apuci de cautat, sa iesi din acea carapace.si sa te gandesti ca viitorul tau poate fii schimbat numai si numai de tine si de deciziile luate de tine!!!iti doresc numai bine si sa sti ca maine este o noua zi in care Dumnezeu iti da ceva, mai trebuie sa contribui si tu cu ceva ca sa fie un lucru implinit!!o seara frumoasa !

Multumesc ca mi-ati citit gandurile, ca sa zic asa. Insa chiar daca am scris, nu scap de sentimentul de dezamagire fata de mine, fata de ai mei, si dezamagirea pe care mi-o aduc ei.

@ maria 123 : nu, nu este tatal meu bun. nu este nici mama mea buna. mama mea ma abandonat ca pe un sac de gunoi cand aveam 7 luni, in spital, sub pretextul ca merge sa isi cumpere tigari si nu sa mai intors. atata grija a avut de mine ca am facut pneumonie, iar internarea era singura cale de a scapa de mine.

Mama a ascuns de mine toata treaba asta pana am aflat singura, caci am inceput sa am banuieli. Dar are unele hartii, pe care am citit cateva chestii despre mine de cand eram mica. Ma surprinde ceva insa. 1.intotdeauna mi-am dorit un frate mai mare, si chiar am unul (scrie pe acele hartii, ca mama mea naturala era casatorita si mai avea un baiat de 8 ani pe atunci) si 2.am avut o atractie spre jud Teleorman/Alexandria. Pe hartiile alea scrie clar alb pe negru ca sunt nascuta la maternitatea din Alexandria. In fine, treaba asta nu conteaza asa mult, doar ca imi aduc un zambet pe buze aceste 2 lucruri. Hm.. chiar daca nu e mama mea naturala, chiar daca sunt dezamagita ca ma da la o parte pentru bursuc, nu pot sa nu ii fiu recunoscatoare. Caci fara ea, probabil nu as fi avut norocul sa am un acoperis deasupra capului. Indiferent de ce s-ar intampla, nu as putea sa o parasesc...Nu o acuz de nimic..Vreau doar sa ma asculte si pe mine o data. Sa ma inteleaga. Sa vorbeasca cu mine fara sa se enerveze.. fara sa tipe. Sa stea de vorba cu mine..


@ adirafa : Bine spus.. daca mama ar fi fost puternica probabil s-ar fi despartit de el demult.. Ceea ce nu inteleg este de ce toate oalele se sparg in capul meu? De ce sunt eu de vina pentru toate? De ce pentru mine niciodata nu se gasesc oportunitati? De ce pentru el mereu gaseste o portita? De ce sunt eu capul rautatilor? Sunt constienta ca el nu o sa munceasca niciodata, pentru ca ii da mama tot ce are nevoie.. De ce ar munci? Scuza-ma ca te intreb.. tu daca ai avea tot ce iti doresti, ai mai munci? Ce rost ar avea sa te duci la munca? Nu ai nevoie de salariu, pentru ca nevoile tale sunt satisfacute de altcineva... e mult mai convenabil asa, nu? Ma irita treaba asta, extrem de mult..

Uneori stau si ma gandesc ca poate mama naturala a gandit ca si cea care ma crescut: "e o povara!"...

Te-ai gandit vreodata ca tot acest comportament este din cauza ca nu esti fata lor naturala?poate ca ei isi exprima aceasta opresiune din cauza ca nu esti fata lor biologica(cel putin in cazul tatalui mai mult ca sigur)...in ceea ce o priveste pe mama este si o presiune si o frustrare din partea bursucului...(poate a fost agresata si tu nu sti absolut nimic...si atunci ea ii face pe plac din cauza ca se teme f tare de el)...oricum ca sa revin la tine...ca tu esti aici cea care are nevoie de ajutor, cum ziceam si mai sus...tot ceea ce trebuie sa faci tu este sa mergi mai departe...sa iti faci viata ta(fara ca sa iei nimic ca exemplu in viata ta de familie pe viitot de la parintii tai.absolut nimic)ci dimpotriva sa iti gasesti un baiat bun(mai sunt si baieti buni, dar fetele se feresc de ei, nefiind ceea ce cauta fetele in ziua de azi)cu care sa ai o familie si in care sa cresti frumos...dar inainte de asta iti trebuie un loc de munca ca sa fii stabila(cat de cat)financiar...pleci de jos dar vei urca usor usor si mai sus(daca lasi loc de buna ziua, o sa vezi ca vei fii apreciata pentru munca ta)...nu a zis nimeni ca va fii usor...dar trebuie sa devii pozitiva..sa gandesti pozitiv, sa ai incredere in tine mai mult si in puterile tale(imi vine in minte o mel ce imi place ff mult, dar videoclipul este ceea ce il reprezinta si te-ar reprezenta pe tine f mult si anume:Naughty boy-La la song)uita-te la el si o sa intelegi ce am vrut sa zic cu aceasta melodie..

Nu fii dezamagita de tine, asta e cel mai important.

Pe mine chiar nu ma intereseaza ce parere are el despre mine. Ma deranjeaza ca se ia de mine din orice. Daca nu m-ar baga in seama deloc, nici eu nu as faceo. In viata mea nu i-am spus "tata", desi el are pretentia asta. Si are pretentia sa ii vorbesc cu "dvs". Vrea sa il respecte toata lumea, dar el nu respecta pe nimeni. Cand nu ii convine ceva face ca trenu prin casa, injura, tranteste, loveste ca si cum totul i se cuvine. Tin minte ca odata, eu aveam cam 6-7 ani pe atunci, au venit bunicii mei in vizita si nu stiu din ce motiv s-au luat la cearta. Bunicamea a vrut atunci sa se arunce de la balcon, si mama in loc sa le tina partea, i-a dat afara din casa. Le-a spus "ori plecati voi, ori plecam noi!". Tin minte cum bunicamea s-a asezat pe jos in hol si plangea in hohote, si pe mama nu o interesa, nu s-a deranjat sa se duca sa o consoleze. Si totusi, bunicii inca sunt de partea ei, chiar daca sa purtat "exemplar". Ei stiu foarte bine situatia asta tensionata, nici ei nu il pot agrea pe bursuc, dar nu au ce face. Cu ei pot sa vorbesc despre asta, dar cat? Cat sa ii mai incarc si pe ei? Cat? Ca si ei sunt dezamagiti de situatia asta, si ii vad cum se supara cand le povestesc. Se supara ca sunt neputinciosi si nu au cum sa ma ajute. Nu exista loc de discutii pe tema asta cu mama. Nu mai pot sa mai suport, numai vreau sa vad cum se chinuie in halul asta, dar nici nu vreau sa mai suport. Ajunsesem acum vreo 3 ani in situatia de a o pune sa aleaga dintre mine si el. Si a zis ca ea nu are cum sa aleaga.. Si din nou, am lasat de la mine. Cred ca o sa ajung iar la extrema asta. Pentru ca altfel numai pot. Eu sau el.
Imi place de bursuc, merge dimineata/la pranz/seara la bucatarie stie ca gaseste acolo pachetu de tigari (14 lei). Eu ma duc la bucatarie si imi curg balele (scuzati expresia) ca nu e nici macar o bomboana. Azinoapte am adormit, iar pe la 2-3 m-am trezit plangand din cauza situatiei, pentru ca il loc sa visez, gandurile mele au fost la situatia asta.

Nu am cum sa nu fiu dezamagita de mine. Nu ma pot realiza pe plan profesional, cel putin nu inca. Nu ma sustine nimeni sa fac ceea ce imi place, doar mi se spune pe un ton de comanda sa ma angajez odata, sa numai stau degeaba acasa. Nu am cum sa nu fiu dezamagita cand cea care ma crescut, careia ii spun "mama", crede ca sunt o povara, si nu e multumita de mine.
Bunicii mei ma mai sprijina cum pot si ei, cand ne vedem (stau inafara orasului, la vreo 50 km). Dar tot sunt dezamagita... Caci bursucul vrea ca eu sa muncesc, sa nu ii mai cer bani mamei, ca se teme ca poate nu o sa ii mai cumpere lui ce ii trebuie.. Si vreau sa spun sincer.. Din toata inima.. Consume cel putin 50 de lei pe zi. Pai si mama stramba din nas cand ii cer 2 lei o data la nu stiu cat timp...
Sunt dezamagita de mine cum e si mama de mine. Dar sunt dezamagita si de ea.. Mi-am propus ca, copilul meu sa nu treaca prin asa ceva. Niciodata nu o sa ii spun "nu am!". In loc sa imi cumpar eu tigari, cafea, etc. pot sa ii cumpar lui o ciocolata, o acadea. E imposibil sa nu gasesti 1 leu sa cumperi ceva.. Dar pana atunci mai e...

Deci inca nu ai inteles ce ti-am zis...hai sa o iau altfel:eu nu inteleg de ce esti tu dezamagita de tine???parintii intretin copii...restulsunt exceptii...ei daca nu te sustin acum, crezi ca o sa o faca peste 2, 5, 10 ani cand tu o sa ai 30 de ani??NUUU In nici un caz.tocmai de aia vreau sa iti deschizi bine ochii si sa faci ceva acum..acum e momentul sa faci ceva pt tine.cu cat lasi mai mult situatia sa decurga in acest fel(tu acumulezi mai multa tensiune, furie, teama ec etc)si nu se merita pt ca esti o fata tanara, in putere care poate schimba ceva in viata ei.gandeste-te ca la un loc de munca mai intalnesti oameni, colegi..vu care poti sa mai discuti, poate te pot ajuta cu ceva(chiar si cu o vorba buna, dar conteaza)dar cel mai mult conteaza sa iesi din mediul ala neaparat.Deschide ochii si fa ceva pana nu este prea tarziu!!!!

Poate ca din cauza ca sunt suparata, vad doar partea goala a paharului, nu si cea plina. Stiu ca ma port ca un copil de 5 ani rasfatat, dar incerc doar sa ma descarc de toata tensiunea. Cred ca cea mai mare problema a mea in momentul de fata este lipsa comunicarii. Nu am fost niciodata pretentioasa la ceva, nu mi-a placut sa arunc cu banii in stanga si in dreapta, nu am facut nazuri si nu am fost un "dute-vino" ca sa zic asa. Nu m-am realizat pe plan profesional pentru ca nu am bac-ul luat, de aceea imi e si greu sa gasesc un loc de munca. Am lucrat o perioada foarte scurta ca ajutor de bucatar, dar evident, ai mei nu au fost multumiti. Acum incerc din nou pe acelasi post, pentru ca sincera sa fiu imi place sa gatesc, si imi place sa fac tot timpul ceva nou in bucatarie. As vrea sa fac cursuri de bucatar, dar nu pe cheltuiala mamei, ca mai apoi sa imi scoata ochii toata viata.
Daca as reusi in job-ul pe care mi-l doresc acum, nu as mai renunta. As vrea sa stau cat mai mult plecata de acasa, sa numai fiu nevoita sa dau ochii cu ei, sa-mi spuna ca sunt nemultumiti de cate ceva. Pentru ca intotdeauna vor exista motive de nemultumire.
Am fost tot timpul o fire mai retrasa, tacuta, timida.. Nu mi-am spus punctul de vedere cand a trebuit.. Poate asta e si motivul pentru care sunt dezamagita acum.. Poate daca mi-as fi impus punctul de vedere si as fi fost hotarata ca vreau sa fac acel ceva, nu as mai fi ajuns asa..
Sunt sigura ca pot sa imi fac un viitor, trebuie doar sa cred in mine. Dar mi-as dori doar sa treaca timpul mai repede, sa se desfasoare mai alert toate treburile si sa ajung la ziua cand o sa pot sa spun ca sunt pe picioarele mele.

Domnule Denis Chiurtu, nu inteleg exact.. ce ar trebui sa fac?

Copii infiati chiar daca au 20 sau 70 de ani au un singur regret toata viata lor oricat de bine lea fost la familia adoptiva: VOR SASI CUNOASCA PARINTII ANTURALI, SA VADA DE CE AU FOST ABANDONATI.
Geanina sa cresti un copil nu este atat de usor, si nu toti se pricep dar atunci cand nu este al tau este mai usor sai dai peste nas, eu de exemplu daca am 2 lei in buzunar si gasesc ceva pt copilul meu il cumpar chiar daca nu mai am bani de paine, asta nu inseamna cal las fara mancare, numai ca oricat as fi de suparat pe ei tot le cumpar cate ceva care isi doresc si de multe ori le cumpar jucarii ca asa vreau eu, de exemplu aACUM EI sunt in vizita si eu leam cumparat jucarii pt atunci cand vin acasa, asta inseamna un patinte natural FACE ORICE PT COPII LUI.
Alta problema este aceea : IN VIITORUL TAU CAND TE VEI MARITA SA NU UITI NICIODATA COMPORTAMENTUL BURSUCULUI SI AL "" MAMEI"", SI SA N U ACCEPTI SA DUCI SI TU ACEST COMPORTAMENT MAI DEPARTE.
Sa stii ca un loc de munca nu rezolva intotdeauna toate problemele, cand ai lucrat tu nu iai cumparat tigari bursucului? tot ce ai castigat ai folosit pt tine? eu nu cred, din contra ti sa reprosat ca lucrezi si nu cotizezi cota parte pt asta.Si nici sa pleci de acasa nu este o solutie, cauta in acele acte nume fale o copie daca poti, si cauta pe facebuk acele numa si poate vei reusi sati gasesti fratele sau mama si acest lucru te poate ajuta enorm, sau macar vei afla raspunsurile la intrebarile care te framanta.
EU am fost nascut la 5, 5 luni si 800grame ( mama a ridicat patul pt a face curat si ia provocat avortul) si cu toate astea dupa vre-o luna sa intrunit o comisie medicala pt a lua decizia de a mi se face injectia letala pt ca aveam prea putine sanse de supravietuire si costurile erau de circa 3 000 dolari pe zi, si cu toate acestea mama nu ma parasit niciodata si nici nu a fost de acord cu acea solutie, si norocul meu ca a fost un vot impotriva si nu sa aprobat, mama a zis citez: DACA ARE SANSE SA TRAIASCA O ZI ATUNCI SA O TRAIASCA, aceasta este si vorba mea pt toti bolnavii de pe acest forum.

@ MARTON : In primul rand, multumesc ca mi-ai citit gandurile. Incerc sa privesc problema din punctul de vedere al fiecaruia care mi-a raspuns, dar asta nu ma ajuta sa o rezolv, poate doar sa gandesc si alte cai de iesire. Nu stiu daca as vrea sa imi cunosc parintii naturali. Pe FB i-am cautat insa nu i-am gasit. Poate au profilul privat, sau cine stie... poate nu au posibilitati. Nu stiu daca ar trebui sa fiu suparata pe ei sau nu. Dar eu mi-am propus ceva. Si anume, atunci cand voi avea familia mea, copilul meu nu va trebui sa sufere din cauza prostiei mele. Cum am mai spus, prefer sa nu fumez eu, sa nu mananc o prajitura de exemplu, sau sa stau nemancata toata ziua, sa nu imi cumpar o bluza la care mi-au ramas ochii, decat sa nu ii iau ceva copilului. Este imposibil sa nu am pentru copilul meu si sa am pentru mine.
Cand am lucrat, sincer, da, toti banii i-am tinut pentru mine. Avand in vedere ca am lucrat o perioada extrem de scurta (o saptamana), nu am luat foarte mult. Dar indiferent de salariul meu pe care il voi avea, daca voi fi nevoita sa stau cu ai mei in continuare, niciun ban nu as baga in fundul bursucului [scuzati expresia]. Nici pachetul de tigari nu i l-as lua, nici cea mai ieftina bomboana din magazin nu i-as lua-o. Pentru ca nu o va aprecia, atata timp cat nu sunt banii lui. Cand voi fi pe picioarele mele, i-am promis mamei, ca am sa plec si nu o sa ma mai intorc, sa vada cat de greu ii va fi fara mine. Sunt constienta ca si mie o sa imi fie foarte greu, dar o sa incerc sa trec peste. In loc sa ma sustina, sa imi indeplinesc visul de a ma muta in casa mea, cu baiatul iubit, sa am o familie, si un loc de munca stabil, ea mia spus "Daca pleci, numai te intorci. Vorbim la telefon, iesim undeva, vi in vizita, dar aici nu te mai intorci." Eu nu stiu cum as putea sa ii spun asa ceva copilului meu, chiar daca nu e al meu, chiar daca e adoptat. Pai pentru ce l-am facut? Sau pentru ce l-am adoptat? Ca sa ii sparg in cap toate oalele? Sa ii pun pe umeri toate neputintele mele? Daca, spun DACA, si din greseala sau de nervi, mi-as jigni copilul, sau l-as lovi cu buna stiinta, imediat dupa aceea as plange cot la cot cu el.
Poate exagerez si eu.. dar repet, am nevoie sa fiu ascultata de persoana care niciodata nu isi poate face timp pentru mine. Asta ma dezamageste cel mai tare.

stiu prin ce treci, stiu ca este o situatie foarte greu de indurat. dar... asta este doar varianta ta a povestii. tu nu ai de unde sa stii cum priveste mama ta lucrurile. din punctul meu de vedere, faptul ca nu ai bac-ul luat, faptul ca practic ai avut niste rezultate mediocre la scoala si ca la varsta de 21 de ani stai acasa, nefiind in situatia de a face o facultate, cred ca au influentat-o pe mama ta sa nu-ti mai dea bani. si din punctul meu de vedere are dreptate, esti adult, trebuie sa te ambitionezi, sa-ti castigi singura existenta. poate ea se sperie crezand ca vei ajunge si tu ca bursucul... sa stai sa profiti de pe urma ei. nu mai esti copil, practic nu prea faci nimic toata ziua, ca repet nu mergi la facultate. si atunci? mai bine incearca sa gasesti niste job-uri chiar si pentru o perioada scurta. in timp vei face rost de bani si pentru acele cursuri de bucatar. nu te mai uita atata in gura bursucului, ca nu rezolvi nimic. asta e situatia si e absurd sa crezi ca dupa atatia ani se va mai schimba ceva. fa-ti o viata a ta, fa-ti prieteni si angajeaza-te.

GEANINA:


dl denis Chiurtu
tocmai ti-a raspuns..fara intrebari,
primul-a fost-
si
ti-a oferit UN sprijin...

NU AI VAZUT TU ASTA?!?
iata raspunul d-lui.
"Fiecare soluţie poate fi un viitor. Vino să înveţi la noi ca să te desprinzi de trecut. "

intrebi dupa 2 zile CE sa faci.IL intrebi???

da clik
sub poza d-lui..scrie-i cateva randuri
-despre ce e vb..
unde si cum sa mergi
si vei primi raspuns.
Slava Domnului ca mai avem astfel de oameni printre noi
si
tu..astepti ce?..pareri

IARTA-MA...
fa cum ti s-a cerut..si NU mai cauta
"adevarul"din familia ta.
Ti-am "citit" problema din prima..ai vazut, te inteleg
dar fi atenta la ce-ti scrie fiecare...
p.s
a fost nevoie de-a doua intreventie-n scris a d-lui...ca sa observi ca TI-A scris?!?

Iti doresc sa-ti fie bine.
cele buna,

Geanina,

Iti spun sa nu fii dezmagita de tine pentru ca locurile de munca nu cresc pe toate drumurile si in zilele noastre iti trebuie mai mult decat un Bac luat si ceva noroc pentru a-ti gasi un loc de munca. Daca aveai Bacul, facultate si master tot iti era foarte greu sa iti gasesti de lucru, crede-ma.
Cativa din cei ce ti-au raspuns sunt incuiati la minte si probabil au o varsta trecuta de 35 de ani si nu au nici copii de varsta ta pentru a putea intelege dificultatile cu care se confrunta generatia tanara in gasirea unui loc de munca asa ca aviz celor care nu se afla in situatia fetei si nu au nici varsta ei si totodata nici copii de varsta ei nu au, atunci sa taca si sa nu mai vorbeasca aiurea.

Parintii tai doar iti reproseaza ca nu ai loc de munca insa sunt sigura ca nu te ajuta cu nimic in gasirea unui job. E mai usor sa iti reproseze zilnic ca stai acasa si nu faci nimic, e mai comod pentru ei reprosul decat ajutorul si totodata isi varsa frustrarea pe tine. Frustrarea lor care poate nici nu are a face cu tine, insa tu esti cobaiul.

Probabil ca ti-ai depus zeci de CV-uri si nimeni nu te-a sunat pentru interviu, probabil ca job-urile la care ai aplicat tu au mai avut alti 1000 de aplicanti si imi pare rau sa iti spun asta dar nici cei responsabili cu angajarile nu sunt cei mai competenti oameni si nu fac cea mai buna selectie asa ca poti sa fii cel mai bun ca risti sa pierzi printre degete un job din cauza incompetentei celor cu care ai de-a face. Si mai intra in discutie si mita, pila.. Care dicteaza tot de la cel mai mic nivel si pana la cel mai inalt.. In toate domeniile fara exceptie.
Cine gandeste ca daca ai o facultate iti gasesti un job bun pai geseste. Cati din fostii mei colegi nu erau angajati dinaintea inceperii primului an de facultate pe locuri de munca pe care ar fi trebuit sa le aiba dupa ce terminau facultatea... Nici nu mai vreau sa ma gandesc cat e de injusta viata.

Esti o fata isteata si vei gasi o solutie cu siguranta dar sa ai incredere in tine, asta iti recomand, e cel mai important in viata in orice circumstante.

PS: esti din Bucuresti???

@ maria 123 si ce daca a intrebat de doua ori? A dat cumva in cap? Mi-e mila de copiii dvs si de persoanele ce intra in contact cu dvs daca sunteti atat de stricta, acida si rautacioasa si nu puteti intelege suferinta unui copil adoptat si singur. Urat.

Otilia eu am 37 de ani si iti zic ca nu sunt incuiat, si stiu foarte bine sau mai bine ca tine ce inseamna sa cauti un loc de munca in aste vremuri de asa zisa criza si tulburi, si eu am in familie rude cu facultate care sau angazat ca baby siter, sau menajere, si care au mers zilnic la interviuri si atat.
Am vazut o multime de certuri, batai, scandaluri si violente ori crime din cauza acostor probleme legate de lipsa locurilor de munca este o problema care naste alte multe probleme.
Si aici in Bucuresti este greu sa gasesti un job daramite in teleorman.

@ aaa24: Nu ma supara faptul ca mama mea nu ma sustine financiar, ma supara doar faptul ca nu ma sustine emotional, atunci cand am nevoie. Doar imi reproseaza unele lucruri, care, poate intentionat sau neintentionat dor.

@ maria 123 : Nu trebuie sa "te rastesti" la mine, chiar nu am fost atenta, si nu am vazut comentariul domnului Denis Chiurtu.

@ otilia107 : Crede-ma, chiar stiu cum stau lucrurile cand vine vorba de un job. Mama mea are bac-ul luat cu 9 si ceva, si 2 facultati foarte bune, terminate acum multi ani. Si totusi nu isi gaseste un loc de munca, ci are un mic magazin intr-o piata, care merge cu fundul in sus..daca ma intelegi. Mi-am depus CV-ul in multe locuri, dar nu a fost sa fie. Sper ca ultimul meu apel, sa fie luat in considerare. Prietenul meu a vorbit cu seful lui, pentru o posibila angajare, iar acesta ia raspuns sa mai aibe putina rabdare, ca se rezolva totul. Sper sa se rezolve, pentru ca numai dau inapoi de la un job doar pentru ca ai mei nu vor fi multumiti de el. Si da, sunt din Bucuresti :) unde cica, ar trebui ca totul sa fie roz :) eu vad sincer, doar un albastru inchis.

Nu vreau sa fiu nici prea ingamfata, sa spun ca nu imi convine niciun loc de munca, ca pana la urma, cui ii convine sa munceasca? Nu sunt asa pretentioasa, tot ce cer, e un colectiv linistit si placut. Nu intepator ca albinele.

GEANINA UN NUMAR DE TEL. DE LA UN PATRON DE RESTAURANT CARE CAUTA BUCATAR.TIL DAU PE PRIVAT.

MARATON, cu tot respectul, nu m-am referit la tine.