Sunt in despresie, niste sfaturi m-ar putea ajuta
Dupa 2 ani jumatate de relatie in care totul parea ca merge bine chiar daca au fost multe suisuri si coborasuri, s-a sfarsit totul. Scriu cu o mare durere in suflet deoarece nu am mai vazut-o de aproape o luna si simt ca o data cu ea a plecat si o parte din mine. Tot timpul am fost genul indiferent total, niciodata nu mi-a pasat de nimic dar saptamanile ce au trecut mi-am dat seama ca ea era cea mai importanta persoana din viata mea. Mi-a deschis inima cum nimeni nu a facut-o si acum a rupt-o si a plecat odata cu ea. Am pierdut-o pentru ca nu am fost barbat la timp sa-i spun ce simt pentru ea si sa-i apreciez calitatile cum ar fi meritat, acum e prea tarziu. Viata mea nu mai e la fel de cand am plecat, m-a lasat cu un gol in inima si cu un sentiment de regret enorm.Vreau sa va spun ca regetrul e unul din cele mai urate sentimente traite de mine pana acum. Pot sa va spun ca greseala asta nu o sa mi-o iert niciodata, nu am stiut sa apreciez ce am avut si am pierdut totul. As fi putut sa renunt o data in viata la nenorocitul asta de orgoliu si sa-i spun cu adevarat ce simt pentru ea. I-am spus dupa ce s-a despartit de mine dar a fost prea tarziu, acuma nici nu ma mai baga in seama. Am incercat totul, am luptat, m-am zbatut din rasputeri. Am fost la ea la camin de 2 ori cu flori, am incercat s-o sun, sa-i dau mesaje, i-am scris scrisori de regret, scrisori de iubire ba chiar am stat in fata caminului in jur de 6-7 ore asteptand-o cu inima in lacrimi sa-i spun ce simt pentru ea si c-o vreau inapoi. Nu am rezolvat nimic, totul a fost in zadar. Probabil ea a inteles ca nu am iubit-o si mi-am batut joc de ea. Pot sa spun ca am iubit-o la nebunie dar nu i-am aratat acest lucru.Langa ea nu trebuia sa ma dau alta persoana, sa-mi pun o masca pe fata, sa ma dau drept ceea ce nu sunt, langa ea eram eu. Nu am inselat-o niciodata, nu am vrut sa o schimb dar ea tot timpul era acolo si de aceea m-am crezut buricul pamantului si am crezut ca nu va renunta niciodata la mine. Dupa tot acest timp petrecut impreuna, nu am mai primit de la ea un sms, un telefon sa vada daca sunt bine, nu a mai interesat-o. Refuza cu desavarsire sa-mi raspunda la telefon la usa, nici un semn de viata.
Cum poti sa spui ca iubesti un om si apoi sa pleci dintr-o data si sa-mi spui ca intre timp a aparut altcineva? Am sperat si am sperat cred ca a fost cea mai lunga luna din viata mea dar nu a dat nici un semn.Acum imi dau seama ca am pierdut-o pentru vecie si ma omoara gandul asta ca n-o sa-i mai pot vedea zambetul, ochii albastri care ma priveu pana in adancul sufletului. E adevarat ce se spune ca nu-ti dai seama ce ai pana nu-l pierzi, v-o zic din experienta mea. Am trait atata timp langa o persoana pe care o iubeam pe care credeam ca o cunosc. Dar m-am inselat, nu am cunoscut-o pe deplin. Regret enorm ca am pierdut-o, ca nu am stiut sa-i ofer ce merita si lucru de care sunt convins ca-i puteam oferi. Ne-am creat o lume amn2 pentru ca ea s-o distruga intr-o clipita. Cum poti sa pleci la altul dupa ce am avut noi impreuna? Cum poti sa vii sa-mi spui ca intre timp a aparut altul? Eu nu ti-am facut asa ceva niciodata, am meritat asta? Mi-am facut o mie de planuri in cap, pot sa o fac sa se intorca, cu siguranta pot, trebuie sa-i arat ce simt pentru ea, alearga dupa ea, arata ca-ti pasa, zbate-te, arata-i de ce esti capabil, arata-i ca nu esti asa cum crede ea. Marea problema o constituie ca aici nu suntem intr-un joc sau un film american de prost gust in care totul se termina cu bine sau un basm, viata-i cruda si ironica, nu-i un joc. A trecut aproape o luna jumatate si-mi dau seama ca am pierdut-o pentru totdeauna si asta doare al dracului de tare. Mi-a scos inima din piept si a calcat-o in picioare si pentru ce? Sunt un om rational dar nu pot concepe ca nu mai este, imi vine sa ma urc pe pereti, sa arunc laptopul asta pe geam. Simt ca pot sa zbor, ca pot fi invizibil, ca pot urca cei mai inalti munti, mai putin s-o aduc inapoi. De multe ori mi-a reprosat ca sunt indiferent, superficial ca nu stiu sa-i arat ca o iubesc, ca nu sunt prezent, ca nu fac destule pentru ea, a avut mare dreptate. Poate am avut nevoie de un soc, de o lectie de viata, daca nu te-as fi iubit sau nu-mi pasa de tine m-as fi chinuit atat sa te aduc inapoi? Mi-ai spus ca nu-mi doresc relatia asta, ca de ce te-ai despartit de atatea ori de mine, ca de ce m-ai facut sa sufar, ca noi nu suntem potriviti unul pentru celalalt dar totusi eu ma lupt pentru tine ceea ce tu nu faci.Sunt aici ma chinui sa te aduc inapoi, sa-ti arat ca te iubesc ca te vreau inapoi in viata mea dar ghici ce?... nu pot de unul singur, am nevoie de ajutorul tau, daca ai fi intins si tu macar un deget sau sa nu te-ai fi lasat influentata de alte persoane poate ar fi fost altceva, pentru ca nu cu ele ai sa traiesti toata viata. Nu vreau sa fiu complesit de remuscari, de regrete ca nu am luptat pentru tine ca nu am facut nimic sa ne fie bine, nu vreau sa-mi para rau mai tarziu ca n-am facut lucrurile astea. Nu vreau sa fiu compatimit de catre nimeni nici nu am nevoie, am scris randurile astea pentru ca asta am simtit. Multi prieteni mi-au spus sa o las balta pentru ca si-a gasit pe altul si o femeie cand a plecat nu se mai intoarce, stiu si asta. Sunt persoane pentru care merita sa lupti si chiar daca am pierdut batalia asta am speranta ca nu o sa pierd razboiul.
De multe ori in perioada asta m-am intrebat, oare m-a iubit, oare cine e ea cu adevarat, cum de a stat langa mine atata vreme, cum a putut sa plece asa fara nici o remuscare si sa-mi spuna ca a aparut altcineva intre timp, ce fel de fiinta e. Creierul imi spune mergi in plmea mai departe nu fi lache, recunoste-ti vina, capul sus si mergi inainte ca in viata sunt altele si mai grave dar intre creier si inima nu ai cum sa te interpui, tot timpul inima va avea de castigat dupa parerea mea. De ce tocmai mie sa mi se intample asa ceva?...
Timpul trece bine mersi, eu imi continui viata, merg la servici, ies cu prietenii, ma uit la meciuri, ma joc fifa cs dar parca nu mai sunt prezent, nu mai sunt eu, tipul sarcastic, ironic, plin de umor pe care toata lumea il placea. Parca traiesc intr-un univers pararel in care cineva isi bate joc de mine, captiv intre 2 lumi.V orbele din popor, proverbele, nimic nu ma mai ajuta.
Imi este dor de ea, sa-i vad zambetul de pe fata cand ma vedea, sa vorbesc cu ea, sa o tin in brate, sa dorm cu ea, sa beau o bere cu ea, imi este dor si de micile certuri pe care le aveam, de tachinarea ei, mi-e dor sa fac glume cu ea, sa o sperii. Adevarul e ca barbatul fara femeie e ca micii fara mustar, sau berea fara alcool. Fara voi suntem slabi. Eu de fiecare data dupa ce ne-am despartit m-am intors la tine pentru ca stiam ca alaturi de tine ma simt bine, sunt eu dar voi cand luati o decizie se pare ca nu mai este cale de intoarcere. Sa nu mai vb de persoanele manipulatoare care se baga in viata ta ca muscan-n lapte. Dupa parerea mea daca iubesti o persoana, nu pleci. Eu cand am plecat m-am intors la ea pentru ca o iubeam.
Cum poti sa spui ca iubesti un om si apoi sa pleci dintr-o data si sa-mi spui ca intre timp a aparut altcineva? Am sperat si am sperat cred ca a fost cea mai lunga luna din viata mea dar nu a dat nici un semn.Acum imi dau seama ca am pierdut-o pentru vecie si ma omoara gandul asta ca n-o sa-i mai pot vedea zambetul, ochii albastri care ma priveu pana in adancul sufletului. E adevarat ce se spune ca nu-ti dai seama ce ai pana nu-l pierzi, v-o zic din experienta mea. Am trait atata timp langa o persoana pe care o iubeam pe care credeam ca o cunosc. Dar m-am inselat, nu am cunoscut-o pe deplin. Regret enorm ca am pierdut-o, ca nu am stiut sa-i ofer ce merita si lucru de care sunt convins ca-i puteam oferi. Ne-am creat o lume amn2 pentru ca ea s-o distruga intr-o clipita. Cum poti sa pleci la altul dupa ce am avut noi impreuna? Cum poti sa vii sa-mi spui ca intre timp a aparut altul? Eu nu ti-am facut asa ceva niciodata, am meritat asta? Mi-am facut o mie de planuri in cap, pot sa o fac sa se intorca, cu siguranta pot, trebuie sa-i arat ce simt pentru ea, alearga dupa ea, arata ca-ti pasa, zbate-te, arata-i de ce esti capabil, arata-i ca nu esti asa cum crede ea. Marea problema o constituie ca aici nu suntem intr-un joc sau un film american de prost gust in care totul se termina cu bine sau un basm, viata-i cruda si ironica, nu-i un joc. A trecut aproape o luna jumatate si-mi dau seama ca am pierdut-o pentru totdeauna si asta doare al dracului de tare. Mi-a scos inima din piept si a calcat-o in picioare si pentru ce? Sunt un om rational dar nu pot concepe ca nu mai este, imi vine sa ma urc pe pereti, sa arunc laptopul asta pe geam. Simt ca pot sa zbor, ca pot fi invizibil, ca pot urca cei mai inalti munti, mai putin s-o aduc inapoi. De multe ori mi-a reprosat ca sunt indiferent, superficial ca nu stiu sa-i arat ca o iubesc, ca nu sunt prezent, ca nu fac destule pentru ea, a avut mare dreptate. Poate am avut nevoie de un soc, de o lectie de viata, daca nu te-as fi iubit sau nu-mi pasa de tine m-as fi chinuit atat sa te aduc inapoi? Mi-ai spus ca nu-mi doresc relatia asta, ca de ce te-ai despartit de atatea ori de mine, ca de ce m-ai facut sa sufar, ca noi nu suntem potriviti unul pentru celalalt dar totusi eu ma lupt pentru tine ceea ce tu nu faci.Sunt aici ma chinui sa te aduc inapoi, sa-ti arat ca te iubesc ca te vreau inapoi in viata mea dar ghici ce?... nu pot de unul singur, am nevoie de ajutorul tau, daca ai fi intins si tu macar un deget sau sa nu te-ai fi lasat influentata de alte persoane poate ar fi fost altceva, pentru ca nu cu ele ai sa traiesti toata viata. Nu vreau sa fiu complesit de remuscari, de regrete ca nu am luptat pentru tine ca nu am facut nimic sa ne fie bine, nu vreau sa-mi para rau mai tarziu ca n-am facut lucrurile astea. Nu vreau sa fiu compatimit de catre nimeni nici nu am nevoie, am scris randurile astea pentru ca asta am simtit. Multi prieteni mi-au spus sa o las balta pentru ca si-a gasit pe altul si o femeie cand a plecat nu se mai intoarce, stiu si asta. Sunt persoane pentru care merita sa lupti si chiar daca am pierdut batalia asta am speranta ca nu o sa pierd razboiul.
De multe ori in perioada asta m-am intrebat, oare m-a iubit, oare cine e ea cu adevarat, cum de a stat langa mine atata vreme, cum a putut sa plece asa fara nici o remuscare si sa-mi spuna ca a aparut altcineva intre timp, ce fel de fiinta e. Creierul imi spune mergi in plmea mai departe nu fi lache, recunoste-ti vina, capul sus si mergi inainte ca in viata sunt altele si mai grave dar intre creier si inima nu ai cum sa te interpui, tot timpul inima va avea de castigat dupa parerea mea. De ce tocmai mie sa mi se intample asa ceva?...
Timpul trece bine mersi, eu imi continui viata, merg la servici, ies cu prietenii, ma uit la meciuri, ma joc fifa cs dar parca nu mai sunt prezent, nu mai sunt eu, tipul sarcastic, ironic, plin de umor pe care toata lumea il placea. Parca traiesc intr-un univers pararel in care cineva isi bate joc de mine, captiv intre 2 lumi.V orbele din popor, proverbele, nimic nu ma mai ajuta.
Imi este dor de ea, sa-i vad zambetul de pe fata cand ma vedea, sa vorbesc cu ea, sa o tin in brate, sa dorm cu ea, sa beau o bere cu ea, imi este dor si de micile certuri pe care le aveam, de tachinarea ei, mi-e dor sa fac glume cu ea, sa o sperii. Adevarul e ca barbatul fara femeie e ca micii fara mustar, sau berea fara alcool. Fara voi suntem slabi. Eu de fiecare data dupa ce ne-am despartit m-am intors la tine pentru ca stiam ca alaturi de tine ma simt bine, sunt eu dar voi cand luati o decizie se pare ca nu mai este cale de intoarcere. Sa nu mai vb de persoanele manipulatoare care se baga in viata ta ca muscan-n lapte. Dupa parerea mea daca iubesti o persoana, nu pleci. Eu cand am plecat m-am intors la ea pentru ca o iubeam.
8 comentarii
scuzati-mi monologul si ca am vobit la mai multe timpuri, sper ca se intelege ce am vrut sa zic...
Cauta pe altcineva si incearca sa fii mai deschis si sa nu mai repeti greselile trecutului.
Iti doresc bafta multa!
Iti doresc bafta multa!
am o fata care ma asteapta de mult timp dar mie-mi sta gandul tot la fosta.Nu as vrea sa-mi bat joc de saraca fata...
Buna seara, exista in popor o zicala conform "hotului ii e frica sa nu fie furat". Cred ca ceea ce va doare de fapt este ca vi s-a platit cu aceasi moneda si ca ignorata s-a saturat si a decis sa va ignore...
Iar orgoliul de care vorbiti este de fapt un mecanism de aparare care va impiedica sa vedeti dependenta in care funcționati in relatie. Amestecul acesta, de tipul "o iubesc a naibii nenorocita ca n-a stat sa-mi bat joc de ea" arata in general relatii toxice.
Cred ca este cazul sa fiti sincer cu propria persoana si sa va asumati realitatea.
Iar orgoliul de care vorbiti este de fapt un mecanism de aparare care va impiedica sa vedeti dependenta in care funcționati in relatie. Amestecul acesta, de tipul "o iubesc a naibii nenorocita ca n-a stat sa-mi bat joc de ea" arata in general relatii toxice.
Cred ca este cazul sa fiti sincer cu propria persoana si sa va asumati realitatea.
Nu prea a-ti inteles esentialul cu tot respectul si observ ca scrieti dezinteresat desi exista un sambure de adevar in ce spuneti nu prea are relevanta.Despre ce vorbiti dumnevoastra bate spre alcoolici si nu a fost vorba clar aici de relatie de dependenta.
Curkkk, lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicaţi în depresie.
1. Pierderea recompenselor. De exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire, divorț, probleme de comunicare.
Persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut.
Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane care suferă de depresie relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Aceste persoane îşi petrec mai puţin timp efectuând activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.
3. Lipsa autorecompensei. Multe persoane cu depresie nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană. Aceste persoane se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi facă niciodată complimente, pentru că le este teamă că ar putea deveni leneşe şi s‑ar mulţumi cu mai puţin.
4. Deficite în abilităţi. Persoanele cu depresie pot avea probleme de comunicare, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de cuplu sau in colectivul de la serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.
5. Cerinţe noi. Cerinţe noi, schimbări pentru care nu ne simţim pregătiți.
Mutarea într‑un oraş nou, un nou loc de muncă, a deveni părinte, întreruperea unei relaţii sau încercarea de a ne găsi prieteni pot cauza niveluri ridicate de distres.
6. A fi într‑o situaţie în care ne simţim neajutorați. Depresia se poate datora faptului că rămânem în anumite situaţii în care nu putem controla recompensele şi pedepsele. Ne simţim trist sau obosit, ne pierdeţi interesul, ne simţim disperati, deoarece considerăm că orice am face nu putem îndrepta situaţia. Locuri de muncă nesatisfăcătoare, relații interpersonale incompatibile pot genera astfel de sentimente.
7. A fi într‑o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primim recompense, dar, mai mult, suntem criticați şi respinși de către ceilalţi.
De exemplu, multe persoane cu depresie pot să petreacă destul de mult timp cu oameni care le critică sau le rănesc în diverse forme.
Deşi fiecare dintre acești factorii comportamentali și interpersonali pot predispune la dezvoltarea depresiei, ei nu cauzează neapărat depresia. Există anumite tipuri de gândire care pot creşte probabilitatea debutului depresiei.
Să vedem cum influenţează stilul de gândire depresia.
1. Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par
a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/ sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri:
Gândirea catastrofică: „E cumplit ceea ce mi s-a întâmplat.”, „Nu suport să îmi fie teamă.”
Citirea gândurilor: „Ceilalţi cred că sunt un ratat.”
Citirea viiorului: „Voi fi respins”, „Mă voi face de răs.”
Etichetarea: „Sunt un ratat”, „E un nemernic.”
Gândirea dihotomică (tot‑sau‑nimic): „Nu îmi reuşeşte nimic.”, „Nimic nu îmi face plăcere.”, „Nimeni nu mă mai poate ajuta.”
Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: „Ceea ce am obţinut nu este un
succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru.”
2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le avem despre ceea ce ar trebui să facem. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele cu depresie consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:
„Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea.”
„Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”
„Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu.”
„Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat.”
„Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele.”
„Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.”
„Nu ar trebui să fiu depresiv.”
3. Imagine de sine negativă. Persoanele cu depresie deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându‑le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit din diverse motive.
Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt gândurile pe care le avem despre propria noastră persoană şi despre mediul în care trăim.
Psihoterapia se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.
Sper ca aceste idei să va ajute să înțelegeti prin ceea ce treceti și cum puteți combate depresia - prin schimbarea stilului de gandire și relaționare.
1. Pierderea recompenselor. De exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire, divorț, probleme de comunicare.
Persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut.
Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane care suferă de depresie relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Aceste persoane îşi petrec mai puţin timp efectuând activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.
3. Lipsa autorecompensei. Multe persoane cu depresie nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană. Aceste persoane se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi facă niciodată complimente, pentru că le este teamă că ar putea deveni leneşe şi s‑ar mulţumi cu mai puţin.
4. Deficite în abilităţi. Persoanele cu depresie pot avea probleme de comunicare, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de cuplu sau in colectivul de la serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.
5. Cerinţe noi. Cerinţe noi, schimbări pentru care nu ne simţim pregătiți.
Mutarea într‑un oraş nou, un nou loc de muncă, a deveni părinte, întreruperea unei relaţii sau încercarea de a ne găsi prieteni pot cauza niveluri ridicate de distres.
6. A fi într‑o situaţie în care ne simţim neajutorați. Depresia se poate datora faptului că rămânem în anumite situaţii în care nu putem controla recompensele şi pedepsele. Ne simţim trist sau obosit, ne pierdeţi interesul, ne simţim disperati, deoarece considerăm că orice am face nu putem îndrepta situaţia. Locuri de muncă nesatisfăcătoare, relații interpersonale incompatibile pot genera astfel de sentimente.
7. A fi într‑o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primim recompense, dar, mai mult, suntem criticați şi respinși de către ceilalţi.
De exemplu, multe persoane cu depresie pot să petreacă destul de mult timp cu oameni care le critică sau le rănesc în diverse forme.
Deşi fiecare dintre acești factorii comportamentali și interpersonali pot predispune la dezvoltarea depresiei, ei nu cauzează neapărat depresia. Există anumite tipuri de gândire care pot creşte probabilitatea debutului depresiei.
Să vedem cum influenţează stilul de gândire depresia.
1. Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par
a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/ sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri:
Gândirea catastrofică: „E cumplit ceea ce mi s-a întâmplat.”, „Nu suport să îmi fie teamă.”
Citirea gândurilor: „Ceilalţi cred că sunt un ratat.”
Citirea viiorului: „Voi fi respins”, „Mă voi face de răs.”
Etichetarea: „Sunt un ratat”, „E un nemernic.”
Gândirea dihotomică (tot‑sau‑nimic): „Nu îmi reuşeşte nimic.”, „Nimic nu îmi face plăcere.”, „Nimeni nu mă mai poate ajuta.”
Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: „Ceea ce am obţinut nu este un
succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru.”
2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le avem despre ceea ce ar trebui să facem. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele cu depresie consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:
„Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea.”
„Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”
„Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu.”
„Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat.”
„Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele.”
„Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.”
„Nu ar trebui să fiu depresiv.”
3. Imagine de sine negativă. Persoanele cu depresie deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându‑le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit din diverse motive.
Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt gândurile pe care le avem despre propria noastră persoană şi despre mediul în care trăim.
Psihoterapia se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.
Sper ca aceste idei să va ajute să înțelegeti prin ceea ce treceti și cum puteți combate depresia - prin schimbarea stilului de gandire și relaționare.
Bună ziua!
De obicei înainte de a se ajunge la despărțire sunt destule semne de avertizare că lucrurile nu stau tocmai bine. Faptul că le-ai ignorat multă vreme înseamnă nu numai că nu ai fost atent la relație, dar și faptul că nu ai sesizat nevoile persoanei de lângă tine.
Nici-o relație nu funcționează dacă unul dintre parteneri oferă mai mult, iar celălalt mai puțin sau de loc.
Probabil acum suferi mai mult și datorită faptului că nu accepți că ai fost părăsit. Depresia rezultă și datorită modului de interpretare eronat al situației. Greșeala a fost că ai avut impresia că odată intrat în acea relație, aceasta va funcționa de la sine. Funcționează dacă fiecare dintre parteneri are grijă să dezvolte relația și s-o ajute să crească frumos.
Dacă totuși s-a ajuns la despărțire, e bine să faci o analiză a tot ce s-a întâmplat și să înveți din greșeli; să accepți ceea ce s-a întâmplat și să îți asumi responsabilitatea pentru comportamentul din acea perioadă; să-ți conștientizezi punctele tari și cele slabe, să lupți pentru corectarea celor din urmă; să încerci să-ți clarifici ce dorești de la o relație și care-i modelul feminin care-ai dori să-ți fie alături, dar neîngrădindu-i personalitatea; să înveți să te apreciezi mai mult, să fii fericit ca individualitate și să conștientizezi că fericirea ta depinde numai de tine însuți, nu neapărat de parteneră.
Ți-aș recomanda să nu intri imediat într-o relație, pentru că ai folosi-o drept pansament pentru a-ți vindeca vechile răni, iar amintirile trecutului te-ar face să nu trăiești prezentul așa cum ai merita.
Când consideri că te-ai vindecat poți intra într-o nouă relație în care să nu mai repeți greșelile trecutului.
Cât despre depresie, eu consider că numai un psiholog îți poate pune un diagnostic, în urma căruia să stabilești calea de urmat.
Prin ce scrii eu nu prea cred că ai depresie, pentru că nu ai fi găsit resurse să scrii atât, sau în cel mai rău caz e o formă ușoară, peste care poți trece cu ajutorul unui psiholog. Ești mai mult rănit pentru că ai fost părăsit, iar datorită faptului că ai fost convins că ție nu ți se poate întâmpla acest lucru, încă nu te-ai dezmeticit și nu crezi că despărțirea e definitivă și lupți pe toate fronturile să o readuci înapoi.
De obicei înainte de a se ajunge la despărțire sunt destule semne de avertizare că lucrurile nu stau tocmai bine. Faptul că le-ai ignorat multă vreme înseamnă nu numai că nu ai fost atent la relație, dar și faptul că nu ai sesizat nevoile persoanei de lângă tine.
Nici-o relație nu funcționează dacă unul dintre parteneri oferă mai mult, iar celălalt mai puțin sau de loc.
Probabil acum suferi mai mult și datorită faptului că nu accepți că ai fost părăsit. Depresia rezultă și datorită modului de interpretare eronat al situației. Greșeala a fost că ai avut impresia că odată intrat în acea relație, aceasta va funcționa de la sine. Funcționează dacă fiecare dintre parteneri are grijă să dezvolte relația și s-o ajute să crească frumos.
Dacă totuși s-a ajuns la despărțire, e bine să faci o analiză a tot ce s-a întâmplat și să înveți din greșeli; să accepți ceea ce s-a întâmplat și să îți asumi responsabilitatea pentru comportamentul din acea perioadă; să-ți conștientizezi punctele tari și cele slabe, să lupți pentru corectarea celor din urmă; să încerci să-ți clarifici ce dorești de la o relație și care-i modelul feminin care-ai dori să-ți fie alături, dar neîngrădindu-i personalitatea; să înveți să te apreciezi mai mult, să fii fericit ca individualitate și să conștientizezi că fericirea ta depinde numai de tine însuți, nu neapărat de parteneră.
Ți-aș recomanda să nu intri imediat într-o relație, pentru că ai folosi-o drept pansament pentru a-ți vindeca vechile răni, iar amintirile trecutului te-ar face să nu trăiești prezentul așa cum ai merita.
Când consideri că te-ai vindecat poți intra într-o nouă relație în care să nu mai repeți greșelile trecutului.
Cât despre depresie, eu consider că numai un psiholog îți poate pune un diagnostic, în urma căruia să stabilești calea de urmat.
Prin ce scrii eu nu prea cred că ai depresie, pentru că nu ai fi găsit resurse să scrii atât, sau în cel mai rău caz e o formă ușoară, peste care poți trece cu ajutorul unui psiholog. Ești mai mult rănit pentru că ai fost părăsit, iar datorită faptului că ai fost convins că ție nu ți se poate întâmpla acest lucru, încă nu te-ai dezmeticit și nu crezi că despărțirea e definitivă și lupți pe toate fronturile să o readuci înapoi.
Imi pare rau pentru deceptia ce o traiesti Curkk dar poate ca ai putea sa inveti ceva din aceasta intamplare nedorita.
Intamplator, cu o luna in urma postam pe blog o reteta ce o utilizeaza cei ce raman ancorati in ‘vartejul’ depresiei sau anxietatii. Iata mai jos cateva sfaturi, o reteta, ce ar fi de evitat in aceste situatii:
1) Pune in cos cateva din problemele tale de cuplu cele mai mari. Dupa ce observi cat de gaunoase sunt, alege sa le ignori. Alege sa nu iei in considerare ce radacini dizgratioase au.
2) Izoleaza bine cosul cu probleme si nu vorbi cu nimeni despre el. Nu impartasi cat de mult te deranjeaza si acopera problemele de cuplu cu o folie de explicatii intelectuale, care sa le separe de trairea emotionala.
3) Daca folia de separare nu rezista, amorteste problemele de cuplu cu alcool sau cu alte droguri.
4) Cand problemele de cuplu sunt suficient de bine fezandate, pune-le in cutia cerebrala. Framanta acolo radacinile trecutului cat mai mult timp, pana cand realizezi ca problema e atat de mare incat nu poate fi depasita.
5) Atunci cand radacinile vinovatiei devin atat de lipicioase incat desprinzi cu greu problemele din inertia lor, e momentul sa le introduci in cuptorul viitorului. Presara cat mai mult praf de blamare (a celorlalti) deasupra problemelor tale si lasa-le sa se coaca incet la focul incertitudinilor viitoare. Cand anxietatea si depresia sunt bine rumenite, potriveste-le intr-un cerc vicios, pentru a putea sa iei cate un pic din ele zi de zi.
In cazul in care doresti sa iesi din acest vartej nefunctional al depresiei sau anxietatii, incearca sa evaluezi mai bine ceea ce s-a intamplat.. stabileste ce e de invatat…si mai important, ce poti schimba pentru viitor. Pozitia neutra a unui terapeut de cuplu te poate ajuta in schimbarea ce o doresti.
Dr Rares Ignat
psihoterapeut de cuplu - psihosexolog
Intamplator, cu o luna in urma postam pe blog o reteta ce o utilizeaza cei ce raman ancorati in ‘vartejul’ depresiei sau anxietatii. Iata mai jos cateva sfaturi, o reteta, ce ar fi de evitat in aceste situatii:
1) Pune in cos cateva din problemele tale de cuplu cele mai mari. Dupa ce observi cat de gaunoase sunt, alege sa le ignori. Alege sa nu iei in considerare ce radacini dizgratioase au.
2) Izoleaza bine cosul cu probleme si nu vorbi cu nimeni despre el. Nu impartasi cat de mult te deranjeaza si acopera problemele de cuplu cu o folie de explicatii intelectuale, care sa le separe de trairea emotionala.
3) Daca folia de separare nu rezista, amorteste problemele de cuplu cu alcool sau cu alte droguri.
4) Cand problemele de cuplu sunt suficient de bine fezandate, pune-le in cutia cerebrala. Framanta acolo radacinile trecutului cat mai mult timp, pana cand realizezi ca problema e atat de mare incat nu poate fi depasita.
5) Atunci cand radacinile vinovatiei devin atat de lipicioase incat desprinzi cu greu problemele din inertia lor, e momentul sa le introduci in cuptorul viitorului. Presara cat mai mult praf de blamare (a celorlalti) deasupra problemelor tale si lasa-le sa se coaca incet la focul incertitudinilor viitoare. Cand anxietatea si depresia sunt bine rumenite, potriveste-le intr-un cerc vicios, pentru a putea sa iei cate un pic din ele zi de zi.
In cazul in care doresti sa iesi din acest vartej nefunctional al depresiei sau anxietatii, incearca sa evaluezi mai bine ceea ce s-a intamplat.. stabileste ce e de invatat…si mai important, ce poti schimba pentru viitor. Pozitia neutra a unui terapeut de cuplu te poate ajuta in schimbarea ce o doresti.
Dr Rares Ignat
psihoterapeut de cuplu - psihosexolog
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5este nevoie de psiholog?
- 3Depresie, este vorba de o despărțire
- 9Cum pot scapa de depresie?
- 1Decizia despartirii
- 3Despartire
- 4Impacare cu fostul iubit
- 7Fiica mea nu poate sa treacă peste despărțirea de primul prieten
- 3Despartire
- 16Înselat, Despartire sau Împacare
Mai multe informații despre: despartirea
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: