Sufar de schizofrenie?

Acum o luna am mai scris un subiect in contextul examenului de bacalaureat, dar acesta a trecut cu bine(9, 38) si datorita indrumarilor calduroase ale domnilor psihologi..M'am simtit mai bine, dar asa cum ma asteptam, problemele au revenit.
Mai intai de toate, imi cer in prealabil scuze ca voi scrie mult, si nu doresc sa fiu luat in deradere si in batjocura..Daca credeti ca ma puteti ajuta, faceti-o daca nu..abtineti-va.Si asa, am fost de multe ori umilit si batjcorit..
Eu sunt o persoana vesela, neastamparata, energica, chiar impulsiva, asta bineinteles in conditii normale.Familia noastra e numeroasa;eu sunt primul copil.Mama mea, acum vreo 15 ani a fost diagnosticata cu schizofrenie, a fost prin spitale, clinici, de mai multe ori..insa inca mai sufera de aceasta boala, mai moderat..ce'i drept.Chiar daca sunt coleric, sunt fricos in multe situatii, rusinat, timorat..In general am un temperament instabil.
Acum 4 ani, dupa clasa a 8-a, am inceput sa am unele ganduri mai ciudate..Ca sa nu mai insist, acestea s'au accentuat treptat, am avut probleme si cu cei din jur, la scoala..Noaptea aveam insomnii, tot felul de tulburari, am avut mici atacuri de panica.Familia noastra este totusi mai religioasa, si eu credeam ca toate aceste tulburari sunt rezultatul faptelor mele rele, ca sunt pacatos..Incet-incet nelinistile s'au accentuat, aveam ganduri groaznice in legatura cu cei din jurul meu, cateodata plangeam, ma uitam la altii si ii vedeam ca pe un model si pe mine ca un damnat..Dormeam singur in alt apartament(mai aveam un imobil), citeam multe carti, etc...
Intr'o noapte din vara anului 2010 am avut un atac de panica groaznic..Parca ma sufocam, simteam o tristete coplesitoare.Dimineata, nu s'a schimbat nimic, eram obsedat de suicid.Eu, de asemenea am interpretat totul religios, credeam ca eu sunt de vina, ca sunt asaltat de Satan.Au urmat vreo 4-5 zile infioratoare, in care nu aveam stare, tremuram, zilele treceam ca saptamanile, doream sa mor..Am trecut cu credinta si peste asta, timp de doua saptamani m'am simtit bine, apoi a urmat alta criza mai terifianta..A trecut si asta..apoi alte doua saptamani mai bune..Am fost la tara cu familia, si acolo am trait o experienta la fel de teribila.Parintii ma sfatuiau sa nu merg la doctor, caci'doctorii sunt mai nebuni ca pacientii'si ma duceau pe la biserici..Eu de asemenea, credeam ca sunt de vina pentru problemele pe care le aveam, deliram, tremuram..Ma obseda ideea de suicid, sau de a face rau altcuiva..Aveam stari de ameteala, capul ma durea, dar afectiv, nu mai simteam nimic..Nu intelegeam de ce trec prin aceste stari, chiar daca nu faceam rau nimanui.Trebuie sa remarc ca ma manifestam violent, eram totusi constient.
O data cu inceperea scolii am intrat treptat in normalitate, mi'am luat calculator si lucrurile s'au imbunatatit.Clasa a 10-a, a 11-a, si a 12-a(pana prin mai) a fost ok, chiar neasteptat de buna..Insa o data cu apropierea bacului am devenit nelinistit, tulburat, am avut o saptamana plina de teama, frica, anxietate...Lucrurile s'au reglat, dar dupa banchet(unde m'a durut capul din cauza volumului muzicii ridicat) a inceput sa fiu mohorat, trist, ingrijorat.In acel context am scris un alt subiect pe acest forum.Ok, am trecut si de bac cu bine, chiar daca puteam sa iau mai mult.
Tatal meu vrea sa dau la facultate, dar ma tem, intrucat ma simt destul de rau, chiar daca momentan sunt calm..Nu am fost niciodata la un psiholog, mama e singura persoana cu care mai discut intrucat si ea sufera in continuare de schizofrenie, dar munceste, chiar daca e tot timpul nelinistita, plina de teama, fricoasa..Crede ca tot ceea ce i se intampla e din cauza ca e pacatoasa.Vede in toti niste potential dusmani, e banuitoare, e trista mai tot timpul..Si eu sunt la fel, nu am avut mai deloc prieteni, chiar daca am fost extrovertit..De multe ori am vrut sa imi iau viata, insa am rezistat.Acum, nu stiu ce voi face, nu vreau sa am crize pe la facultate si sa fiu luat in zeflemea, si in deridere..Initial credeam ca sufar de TOC, dar ieri am aflat crudul adevar cercetand biblioteca romedic:sunt sigur intr'o masura mare ca sufar de schizofrenie.Asta si pentru ca mama mea e la fel.De asemenea, am un frate mai mic care se poarta ciudat, vorbeste singur, se simte stanjenit in compania altora, plange..si cu deosebita durere trebuie sa recunosc ca si eu m'am purtat uneori cu el urat..Stiu ca nu ma voi putea casatori, intrucat e foarte posibil ca sa am copii bonavi.De asemenea am aflat ca boala aceasta nu are leac, nu se poate vindeca, ci doar ameliora..
Stiu ca trebuie sa consult un psiholog, dar mi'e rusine sa fac asta..Site'ul asta l'am descoperit acum 2 ani si m'a ajutat enorm.Poate ca nu am facut bine ca am scris mult..dar am zis ca nu se mai poate asa.Voi ce sanse imi dati?Trebuie sa urmez un tratament?Are rost sa urmez o facultate?

@ Sam19

Aveti halucinatii vizuale sau auditive ?

Ar trebui sa mergeti la un medic psihiatru sa va prescrie macar un antidepresiv pentru a va linisti putin si v-ar prinde foarte bine si niste sedinte de psihoterapie. Nu va mai ganditi la Satana, doar sunteti un om bun, credincios. De ce ati fi asaltat de Satana cand nu sunt altii care nu sunt credinciosi. Parintii dvs. merg atata la biserica, pentru ca s-au saturat probabil de boala. Pentru un om neafectat de boala este foarte greu de inteles...
Nu trebuie sa va fie rusine sa vorbiti despre starile dvs. cu un psiholog! El este acolo pentru a va ajuta si intelege. Daca nu o face sau nu se straduieste inseamna ca nu-si face meseria.
Ar trebui ca amandoi sa vorbiti cu cineva care considerati ca va intelege. Cineva din afara casei, cel mai bine ar fi un psiholog, iar daca nu va permiteti o matusa, un unchi sau un preot. Trebuie doar sa va asculte si sa va dea niste sfaturi. In nici un caz nu trebuie sa va critice. Atentie nu in sensul ca trebuie sa va rugati mai multi, sunt bune si acestea, dar in situatia de fata va trebuie cineva cu care sa vorbiti despre problemele care va framanta.

clara_p :nu, niciodata.

@ Sam19

Daca nu aveti deliruri sau halucinatii nu suferiti de nici o schizofrenie.
Luati cate un Emocalm de la Plafar la nevoie. Cititi cu atentie prospectul pe net.

Daca mergeti la psihiatru mi-e ca va recomanda medicamente psihiatrice si parca e prea devreme pentru asta.
Facultatea e chiar indicat sa o faceti. Dar atat. Nu va angajati si in alte lucruri precum un serviciu concomitent ca va suprasolicitati.

Evitati emotii intense: muzica multa, lumina multa, emotii puternice de orice tip (pozitive sau negative).

Nu incercati sa creati propriile dv. scenarii bazate mai mult pe lipsa de informatie despre satana, pacate si lucruri de genul asta.
Pentru pacate Dumnezeu a inventat spovedania. Daca mergeti la un preot si va spovediti cum trebuie, pacatele acelea au fost iertate. Sa fie foarte clar acest aspect.

Va indrum sa cititi cartile albe cu convorbiri ale Parintelui Paisie Aghioritul. Va vor linisti sufletul si va vor corecta anumite informatii gresite pe care le aveti despre religie si pe care le lasati aiurea sa va macine.
Despre Satana deci si despre pacate trebuie sa culegeti informatia corecta pe care nu ne-o ofera decat sfintii si sa nu creati scenarii bazate pe presupuneri. Va rog sa va informati corect pentru a nu suferi gratuit ulterior.

Mama cu boala ei trebuie sa ia zilnic tratament format din antipsihotic cel putin. Daca e necesar si stabilizator de dispozitie precum valproatul de sodiu (Depakine, Orfiril, Convulex).

Am uitat sa spun ca acea interpretare religioasa a fost atunci..acum 3 ani.Acum stiu ca e vorba de o dereglare psihica care necesita tratament.Nu sunt ortodox, dar si asa nu mai am incredere in biserica si religie de orice fel.Pe mine ma intereseaza doar sanatatea mea mintala.Sper sa urmez facultatea, pentru ca este un lucru necesar..Daca ma voi putea intretine singur, voi avea posibilitatea sa ma tratez.

FELICITARI!
ma bucur c-ai revenit
asa cum ai promis sa ne zici de bac..
f. buna nota la lim superioara...FELICITARI..ma repet.
acum:
facultatea si-o iubita
si nu vei mai avea acele ganduri...sigur...
asculta CE ti-a recomandat clara_p.si increde-te in ceeace ti-a scris.
bafta-n toate.
sanatate

Cred ca totusi emocalmul va e de ajuns. Nu aveti nici o boala psihica. Toti adolescentii au idei traznite. Si eu am crezut mult timp ca am picioarele diforme si astfel m-am inscris la un curs de gimnastica aerobica. Am facut cam un an de zile.
Purtati-va totusi, va rog mai frumos cu fratele mai mic.

Probabil...Nu m'am purtat extrem de urat...uneori, in loc sa il incurajez il acuzam..De multe ori pe buna dreptate..chiar ma supara rau...Asta e.Si eu sunt mai galagios si impulsiv din fire recunosc..

Toti cei cu boli de genul (anxietate, depresie) am avut momente cand am crezut ca o sa o luam razna de tot, dar din pacate asta e modul in care se manifesta problemele astea in stadii mai avansate...Incearca sa iti acorzi mai mult timp sa fii linistit, fa sport, asculta muzica, relaxeaza-te cand poti, incearca sa iti faci ordine in ganduri, sa vezi cum reactionezi si in ce situaii, ce ganduri iti vin in momentele alea..Incet incet o sa iti dai seama ca problemele sunt pe plan psihic si se pot rezolva. Iti recomand cu multa caldura macar niste sedinte la psiholog, o sa vezi ca iti vor prinde foarte bine!! De-acolo vezi ce iti recomanda, poate nu e tocmai ok sa mergi la psihiatru, pentru ca oricum pastilele nu vor rezolva problemele, doar te vor ajuta poate sa le tii un pic in frau. Incearca sa devii mai deschis cu tine insuti, cu lumea, cu cei din jur, priveste partea frumoasa a vietii! Nimeni nu merita sa traiasca cu astfel de stari, pot sa fie groaznice de tot! Incearca sa iti stabilesti obiective, cat mai multe, mergi la facultate, nu lasa teama sa iti conduca gandurile! Cel mai usor mod de a scapa de fobii, de anxietate e sa iti demonstrezi in repetate randuri ca nu vei pati nimic facand anumite chestii! Pana ce intelegi de tot boala e mai greu, dar dupa iti vei da seama ca poti sa o controlezi. Din ce imi dau seama in cazul tau, ai probleme si cu anxietatea si cu depresia, care de obicei cam sunt mana in mana...Iti recomand si exercitii de relaxare, de respiratie, poate gasesti pe net (google), daca nu pot sa iti recomand exercitiile pe care le-am facut eu la un moment dat, sau altele pe care le fac in prezent..

In orice caz, un psiholog bun te va ajuta foarte mult si te va duce pe drumul pe care trebuie sa mergi in momentul asta. Ai tot viitorul inainte si e pacat sa mai amani rezolvarea problemelor, o sa vezi ce bine va fi pe parcurs! Nu te lasa influentat de gandurile negative, vei avea doar de pierdut. Nu iti fie rusine sa mergi la psiholog, in acest moment probabil doar cei care au trecut prin astfel de momente si cei care stiu despre aceste boli sunt singurii care te pot ajuta! Parintii iti vor binele, dar probabil nu stiu exact in ce consta aceste probleme. Asa ca incearca sa fii tu cel care stie ce e mai bine, ia atitudine si o sa vezi ca vei fi mai ok!

Multa sanatate si liniste!

De-asemenea incearca sa nu te gandesti la ce spun cei din jurul tau despre tine, tu stii cel mai bine ce calitati ai, lumea e superficiala! Concentreaza-te pe cei care simti ca vor sa te ajute neconditionat, lasa-i pe cei inutili deoparte! Valorile umane au cam scazut, toti suntem buni la criticat si la aruncat cu pietre...

Momentan nu mai am anxietate sau frica...dar ma simt parca in ceata, capul ma doare.Am fost azi prin oras cu niste treburi si umblam buimac, eram ametit.Si colac peste pupaza, in 2 zile trebuie sa merg sa ma inscriu la facultate, iar peste 10 zile am si admiterea.Simt ca o iau pe aratura, nu mai pot gandi normal, totul mi se pare ciudat.Perceptiile despre lucruri si oameni sunt extrem de denaturate.Stiu ca lucrurile se vor inrautati, asa a fost si acum 3 ani..Nu prea am cu cine discuta, bine ca am dat de acest forum..Stiu ca trebuie sa merg la un psiholog, dar nu pot in aceasta perioada pentru ca sunt multe probleme de rezolvat.Singur nu ma pot ajuta..chestiile gen:"gandeste-te la ceva frumos"sau"fa sport" nu mai functioneaza, creierul meu nu mai gandeste normal.Sper sa nu mai trec prin ce am trecut acum 3 ani...a fost ceva groaznic..parca traiam iadul..orele treceau ca zilele, abia asteptam noaptea ca sa dorm..era singurul moment de respiro..iar dimineata acelasi cosmar.Doream sa treaca mai repede..nu mai vedeam nici o solutie de iesire..decat obsesia tiranica a suicidului.Acum inca sunt stabil, cu toate ca incep sa simt cum imi fuge pamantul de sub picioare..incerc sa ma calmez, dar nu va tine mult...Atata mai sper-sa intru la facultate, pentru ca acolo voi avea posibilitatea sa ma tratez, chiar daca asta trebuia de mai mult timp.Am scris destul de multe, as mai avea cel putin inca atatea de spus, dar consider ca e destul..Sper sa mai ne vedem...

Pai tocmai, ca astea sunt manifestarile anxietatii! :) Si faptul ca tinzi sa te gandesti la cum a fost in trecut, ca s-ar putea sa fie iar la fel. Iar faptul ca iti faci griji pentru unele evenimente pe care unii le-ar vedea drept normale, e tot parte a anxietatii..Senzatiile de lipsa de echilibru, vedere in ceata si toate cele...Orice-ar fi incearca sa nu te lasi influentat de ganduri, sa mergi mai departe!

Expresia de senzatie de lipsa de echilibru era folosita in sensul de echilibru psihic..O intrebare mai am:emocalmul necesita prescriere de la medic?

Medicamentele de la plafar se iau fara prescriptie medicala.

Aha...Multumesc frumos...Si tie si celorlalti..

@ Sam19

De ce sa te sinucizi daca exista tratament pentru ceea ce ai ?
Un bolnav daca afla ca are cancer pentru care de bine de rau exista terapii se sinucide inainte sa le incerce ?
Problema ta principala este acceptare ca ai o afectiune. Sa faci sport si sa gandesti pozitiv stiu ca e greu cand ai anxietate sau depresie si ti-e rau de mori, de nici nu poti sa descrii acel rau.
Dar sa te documentezi despre boala si sa accepti ca ai ceva ca sa o poti trata, asta poti.
Eu aveam 16 ani cand am aflat ca am boala. Si intr-adevar mult timp ne trebuie sa o acceptam.
Eu insa nu am avut net-ul la varsta ta sa ma documentez despre asta. Mergeam in biblioteca la sala de lectura si citeam tot ce gaseam legat de psihiatrie.

La facultate sa te inscrii la zi, ca sa ai asigurare medicala gratuita.
Bafta multa !

Chiar exista tratament pentru asa ceva? Maine voi merge la Bucuresti ca sa ma inscriu la facultate;nu stiti vreun psiholog bun in capitala?Am nevoie de programare?Multumesc anticipat...

Mergeti la psihologii de pe Forum.

Domnule psiholog, nu obiectez, mai ales datorita faptului ca si cu ajutorul dvs am luat o nota mare la Bac...Probabil aveti dreptate.Insa eu incerc sa consult acest forum pentru a sti ce afectiune am..Ma scuzati daca v'ati simtit ofensat, nu am avut aceasta intentie.In rest, am cumparat emocalm, ma simt ceva mai bine momentan...Va doresc o zi frumoasa tuturor...

Da..stiu asta si sper sa o fac in perioada in care stau la Bucuresti...