Schizofrenie debut

Exista cam doua feluri de tulburari psihice: nevroze si psihoze. Se diferentiaza dupa gravitatea simptomatologiei, constiinta bolii psihice si relatia cu realitatea inconjuratoare. Se pare ca tu Justin intri la categoria nevroze.

Nevroza este reprezentata prin simptome psihopatologice dezadaptative care nu sunt determinate de cauze organice si care sunt declansate de obicei de stres. Simptomele sunt: anxietate, depresie, astenie, insomnie, irascibilitate si uneori, obsesii, compulsii sau somatizare. Aceste simptome sunt considerate a fi mai intense decat in mod normal - de ex. disproportionate fata de stresul care le determina.

Daca doresti o evaluare, un diagnostic si un tratement medicamentos, examinarea unui medic psihiatru nu trebuie amanata.
Daca iti doresti ca prin fortele proprii sa treci peste aceste momente, iti recomand sa o faci cu ajutorul unui specialist in psihologie clinica si psihoterapie.

Psihoterapeut de familie si cuplu
Delia Ciobancan

Buna, este vorba despre anumite simptome dintr-un episod psihotic, nu neaparat de schizofrenie. Trebuie sa te raportezi diferit la realitate si sa dobândeşti anumite strategii de autocontrol. Sugerez să contactezi un psiholog clinician. Până atunci, menţine o minte deschisă, fii atent la lucrurile pe care ţi le doreşti şi rămâi cât mai activ indiferent de gânduri.
În calitate de om, îţi sugerez ca înainte de medicaţia prescrisă de un psihiatru, să încerci şi o intervenţie psihologică.

Servus, poate ca este derutant si inspaimantator pentru tine sa ti se puna un astfel de diagnostic mai ales ca nu ti s-a explicat pe indelete ce inseamna si cum poti face fata. Eu pot sa iti spun ca la momentul actual exista in Romania si in lume persoane cu acelasi diagnostic care fac fata cu bine bolii si duc o viata normala fara a fi diferentiati. Ar fi bine sa ceri si o a doua opinie in ceea ce priveste diagnosticul, desi fiecare doctor poate avea o alta parere. Mai important e sa ameliorezi simptomele pe care le ai si care sunt clare. Ar fi bine sa iei medicamentele recomandate care au efect asupra elementelor psihotice, iar daca apar efecte adverse care sunt reversibile, te poti adresa medicului sa ti le schimbe cu ceva mai potrivit, desi seroquel-ul nu este asa de agresiv ( depinde si concentratia ). Pe langa medicamente este indicata psihoterapia ca sa vezi care sunt solutiile astfel incat sa reduci anxietatea.

Aici sunt cateva informatii despre tulburarile de personalitate, poate sunt de ajutor:

Tulburările de personalitate formează o clasă eterogenă de tulburări mentale caracterizate de pattern-uri dezadaptative cronice de funcţionare cognitivă, afectivă şi comportamentală (Agronin, 2007; Zaitchik, Barese, 2007). Conform DSM-IV-TR, pentru a putea pune un diagnostic de tulburare de personalitate este nevoie ca pattern-urile de gândire, cele afective şi de comportament să devieze în mod marcant de la norma culturală şi să producă dizabilitate în ceea ce priveşte funcţionarea socială sau profesională a individului (vezi şi Sher, 2007; Zaitchik, Barese, 2007). Unele tulburări cauzează şi distres emoţional. Este important de menţionat faptul că tulburările de personalitate nu reprezintă o reacţie inadecvată a individului la un stresor major, ci se dezvoltă gradual, exprimându-se în adolescenţă sau la vârsta adultului tânăr (Agronin, 2007; Sher, 2007; Zaitchik, Barese, 2007). Multe dintre trăsăturile caracteristice unor tulburări de personalitate pot fi întâlnite şi la persoane care nu au respectivele tulburări (Agronin, 2007). Aceste trăsături definesc o tulburare de personalitate în momentul în care sunt marcant disfuncţionale şi inflexibile (Zaitchik, Barese, 2007).
Aproximativ 10-22% dintre adulţii din populaţia generală au cel puţin o tulburare de personalitate, această cifră fiind chiar mai mare în cazul persoanelor internate în spitalele de psihiatrie sau în cazul celor care au alte tulburări mentale, cum ar fi depresia (Agronin, 2007). În cazul persoanelor de vârsta a treia, procentul tulburărilor de personalitate raportat de studii este de 5-10%, deşi s-ar putea ca aceste cifre să nu reflecte atât prevalenţa tulburărilor, cât mai ales dificultăţile legate de stabilirea unui diagnostic acurat (Agronin, 2007).
În general, diagnosticarea unei tulburări de personalitate este destul de dificilă, deoarece necesită o evaluare longitudinală a persoanei în contexte diferite. În lipsa acesteia, distincţia între unele trăsături de personalitate de durată şi unele modificări mai recente ale dispoziţiei şi ale comportamentului poate fi dificil de realizat (Agronin, 2007). Din această cauză, de multe ori diagnosticul unei tulburări de personalitate este înlocuit cu cel pentru unele tulburări de pe axa I care par a descrie mai bine simptomele cele mai relevante ale pacientului (de exemplu, depresie, anxietate, instabilitate afectivă; Agronin, 2007).

Si cate ceva despre tulburarea borderline:

Tulburarea de personalitate borderline reprezintă un complex de simptome centrate a jurul a trei caracteristici principale, şi anume: instabilitate afectivă marcantă, impulsivitate crescută şi dificultăţi în relaţiile interpersonale (Paris, 2005; Sher, 2007). În plus, o altă caracteristică a acestei tulburări este instabilitatea imaginii de sine şi a sentimentului de identitate personală (Donegan et al., 2003; Flury, Ickes, Schweinle, 2008; Lieb, Zanarini, Schmahl, Linehan, Bohus, 2004; Paris, 1997; Perseius, Öjehagen, Ekdahl, Ã…sberg, Samuelsson, 2003; Rizvi, Linehan, 2005; Ryan, Shean, 2007; Sher, 2007; Zaitchik, Barese, 2007).
Interacţiunea dintre aceste caracteristici principale dă simptomatologia caracteristică tabloului clinic al TPB. Impulsivitatea comportamentală se manifestă în ceea ce priveşte sexul neprotejat, jocurile de noroc, cheltuielile nesăbuite, abuzul de substanţe, imprudenţa la volan sau comportamentul alimentar (Paris, 1997; Zaitchik, Barese, 2007) şi poate avea drept scop distragerea pacienţilor de la emoţiile negative pe care le resimt (Paris, 1997). Instabilitatea afectivă poate fi definită ca o reactivitate emoţională marcantă faţă de unele evenimente din mediu, mai ales faţă de separări, frustrări sau pierderi (Skodol et al., 2002b). Tentativele de suicid şi parasuicid repetate, expresii ale combinaţiei dintre impulsivitate şi instabilitate afectivă (în principal) sunt comune în cazul acestei categorii de pacienţi, deseori aceste comportamente având rolul de a-i manipula pe cei din jur (Perseius et al., 2003; Zaitchik, Barese, 2007). Dispoziţia afectivă de bază a persoanelor cu TPB este una disforică, dar aceasta se modifică uşor ca urmare a schimbărilor din mediu (Paris, 1997). Persoanele cu TPB au de asemenea dificultăţi majore în ceea ce priveşte exprimarea adecvată a emoţiilor negative intense pe care le resimt (de exemplu, furia; Perseius et al., 2003; Ryan, Shean, 2007).
Impulsivitatea agresivă este un element central al TPB, studiile adoptive demonstrând faptul că această trăsătură este înalt eritabilă (Skodol et al., 2002b). O ipoteză interesantă, dar încă insuficient investigată este accea că impulsivitatea agresivă este o combinaţie a căutării de senzaţii cu o evitare a pericolelor scăzută (low harm avoidance; Skodol et al., 2002b). La fel de interesant este şi faptul că impulsivitatea tinde să se atenueze în timp, cei mai mulţi dintre pacienţii anterior diagnosticaţi cu TPB nemaifiind diagnosticabili la vârsta mijlocie, mai ales datorită reducerii nivelului de impulsivitate (Paris, 1997