probleme psihice?

Este vorba despre mama mea, care de 2 ani incoace nu se simte bine, are probleme de sanatate(stomacul si osteoporoza).Are 55 de ani si a fost dintotdeauna o persoana mai dificila, in sensul ca este foarte critica cu cei din jurul ei, dar in ultimii doi ani situatia s-a inrautatit considerabil, desi cu sanatatea sta mult mai bine, tot depinde de noi, eu si tatal meu, sa facem totul pt ea, desi este in stare si singura.Ne cere sa nu mai avem viata si pt ca eu refuz de multe ori sa ii fac toate poftele, m-a lasat pe mine sa ma imbolnavesc si nu imi plateste niciun medicament, niciun doctor, desi am multe probleme care se inrautatesc pe zi ce trece.Tatal meu s-a apucat de baut, eu am insomnii si sunt intr-o situatie psihica foarte deprimanta.In concluzie, familia are de suferit din cauza ei foarte mult, dar ea nu realizeaza lucrul acesta, desi i am explicat de nenumarate ori ca trebuie neaparat sa facem ceva.Eu am ajuns in situatia de a nu ma putea angaja, dupa ce am renuntat la fostul job pt ca eram prea bolnava ca sa mai lucrez, si intre timp situatia este si mai grava.Nici dupa ce am ajuns la spital nu m-a ajutat si ea a ramas singura persoana care are o situatie financiara foarte buna.Am 20 de ani si mi se pare putin anormal ca propria mama sa ma lase sa ma imbolnavesc constient.As vrea sa merg si eu la un psihiatru, dar daca imi trebuie un tratament nu am cum sa il iau si asa mai departe.A fost si mama mea la mai multi psihiatrii, dar de fiecare data a spus ca noi nu o ajutam si ea e victima cand defapt lucrurile nu stau chiar asa.Aveti o solutie?

@placebrian..imi pare rau sa o spun, dar cred ca mama ta poate fii bolnava.Nu stiu de ce ca nu sunt psihiatru, dar am vazut multe cazuri asemanatoare..prin spitalele de psihiatrie pe care le-am colindat.Insa fara un diagnostic corect nu o poti ajuta nici pe ea si nu te poti ajuta nici pe tine.
Din ceea ce scrii reiese ca esti cu nervii la pamant in pragul depresiei..iti doresc sa nu ajungi ca noi altii care dintr-o depresie am ajuns la diferite diagnostice mult mai grave si am ajuns sa luam antidepresive si neuroleptice!
Banuiesc ca iti iubesti mama ca fiecare dintre noi, dar daca lipsa afectiunii din partea ei si felul ei de a fii iti distruge viata, ar trebui sa-ti aduni puterile si sa faci ceva pentru tine.
In primul rand du-te la un psiholog...sau la cineva care stie sa te asculte, la o persoana care poate fii alaturi de tine in aceste momente...o prietena buna, o matusa..
Si da vorbeste cu un psihiatru..care poate in afara de un tratament iti poate da si cateva sfaturi utile!!!

Iti doresc pace in suflet, asa cum spune o buna prietena de pe forum Clara_p !!

Buna Placebrian,

Ma intristeaza povestea ta... asa sunt unele persoane, in special femei, foarte egoiste. Cred ca de la o vreme totul li se cuvine, vezi doamne pentru ca ti-a dat nastere, te-a crescut si tatalui tau i-a facut o frafurie de mancare. dar unde este omenia, unde este sprijinul de mama, consolarea de parine? Acum, eu nu sunt expert, chiar nu imi dau seama cum ai putea sa schimbi atitudinea mamei tale... am auzit ca a aparut un site care pune in legatura pacientii cu psihologii prin intermediul unul fel de messenger (topexperti.ro), poti intra pe acest site sa vb cu un psiholog... poate iti ofera nieste solutii, o noua traiectorie iar daca este necesar ulterior sa iti faci o programare la cabinet.
Nu te da batuta, incearca orice posibilitate care iti iese in cale... incearca sa te consolezi si sa te menajezi si pe tine. Se zice ca toti suntem datori cu o moarte, dar haida sa facem orice sa ne iubim viata.

Mult succes si sanatate iti doresc si La multi ani cu ocazia zilei de 8 martie:)

Clariss