Ma simt captiv in trecut!

Sunt un tanar in varsta de 20 de ani, treaba este ca uneori seara inainte de culcare, nu ma pot impaca cu ideea ca in viitor vor pierii bunicii mei, cateii de la tara, parintii mei etc. Nu ma pot impaca cu, cursul vietii, tanjesc dupa perioada dintre 16-18, cea mai frumoasa perioada din viata mea, parca totul era la locul lui. Intre timp am inceput sa citesc lucruri care zic eu, nu sunt la indemna oricui, carti in engleza majoritatea, despre istorii secrete, religii, Dumnezeu / satana si simt ca tot ce se afla in jurul nostru este o mare minciuna. Ma uit la cei din jur cum se uita la televizor si incep sa-mi spuna ei ca uite ce au vazut ce au auzit acolo. Mi se pare cea mai mare magarie televiziunea. Plus ca in datile cand mai ma uit si eu sunt difuzate doar prostii si neadevaruri. Ca sa revin la subiectul principal, tanjesc dupa momentul acela al vietii mele cand eram copil si fara griji. Cei din jur ma considera o persoana foarte matura, dar eu inauntrul meu ma simt ca in trecut. Cum as putea trece peste, ca sa ma pot adapta la faptul ca asta e viata si ca totul se intampla cu un scop? Multumesc!

IN primul rand nu tot ce este la televizor, in ziare ESTE SI ADEVARAT, DE FOARTE MULTE ORI CU TELEVIZORUL SA MINTIT POPORUL ATATA TIMP CAT ARE RETING, nai avut niciodata ocazia sa traiesti ceva la tine in oras si pe urma sa vezi la televizor ca sa dat altceva?
eu am vazut asta de foarte multe ori inclusiv la mineriade, accidente de circulatie, incendii etc..
si nu in ultimul rand sa stii ca si biserica si alte institutii sunt doar pt manipularea maselor, daca te gandesti putin cate razboaie au fost si cati oameni omarati in numele bisericii indiferent de denumirea ei tear pune pe ganduri nu???????????
Stii ce ziceau AMERICANII pe timpul lui CEAUSESCU??????????? voi o duceti rau?atata timp cat majoritatea aveti o casa, aveti salariu si va permiteti concedii? la noi nu multi isi permit sa fie proprietari pe casele lor si stau toata viata cu chirie, si uite cum in anul 2014 tot mai putini Romani mai sunt proprietari, si tot mai multi chiriasi.

La asata lucrez si eu acum. Mi-a crescut Egoismul foarte mult pentru ca ai mei niciodata nu m-au invatat cu responsabilitati(cand eram mica, altii de varsta mea duceau gunoiul, cumparau ceva de la magazin pt acasa, aduceau apa,...) si m-au si rasfatat. Acuma sufar din cauza asta. Ajunsa la camin intr-un oras la 60 km de al meu ca sa fac facultatea, mi-a fost foarte greu, eram nefericita pt ca trebuia sa ma ocup singura de mine, sa am ceva responsabilitati. Mi-a crescut Egoismul pt ca el suferea(suferinta este dorinta neimplinita)-sufeream pt ca(si asta mi-am dat seama meditand asupra mea) asteptam altii sa faca pt mine nu eu sa-mi fac mie(mama acasa facea totul: calcat, gatit, spalat vase, tata cumparaturile, la bunica cand mergeam ma astepta cu masa pusa,...).

"tanjesc dupa perioada dintre 16-18"-deci sa nu ai responsabilitati.
"Cei din jur ma considera o persoana foarte matura, dar eu inauntrul meu ma simt ca in trecut"-vrei sa ramai ca inainte cu aceeasi lipsa de responsabilitati sau poate cu mai putine(poate tu, fata de mine ai avut resp., dar mai putine decat ai la varsta asta).

Aseaza-te pe ceva comod, relaxat, relaxeaza-ti cu imaginatia corpul, relax.mintea(sa nu mai palavrageasca), emotionalul; Apoi mediteaza la cum se manifesta dorinta ta: observa-te pe tine ce simti, ce gandesti, situatii in care te-ai manifestat ca si cum inca ai avea 16-18 ani si vezi ce pagube iti produce tie si celor din jur; regreta sincer ca produci aceste pagube

Nu am fost lipsit de responsabilitati in perioada aceea si nici mai devreme de ea. Si eu sunt la o distanta de 300 Km fata de casa. Si nu imi este greu si nu mi-a fost greu sa ma ocup de mine: curatenie, mancare, facturi, cumparaturi etc. Doar ca in perioada aia ma simteam spiritual in siguranta, aveam prieteni care nu erau pe interes, si poate cel mai important atunci ma simteam mai sigur pe mine.

scrie-mi un mail daca vrei pe sunsolaris2000@yahoo.com