Oare sunt nebun?

Buna la toata lumea...
Am o problema care ma deranjeaza foarte mult, iar de fiecare data cand ma gandesc la ea, imi vin unele imagini negative cum ca, as vrea sa-mi iau zilele, sa-mi pun capat chinului prin care trec.
Povestea incepe asa: (sper sa nu plictisesc pe nimeni, dar uite ca am si eu nevoie de ajutor, si imi este foarte greu sa scriu si sa ma exprim);
In trecut, acum 3 ani, am fost dependent de hemodializa, iar din anul 2001-2005 am tot insistat sa nu fac inca hemodializa, deoarece inca nu eram deacord cu acest stil de viata, inca nu ma acomodasem ca o sa merg de 3 ori pe saptamana timp de 4 ore sedinta de dializa.De fiecare data cand mi se intreba daca vreau sa fac dializa, eu raspundeam: ca decat sa fac dializa, sa fiu dependent de un aparat, mai repede mi-as lua viata.Asta a tinut pana cand la proba contrarie am inceput sa fiu dependent de un aparat care nu mai era ce sa fac...De acomodat m-am acomodat foarte greu, dar a trecut. In mai 2007 am facut transplant de rinichi, care donator fiindu-mi fratele.Primul cuvant care l-am spus dupa ce m-am trezit din anestezie, a fost (LIBERTATE) acea libertate cum, ca eu nu mai eram dependent de dializa. Regimul l-am tinut cu strictete, ca la carte.
Toate bune si frumoase, pana cand in data de 18 aprilie 2008 la servici, (Serviciul Public de Asistenta Sociala Alba, aici imi este locul de munca), in urma unor probleme cauzate intre sefi, mi s-a spus ca treb sa parasesc locul unde eram eu cazat de primarie pe perioada de un an de zile, adica din data de 09 mai 2007, pana in 09 mai 2008, atata era intelegerea ca eu sa stau la domiciliul respectiv..Inca nici nu a trecut un an de zile ca eu sa parasesc acel loc, si stiau ca nu mai e nici 1 luna de zile pana la termenul limita.
In ziua aceea nici nu am mai stiut ce sa fac, m-am dezechilibrat mintal, e ca si cum as fi facut o cadere psihica, nu am stiut incotro s-o i-au cand am auzit, ca in saptamana patimilor eu treb sa plec de la locul respectiv, sa-mi caut chirie. De zis e foarte usor de zis, dar de facut e foarte greu. Luni inainte sa plec la servici, in loc sa aju8ng la servici, am ajuns la spital, deoarece mi s-a facut rau, nu m-am mai putut tinea pe picioare. In urma analizelor medicale, s-a constactat ca treb sa fac din nou hemodializa. Cand am auzit nu am mai stiut ce sa fac, m-am blocat, e ca si cum mi-ar taia cineva graiul, si am cerut sa fiu transferat la Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj, iar ajugand la ICUTR, vazand rezeltatul analizelor, (Creatinina 9.06), m-au pus o sedinta de 2 ore pe dializa. Prima sedinta a trecut cu bine, dar rezultatul e ca dupa ce am terminat sedinta de dializa, am inceput sa fiu nelinistit, sa ma agit, sa plang, si sa cad intr-o depresie, pana ce am fost linistit cu diazepan pe masa de operatie. A 2 zi m-am trezit in ATI, si nu am mai stiut ce s-a intamplat cu mine, de am ajuns acolo. De atunci sunt foarte suparat, nu mai am chef de nimic, imi vin ganduri negre, e aceea stare sa-mi doresc sa-mi i-au zilele, nu mai pot, sunt foarte suparat, nu mai stiu ce s afac, nu mai am putere sa ma mai obisnuiesc inca odata cu gandul ca treb sa fiu dependent de dializa, si mai nou si de insulina.. Nu mai stiu ce sa fac, nu mai rezist.
Ce sa fac, sau ma poate ajuta cineva cu vre-o recomandare la un doctor bun?

te sfatuiesc sa consulti un medic psihiatru si nu este o rusine pentru ca fiecare avem cinva nevoie de ajutor.curaj!multa sanatate!

Dar prin ce ai mai trecut si tu? Cum sa nu innebunesti dupa atatea probleme?
Esti casatorit? relatia cu familia care e? Asta conteaza foarte mult.
Si dupa transplant sa mai faci dializa.Pai atunci care-i baiu?De ce l-ai mai facut? Te intreb pt ca sigur ti-au spus si tie doctorii.
Imi pare sincer rau prin ce treci dar sa nu uiti un lucru- Viata nu ne-o ia decat dumnezeu-El ne-o da si el ne-o ia! Sa nu faci prostia asta sau sa incerci sa te mai gandesti.
Fii un pic mai realist! Chiar crezi ca esti singurul cu astfel de probleme? vezi-ti de sanatate si lasa chestia cu locuinta.Chirie gasesti.sa te rogi la D-zeu sa fii sanatos, servici ai, le rezolvi tu. OK?
Sa auzim de bine.

E vorba de interpretare : problemele te pot cali sau te pot dobora... dar la cum te exprimi si problemele pe care le-ai rezumat aici 100% nu esti nebun. Asta e viata, fiecare are problemele lui si daca ale unora par mai mici poate ei fiind mult mai sensibili le vad majore... si tot asa, trebuie sa inveti sa fii puternic, gandestete ca altii au probleme mult mai grave decat ale tale.

Sanatate multa !