Ganduri de sinucidere care continua de foarte mult timp.

Pff... in primul rand vreau sa spun Buna Ziua..

Ma simt c-am ciudat... nu am mai cerut niciodata ajutor pe un forum sau pe un site de genul...Vreau sa va multumesc..

IMI cer mii de scuze pentru ca e mesajul asa de lung.. dar am scris totul cat mai detaliat si cat mai scurt posibil... pentru ca nu stiu cat mai pot face fata la ceea ce mi se intampla... si am ajuns sa fiu disperat... nu mai stiu cum sa scap.. imi pare sincer rau pentru ca v-am dat mai mult de citit.. Dar va rog din suflet sa cititi totul... sper ca printr-o minune... sa pot primii un ajutor cumva..


Ma numesc Catalin si am 19 ani...
Am o problema de aproximativ 3 ani... 3 ani jumate
Eu sunt o persoana mai retrasa... cu foarte mult bun simt... si nu imi place sa ranesc oamenii...nici prin vorbe...prin nimic. Sunt foarte sensibil.. si de cand am problema asta care o sa spun mai multe despre ea..am invatat sa apreciez totul...chiar si cele mai marunte lucruri.. am invatat foarte multe...am vazut cum e sa fi in situatii cand te tarasti pe jos pur si simplu... pentru ca nu mai poti merge... nu mai poti lupta cu tine insuti...mi-am facut o personalitate... pot spune ca sunt mandru de ea. pentru ca am invatat sa ascult pe oricine si sa dau atentie...dupa aceea sa ajut cu ceea ce pot..

Ceea ce mi se intampla mie... e urmatorul lucru..
Acum aproximativ 3 ani eram la scoala pe clasa a-10a...de la inceputul anului am simtit ca nu e ceva in ordine cu mine... incepusem sa ma simt foarte foarte stresat si nu mai puteam sa fiu atent deloc...puteam citii 4 randuri la o poezie timp de 2 ore si nu retineam nimic..
Cum nu reuseam sa retin lectiile si nu mai puteam invata nimic...profesorii ma certau si spuneau anumite lucruri care imi raneau sufletul pentru ca sunt o persoana mai sensibila si cum eram si foarte stresat... oricat incercam sa nu le pun la suflet... nu reuseam... eu nu dadeam atentie acelor cuvinte dar tot la suflet ajungeau chiar daca vroiam sau nu.
Dupa cateva saptamani incepusem sa lipsesc de la scoala...nu mai suportam sa ii aud pe profesori si incepusem sa tot fug de la ore. Imi facusem absente si nu aveam note.. Cand am ajuns aproape la sfarsitul semestrului 1 ma stresasem si mai tare... ma gandeam cum rezolv cu absentele si toate cele...pentru ca ai mei nu stiau nimic si stiam ca nu au cum sa ma inteleaga pentru ca se gandeau ca oricare probabil...ca sunt prea comod sau ca nu mai vreau sa merg la scoala... dar pe cand eu simteam foarte multa neliniste si durere... care eu unul nu pot sa imi dau seama... de unde as fi putut sa acumulez "Durerea" care o simteam.. pentru ca nu am avut probleme in familie sau asa..dar in schimb am fost o persoana inchisa in mine...nu spuneam ceea ce simt niciodata si nu prea comunicam cu altii de varsta mea..tineam totul in mine.
Cum spuneam.. la sfarsit de semestru imi adusese Domnul Diriginte un plic acasa prin care anunta parintii ca nu imi fac prezenta la scoala.. atunci m-am panicat si imediat imi daduse in minte sa ma sinucid..la ceea ce nu ma gandisem niciodata... Intrebasem un amic pe net daca de la Diluant mori... si mi-a spus ca da... Desii am stat de 2 ori si m-am gandit la ce o sa se intample si cum o sa fie...imediat am mers si am luat un pahar de unica folosinta si l-am umplut cu Diluant pe care il bausem... nici eu nu imi dau seama cum am reusit..pentru ca ardea foarte tare si avea un gust ingrozitor..
La 7 seara cand a ajuns maicamea acasa eu stateam in camera mea intins in pat si adormisem...fara sa imi dau seama... nu ma mai simteam pe mine insumi...nu mai simteam nimic si eram slab... ma dezhitratasem de doar pielea ramasese pe mine. Incepusem sa ii spun intr-un moment cum ma simteam mai disperat... ca imi pare rau si atunci imi dadusem seama cat de importanta e viata! Nu merita aceasta prostie de a-ti lua viata pentru nimic...
De atunci sunt constient si nu am mai facut prostia asta desii eram gata de multe ori sa o fac dinou.. pentru ca mi-am pierdut de foarte multe ori speranta ca va fi mai bine.
Dupa asta cu diluantul... am fost la controale.. am fost internat in spital la Timisoara.. am fost la psihiatrii.. Mi s-au facut analize... teste IQ si toate au iesit foarte bine... chiar si eu am scapat cu bine desii puteam sa raman cu rani grave.
Dupa ce mi-am revenit din asta cu diluantul... trecuse vacanta si ramasesem cu un soc imens din cauza scolii... cand auzeam ca trebuie sa merg la scoala ma gandeam de fiecare data sa incerc sa ma sinucid iarasi.. dar am spus ca nu ma dau asa de repede batut.. si incepusem sa merg la scoala...aveam practica si a fost totul destul de greu totusi dar am reusit sa fiu prezent... Dupa ce trecuse saptamanile de practica si aveam iarasi orele cu profesori... in fiecare zi cand mergeam la scoala ma gandeam sa ma arunc in fata tirului... consideram asta mai bine de 100 de ori decat sa fiu prezent la scoala..

Pana la urma cand nu am mai putut face fata... am renuntat la scoala si faceam din senin caderi nervoase.. cred... sau nu stiu ce anume erau... dar pot explica ce se intampla: puteam sa rad sau sa fiu foarte calm sau sa am ocupatie cu ceva anume... din senin ma enervam atat de tare incat incepeam sa plang si transpiram...simteam nevoia tot timpul sa dau in ceva de fiecare data cand faceam criza asta. De multe ori pateam cand ma lua o criza dinasta... imi venea sa ma bat singur pana sa ma omor..parca vroiam sa ma rup singur in bucati..

Am avut ganduri de sinucidere daca ma credeti in fiecare zi timp de 2 ani.. tot timpul cat stateam treaz doar asta aveam in cap.. sa ma sinucid.. ma simteam singur si fara rost... desii stiam si vedeam ca familia e aproape de mine si imi dau incredere... Nici nu stiu cum am reusit sa trec peste ele... fara sa nu o mai fac odata.. pentru ca erau atat de puternice... de plangeam de multe ori... de nu ma mai puteam oprii... si ma indemnau foarte tare sa ma sinucid.

Acum nu mai sunt la scoala de 3 ani.. de atunci nu am mai avut puterea sa merg... si tot cu acelasi soc am ramas fata de ea...
Problema grava e ca... scoala trebuie terminata odata si odata... si nu stiu cum sa fac... am tot povestit cu parintii despre asta cum sa termin scoala... si ma gandeam sa merg la seral si asa... nici nu am lucrat... eram ca o leguma... ajutam pe acasa cu lucrul si ma gandeam la sinucidere incontinuu..

2 Ani la rand au fost cu ganduri de sinucidere incontinuu... anul acesta... le am mai rare... dar sunt foarte puternice si ma tin cateva zile... Sunt atat de puternice aceste ganduri incat... de fiecare data imi spun ca ma sinucid.. Nu mai pot sa le fac fata... si de aceea... va cer ajutorul disperat... Nici nu vreau sa ma mai gandesc... sa mai trec odata prin ce am trecut... Cred ca am rezistat pana acum... pentru ca imi aduceam aminte tot timpul de durerea care am avut parte cand am incercat sa ma sinucid... si de cat am luptat cu mine insumi... cum am tras cu dintii ca sa rezist sa nu mai incerc inca odata... Imi spuneam singur asa in gand hotarat...: Nu am luptat atata timp.. si nu am tras asa de tare.. ca sa ma dau acum batut! si cu ajutorul lui Dumnzeu... pentru ca ii multumesc si ii ceream ajutorul tot timpul..
Am fost la psihologi.. imi dadeau sfaturi... dar nu ma ajutau cu nimic... cu absolut nimic...desii intelegeam foarte bine ce spun si cum incearca sa ma ajute...

Va rog sa ma credeti... si acum sunt constient de cat de frumoasa e viata.. si cat de importanta e... pentru ca am fost pe cale sa o pierd.. dar aceste ganduri... ma mananca de viu... am fost la manastiri si la preoti mari... am fost la un preot mare la manastire... si m-a spovedit in altar... m-am simtit usurat... dar numai pana a-2a zi.. dupa care iarasi incepusera aceste ganduri.. Nu mai le pot face fata nicicum... sunt mai rare.. dar mult mai puternice...

Stiti la ce ma gandesc.. cred ca m-ar putea ajuta...
Cred ca m-ar putea ajuta o fata...simt asta...simt ca nimic material sau asa... nu m-ar multumii...dar e aproape imposibil sa gasesc pe cineva... sa poata intelege multe lucruri...sa fie serioasa si glumeata...cum sunt eu...si care sa imi poata acorda timp..pentru ca ma uit in ziua de astazi la ele... si ajung sa nu le inteleg.. si ajung si in situatia.. in care nici nu vreau sa ma straduiesc sa le inteleg.. In schimb pe cele mai serioase... ma straduiesc sa le inteleg..care au capul pe umeri..

Eu am avut foarte putine relatii... si nu mi-am batut joc de nimeni.. mai ales de cand am patit ceea ce am patit... am mai stat deoparte...am mai si iubit...pentru ca sunt om ca oricare.. dar am avut grija sa nu poata sa imi aduca o rana in plus..Pentru ca atunci as suferii si mai mult... si chiar nu cred ca as rezista...

Imi pare rau ca e asa de lung ceea ce am scris aici. si ca va dau mai multa treaba... dar am ajuns sa fiu disperat.. sa nu mai stiu cum sa scap... nu gasesc o portita sa pot iesii din aceste ganduri... nicicum.. de aceea va cer ajutorul si am incercat sa scriu cat mai detaliat totul... si cat mai scurt... Nu stiu cat de bine am reusit... dar sper sa ma puteti ajuta cu ceva anume.. pentru ca nu stiu ce sa ma mai fac... si nu stiu cat mai rezist... chiar in momentul de fata... am o depresie foarte puternica... si ma gandeam sa iau pastile sa imi fac rau... dar incerc sa rezist.. si daca gandesc pozitiv si imi tot spun ca o sa fie bine... nu ma ajuta..

Va doresc o zi minunata... si va multumesc pentru ca a-ti citit si problema mea!
Toate cele bune.

am uitat sa spun ca... iau ceva naturist... numit " Pulsatila M" dar nu ma ajuta cu nimic... si medicamente de care as putea devenii dependent sau asa... nu o sa iau niciodata.. mai bine mor linistit..

Hai salut,

Zic ca ai facut foarte bine ca ai ajuns pe un forum, macar sa-ti descarci sufletul, e un prim pas spre vindecare.
Nu spui nimic insa de un tratament de specialitate, psihoterapie si sau medicatie sustinuta?
Medicatie, poate te panicheaza, nu pentru ca esti nebun, ci pentru ca ai o problema pe care lupti singur sa o depastesti si uite tot revine si iti face probleme.
Crede-ma nu e o rusine in ziua de azi sa faci tratament pentru a te simti bine!!!
Fac tratament omeni puternici, doctori, avocati, manageri si au responsabilitati nu gluma, (viata altor oameni poate sta in mainile lor) si merg mai departe.
Incearca sa vezi lucrurile si din viziunea asta, poate te ajuta!
Vino daca vrei la noi in grupul de suport pentru TOC, poate putem face mai mult pentru tine!
Sanatate multa!

Buna Cataline,

te inteleg foarte bine din ceea ce ai relatat aici si daca vrei o sa incerc sa te ajut.
Remediul pe care il iei este un remediu homeopat si ajuta numai daca se potriveste naturii si problemelor tale. Nu stiu de la cine l-ai primit, dar dupa experienta mea nu pare deloc remediul potrivit pt. tine, asa cum reiese cel putin din descriera ta de pana acum. De aceea probabil nici nu are nici un efect asupra ta.

Gandurile de sinucidere pe care le ai NU vin de la tine, vin din afara ta ! Incerarca sa nu le dai ascultare, sunt gandurile unor fiinte rautacioase care nu mai sunt pe meleagurie acesta si au putere asupra ta din cauza nervilor slabiti de pe urma epuizarii psihice de la scoala din care nu te-ai refacut inca.
De indata ce primesti remediul potrivit nu vei mai auzi aceste "voci" si ideiile sinucidetii vor dispare f. repede.

Am ajutat pe mai mult aici deja. Numele meu este "scarface" in forum.

http://forum.romedic.ro/arataprod.php?id_sub_cat=116id_cat=29id_prod=33982anc=114651
http://forum.romedic.ro/prod/*_homeopatia_ajuta_*_034244.html
http://forum.romedic.ro/prod/anxietatea__se_trateaza_cu__remedii_homeopate_034085.html

Momentat mi-au blocat insa contul scarface din cauza plangeriilor fara motiv al unor studente de la medicina care nu au ceva mai bun de facut.
Lasa-mi un id de messenger/email intr-un mesaj privat. Pt. asta da un click pe Id-ul meu si scrie-mi.
Astept.

Ai incredere si ceva rabdare. Dzeu e mai puternic decat vocile pe care le auzi asa ca ai incredere in El.

hei, catalin, buna si nu mai fi asa trist ca nu se merita,.viata-i scurta.traieste-o din plin mai ales la varsta ta.
Oricum vad ca deja scarface a reusit sa te contacteze, ai toata incredere in el, asa cum si eu am avut atunci cand m-a tratat de diverse probleme vechi de ani de zile de care nici un medic nu a reusit sa ma vindece. si nu numai pe mine ma tratat ci si pe prietenele mele. Ti-l recomand din tot sufletul si sper sa mai aud de tine aici pe forum. Dont worry, be happy !!!!!

Draga Catalin,
Si eu am trecut aproximativ prin aceleasi lucruri prin care ai trecut si tu si te intelg foarte bine. Din clasa a XI-a nu am mai putut sa invat deloc. Stateam ore in sir cu cartea in mana fara sa pot retine nimic. Din cauza asta a trebuit sa aman un an medical. Nu am vrut sa ma fac de ras fata de colegi si profesori si nu m-am mai dus un an la liceu.
M-am confruntat cu aceleasi ganduri de sinucidere, atat de apasatoare, exact asa cum te confrunti si tu. Dar parintii m-au dus la medicul psihiatru care mi-a explicat ca nu sunt ey de vina, ci este vorba despre un dezechilibru al neurotransmitatorilor. Din aceasta cauza nu se mai face corect legatura dintre neuroni si de aici proasta dispozitie, lipsa de concentrare si gandurile de sinucidere.
Sa cauti pe Google, sa citesti despre depresie si vei vedea ca ai multe simptome dintre cele descrise acolo.
Tu trebuie sa constientizezi insa ca depresia cu care te confrunti este o boala ca orice alta boala, care se poate trata. Nu ai de ce sa iti fie teama de medicamente sau sa refuzi medicamentatia.
Ia uite ce scri eintr-un articol:
In comparatie cu alte afectiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai favorabile rezultate. Aproximativ 80% dintre pacienti - tratati corespunzator (cu antidepresive) - sunt complet vindecati.
Tratamentul farmacologic ramane principala metoda de terapie. Medicamentele utilizate in tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice, modulatori ai recaptarii serotoninei si inhibitori ai metabolizarii serotoninei sau altor mediatori.
Durata tratamentului este de cel putin 5-8 saptamani; daca rezultatele la tratament sunt bune, este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar mai mult timp (6 luni sau mai mult), pentru a preveni revenirea simptomelor.
Aproximativ toata lumea care scrie pe acest forum si-a constientizat boala, si merge lunar la medicul psihiatru si isi ia tratamentul asa cum se procedeaza in oricare alta boala.
Sa stii ca si eu am urmat tratament cu medicamente, fara nici un fel de rusine, si am putut sa imi tyermin liceul, chiar daca am lipsit atat si am facut ulterior si 2 facultati. Dar cu tratament.
Ne exista alte moduri de a rezolva astfel de dezechilibre CHIMICE din organism.
Ai vazut si singur pe pielea ta ca nici mama, nici tata, nici preotul, nici psihologul nu te-au putut ajuta si nu ai facut decat sa te chinuiesti mai rau.
Asa ca ia-ti inima-n dinti si fii baiat curajos si demn si mergi la doctor sa iti dea o reteta. O sa vazi ca in cel mai scurt timp te vei pune pe picioare si o sa iti dai seama ca trebuia sa faci lucrul asta mai devreme.
Depresia, repet este o boala, ca oricare alta boala, nu trebuie sa ne fie rusine ca ne tratam. Multumim lui Dumnezeu care a ajutat omenirea sa gaseasca tratamente pentru ea, tratamente care sa le usureze viata bolnavilor. Du-te la doctor si ia pastilutele pe care ti le va da fara nici un fel de retinere, O.K. ? Sa vezi cum o sa uit de tot raul care o sa-ti treaca si nu o sa-ti aduci aminte de el, decat ca de un vis urat.
.

Sunt foarte recunoscator fata de tot ceea ce a-ti spus aici, si pentru ca incercati sa ma ajutati. Cu siguranta o sa ma mai gandesc... si cred ca pana la urma o sa rezolv cumva si asta...
O sa le spun parintilor ca nu am scapat de aceste ganduri, desii de aproape 1 an le spusesem ca imi e mai bine... din cauza ca ii vedeam tristi, si din cauza ca ii vedeam cat de mult incercau sa imi deie incredere..dar eram satul doar de vorbe... si ma apasau mai tare..
Sunteti minunati, si vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati oferit ajutorul vostru.. si da... e adevarat.. parca mi-am mai recapatat putin increderea in mine, cand am vazut ca imi acordati ajutorul. Nu stiu pentru cat timp.. dar o sa ma straduiesc sa fac ceva in legatura cu asta, cat mai repede.. sa ma apuc de un tratament sau ceva, desii imi c-am fac griji... si nu stiu dece...

Va doresc numai bine.. si va multumesc inca odata mult de tot. :)

salut catalin.eu sunt de parere ca fiecare din noi.mai mult sau mai putin...a trecut prin ceea ce treci tu.Nu-ti fa grij ca nu esti singurul!Toti am avut probleme, depresii si gandul sinuciderii cel putin odata in viata.Dar parerea mea e ca totul vine din interior. Trebuie sa-ti dai seama ca tu ai un scop in viata asta...ca ai fost creat de cineva si pt un anumit lucru si ca nu esti la voia intamplarii! Cuiva i pasa de tine! Si acela este Dumnezeu care iti tine viata in control si care te-a scapat prima oara cand ai vrut sa te sinucizi si tot El te scapa in fiecare zi cand iti vine acest gand.Trebuie sa intelegi ca nu ai sa reusesti niciodada sa treci singur peste asa ceva...gandurile care-ti vin sunt mult mai puternice decat tin.sa nu ca si Dumnezeu!Cand o sa intelegi ca totul depinde de El, ca viata ta depinde de El si ca El te iubeste nespus de mult si ca-i pasa de tine.atunci o sa reusesti sa traiesti cu adevarat si sa te bucuri d ceea ce esti si ce ai! Iti recomand din toata inima sa incerci sa te rogi sincer, sa-L rogi pe Dumnezeu sa-ti descopere planul Sau si sa-ti faci rost de o biblie.Fi binecuvantat!!!!!!!

Buna, Catalin!

Ai spus ca ai invatat sa apreciezi totul. Viata inseamna totul, deci apreciaz-o! Esti o persoana puternica si asta rezulta din faptul ca de atata timp te lupti sa-ti depasesti conditia. Nu te lasa doborat de aceste ganduri, gandeste-te ca sunt oameni care sufera de boli incurabile si lupta din rasputeri pentru a le invinge, pentru a se bucura de viata. Parintii tai iti sunt alaturi si este mare lucru, iar de acum iti vom fi si noi alaturi. Ai dreptul la viata, l-ai dobandit atunci cand te-ai nascut. Dumnezeu este singurul care va decide cand misiunea ta pe pamant se va incheia. Nu-L sfida!!!


O VIATA FRUMOASA ITI DORESC!

buna Catalin,
ti-as spune sa nu te mai chinui si sa gasesti un medic psihiatru care sa te ajute.
Vei vedea ca cu tratament te vei simti mai bine si vei putea sa te bucuri de tineretea ta.
Toti cei care scriem la aceasta sectiune a forumului avem probleme psihice si-ti spunem din experienta ca medicamentele sunt solutia cea mai buna. De asemenea daca esti o persoana credincioasa te poti si ruga dar nerenuntand la medicatie.
Vei vedea ca cu timpul iti vei recunoaste starile si vei merge singur la psihiatru. Nu este nici o rusine.
Asa cum spunea clara sunt persoane cu functii si responsabilitati care isi accepta boala si stiu ca tratamentul trebuie urmat.
Iti urez succes si ganduri pozitive.

Mr. Nick
Te rog frumos, am mari pretentii de la tine. Traim in secolul XXI. Nu exista "fiinte rautacioase care nu mai sunt pe meleagurile astea". E vorba de depresie, ca boala. Pacientul vrea sa isi puna capat zilelor pentru ca trece printr-o suferinta careia nu ii mai face fata.
Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice, ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte tulburari de dispozitie.
Daca avem de-a face cu o dereglare chimica in organism, tot cu chimicale o tratam si nu are rost sa ne chinuim inutil zilele, atata timp cat ele au fost inventate.
Cat despre homeopatie, nu neg ca am auzit de cateva cazuri rezolvate prin intermediul ei. Dar in nici un caz nu au fost cazuri de tulburari psihice.
Parerea mea este ca fiecare sa incerce ce poate si cate ii permit buzunarul. De ce nu si homeopatia ?
Dar neaparat tratamentul cu medicamente la care recurg in prezent milioane de oameni de pe glob care sufera de astfel de boli. Daca homeopatia ar fi inregistrat asemenea succese, nu ar mai fi fost pline spitalele de psihiatrie.

Mr. Nick,
Stiu foarte bine la ce v-ati referit. Acele fiinte exista. Dar magandesc ca gandurile care trec rapid la schimbarea tratamentului (mie personal mi-au venit ganduri de sinucidere aiurea, fara nici o noima, de la o cantitate prea mare de Depakine) sau in momentul inceperii luarii de antidepresive, ei bine, acele ganduri nu provin de la fiintele rautacioase, cum le spuneti dv. Credeti ca pe acele fiinte le sperie o pastila ? Nu stiu. Sunt in dilema. De aceea preotii trebuie sa aiba minime cunostitnte de psihiatrie, pentru a depista in mod clar provenienta gandurilor si modul in care noi putem scapa de ele.
Dupa parerea mea, l-as fi trimis pe Catalin la o spovedanie generala (si cu consimtamantul preotului la impartasanie). Ar face foarte bine pentru sufletul lui, mai ales ca suntem in post. Eu abia astept sa ma duc sa ma eliberez. Si numai daca nu se amelioreaza situatia dupa spovedanie, atunci sa fie constient ca are de-a face cu o boala. Medicamente exiista din belsug. Deci nu are rost sa se chinuiasca.

Pastila aceea poate sa modifice ce vrea ea, atata timp cat imi alunga gandurile de sinucidere, care sunt atat de chinuitoare. Asa este au si efecte secundare. Memoria mea e la pamant desi nu iau prea multe psihotrope. Dar am invatat sa ma adaptez. Mai bine cu o pastila care sa alunge gandul (caer mai e si acela un pacat) decat chinuita fara rost..
Deci daca atacurile dispar la tratament (nu prea inteleg cum vine treaba asta.. e ceva care nu concorda... dar te las pe tine sa te gandesti ca ai o minte mai luminata).
Adu-ti aminte ca in vietile sfintilor, fiintele rautacioase fugeau numai la rugaciune, unii dintre sfinti chiar luptandu-se corp la corp cu ele...
Eu tare ma intreb de ce trebuie sa ne fie frica de fiinte pe care nu le vedem.

Salut Catalin,
Si eu am avut probleme la varsta de 18 ani, invatam la un liceu militar iar la inceputul ultimului an scolar ceva s-a intamplat!
Am scazut in randament enorm atat pe plan scolar cat si in viata de familie, noaptea aveam insomnii, erau nopti intregi in care nu ma puteam odihni, eram retras, apatic!
Eram constient ca sufar de o forma de depresie, am fost la psiholog, dar degeaba, ma simteam mai linistit pe moment, cel mult o zi, iar dupa cosmarul aparea!
Eram constient ca treaba este destul de urata dar eram convins ca o sa trec peste. Au aparut ganduri negre, iar eu am clacat.
Am gasit sprijin la Spitalul Militar unde mi s-a recomandat Rispolept! Am luat acest medicament cam un an jumate dar m-am vindecat!
Trebuie sa te duci sa-ti faci un control amanuntit si sa te tii de medicamentatie!
Multa sanatate, doar cei care au trecut prin asa ceva stiu ce e cu adevarat in sufletul tau!
Multa bafta, astept vesti bune de la tine!

Salut Catalin,
Eu tot am avut probleme la varsta de 30 de ani. De la simple depresii am inceput sa am halucinatii, sotul m-a internat in spital, eu insa nu doream fiindca aveam si doi copii de 2 si 3 ani. vreau sa spun ca gandurile de sinucidere au aparut dupa ce am inceput sa beau pastile, imi era foarte greu sa indur aceasta boala. Imi parea ca daca ma voi lasa de pastile, imi voi reveni mai bine mi-am convins medicul ca ma simt bine si ea mi-a scos o parte din pastile dupa 3-4 luni si am ramas doar la seroxat, dar luam si reset. Dupa asta s-a reintors boala si am fost intr-o stare nu prea buna timp de 4 luni. Sotul mi-a schimbat medicul adica psihoterapeutul si el mi-a recomandat rispolept si seroxat. Am baut pastilele cu regularitate si le beau si acum deja am un an si jumatate de fapt am trecut la doze mici degraba cred ca trebuie sa mi le scoata si ma simt excelent, intradevar trebuie timp si rabdare si sa recunosti aceasta boala. dupa tot ce mi s-a intamplat parca imi pierdusem si credinta in Dumnezeu, dar nu demult m-am spovedit si vreau sa spun ca si preotul ajuta si practic mi-am revenit. Incearca si tu sa iai pastile doar asa te vei trata. Multa bafta tuturor. imi place acest forum

Si eu am aceeasi problema.eu am incercat de 2 ori sa ma sinucid dar nu am reusit, o data prin spanzurare dar s-a rupt sfoara ca nu era de buna calitate( a trebuit sa gasesc o scuza buna pt urmele de pe gat ramase) si a doua oara cu masina am vrut sa-mi provoc un accident.De ceva vreme planuiesc si o a treia.Totul a pornit de cand eram mic din cauza tatalui meu care a inselat-o pe mama si ne-a lasat balta.De atunci am inceput sa ma inchid in mine si sa nu mai am contact cu persoane decat la nevoie.Nu am multi prieteni si prietenii care ii am nu sunt apropiati.De vreo 4 ani am intrat intr-o depresie care nu mai scap.In astia 4 ani am devenit obsedat de 2 persoane de sex opus si asta m-a bagat in belele cu politia care mi-au dat cateva amenzi.Mai sunt obsedat si de nr 14 care este nr meu ghinionist si care ma urmareste peste tot si nu-mi da pace.Anul trecut intr-o zi dupa ce am plans vreo 2 ore am luat un cutit si am inceput sa ma tai dar dupa cateva taieturi am incetat ca ma umplusem de sange, dar nu mi-am taiat venele ci pielea in general.Am terminat scoala si imi caut de munca dar fac fata greu situatiei pt ca imi este si frica de societate, de oameni si de aceea incerc sa stau cat mai mult timp singur.Sunt o persoana timida si de aceea nu am vorbit cu nici un menbru al familiei despre mine si mai ales sa ma duc la un psiholog.Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa zica parintii mei daca o sa afle.As vrea sa-mi dati un sfat sa-mi fac curaj sa vorbesc cu famila mea pt ca asta o sa se termine ori prin sinuciderea mea, ori prin vizita la psiholog si eu ma inclin spre prima varianta.
P.S.Va rog sa ma scuzati daca am facut greseli de ortografie.

Buna, Catalin

Numele meu este Adina si mi-am facut cont special pe acest site pentru a-ti scrie. Si eu am trecut prin depresie si o tentativa de sinucidere la varsta de 18 ani. Desi vad ca a trecut ceva timp de cand ai mai scris pe site, sper ca totusi esti bine si rezisti. Eu, in urma tentativei, a trebuit sa urmez un tratament cu barbiturice. Dar acestea nu mi-au priit asa ca am urmat un tratament naturist recomandat de un doctor psihiatru de la Iasi: -gel Aloe Vera- 30 ml dimineata cu 15 minute inainte de masa
-30 ml seara cu 15 minute inainte de masa
-capsule de sunatoare - 3/ zi
-tinctura de Passiflora- 30 de picaturi in apa seara
-geriforte 4 flacoane (6 luni)- 1 capsula dimineata si 1 seara.
De asemenea, pentru calmare si insomnii poti sa iei capsule cu ulei de levantica. Toate aceste produse le gasesti la plafar, dintre toate gelul de Aloe e cel mai scump ( aprox. 100 de lei). Eu am urmat tratamentul (partial, recunosc), dar efectele benefice le-am simtit imediat. Daca vrei, poti sa intrebi la plafar si de alte medicamente pentru linistire. Eu iti recomand mai mult tratamentul naturist deoarece nu da efecte secundare (barbituricele dau efecte dintre cele mai urate si nedorite).
De asemenea, iti mai recomand sa-ti planifici timpul si sa fii mai mereu ocupat. Incearca sa te angajezi, invata, citeste, fa plimbari in aer liber, practica un sport. Si cel mai important, socializeaza! Daca tot ai net, cauta site-uri de socializare, fa-ti prieteni virtuali si comunica cu ei. Astfel iti vei dezvolta capacitatea de comunicare si vei deveni sociabil si in viata reala.
Asa am facut eu. Acum am 20 de ani, sunt la facultate si am un prieten. Sper ca aceste sfaturi iti vor folosi.
Si nu uita: Viata poate fi grea, dar prea frumoasa ca sa nu o traiesti.

@cobra5998
Eu zic sa citesti tu cu atentie pe internet despre tulburarea borderline si despre depresie si sa constientizezi ca acestea sunt niste boli (da? boli, nu ganduri razlete care trec prin cap unui om sanatos tun) si sa le tratezi cu niste pastilutze. Ce rost are sa te chinuiesti atat si sa iti traiesti viata ca intr-un cosmar.
Si noi am trecut prin asta si stim prea bine despre ce ne povestesti tu acolo. O.K. ?
Trebuie sa iti faci curaj, sa iei masuri si cu Dumnezeu inainte !

buna. vreau sa va zic k si eu aceste ganduri..d cv vreme... dar eu le am din kuza parintilor.. se cearta si nu se ascund de mine... sau ceva... ma lasa sa vad cum isi arunca vb urate sau knd se ajunge l abataie...chiar si la cutit...bn k cred k eu mi-am pierdut si increderea in mn... si la psiholog am fost ma ajutat nu pot sa zic ca nu dar nu am skpat de ganduri...complet... dar incerc sa-mi ocup timpul si sa imi zic in gand totul pozitiv

Buna Catalin!Si eu m-am confruntat cu aceste ganduri, si chiar le-am pus in practica de 2 ori, dar din fericire sunt inca aici deoarece nu e asa usor sa mori.Nu voi incepe prin a-ti spune ca viata e frumoasa, ca merita traita si blah blah blah pt ca NU te va ajuta.In primul rand te felicit ca ai avut curajul sa scri pe forum, asta inseamna ca ai constientizat boala, iar acesta este primul pas catre vindecare.Un al doilea pas ar fi sa iei legatura cu un specialist, fie el psihiatru sau psiholog(care poate te va trimite el la psihiatru-cum a fost in cazul meu), dar asta nu e o rusine.Din pacate la noi in tara inca exista ideea eronata ca esti nebun daca mergi la psihiatru, ceea ce e FALS.Asta poti face prin a vorbi cu parintii,.sa le spui ca nu esti ok, ai nevoie de sprijin, iar sprijinul familial e crucial in procesul de vindevcare in aceste cazuri.
NU trebuie sa cedezi acestor ganduri, incearca sa le ignori, cu speranta ca intr-o buna zi vor disparea dintotdeauna si atunci crede-ma ca te vei bucura enorm ca nu le-ai cedat.Dupa cum ti s-a mai spus aceste ganduri nu sunt ale tale, ele sunt rezultatul unor dezechilibre chimice din creier, de aceea nu poti nici sa te concentrezi si sa memorezi(si eu am problema asta).Aceste dezechilibre chimice se pot rezolva cu un tratament medicamentos, asta nu e o rusine, e o boala ca oricare alta, este o lipsa de o substanta din organism (se numeste serotonina)...la fel cum ai avea lipsa de magneziu sau fier.Nu e o rusine, hai sa fim seriosi ca mai toti de pe acest forum iau tratatment, si cu toate acestea ai vazut tu vreun nebun pe aici?
Urmatorul pas ar fi sa te ti de tratament, si sa-l gasesti pe cel potrivit.S-ar putea sa incerci mai multe tratamente pana il gasesti pe cel care isi face efectul.Nu merita sa-ti iei viata pt o nenorocita de depresie, pt ca se poate trata!
In legatura cu medicatia exista cateva mituri.Tu trebuie sa retii ca antidepresivele NU te fac o leguma, si NU provoaca dependenta(am constatat pe propria piele), asa ca stai linistit.Iti doresc mult succes si anunta-ne daca ai mai rezolvat ceva !

draga Catalin

Nu observ nici un sfat sa ti se potriveasca, mai ales Emmma(si eu mam confr.).Ca specialist cred ca poate fi rezultatul unui dezechilibru chimic si fizic in creier;nu se autoregleaza starea de echilibru cu mediul.

Foarte interesant, despre mania greu de controlat, e si o lupta cu eul, si gandurile chinuitoare insistente sau repetative, te sfatuiesc intra pe forumul meu"Constient si Inconstient"nu e doctrina lui Freud:

@ blondaaa

1. Cel mai bine ar fi daca ai putea sa te multi undeva la bunici. Sanatatea ta psihica e cea mai pretioasa. Si de asta va depinde intreaga ta viata. Am mai auzit de cazuri care au trecut prin ceea ce treci tu.

Spune-le parintilor tai ca foarte multi dintre cei care fac afectiuni psihice (indiferent ca e vorba de depresie, anxietate, tulburari de personalitate) e foarte greu sa isi mai gaseasca vreun serviciu pe viitor din cauza ca nu fac fata. Sau un mic procent daca gasesc le este foarte greu cu astfel de boli.

Vor sa te vada acasa toata viata ?

2. Daca vezi ca nu o scoti la capat cu ei incearca sa te autoprotejezi, pleaca si plimba-te atunci cand se cearta sau pune-ti muzica la casti. Sunt niste oameni inconstienti. Si ai mei au fost la fel iar eu acum am 32 de ani si nu mai pot face nimic pentru ca nu mai pot da timpul inapoi.

3. In momentul in care iti vin ganduri de sinucidere, trebuie sa constientizezi pe loc ca acestea sunt niste ganduri eronate produse de dezechilibrul chimic al neurotransmitatorilor si fac parte dintr-o boala care se numeste depresie. Du-te la medicul psihiatru cu mama, cu tata de mana, ca sa vada si ei prin ceea ce treci si sa se mai potoleasca cu certurile si roaga-l sa iti prescrie un antidepresiv.

Multa sanatate, pace si liniste sufleteasca iti doresc.

Clara

incearca putin sa vezi daca nu cumva suferi dw anxiwtate.declanseaza si episoadwle depresive din cauza intensitatii trairilor, asa cum spui tu esti sensibil, de fapt esti anxios, iar cand intalnesti situatii sau probeleme care iti cauzeaza anxietaye ajungi in starea aia..

Ai o depresie puternica pe care va trebui sa o tratezi medicamentos, daca simti o teama, ai si anxietate, nervii vin de la depresie, depresia da de multe ori iritare puternica sau medie, du-te de urgenta la un medic psihiatru si ia tratament, lasa naturistele ca nu te ajuta cu nimic, nici rugaciuni sau altele, lasa fetele ca e vrejeala, simti fals, o fata nu te-ar face sa te simti bine in situatia asta, pe langa ca nu sta nici una cu tine in situatia asta, daca mai aude ca nici scoala n-ai terminat-o si nici nu lucrezi, nici vorba.
Nu faci asta, nu scapi, deci alegi, tratamentul se ia cu seriozitate asa cum spune medicul chiar daca te simti mai bine, nu ai voie sa-l intrerupi, doar medicul decide cand si cum.
Gandul de suicid vine de la depresie si daca nu o tratezi mai repede, s-ar putea sa si reuseasca sa te faca sa te sinucizi, scopul ei e sa te distruga, si e mai presus de vointa ta ca de aia se numeste boala.
Poti sa te rogi daca crezi in Dumnezeu, asta nu strica deloc, insa sa nu-ti faci iluzia ca te ajuta pe depresia ce o ai, asa cum bine ai si observat.