Cuplu in deriva!!

Avem 14 ani de casnicie si 2 copii: de 13 si 5 ani. Nu a fost niciodata foarte bine, am inceput cu stingul, cu greutati materiale, cu certuri imense cu socrii si toata familia lui. Eu am renuntat la viata de oras si am venit la tara, unde de fapt stau parintii si fratii lui. Principala problema este faptul ca desi avem 14 ani de casnicie el este dependent de parintii lui la care se duce macar de 2 ori pe zi pentru ai ajuta... este un om muncitor, fara defecte majore...doar ca familia de baza este fff violenta verbal si emotional, mai precis in acea casa niciodata nu s-a vorbit frumos doar injuraturi si comenzi.In plus lise pare tot timpul ca ceilalti ii fura sau traiesc cu copiii lor pentru a fura si a le da parintilor.. ce ma deranjeaza este faptul ca sunt injurata si eu de sot aproape in fiecare zi, mi se lasa sarcini de facut...si imi sunt controlati banii si resursele financiare, desi am si eu servici. Suportam mai bine relatia, pina cind a murit mama, (59 ani) si in acelasi an a dat divort si o cumnata a mea(sotia fratelui sotului) cu care ne sustineam reciproc. De atunci parca se da o lupta in sufletul meu(din 2010) si balanta inclina tot mai mult spre divort.dar parca mi-e frica.. Mentionez ca am un apartament ramas de la parinti in oras dar sotul nu doreste sub nici o forma sa ne mutam. Eu cred ca de fapt nu ma iubeste si nu m-a iubit niciodata... Sunt doar un instrument necesar in viata lui sociala.. Eu sunt singura aici... Tatal meu e plecat la sora mea in strainatate de 2 ani si fiica noastra la fel studiaza in strainatate sunt doar eu si baietelul cel mic. De ce sa suport toate astea. m-am saturat de toate si as dori sa stau singura eu si copilul. Astept mesajele celor poate trec prin aceeasi situatie.. Multumesc...

buna ziua gabi,
NU, nu sunt adepta divorturilor,
daca citesti postarile mele in urma,
vei vedea ca, mai intotdeauna gaseaum un sfat, o incurajare pt. cel/cea care scria.
de data asta, NU vad alta solutie decat divortul...
intrebare:
- va veni fiul cu tine?!
- ca daca- NU, vei suferi si mai mult.
Iti doresc sa-ti fie BINE
cele bune,

Gabi, eu sunt pentru o discutie f. serioasa cu sotul, dupa care, daca lucrurile nu se schimba, sunt pentru divort..., , boala lunga, moarte sigura"...se spune in popor..de ce sa fi umilita, ai un serviciu, ai o casa, pentru ce?????ai o singura viata.
Decizia iti apartine, eu ti-am expus punctul meu de vedere.
Mult noroc,

Pentru sebesuldejos: in general stiam ca la separare copiii ramin cu mama., mai ales daca are serviciu(sunt profesor) si locuinta. In schimb sotul e mai tot timpul la serviciu. In plus copilul are 5 ani..?

Cu siguranta copii raman cu tine, vei aduce ceva martori si vei demonstra umilintele la care esti supusa...
Eu nu cred ca acesti copii au ce invata intr-o familie unde exista conflicte, insulte...

Gabi, dar ce te-ai fi facut daca nu erai independenta material si nu aveai apartamentul tau?

Iti dai seama ce viata ai fi trait atunci si cum ai fi fost agresata psihic, stiind ca nu mai ai unde sa te duci?

Eu nu pot intelege casniciile unde se traieste urat, exista violenta verbala, fizica, psihica, abuzuri, tristete si mai ales nefericire!

Pentru ce sa mai fii legat de o persoana daca iti aduce numai dezastru in suflet?

Casnicia ar trebui sa insemne ceva frumos, sprijin si suport reciproc, intelegere, armonie, veselie, RESPECT, bucurie, iubire si afectiune! In nici un caz ororile pe care le mai citesc pe forumul asta si care-mi zbarlesc parul in cap!

Incearca sa ai discutii serioase cu sotul tau si sa-i spui ca gata, pana aici ai indurat, iar ca de acum vrei sa fii macar linistita, daca nu fericita.

De fapt, de ce nu ai fi si tu fericita? Ce te-ar impiedica? Toti oamenii ar trebui sa traiasca asa, e inuman ce se intampla in majoritatea cuplurilor!

Ca sa nu o mai lungesc, nimeni nu are dreptul sa te umileasca, sa te faca sa te simti ultimul om, iar casnicia pe care o ai e departe de ce ar trebui sa insemne una adevarata, plina de valori, armonie si fericire!

Sfatul meu il ai printre randuri.

P.S. Nu are de ce sa-ti fie frica!

Esti puternica si viata trebuie sa ti-o faci frumoasa! Nu trebuie sa ajungi o epava, o depresiva, plina de atacuri de panica si ganduri negre! Orice om merita sa fie fericit!

Marc Aureliu spunea, , Sa ai seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat si intelepciunea de a le deosebi pe cele doua

Nimeni in lumea asta nu-ti poate spune ce sa faci, dar poti asculta pareri, poti descoperi ca nu esti singur in ceea ce ti se intampla.Pune in balanta lucrurile care le ai traind in aceasta casnicie, la ceea ce renunti si ce ai putea dobandi iesind din ea.Nici o cale nu e usoara dar poate fi un pic mai bine.Eu iti doresc sa o gasesti.

Sunt total de acord cu Marc Aureliu (he he)
Eu inainte de a divorta am facut o lista... in timp... pe care scriam de ce da... de ce nu. Fa-o si tu si... i-a hotararea care trebuie. NU uita viata e scurta si trece repede de tot.