Ce sa fac?

Sunt casatorita de 5 ani si avem 2 copii minunati. Problema noastra a inceput din momentul in care ne-am casatorit. Ma neglijeaza. Motivul? E mereu obosit, ba nu dorm copiii, ba maine se trezeste devreme, ba nu e timp. Nu stiu daca e normal ce se intampla cu el, sau cu noi. Se intampla destul de rar cred eu sa facem dragoste, o data la 2-3 saptamani, avand in vedere ca nu avem nici 30 de ani. In tot acest timp am incercat sa schimb ceva, dar nu merge nimic. Pentru un moment m-am gandit ca are pe cineva insa el nu lipseste niciodata de acasa nemotivat sau la ore tarzii. Banutii pe care ii castiga ii aduce pe toti acasa. Bineinteles ca am incercat sa purtam o discutie, sa gasim o solutie insa.nu prea am cu cine vorbi. Intr-adevar suntem stresati insa problemele noastre nu sunt iesite din comun. Am incercat sa fac eu mereu primul pas -asa "merge" la orice ora din zi sau din noapte insa m-am saturat. Nu mi se pare corect. Cat despre certuri, exista. Uneori aprinse dar stim sa depasim momentul. Nu stiu daca as putea divorta de el avem doi copii nu cred ca voi putea face fata sau.poate nu am curaj. Imi puteti da vreun sfat?

am trecut prin aceeasi pb. Ce spune el, sint pretexte, trebuie sa-i dai timp, sau sau sa analizezi f. bine care ar fi adevaratele motive !
1 data la 2, 3 saptamni ?...stai bineee! La noi era 1 data la 8 luni. - si ma iubeste, alinta, .tot ce vreau ( fara modestie arat si bine..) deci afla motivul real.
eu l-am aflat !

Intr-adevar si oboseala e de vina, avem multe de facut, sunt zile in care "ne adunam acasa" dupa ora 22. Asta inteleg, insa nu tot timpul avem zile aglomerate.
De curand am incercat sa discut cu el despre asta (a nu stiu cata oara). M-am gandit ca poate nu ma mai gaseste atragatoare, insa sustine (si vad asta) ca ma iubeste la fel de mult. E un baiat bun in felul lui. Cat despre aspect fizic, nu sunt fotomodel, dar nu arat deloc rau, daca ma straduiesc putin sunt o femeie chiar frumusica. Kg in plus nu exista la cele 48 kg ale mele si avand in vedere ca am 2 nasteri. N-o spun si nu consider asta o lauda pt ca toate femeile sunt frumoase in felul lor.
Copiii intr-adevar contribuie si ei la problema asta, dar si inainte de a-i avea, era tot la fel. Si apoi, la sfarsit de saptamana, ii duc la bunici.
Intre noi, este o f buna relatie de prietenie, ne spunem toate nimicurile, discutam de toate, ne ajutam unul pe altul in tot ce facem, de la schimbatul scutecelor, gatit, pana la reparat robinete, instalatia electrica, etc. toate le facem impreuna. Pe plan material, amandoi muncim pe branci pentru a nu le lipsi copiilor nimic. In concluzie, pe celelalte planuri toate merg bine. Bineintele ne mai si certam dar peste o ora ne com[portam ca si cum nu s-a intamplat nimic. Nu sunt genul de sotie care sa stea suparata zile intregi, care sa-si tina barbatul sub papuc. Stiu ca sotia trebuie sa-si astepte sotul cu zambetul pe fata pt ca nimanui nu-i place sa se intoarca acasa si sa inceapa scandalul. De cele mai multe ori fac asta, chiar daca in sufletul meu sunt suparata, chiar daca am alte probleme de alta natura. Am invatat ca trebuie sa fiu un pic hoata, sa stiu cand sa fac pe proasta, cand sa tac, sau cand sa 'inchid ochii', caci unii barbati sunt ca niste copii, ii poti pacali cu un simplu zambet.
Daca ar fi sa-i reprosez ceva, in afara de problema care am scris-o mai sus nu am ce sa mai spun. Daca si acolo lucrurile ar merge bine, ar fi barbatul pe care si l-ar dori orice femeie.

OOO!!!!!!!! la teorie e bun. De cate ori discutam despre asta, mereu imi spune ca se va schimba, ca trece doar printr-o perioada stresanta insa perioada asta e de cand m-am casatorit. Culmea e ca inainte de casatorie, am locuit impreuna timp de un an si era cu totul altfel adica se intampla de doua-trei ori pe saptamana ceea ce mie mi se pare mai mult decat suficient. Nu sunt inebunita dupa sex dar ce se intampla cu noi acum chiar nu mi se pare normal.
Alteori, imi mai spune si ma abtin sa nu rad "-de ce nu o facem si noi mai des?'. Mda ii place mai des dar sa "trag eu de el" si daca la inceput mi s-a parut ok acum sunt de alta parere.

MULTUMESC CELOR CARE MI-AU RASPUNS.

La ce mi-a spus domnul Andrei nu m-am gandit; in legatura cu ce a vazut la el in familie -caci lasa mult de dorit ce-a vazut el acolo. Parintii lui au dormitoare diferite de ani buni, iar relatia dintre ei e bazata doar pe jicniri si injurii. Pentru nimic in lume nu as vrea ca relatia noastra sa ajunga asa insa cred ca depinde mult si de sotie. La ei, (socrii mei) totul e separat. Gatesc separat, nu dorm niciodata impreuna, si casa lor fiind f mare, trec zile intregi fara sa se vada.

Domnule Andrei oare se mai poate schimba ceva la el in privinta asta? Nici nu stiu cum sa privesc lucrurile -e grav sau nu? La o consiliere de familie m-am gandit si eu dar el nu e de acord. Ce pot sa fac? Nu mi-ar place sa-mi treaca tineretea in acest mod, (am doar 24 ani) dar nici nu gasesc o solutie asa cum mi-a recomandat o prietena de profesie psiholog, adica sa-mi gasesc un amant si totul va fi ok spune ea. Sunt adepta casniciilor fidele si totodata nu stiu daca as putea sa-l suport asa toata viata.

Domnule Andrei oare se mai poate schimba ceva la el in privinta asta? Nici nu stiu cum sa privesc lucrurile -e grav sau nu? La o consiliere de familie m-am gandit si eu dar el nu e de acord. Ce pot sa fac? Nu mi-ar place sa-mi treaca tineretea in acest mod, (am doar 24 ani) dar nici nu gasesc o solutie asa cum mi-a recomandat o prietena de profesie psiholog, adica sa-mi gasesc un amant si totul va fi ok spune ea. Sunt adepta casniciilor fidele si totodata nu stiu daca as putea sa-l suport asa toata viata.