nu pot sa respir!

Nu pot sa respir de o saptamana.Parca nu imi intra aer suficient in plamani si simt ca ma sufoc.Mi-am facut analizele, la plamani, sange, am fost la orl, la plamani am niste depuneri de calciu, cred, de la o raceala netratata, dar am inteles ca nu este nimic grav si calciul este 8.3.Iau tratament de 3 zile, teotard, claritine, iar calciu si hidrocortizon hemisuccinat in vena.Dr. a zis ca ma o alergie, dar eu tot nu respir bine dupa tratamentul acesta, ce sa fac?Se poate sa fie vreo alergie de la caine?Sau de la aerul conditionat sa fie ceva?Ma puteti ajuta?

Si eu am patit la fel, am avut o cadere de calciu. Doua saptamani a durat pana s-a reglat calciu, am facut si perfuzi cu calciu si gluconolactat de calciu si magneziu im. Aveam si o stare de panica si am luat distonocalm.

Sa nu fie o bronsita astmatiforma:|Du-te la un alergolog sa vezi ce zice.Sanatate.

buna! si eu am aceasi problema cu tine alexia ma sufoc mereu, imi frica sa dorm de multe ori pt ca nu imi ajunge aerul si ma innec, apoi tusesc, am facut o radiografie si cu acea radiografie am fost la 2 doctori, unul a spus ca am pneumonie interstitiala, altul ca am depuneri de calciu pe plaman. ca si tine tot asa am calciul 8.3. de o luna iau calciu, magneziu pt ca am si o lipsa mica de magneziu si imi este la fel de rau. eu am mai avut si dureri in piept si in spate dar au trecut, acum ma supara lipsa de aer, am impresia ca nu ajunge aerul in plamani. ca medicament am luat augmentin, ketoprofen asa mi-a prescris primul doctor, al doilea a zis ca nu am nimic la plaman si mi-a prescris calciu deoarece la analize mi-a iesit calciu 8.3 si limitele calcemiei sunt intre 8.6 si 10 si ceva am inteles, dar si dupa tratamentul asta tot ma sufoc. nu mai stiu ce sa fac. eu sunt din craiova si as vrea sa vin in bucuresti sa fac mai multe investigatii imi e frica sa nu am intradevar pneumonie si sa o las asa netratata. poata sa imi recomande cineva un medic bun?

am si eu o problema de 1 sapt nu pot sa respir am mers la spital la camera de garda mi-au facut un calciu si mi-au dat niste picaturi a.t.10 si niste pastile egilok dar vad ca nu dau nici un rezultat imi puteti recomanda ce analize sa fac.va multumesc

buna ziua vreau sa spun ca aceasi problema o am si eu de vreo trei saptamani mai bine zis de vreo saptamana sa mai agravat ma sufoc noaptea in somn nu pot sami trag suficient are in piept sa respir si la inima la fel am palpitatii nu am stare si parca imi vine mereu sa fac ceva sa uit si nu pot.Am fost la medicul de familie si mia zis sa iau stresvit, azi miam facut analizele astept raspuns joi.E

buna ziua vreau sa va spun ca aceasi problema o aveam si eu cu respiratia am tot mers pe la cardiologie dar degeaba pana la urma am ajuns la pshiatria mia dat un tratament pentru 1 luna problema asta vine de la sistemul nervos acum ma simt mai bine incercati sa mergeti la pshiatrie...va pup

alexia_alexia nimic din ceea ca iei nu te ajuta sfatul meu e sa mergi la un medic pneumolog k sa iti puna diagnostic, si eu am aceleasi probleme dar numai de vre-o 2 ani in coace si mi-a pus diagnostic astm bronsic iar acum fac tratament k Seretide 50/250 si k singulair pe care le iau noaptea inainte sa dorm si nu mai am probleme dorm linistit de cand le iau

oana_onysa nu ne mai trimite la psihiatrie degeaba ca nu are nici o legatura asta cu nebuneala de acolo poate fi o lipsa de calciu, poate fi vreo problema la inima sau chiar de la gastrita poti face crizele alea sau sistem nervos dae parerea mea nici vorba de psihiatrie acolo e grav daca mergi, pa.

oana_onysa...poate ai dreptate si eu sufar de lipsa de aer si e pe baza de nervi...poate fi si de la altceva...eu am ajuns si la urgente k nu mai suportam k nu pot sa respir acolo miau dat un diagnostic stare neurovegetativa si cica de la stres!
Spunemi si mie oana_onysa tie ce tratament tiau dat la pshiatrie?

buna ziua.am si eu o problema de ceva timp: cam acum un 1 an jumate intr-o seara m-am bagat in pat si deodata a inceput sa-mi bata inima din ce in ce mai repede m-am speriat am chemat ambulanta ca ma simteam si rau parca ma dureau toate...la spital nu mi-au gasit nimic dar eu ma simteam rau pana la urma mi-au dat un diazepam pentru calmare si mi-am revenit dar pana a 2 zi.cred ca era ceva pe fond nervos nu stiu.mi-am mai revenit dar si acum am probleme cand am emotii sau plec undeva departe de casa sau ma gandesc la ceva rau nu stiu am o senzatie ciudata si ma apuca...nu stiu cum sa explic simptomele dar simt intai un gol in stomac si parca se ridica, si incepe sa-mi bata inima repede intru intr-o panica dar ma calmez eu pana la urma dar e nasol as vrea sa-mi spuneti va rog ce este sau ce-as putea face as vrea sa-mi treaca va rog! Multumesc

...am avut si eu problema asta...credeam k innebunesc...inima imi batea fff tare, ma durea in piept, nu puteam sa respir, ma durea mana stanga si imi amortea...si multe altele...am fost la fel..la spital si mi-au zis k-s toate "bune si la locul lor"...dar nu era asa...ulterior am fost la medicul de familie care mi-a dat ceva pt respiratie, la endocrinolog-care mi-a prescris calciu si magneziu, la cardiolog, am facut un ekg...mi-a zis k am o tahicardie usoara...si mi-a dat Anxiar si Atenolol...cu toate k luam medicamentele, starea aia fff naspa nu imi trecea...in disperare de cauza, am ajuns si la psihiatru, care mi-a recomandat Zoloft, Xanax si ink un medicament...doze mici, dar medicamente fff puternicice...nu mai tin minte exact numele diagnosticului, dar ideea de baza era anxietatea...am luat o perioada medicamentele alea si eram k o leguma...am incetat sa le iau...si knd incepeam sa am starile alea incerkm sa-mi distrg atentia de la ele...problema era k nu reuseam prea bine..si k ma speriam, bataile inimii accelerau si era ingrozitor.cu timpul, dupa mult chin am reusit sa uit...nush...sa am gandesc la altceva...sa-mi dau seama k n-o sa mi se intample nimic..si am scapat de ele...la mine chiar a fost de la sistemul nervos...dar, dupa parerea mea, in fiecare caz in parte exista o alta cauza care declanseaza toata nebunia asta...ceva concret..o neregula a organismului...

Am uitat sa mentionez ca vreun an dupa ce "mi-a trecut" starea aia, am avut alte atacuri din astea de panica...sau ce-or fi fost de fapt...dar cu timpul mi-au trecut...acum, knd mi se mai intampla, iau aspacardin..si ceva pt "liniste"...extraveral, distonocalm sau calmepan si in cele din urma imi trece...bineinteles, ink ma sperii...dar oameni suntem, e normal!...cred.

buna!pot sa va spun tuturor ca si eu am intepaturi la inima sau in zona pieptului, uneori am senzatia ca ma sufoc sau ca nu primesc suficient aer, am palpitatii uneori si atunci ma speriu si fac atac de panica insa tot timpul ma calmez singura.am mai fost asa in anul2000 si mi-am revenit singura prin autosugestie, acum insa de la un stres avand fetita bolnava, ma speriam cand imi facea cate o criza de spasm, si de un an jumate de cand un alt doctor ia dat diagnosticul de epilepsie ma tot stresez si pe baza nervoasa mi sa ziz ca am intepaturile ca nu am nimic la inima deoarece ekg-ul imi iese bine insa eu tot timpul ma speriu sa nu am ceva la inima sau sa fac un infarct, nu am curaj sa merg singura pe strada sau fara apa si extraveral la mine, mai iau si cate un aspacardin.mapoate ajuta cineva cu un sfat?a...era sa uit am facut si injectie cu moldamin crezand ca am reumatism la inima...

buna, dany_elllla de cate ori iei extraveral si aspacardin pe zii?

annabella_vali...de obicei iau kte un aspacardin knd am kte "o criza" de-aia...nush cum s-o mai numesc :|...si extraveral iau in general seara, pt k ma linisteste si imi da o stare de somnolenta.dar nu mai mult de o pastila pe zi...nu exagerez cu pastilele..le iau doar in situatii "disperate"...

Multa sanatate tuturor!

Dany_ellla, iti multumesc pentru raspuns...te-am intrebat deoarece si eu iau un extraveral dimineata si unul seara, aspacardin iau numai unul pe zi pe la amiaza deoarece nu stiu cate aspacardine pot sa iau pe zi, mie mi le-a prescris doctorul pentru palpitatii si oboseala deoarece obosesc repede si atunci ma apasa in piep am palpitatii ma inteapa inima si atunci ma panichez si gata-i "criza "cum o numim noi, mie frica sa nu fac infarct si cum ti-am zis mie frica sa merg singura de acasa, sincer nu prea ies din casa acum, nu stiu ce sa mai fac sa inving frica...

Annabella_vali...exact asta simt si eu...exact aceleasi simptome...aceeasi frica teribila...incearca sa te concentrezi asupra lucrurilor frumnoase din jurul tau...fa ceva ce-ti place...stai in prezenta persoanelor dragi...si..kt mai putin pe acasa(sfatul meu) ideea e...k in perioadele knd ai astfel de crize sa faci ceva sa-ti distragi atentia...asta e tot ce pot eu sa-ti spun...e fff greu sa "uiti" de starile astea...sa nu te mai gandesti...pentru ca simti ceea ce simti..si pentru ca e imposibil sa nu te sperii...dar...daca ai fost la medic si e totul ok (un ekg e relevant, dupa parerea medicilor), nu ai motive temeinice de ingrijorare...incearca sa iti concentrezi atentia asupra altei parti a organismului tau...daca in cele din urma nu reusesti, eu zic sa consulti din nou un cardiolog...sa afli si alte pareri..exista medicamente eficiente, de exemplu Atenololul si Anxiarul care inving starile astea...bafta multa!

Dany_ellla, multumesc pentru sfat, chiar m-am gandit sa merg sa-mi mai fac un control la ekg, m-am gandit sa imi fac si o raza la plamani si analize de sange sa vad daca nu am cumva si cu glanda tiroida ceva deoarece eu am luat niste injectii anticonceptionale 2 ani si ceva, am 32 de ani si pe aceasta perioada eu nu am avut menstruatie mi-a oprit-o injectia.acum am renuntat la ea deoarece am inceput sa fiu foarte nervoasa...dar toate astea numai dupa sarbatori deci anul care vine...sincer cred ca am sa ma duc la o policlinica cu plata deoarece mie cam rusine sa merg la medicul de familie sa nu rada de mine cum o fac altii...care zic ca nu sunt normala ca ma speriu asa dar ei nu ma pot intelege asa ca si tine care esti in aceeasi stare ca si mine.numai noi stim ce nasol e.nu as dori nimanui aceasta stare

Dany_ellla daca nu te supi cati ani ai?eu cum ti-am zis am 32 sunt casatorita si am 5 copii, cel mare are 12 iar cea mai mica 3, pentru ei tre sa ma vindec.sa de-a Domnu sa ne vindecam!

Annabella_vali.eu sunt micuta...am doar 20 de ani...dak povestesti cuiva ceea ce simti te crede nebuna...sau..in cel mai bun caz paranoica...sau pesimista...si doctorii la fel...:|...e trist.pt k sunt multi oameni care trec prin asta si pentru majoritatea e un chin...E f bine sa te duci la doctor, macar sa stai linistita ca metabolismul tau nu e dereglat...si ca totul se intampla doar in mintea ta...e linistitor...intr-un fel...Sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta...Pentru tine, copilasii tai sunt cel mai bun stimulent! :)

Dany_ellla, multumesc mult ca esti alaturi de mine

Cu mult drag, Annabella! Parerea mea e ca oamenii pot trece mai usor peste greutati daca isi impartasesc gandurile cu cei ce se afla in aceeasi situatie ca ei...:)

Buna tuturor!
Incep cu cateva informatii care ar trebui sa va ajute, dupa care voi spune si eu despre problemele mele respiratorii. Dupa zeci de pagini citite pe forumuri am ramas impresionata sa vad cate persoane se confrunta cu astfel de probleme respiratorii (la adresa http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t140922-0.html gasiti si mai multe cazuri similare cu cele de aici). Ca un rezumat din ce am citit, am constatat ca exista cateva cauze posibile pentru senzatia de lipsa de aer: 1. rinita alergica sau atrofica, 2. deviatie de sept, 3. lipsa de calciu sau magneziu, 4. raceala 5. etc... si cea mai frecventa cauza pe care am intalnit-o este cea de natura PSIHOLOGICA - atacuri de panica sau reactii anxioase la stres. Majoritatea celor care au scris pe forumuri sunt foarte speriati, au mers la multi doctori si au facut seturi complete de analize pulmonare, cardiologice, de sange... In majoritatea cazurilor analizele au iesit ok si nu s-a gasit o cauza organica. Urmatoarea varianta este factorul psihologic... insa chiar daca este pe fond psihic, de cele mai multe ori acest lucru nu calmeaza cu nimic pentru ca senzatiile de insuficienta respiratorie raman cat se poate de reale si de deranjante. Tot ca un rezumat din ce am citit pana acum, cei care au depasit aceasta problema au gasit urmatoarele SOLUTII(in functie de cauza organica sau psihica): 1. fie au facut operatie de deviatie de sept si problema s-a rezolvat, 2. fie operatie de cauterizare a cornetelor nazale, 3. fie au luat calciu si magneziu, 4. fie au ajuns la psiholog si s-a rezolvat prin terapie, 5. fie au ajuns la psihiatru si au rezolvat cu xanax si/sau alte calmante, 6. fie s-au ajutat singuri prin autosugestie, gandire pozitiva, constientizare a faptului ca este numai pe fond psihic, eliminarea stresului, etc. Un lucru este cert: inainte de a trage orice concluzie si a incerca sa va ajutati intr-un fel sau altul, FACETI TOATE ANALIZELE PENTRU A DESCOPERI SAU ELIMINA O POTENTIALA CAUZA ORGANICA. Apoi incercati abordarea psihologica. Si inca ceva, fiziologic/psihologic nu sunt factori reciproc exclusivi, dimpotriva, de cele mai multe ori agitatia, stresul psihic conduce la somatizare, adica genereaza tensiuni in diferite organe si conduce la probleme fiziologice, deci problema s-ar putea sa fie simultan si psihica si fiziologica, ceea ce inseamna ca se poate rezolva actionand pe ambele cai in acelasi timp.

Dupa acest rezumat voi spune si eu povestea mea.
Eu am experimentat aceasta senzatie de insuficienta respiratorie si lipsa de aer exact asa cum o descrieti voi in trei episoade (care au persistat cateva luni bune, ultimul inca persista). De fiecare data au survenit unei perioade de suprasolicitare si stres.
Primul episod (acum cativa ani) a fost asociat cu palpitatii, ameteli, senzatia ca "uit" sa respir noaptea si ma sufoc, atacuri de panica si senzatie de moarte iminenta.
Al doilea (anul tercut) a fost asociat cu disconfort la diferite organe interne, senzatii probabil fabricate de mine datorita fricii obsedante ca am o boala grava la inima sau plamani, plus ameteli, amorteaza in bratul stang, teama de atac de cord, de moarte si o usoara depresie. Anul trecut am fost si mi-am facut toate analizele care au iesit perfecte... acest lucru m-a calmat un pic si dupa cateva luni episodul a trecut.
Anul acesta in toamna insa senzatiile au revenit... cu noi simptome pe care insa nu le-am mai intalnit pe forumuri: 1. senzatie de gol de aer in cavitatea toracica din cauza caruia plamanii nu au loc sa se expandeze pentru a asigura suficienta respiratorie... de multe ori eliminarea acestui gol de aer (ragaitul) ajuta foarte mult si era o mare usurare; 2. Senzatia ca diafragma a urcat foarte mult si din cauza asta plamanii nu au loc sa respire, incerc sa trag aer in piept insa resimt o presiune toracica foarte puternica si "nu am loc" sa respir; 3. usturimi puternice pe esofag, ceea ce ar putea fi reflux gastric; 4. O stare depresiva extrem de urata... pe care nu o descriu pentru ca nici nu cred ca o pot descrie in cuvinte, nu as putea sa spun ce este mai deranjant, senzatiile respiratorii sau depresia.
Pentru ca toti doctorii la care am fost mi-au spus ca nu este nimic organic si ca este doar de la stes, insa cu toate astea starile pe care le am continua sa fie oribile si imi afecteaza viata de zi cu zi, am ales sa incerc (in ciuda scepticismului meu) medicina alternativa, am fost la un doctor care combina kinetoterapia cu presopunctura cu radiestezia cu psihoterapia si alte forme de terapie, insa toate documentate stiintific, in nici un caz nimic "ezoteric" sau "metafizic". El mi-a spus ca intradevar este pe fond psihic, si ca de la stres, nervi si incordare diafragma mea a sarit de la locul ei si a generat insuficienta respiratorie, si aceasta senzatie nu a fost doar in mintea mea. Respiratia deficitara si incorecta a generat la randul ei lipsa de oxigenare a creierului, si de acolo ameteli si dureri de cap si depresii si anxietate care au avut un efect circular si au accentuat senzatiile de lipsa de aer si m-au facut sa fiu si mai anxioasa... etc etc.
Prin masaj acest doctor mi-a spus ca a reusit sa puna diafragma la locul ei. Asta era acum 2-3 saptamani. De atunci recunosc ca problemele respiratorii au disparut. Au mai revenit un pic ieri insa mult mai usoare iar eu am reusit sa le controlez mult mai bine, sper sa dispara definitiv.
Cu toate ca senzatiile organice s-au ameliorat iar eu am constientizat ca nu am nicio boala grava, nu ma voi sufoca, nu voi face atac de cord, nu voi muri (senzatiile specifice anxioase asociate), am ramas totusi cu acea stare depresiva foarte foarte ciudata si EXTREM de deranjanta, asociata cu o frica de ceva anume nejustificat... Oricat as incerca sa imi iau gandul si sa lupt cu mine insami aceasta stare ma darama.
Poate ca va disparea in timp... eu cel putin asa sper.
Imi cer mii scuze pentru mesajul lung. Mi-ar placea sa fi reusit sa va ofer cateva informatii in plus care sa va ajute sau sa va calmeze macar un pic.
Si as dori sa imi spuneti daca este cineva care a mai experimentat si astfel de simptome atipice gen joc de diafragma sau depresie prelungita in urma acestor stari respiratorii.
Va multumesc.

Buna ziua! Eu am pe cineva drag de 25 de ani care are respiratie ingreunata uneori si o jena nedureroasa si nelocalizabila la nivelul traheei. Mentionez ca in urma cu 5-6 ani a fost diagnosticat cu candida, a facut tratament cu ceva capsule 1/saptamana, o luna de zile. Acel "plus" insa nu a disparut, dimpotriva, pare-sa s-a accentuat. Nimeni nu-i gaseste nimic si termina prin a-l trimite la psiholog. Va rog din suflet, un ajutor! Multumesc mult si un an nou cu impliniri.

Buna Flori, daca persoana respectiva este din Bucuresti si daca imi lasi o adresa de mail, iti pot da datele de contact ale doctorului care m-a ajutat pe mine. Este un kinetoterapeut care combina presopunctura cu radiestezia cu psihoterapia si alte forme de terapie. Si eu am fost foarte sceptica la inceput, insa pe mine m-a ajutat mult.

Si eu de 2-3 zile am aceasta problema cu respiratia grea. Parca nu se umplu plamanii complet cu aer. Ma lasa aceasta senzatie, dar nu complet, revine in 30 min dupa folosirea Bixtonimului. Astazi am facut analizele iar maine urmeaza sa primesc rezultatele( analizele la sange). Inima este ok, plamanii sunt la fel.
Doctorul internist maior la care am apelat a spus ca problema este pe fond nervos si de natura psihica datorata unor, , comitii cerebrale" din copilarie.


Speram sa se rezolve pe cale psihica. Recomandari pentru preocupatii in timpul liber sau pentru a uita de aceasta problema?