Nu mai sunt om
Nici nu stiu cum sa incep...am probleme cu anxietatea, somatizarea anxietatii, atacuri de panica.Zi de zi am tot felul de stari.Problemele mele pleaca din copilarie, o copilarie mult prea grea si prea dura.Am 25 de ani si am o sora cu 4 ani mai mica.Intotdeauna am simtit ca in fata parintilor nu suntem egale, fata de mine se faceau adeseori nedreptati pe care atunci nici nu le bagam in seama.Mama a fost intotdeauna rece si distanta cu mine..Mi-as fi dorit sa imi pieptene parul, sa ma imbratiseze, sa fim apropiate, sa cladim acea legatura mama-fiica. Nu s-a putut...Am ajuns la varsta adolescentei si am tot sperat ca acea legatura se va naste si ne vom apropia, dar nu a fost asa...acea legatura ea si-a creat-o cu sora mea, vorbeau despre orice, o pupa, o alinta in timp ce sufletul meu plangea si ma straduiam sa inteleg unde am gresit...de ce nu ma iubeste ? In casa era o atmosfera f tensionata tot timpul eram certata, tinuta din scurt, nu aveam prieteni, nu ieseam nicaieri doar liceu si acasa. Ne mai suportand acest regim am inceput sa ma revolt si sa le explic ca imi doresc si eu un.pic de libertate.Dupa aceste discutii au început avalanse de jigniri, vb urate, batai groaznice cu coada de lemn de la matura in timp ce sora mea mai mica cu 4 ani avea libertate fara sa fie torturata astfel.Ma asteptam ca mama sa se opuna acestor batai sa ma scape din mainile tatalui dar nu o facea...din contra punea paie pe foc. Timpul a trecut la 19 ani m-am casatorit.
Au trecut 6 ani de cand am parasit acea casa insa ranile din suflet nu s-au inchis...Uneori cand ma simt rau.mi-as dori o vorba buna de la mama si o imbratisare pt ca iubirea de mama vindeca tot insa unde nu e iubire sunt cicatrici.In 25 de ani nu.am primit o imbratisare de la mama, un sarut pe obraz sau un te iubesc rostit chiar si printre dinti. Aceste traume m-au obosit si daramat psihic.
Au trecut 6 ani de cand am parasit acea casa insa ranile din suflet nu s-au inchis...Uneori cand ma simt rau.mi-as dori o vorba buna de la mama si o imbratisare pt ca iubirea de mama vindeca tot insa unde nu e iubire sunt cicatrici.In 25 de ani nu.am primit o imbratisare de la mama, un sarut pe obraz sau un te iubesc rostit chiar si printre dinti. Aceste traume m-au obosit si daramat psihic.
4 comentarii
Foarte dureros modul in care ai simtit, trait atmosfera din casa parinteasca.
Ar fi util sa apelezi la un demers psihoterapeutic prin care sa te vindeci de aceste rani emotionale. In cadrul sedintelor de psihoterapie si dezvoltare vei putea face jocuri de roluri sau scrierea expresiva prin care sa iti exprimi asertiv nevoile, suferinta, dorintele. Totodata, vei invata sa fii prima care isi ofera o vorba buna la nevoie, incurajari si sa te autorecompensezi, sa vindeci ranile copilului din tine etc. Ulterior poti sa ii propui mamei sau familiei cateva sedinte de terapie de grup, de familie.
O zi frumoasa!
Ar fi util sa apelezi la un demers psihoterapeutic prin care sa te vindeci de aceste rani emotionale. In cadrul sedintelor de psihoterapie si dezvoltare vei putea face jocuri de roluri sau scrierea expresiva prin care sa iti exprimi asertiv nevoile, suferinta, dorintele. Totodata, vei invata sa fii prima care isi ofera o vorba buna la nevoie, incurajari si sa te autorecompensezi, sa vindeci ranile copilului din tine etc. Ulterior poti sa ii propui mamei sau familiei cateva sedinte de terapie de grup, de familie.
O zi frumoasa!
Multumesc mult pentru sfaturi...insa imi e imposibil sa o implic pe mama sau pe altcineva din familie intr un program de consiliere deoarece nu s-a schimbat nimic relatia noastra e la fel de rece, parca avem intre noi un zid imaginar peste care nu putem trece !
Parafrazând o teză celebră a filosofului francez J.P. Sartre „Nu contează ce a făcut istoria din om, contează ce face el cu ce a făcut istoria din el.”, putem spune că nu contează ce au făcut până acum alte persoane din noi; contează ce facem noi de acum încolo cu ce au făcut ele din noi. Este mai greu să faci schimbări în comportamentul celorlalte persoane, însă tu iti poți schimba gandirea, emotiile si comportamentele ca să îți fie mai bine.
Cu drag!
Cu drag!
@anaisz: in psihoterapie exista multe metode si tehnici care te pot ajuta sa faci pace cu mama din mintea ta. Pt ca relatia cu mama nu ti-a adus implinirea nevoilor afective, de siguranta, tu ai ramas in continuare legata de perioada aceea urata, uitand ca acum esti o persoana matura, care isi poate indeplini altfel nevoile, comparativ cu un copil, care e vulnerabil si nepregatit pt viata. Si recomandarea mea ar fi sa aiba loc psihoterape de familie, insa in situatia ta, e mai realist sa luam in calcul psihoterapia individuala, in care tu sa inveti cum sa te raportezi la relatii, astfel incat sa ai si asteptari realiste.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5Soacra mea ma acuza ca i-am facut vraji baiatului ei
- 7sunt confuza...
- 11oare sunt bolnava?
- 5Mama mea este depresiva - ce este de facut?
- 90incerc sa imi fac curaj in a ma sinucide, am ajuns intr-un impas psihic pe care nu al mai pot depasi
- 18Casnicia impreuna cu socrii!
- 9isi mai revine?
- 9In ultimele luni trec printr-o perioada foarte grea, sper sa nu cad in vreo depresie
- 8intre parinti si iubit
- 6Am avut atacuri de panica si nu am stiut cum sa reactionez
- 4intre iubita si mama
- 16Sa lupt? Sau sa renunt, ca si pana acum...?
- 14Familia
- 25Sunt dezamagita.. de familie, de tatal meu
- 2Probleme cu soacra
- 5Nu mă înțeleg deloc cu părinții mei
- 9Probleme de comunicare cu adolescentul
- 1Mutatul de acasa.
- 3Despărțire 30 ani
- 2Conflict cu soacra
Mai multe informații despre: relatia cu parintii probleme familiale