Lupt sau renunt?

Decizii grele in viata. Daca ne-ati fi intrebat mai repede, eu cred ca toata lumea care v-ar fi scris ar fi sustinut ideea ca trebuie sa pastrati copilul. Eu personal consider avortul pe care l-ati facut ca pe o mare greseala, ca sa nu-i spun altfel. Ce sa faceti in continuare? Pentru ca o relatie sa mearga bine si sa nu ajunga un cosmar e nevoie de doua persoane care vor acelasi lucru. Trebuie sa apreciati daca logodnicul dumneavoastra doreste acest lucru sau va va face viata un cosmar. Pe la noi prin zona in care m-am nascut circula un proverb care spune un mare adevar: ' dupa caruta care nu te asteapta sa nu alergi nicioadata. ' Si o sa vedeti ca are dreptate acest proverb.
Logodna este totusi o perioada de proba in care mai puteti sa luati decizii intelepte. Trebuie sa va consultati cu toata lumea, dar decizia va trebui sa o luati de una singura. Sper sa aud vesti tot mai bune despre dumneavoastra. Cu stima si respect :
dr Petre Muresan

Cu multa placere. Oricand credeti ca va pot ajuta cu ceva, puteti sa-mi scrieti. Cu stima si respect :
dr Petre Muresan

Buna ziua, Elena Beatrice!

Din punctul meu de vedere nu este tarziu sa iei o decizie. De fapt, se poate lua oricand, inclusiv in casatorie, daca pare mai potrivit pentru tine sa te desparti decat sa te chinui cu cineva caruia pare sa nu-i pese. Cu cat o iei mai repede, cu atat mai bine. Tu stii cat poti suporta si daca are sens.

De multe ori ne cramponam de relatii nesanatoase pt. ca suntem dependenti. Dependenta in dragoste este apropiata de cea de un drog: ne este foarte greu sa ne desprindem, mai ales cand nutrim speranta ca celalalt "se va schimba". Exista niste criterii destul de precise care ajuta pentru a face o evaluare si a vedea in ce masura depindem nesanatos de cel de langa noi: daca ne simtim goi si fara sens fara el/ea, daca ne e teama de abandon la fiecare plecare de rutina, daca renuntam la dezvoltarea nostra personala, la prieteni, la cariera pt ca asa vrea partenerul, daca daruim pt. a primi ceva in schimb sau daca nu stim sa cerem sa ni se respecte limitele au drepturile proprii etc. Situatia se poate schimba la un terapeut bun, unde putem invata sa ne separam psihologic, sa ne construim o identitate mai stabila, fara el/ea, sa avem obiective indivuduale si sa sa ne bucuram de viata si singuri. Numai asa reusim sa construim relatii sanatoase, cand avem libertatea/capacitatea de a renunta la ele atunci cand ne fac RAU.
Este bine sa ne vedem si contributia noastra la orice fel de conflicte cu partenerul: de obicei ambii poarta raspunderea, unul chiar si pentru ca tolereaza si nu da un ultimatum celuilalt (pe care sa fie gata sa-l respecte).
Inca ceva: o promisiune, nerespectata in trecut, nu va fi respectata nici in viitor daca atitudinea ta nu se schimba!
Oamenii tind sa-si urmeze vechile tipare pana nu sunt fortati (din exterior sau din interior) sa isi reanalizeze comportamentul. Nu ma refer la a forta fizic, ci a-i arata ca nu mai tolerezi un anumit lucru, adaugand ca doresti sa intelegi cum s-a ajuns aici, care ar putea fi cauzele, cum a contribuit FIECARE la asta etc. Ar fi bine sa te abtii de la critici (stiu ca este greu), sa existe o comunicare de tipul "Eu simt ca.." sau "Atunci cand pleci ma simt abandonata si neajutorata" etc.

Sunt de acord cu d-l doctor Muresan privind asteptarea carutei. Ca sa nu mai amintesc proverbul cu autobuzul: "Nu fugi dupa baieti si autobuze! Vine in curand altul.":)

In schimb, in problematica avortului consider ca ai luat decizia adecvata situatiei.
Cu cine ai fi putut sa cresti un copil? Cu o fiinta care pare dezinteresata si isi pierde vremea prin cazino-uri? Cu un barbat care nu intelege cat de mult suferi si este mai mult plecat cand ai atata nevoie de el...!? Chiar daca un copil se poate creste si de o mama singura, acelui copil i-ar lipsi un model si din start ar fi defavorizat. In plus, daca ati fost impreuna, dar intr-un mariaj conflictual, tot la divort ai ajunge si tot - o perioada - singura ai fi. As fi facut la fel in situatia ta.

Iti doresc sa ai taria necesara sa evaluezi corect situatia, sa o abordezi intelept si sa iei, apoi, decizia potrivita!
Mult succes!

psiholog si psihoterapeut Ana Badita

ElenaBeatrice,

E important sa-ti clarifici ce te tine langa el.
Ce te multumeste la el (daca exista ceva)?
Cu ce te ajuta? Cat de mare a fost diferenta fata de perioada de inceput?
De obicei, cand ne indragostim si avem fluturasi in stomac, sau nu observam niste lucruri deja prezente, niste comportamente sau obiceiuri ascunse, sau le ignoram total, plini de entuziasm, cu certitudinea ca se vor atenua/schimba de dragul nostru, pe masura ce inaintam in relatie si ne asumam niste angajamente.

El cat de angajat pare? Ce fapte iti ofera (vorbele n-au nicio relevanta)?
Se vede in viitor alaturi de tine (atunci cand nu va certati)?

Dar tu, tu te vezi alaturi de el peste..5 ani?
In cazul in care vei dori un copil, el va fi acolo?

Intrebarile acestea ar putea sa te ajute sa iti oferi tu raspunsul definitiv.
Nu vreau sa iti spun "paraseste-l!". Nu mi-e suficient de clara situatia, nu am destule informatii. Insa poti lua ca repere intrebarile de mai sus pt a-ti raspunde/
Succes!
Si spune-mi ce decizie ai luat!

psih. Ana Badita

Buna!

Elenabeatrice, ce se mai intampla in viata ta?
Ce ai hotarat? Au intervenit schimbari, te-ai despartit?

Mi-ar placea sa ne tii la curent, sa vad daca ti-au fost de folos cumva sugestiile noastre.

O primavara cat mai senina tuturor!

Ana Badita