Ma ajuta si pe mine cineva? sper sa aveti rabdare sa cititi

Nick, te rog sa mai citesti odata comentariul meu si daca impresia ca ceva de acolo se refera la tine atunci...asta e...
Cand am spus ca este interesant, ma refeream..la faptul ca prin raspusurile voastre constante la comentariile lui l-ati facut sa fie important si interesant in acest topic.
Nu stiu de ce te-ai aprins asa...Te straduiesti sa faci comentarii care sa includa tot felul de cuvinte sofisticate...dar nu esti deloc atent la ceea ce citesti. Eu nu am spus ca Psiholoaga Jeni NU este inteligenta, dar sfaturi de genul ala pot da cei care simt sau au simtit ceva pe pielea lor, iar D-na Jeni fiind atat de celebra observ nu cred ca o mai afecteaza foarte mult greutatiile vietii...
Nick...Nu esti obraznic, dai dovada de educatie...dar la cat te consideri de inteligent...nu ai priceput o iota din ce am scris eu acolo.

Lu daca nu ma insel in a doua ta postare aici ai spus ca ai facu o greseala ca ai deschis topicul si asta datorita faptului ca ai fost criticata mult prea dur de catre Sadic iar in penultima postare spui ca tu primesti f.bine si mustrari si tot in acea postare ii iei apararea vehement lui Sadic.Doamna psiholog a dat eaxct exemplul potrivit, poate daca dadea altul noi nu aveam capacitatea de a-l intelege.Cei ca Sadic consuma aerul degeaba, a ras de sine insusi nu de altii dar nu toti pot sa vada asta.Noi am vrut sa te ajutam, sa-ti fim prieteni, sa ai cu cine impartii necazurile dar tu i-ai luat apararea celui care a fost indiferent.A fost alegerea ta

Prietenii mei au spus totul in ultimele lor mesaje si acestea fiind spuse, am sa ma retrag si eu, pt.ca nu prea mai am ce face aici...LU, noi am vrut sa te ajutam, dar se pare ca, din anumite motive nu prea s-a putut...
Asta este...
Numai bine iti doresc!!
Copii, haideti la locul nostru secret ;)) Pup are, Alisuk si Nick!!Si Florinel ;))))))))))))))))))

Cu totii putem cadea in capcana falselor presupuneri sau a a[arentelor.
Cine a pretins ca psihologii nu sunt oameni, s-a inselat sau poate a intalnit psihologi care inainte de toate uitasera sa fie oameni.
Si eu ca multi altii am iubit, iubesc, ma agit, sufar, am probleme etc etc pentru ca daca nu ar fi aceste lucruri probabil ar insemna ca am incetat sa exist. Multe sunt la fel pentru multi, insa cat de utila este remarca: "Tu nu ai cum sa stii, tu pari sa nu ai griji.Tu esti perfecta. Numai eu sufar, tu nu ai cum sa intelegi!" pentru a-ti confirma sau adanci suferinta, nevoia de martirizare sau de visctimzare etc etc.
Nimeni nu este mai om decat altul!
Exercitiul pe care il propusesem poate ca a fost cea mai inspirata alegere, insa avea ca scop un prim pas, o prima etapa, , , aceea a autoanalizei in asa fel incat sa te auto-observi unde te minti, unde te complaci, unde te scuzi, unde si care iti pot fi limitele la un moment dat.
Este un exercitiu poate stupid, rupt din carti dar izvorat din experienta unor oameni ca noi care au propus o cale, un mijloc, un instrument.
Astfel, LU, intrebarea mea este daca ai constientizat cu adevarat motivul pentru care ai postat aici o parte din sufletul tau. Care era finalitatea? Confirmarea povestii, dorinta de a face ceva, dorinta de a intalni oameni ca tine, oameni in generai etc etc??
Este foarte important pentru ca acest lucru iti "dicteaza" deschiderea, disponibilitatea de a schimba ceva (unde este important sa ne amintim ca viata ne invata adesea ca schimbare este in noi si incepe cu noi).

Toate adesea vin la timpul lor si evolutia adesea este una treptata, cand vrem sa trecem prea repede sau lucrurile sa dispara, adesea putem bate pasul pe loc cu gratie si ramanem blocati afectiv fara sa stim, fara sa vrem.
Cand tatal meu a murit, eram in plina sesiune, mama era la un pas de a fi internata in spital pe probleme cardiace, lucru care s-a intamplat ulterior fiind operata pe cord deschis etc etc.
Viata uneori pare a fi mult prea departe de a fi usoara.
Insa eu trebuia sa fiu puternica, eu trebuia sa ii ajut pe ceilalti. Si asta am facut timp de aproape doi ani, uitand de mine si de suferinta mea.
Am realizat ca ma minteam odata reajunsa la mormantul tatei cand coplesita de durere, cu lacrimi in ochi am cazut la picioarele mormantului lui neridicandu-ma cateva ceasuri (care atunci au trecut intr-o clipita, pt ca eram eu si cu durerea pierderii pe care o renegasem, o ascunsesem, pretinsesem ca nu exista)
EXISTA!
Adesea sunt evenimente, alegeri care odata facute in viata, nu le putem nega, anula cand descoperim ca nu ne plac sau ca ne pricinuiesc suferinta. Insa ceea ce putem este sa lucram cu noi insune, sa ne ajutam, sa ajungem la acea auto-iubire neconditionata care ne ajuta sa ne iubim asa cum suntem si care ne da puterea schimbarii de sine.
Pare usor de spus si greu de facut, ce va pot spune este ca poate fi greu, dar nu imposibil insa nu se poate realiza cu sinceritate, intelegere, rabdare etc etc.

Deci este important cum ne iubim pe noi insine. Daca nu stim sa ne iubim, nu stim sa il iubim si pe cel de langa noi.
Este foarte important sa stim ce anume ne face fericiti, daca fericirea ne este data de ceilalti sau putem sa o continem noi insine estragand si din afara noastra ce ne este util, frumos etc etc.
Ipotezele de lucru ar fi:
1. pierderea tatalui tau
2. definitia ta ca om (atitudine fata de tine, resurse, vulnerabilitati, constrageri, prejudecati etc)
3. definitia ta ca femeie (nevoi, expectante, dorinte, atu-uri etc)
4. iubire si nevoia de iubire (cum iubesti si cum vrei sa fii iubita)
5. relatia de cuplu (asteptari, puncte de suspensie, tacere, tandrete etc)
La care se mai pot adauga si altele pe masura ce sunt abordate aceste prime puncte de plecare.
Odata candva marturisesti ca ai cerut cu ardoare sa fii dusa la un psiholog.
Te intreb: "Acum ce te impiedica sa faci tu acest lucru?"

Doamna Jenichiriac, toata stima din partea mea.Sunteti cu adevarat un om extraordinar si va faceti exceptional meseria, sunt convinsa de asta.
Numai bine va doresc

Draga Arena,
Multumesc, asemenea.

Draga, Lu, si eu am trecut printr-o experienta similara, in legatura cu relatiile tale...Nu stiu daca esti o victima a lui sau a ta, dar avand in vedere faptul ca inca te mai gandesti la acel M, asta te impiedica sa il iubesti pe F.Probabil acel F te iubeste, dar nici tu nu ii oferi acea afectiune de care are nevoie si el, daca inca spui ca te gandesti la M..Poate erai mai fericita cu M, radeai mai mult, te simteai mai bine cu el, si poate F nu ti ofera lucrurile acestea..Dar avand in vedere ca F are o anumita varsta, iar M alta, cred ca lucrurile astea tin si mai mult de maturitatea si seriozitatea persoanelor in cauza..Stiind un lucru, ca F te a sprijinit material, poate asa numai i ai permis, pentru ca in sufletul tau i ai interzis..Cat despre M, care, totusi, a fost un nesimtit care nu cred ca putea sa ti ofere prea multe lucruri, si care pana la urma mai multi nervi iti facea(cunosc situatia, a fost si cazul meu), de ce sa te mai impaci si sa te mai gandesti la el, daca nu merita...A meritat sa ti pierzi timpul, nervii, tineretea, familia cu un om ca el, cu un om care nu a stiut ce vrea?Nu cred..Iar familia ta nu cred ca ti a vrut raul, numai noi cand suntem indragostiti vedem lucrurile altfel si avem impresia ca lumea vrea sa ne desparta, sa ne faca rau, pe cand, poate asta ar fi cel mai bun lucru care ni s ar putea intampla..Sfatul meu, sa incerci sa l uiti pe D-L M, ca totusi ai o relatie, si mai ales ai o varsta, si sa incerci sa discuti cu iubitul tau, rational, cu maturitate, sa comunicati...Vb aia, pe masura ce inaintam in varsta si pretentiile cresc..Cel mai bine ar fi sa l uiti pe acest M, crede ma!Nu trebuie sa ne simtim victime a faptelor si a intamplarilor, a oamenilor si a noastre, putem sa impiedicam unele lucruri si sa facem alte lucruri..M nu mai are ce cauta in viata ta, ai vz si tu ca nu ti e atat de bn cu el, si sa plece din viata ta si sa vina cand vrea, sa umble cu alte femei..aia nu i iubire si nu cred ca ai nevoie de un om ca el..Invata sa iubesti altceva si sa vezi ca poti sa fii fericita si cu altcineva...Ce sa mai zic, sper sa ti gasesti pacea sufletului si echilibrul lui...Discuta mai mult cu acest F, si daca simti ca trebuie sa pleci, poti pleca de langa el, nu esti sclava lui..Si incearca sa vb cu familia, indiferent ce s ar intampla, ei raman familia ta si nu cred ca nu te ar ajuta!Numai bine!

Sadicule, hmm..:P:)

Foarte la obiect enyko_me.Merci mult. Acuma...pe zi ce trece incep sa uit vechea relatie sa nu mai stau agatata de ea, ce a fost a fost frumos..dar indiferenta lui strica totul intotdeauna...Incerc sa il iubesc pe baiatu asta si sa imi fac o relatie cu el...dar am observat ca nu are pic de incredere in mine si nu numai, el nu are in nimeni, si ieri mi-a spus ca sunt insensibila si rea.dupa o cearta in care reuseste sa imi tranteasca ceva sa incep sa plang vine la mine si imi spune foarte calkm ca sunt insensibila si rea... pfff...nici nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac.daca eu sunt insensibila si rea.atunci cred ca ar fi timpu sa accept asta...nu stiu poate asa o fi... Cat despre familie, ma ajuta dar in conditiile lor.ori fac cum vor ele ori plec, asa e regula :)

Of, Lu..barbatii nu sunt la fel ca femeile, poate el este introvertit si nu isi arata dragostea fata de tine intr un mod prea evident, ca noi femeile..incearca sa comunici cu el, sa il intrebi ce vrea de la relatia voastra, sa tratati problema altfel, vorbind...si crede ma, indiferenta de foarte multe ori ii face pe oameni la inceput ca sa se iubeasca..nu cred ca daca ti ar face totul pe plac l ai iubi, ti o zic 100%...daca tu nu esti fericita alaturi de el, atunci mai bine ti ai cauta fericirea in alta parte...stii, iubirea vietii unui om este iubirea vietii a altui om..si sunt destui barbati pe lumea asta, crede ma!in legatura cu familia ta, avand in vedere ca nu mai esti un copil, poti sa nu mai depinzi de ei..eu de ex, am 20 de ani si sunt independenta..lucrez si sunt si la facultate, si niciodata nu am cerut bani parintilor...cred ca si tu ai reusi..multa putere si multa bafta!fericirea ta si sufletul tau sunt mai importante ca toate lucrurile..

Draga LU,
as pleca de la urmatoarea ta afirmatie: "indiferenta lui strica totul intotdeauna"...
ei bine aceasta afirmatie face parte din credintele sau verdictele irationale, drept false izvorate dintr-un subiectivism autocentric.si astfel te-am umplut de respect.
Adesea in relatia de cuplu, il condamnam sau dam sentinte absolutiste de acest gen nedreptatindu-l pe cel de langa noi si anuland orice experienta trecuta care sa ne infirme ipoteza de lucru.
Cred ca mai curand este nevoie sa identifici ce inseamna pentru tine in mod clar A FI IUBITA si A IUBI (adesea in scris impactul este unul mai mare), dar mai ales si felul de A IUBI si a dori SA FIE IUBIT al sotului tau.
Este mai usor de aplicat stampile decat sa facem o mica autoanaliza.
Crezi ca reprosul lui ce rezulta din INSENSIBILA si REA este unul gratuit? Din ascesta rezulta ca si el simte ca tine, ca nu il iubesti suficient, ca nu ii respecti si lui nevoile si ca mai mereu esti nemultumita.
Incearca sa te concentrezi pe ce ai TU de facut in relatia de cuplu, PE CE DEPINDE DE TINE!!!!!!!!!!
Invitatia de a merge la un consilier pe probleme de cuplu ramane valabila!

Enyko me, in subiectul deschis de tine sustineai ca nu lucrezi, aici spui ca lucrezi si esti la facultate.Noi care incercam sa te ajutam cu o vb buna ce sa mai credem?

are si eu sunt curioasa de raspunsul ei!Eu ma mir ca ii da sfaturi atat de bune lui LU, dar in cazul ei nu le aplica...hmmm
Pup arena

voi daca aveti ceva de impartit cu dif oameni care posteaza aici criticati in privat,

Am pus o intrebare nu am dat cu parul, avem de impartit anumite lucruri cu oameni care posteaza mai multe identitati.

Am pus o intrebare nu am dat cu parul, avem de impartit anumite lucruri cu oameni care posteaza mai multe identitati.
Mai bine va las in simfonia voastra, oricum ma depaseste de mult timp subiectul.
pa pa

LU, nu avem de impartit nimic cu nimeni, dar ne deranjeaza persoanele false, cu dubla personalitate, intelegi tu...si nu ne putem abtine!Avem si noi un fix ;)) Ia citeste-i subiectul lui enyko si vezi ca una spune acolo si alta zice aici...E vizibil totusi!!Mai ales ca noi suntem mai peste tot in forum ;))))) Si pe tine te-am fi ajutat mai mult daca nu intervenea asa zisul si prea maritul sadic!!!Dar ma rog, poate te-a ajutat el mai mult decat noi...
Ai mailul lui pt orice eventualitate!

Lu, sa faci ce crezi tu ca este mai bine pentru sufletul tau..tu esti singurul tau conducator, esti propria carma de pe propria nava..daca nu esti fericita, cauta ti in alta parte fericirea!fericirea unui om este cel mai important lucru..si eu incerc sa mi gasesc fericirea in alta parte acum..sper sa reusesc!
P. S:nu postez cu mai multe identitati..pur si simplu vreau sa ajut cu ceva, daca pot sa ajut..chiar daca poate eu am mai multa nevoie de ajutor...unii oameni au pb mai mari, depinde de caracterul fiecaruia!

Mesaj sters datorita continutului inadecvat