Internat cu episod psihotic acut, tratament intrerupt brusc

buna ziua...sunt un baiat care a avut un episod psihotic acut am fost internat intr-un spital, mi s-a administrat leponex(medicament pe care l-am intrerupt brusc dupa 2 luni intucat nu ma simteam bine totul a fost bine o perioada iar acum am decazut tottal la psiholog daca mai duc acesta ma trimite la psihiatru acesta imi da medicamente, si tot asa...ideea e ca dintr-un baiat deosebit m-am schimbat in rau...am devenit incapabil, insensibil si alceva nu mai am in cap decat ca singura cale e sa ma sinucid>problema mea este grava si cred ca nu mai exista nici o solutia de aceea sunt disperat si imi doresc sa mor! va rog ajutatima daca mai puteti in ritmul acesta cred ca am sa ma sinucid cat mai curand -

Nu cred ca vrei sa te sinucizi. Gindeste-te cite suflete ai indurera. In plus este un gest egoist care arata ca nu iti pasa decit de persoana ta. Sunt multi oameni care au macar odata in viata episoade in care se gindesc la sinucidere. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o si faci. Incearca sa gasesti un sprijin in cineva apropiat caruia sa te destainui si in care sa gasesti un refugiu sufletesc. In momentul in care gindurile iti fug spre sinucidere contacteaza persoana respectiva imediat si stai mereu in apropierea ei. Nu strica nici un pic deajutor de specialitate. Macar pina depasesti momentul care iti complica asa de tare existenta. Am convingerea ca ai sa depasesti momentul asta!

Pe langa medicatia pe care o ai neaparat sa vezi un psiholog, daca te trimite la psihiatru atunci cauta alt psiholog, nu exista sa nu gasesti unul care sa te asculte. In orice boala de acest gen se recomanda atat medicamente cat si psihoterapie, e regula de baza. Problema ta sigur are solutie, important e sa nu-ti pierzi speranta si sa apelezi la toate solutiile posibile ca sa treci de perioada asta. Nu te lasa atacat de gandul sinuciderii, cu siguranta nu vrei sa mori.Sa stii ca nimic nu s-a schimbat cu tine sau cu viata ta, este doar o perceptie gresita a ta datorita gandurilor negative pe care le ai. Analizeaza-ti viata si ai sa vezi ca nu ai nici un motiv sa recurgi la un asemenea gest, sunt alti oameni poate mai bolnavi ca tine si nu se gandesc sa se omoare.Vorbeste cu cineva, ori psiholog, ori preot o sa te ajute foarte mult, cauta alinare, cauta raspunsuri la intrebarile pe care le ai si nu te lasa prada unui gand negativ. Autosugestia poate inlatura orice gand negativ pe care il ai, fapt demonstrat.Deci incearca in fiecare zi sa te ausugestionezi putin cate putin si ai sa vezi ce bine o sa te simti, o sa vezi ca gandul sinuciderii nu o sa te mai sperie si o sa apara in mintea ta din ce in ce mai rar. Deci sfatul meu, primul pas este sa gasesti un psiholog sau preot. Bafta si multa sanatate si fi tare!!

Draga Andrei, la bolile de nervi primavara si toamna este mai dificil, te vei mai linisti.
Eu sunt o tanara de 30 de ani bolnava de schizofrenie de acum 14 ani ionca. Si eu am avut ganduri de sinucidere ba chiar trei tentative de acest fel si crede-ma ca atunci cand am scapat, cu toata boala, m-am bucurat ca traiesc.
Stiu ca bolile de nervi sunt chinuitoare, mai ales in anumite perioade cum am zis, toamna si primavara, cand obosim sau cand ne necajim.
Crede-ma ca te vei simti mai bine,
Mergi totusi si la medicul psihiatru, te va ajuta si tratamentul, daca nu anumita doctorie, alta ( eu timp mai indelungat am schimbat mai multe neuroleptice si intr-un sfarsit m-au ajutat sa nu mai am halucinatii si sa ma simt mai bine) Leponexul anemiaza, mie mi-a facut bine Zyprexa sau denumirea substantei Olanzapina.
Daca esti din Bucuresti iti dau cateva numer de psihiatri umani si buni: Domnul Tudose de la Spitalul Municipal, domnul Poalelungi de la Spitalul Militar, domnul Mihailescu de la spitalul Obregia sau doamna Irina Ana Dan de la acelasi spital.
Nu te mai gandi la lucruri groaznice, te rog frumos, ai rabdare ca iti va trece, garantez eu dar apeleaza si la ajutorul medicilor, te pot ajuta. Sanatate!

Draga ANDREI, da-ne un semn de viata sa stim ca esti bine, ca poate te-au ajutat sfaturile noastre.Speram ca te simti mai bine si ai trecut peste episodul greu.Iti dorim sanatate si ai grija de tine!

salut andrei.eu am 21 si unu de ani.si ma confrunt cu niste probleme foarte grave de mai multa vreme si inca nu stiu ce am si pe ce cale sa apuc.Inca de mic am avut complexe de inferiroritate, tulburari obsesiv compulsive, am fost o fire mai retrasa, destul de rautacios, invidois, egoist, etc.In timp am trecut peste aceste probleme si sa zic k m-am indreptat...asta pana la 19-20 de ani knd am avut niste probleme de sanatate si niste probleme in dragoste, si problemele parca au revenit de data asta mult mai puternice...inca nu am apelat la nici un medic de psihiatrie, , am recurs momentan la credinta si la lupta proprie impotriva gandurilor si bolilor mele.Am avut si eu momnete knd m-am gandit sa ma sinucid.ma gasndeam sa adorm si sa nu ma mai trezesc niciodata...dar incerc sa trec peste.Sufar de ulcer duodenal, hiperhidroza axiala, si in ultima vreme ma confrunt cu cva ciudat gen schizofrenie, parca vederea mi-a slabit...adica nu vederea fizica, , , ci in mintea mea.plus k ma irit psihic foarte repede am mai multe probleme de tip anxios si lista continua.Deci te asigur k am multe probleme.dar orice ar fi sinucuderea nu este solutia lor...in ultima vreme m-am apucat intens de sport, (sala, alergat, iesit in aer liber )si oricat ar fi de greu nu am sa incetez nici o clipa sa lupt indiferent pe ce cai...acelasi lucru doresc sa faci si tu...pt k viata ne-a fost data sa o traim si sa ne bucuram.sa luptam pt a trai nu sa o aruncam.TE ROG gandeste-te la acest lucru...Eu am inceput sa merg la biserica sa ma rog.sa citesc biblia si este din ce in ce mai bine.mai am perioade scurte de cadere psihica.dar in pricipiu imi este mai bine.dak vrei sa mai discutam iti o sa iau idul tau, , , , si eventual o sa ne mai sfatuim :D.sper sa te faci mai bine...si sa iti revina sperantza de viata

Mersul la biserica si rugatul la sfinti nu ajuta la nimic. Te rog sa te adresezi unui medic specialist, psihiatru. Azi stiinta a evoluat foarte mult si problema ta se poate rezolva numai cu tratament, important este ca acesta sa fie cel corect. La spitalul Obregia exista medici foarte buni chiar daca mediul de acolo si conditiile nu sunt din cele mai bune. Oricum antipsihoticile atipice dau rezultate foarte bune si fara prea multe efecte secundare (Rispolept, Zyprexa).

Buna Andrei.Spun ca m-a uimit sincer mesajul tau. Sunt medic psiholog de foarte putin timp si profesez in America.Asa cum ti-au spus si altii, daca medicul tau psiholog te trimite la psihiatru si acesta te indoapa cu medicamente inseamna ca nici unul din ei nu-si inteleg meseria. O asemenea depresie eu personal nu consider ca se trateaza cu medicamente. Ceea ce este important este faptul ca tu ai cerut ajutorul oamenilor, ceea ce inseamna ca vrei si ai puterea sa lupti mai departe pentru viata ta. Acesta este elementul de baza de la care trebuie sa pornesti. Inaultrul tau esti constient de faptul ca nu trebuie sa renunti la viata.Poate situatia actuala nu-ti ofera multe oportunitati dar asta este doar din cauza lipsei tale de energie si de incredere in fortele proprii. Nu numai un psiholog poate sa te indrume in acest sens.Cauta cat mai mult compania prietenilor tai apropiati si a familiei si nu fi timid sa te destainui lor, nu este o rusine sa admiti ca ai o problema ba chiar este un lucru de care trebuie sa fi mandru...ai capacitatea si vointa de a trece peste ea. Asa cum am spus...nu-ti fie rusine sa spui ceea ce simti, sa plangi si sa ceri ajutor.Cred sincer sa trebuie sa existe cineva intre apropiatii tai care sa fie disponibil sa te asculte si sa te calauzeasca daca in prezenta medicilor nu te simti confortabil.
Ai spus ca te-ai schimbat...asta inseamna ca nu ai fost asa.Tot ce trebuie sa faci este sa gasesti o cale de intoarcere spre ceea ce obisnuia sa fie.Ca o concluzie...ceea ce este pierdut de la inceput este imposibil sa-l capeti dar ceea ce s-a pierdut in timp este o realitate, a existat si poate fi adus inapoi.Mult succes in recuperarea ta si orice situatie ai intalni trebuie sa-ti repeti tie insati...nu sunt un nimeni...sunt capabil sa lupt si o voi face.Lupta pentru viata ta pentru ca esti abia la inceputul ei si mai presus de toate lupta impotriva temerilor tale si a sentimentului de a abandona.