Insomnie gravă...

Buna ziua! Am o mare problema cu care ma confrunt de câțiva ani. Cam încă din clasa a 5a. Nu reușesc sa adorm noaptea încă de mică. Și nu știu exact de ce, dar pe parcursul anilor se agravează in sensul ca pot rezista din ce in ce mai mult fără somn. Anul trecut puteam sa stau maxim 20 de ore fără sa dorm nici măcar un minut. Însă acum am “evoluat”, recordul este de 40 de ore pana in prezent. Ideea e ca nu obosesc deloc. Dimineața fac mâncare, spăl vasele, fac curat in toată casa, ma obosesc groaznic, mai fac niște exerciții, mai ies afara, mai plimb câinele când nu-l plimba mama, iar noaptea stau pe telefon, fără sa ma plictisesc, sau stau la calculator și citesc documentarii, ma uit la filme, citesc o carte sau pur și simplu stau și ma uit pe pereți fără sa adorm.
La un moment dat, m-am dus la doctor in urma cu vreo 2 ani, cred, și mi s-au prescris niște picături de somn in combinație cu nu mai știu exact ce pastile care m-au adus la 12 noaptea după întreruperea tratamentului din cauza stării de stafie pe care mi-o dădea, cu sindrom extra-piramidal. Mi s-au prescris și acum țin minte, diazepam și Romparkin și mi-a trecut. De atunci, am mai luat doar nervocalmin somn ușor, care de la acesta nu ca nu adormeam, dar parca ma simteam și mai energica.
Ultimele analize mi-au ieșit destul de prost, nu am diagnostic bazat pe ele, însă din ele reiasa ca sunt anemică, iar nu știu exact dacă zic bine “proteina c activa” sau ceva de genul, nu mai țin minte exact, a fost mare.
Ideea e ca m-am obișnuit și foarte prost in categoria alimentarii. Obsedată fiind sa slăbesc am încetat sa mai mănânc. Nu am cele 3 mese pe zi, și sunt conștientă ca îmi fac rau, am avut și stări de leșin și amețeala, confuzie, însă acum dacă mi as restabili un program alimentar mi s-ar face rau in sensul ca nu mai pot mânca la fel de mult precum mâncam înainte și in plus, nu mai pot mânca orice pentru multe îmi provoacă greață. Nu sunt bulimică, pentru ca nu vomit ceea ce mănânc, m-am obișnuit sa mi număr caloriile alimentelor și sa ma încadrez intr o zi astfel încât nici sa mor nici sa ma îngraș și acum îmi este destul de bine in acest plan.
Pe plan psihologic, am avut mult timp stări depresive, însă in 4-5 ani am scăpat de ele fără niciun ajutor medical ci pur și simplu am ieșit din acele gânduri psihopatice și din stările de care, din nou, eram conștientă ca îmi fac rau. Din când in când îmi reapar dar ma țin 2-3 zile și dispar, probabil și din cauza faptului ca sunt o fire extra sensibilă și încă nu am învățat sa mi gestionez emoțiile. Nu știu dacă toate aceste detalii ar avea legătura cu insomniile de care sufăr, dar am zis ca este bine, totuși, sa le precizez.
Am uitat sa Menționez ca după cele 30-40 de ore in care nu dorm deloc, și decid sa ma culc totuși, nu dorm 8-10 ore cum ar fi normal. De exemplu ma culc pe la un 03:00 noaptea și ma trezesc cam pe la 23:00-00:00 tot noaptea și din somnul acela nu ma trezește nimic.
Nu știu exact ce sa fac, pentru ca la doctor m-as duce, însă mi-e frica sa aflu ca ceea ce mi se întâmpla este chiar grav...și nu știu totuși ce sa fac.. pentru ca de adormit chiar nu adorm, îmi e teama ca voi ajunge sa delirez sau chiar sa mor...m-am și documentat despre asta...cică recordul cel mai mare a fost al unui om care a rezistat 11 zile...mi-e teama ca voi ajunge și eu așa..

Ai postat gresit problema ta la sectiunea de boli neurologice, trebuie sa mergi lneaparat la un psihiatru ! Dupa parerea mea leponex scrie pe tine !