Eu si atacurile de panica! Povestea mea care a prins culoare intr-un sfarsit.
Buna ziua.
Ma numesc Valentin si tin neaparat sa impartasesc cu voi povestea care ma schimbat total.
In primul rand am rugamintea catre Administratorii forumului sa pastreze acest subiect pentru ca sigur va ajuta multi utilizatori ROmedic.
Am sa va spun pe scurt marea mea poveste.
In urma cu mult timp am avut primul atac de panica cu urmatoarele senzatii:
- nu puteam respira corect, ma chinuiam sa trag aer in piept
- inima practic se zbatea sa mai bata (infarctul...)
- senzatia prin care te 'detasezi' de sine (ca plutesc)
- senzatia ca mori
- temperatura, frisoane, schimbarea cu culorii
- senzatia ca ma prabuesc
- senzatie ca nu mai exist
- imi amortise degetele de la maini
Sincer, nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu! Cei mai buni doctori si psihologi din tara mi-au spus ca pe nimeni nu au auzit sa traiasca asemenea senzatii! Pe langa senzatiile obisnuite atacului de panica deja la mine se nasteau altele mult mai cumplite.Am tras cu aceste chinuri aproximativ 3 ani de zile, numai prin tara cautand doctorii buni in masura sa ma ajute si CLAR va spun: Nu exista medicament, tratament sau procedura prin care poti scapa de panica.
Insa cu timpul si cu experienta acumulta mi-am creat propiile mele arme impotriva atacului de panica (inclusiv anxietatii).
'Noi suntem propia noastra arma!'
Va las pe voi sa trageti concluziile, eu am reusit sa scap total de aceste probleme.
De curand un bun prieten si var de al meu a inceput sa aibe aceste senzatii.Gandindu-ma la cele traite de mine am hotarat sa il vizitez o perioada si sa-l ajut sa treaca peste aceast capitol foarte repede! In aproximativ 2 saptamani a reusit sa inteleaga cum functioneaza acesta si usor, usor l-am facut sa invinga atacul de panica!
Vreau sa va spun urmatoarele lucruri, ATENTIE! Aceste lucruri vi le spun eu nu un doctor, psiholog sau orice altcineva! Vi le spun din propia mea experienta si credeti-ma ca am fost la nivel critic in legatura cu aceste atacuri de panica.
- Incercati sa duceti o viata cat mai santatoasa din urmatoarele puncte de vedere:
1. Odihniti-va
2. Mancati cat mai sanatos si regulat
3. Nu abuzati de statul la PC, 3h/zi maxim (in cazul in care sunteti dependenti)
4. Nu consumati droguri
5. Consumul de alcool trebuie sa fie infim
6. Tigarile incercati sa le reduceti in caz ca fumati
7. Ganditi pozitiv
8. Incercati sa faceti fapte de mandrie si bucurie sufleteasca pentru voi
Aceste mari cuvinte au desigur alte 'fire' care se desprind din ele, eu le-am spus in mare iar dvs. trebuie sa stiti mai bine ce faceti si ce nu faceti.
Repet 1 lucru: Nici-un medicament nu ne va ajuta sa trecem peste problema!
Am vrut neaparat sa scriu aici despre aceasta problema pentru ca stiu ce inseamna si cat de mult ne poate afecta viata, ne poate face sa ajungem la lucruri necugetate din simpul motiv : NU MAI SUPORTAM !
Tocmai de accea doresc ca ACEST subiect sa fie lasat activ aici pentru ca voi incerca sa ajut fiecare persoana ce are nevoie de mine!
Multa santate va doresc!
Ma numesc Valentin si tin neaparat sa impartasesc cu voi povestea care ma schimbat total.
In primul rand am rugamintea catre Administratorii forumului sa pastreze acest subiect pentru ca sigur va ajuta multi utilizatori ROmedic.
Am sa va spun pe scurt marea mea poveste.
In urma cu mult timp am avut primul atac de panica cu urmatoarele senzatii:
- nu puteam respira corect, ma chinuiam sa trag aer in piept
- inima practic se zbatea sa mai bata (infarctul...)
- senzatia prin care te 'detasezi' de sine (ca plutesc)
- senzatia ca mori
- temperatura, frisoane, schimbarea cu culorii
- senzatia ca ma prabuesc
- senzatie ca nu mai exist
- imi amortise degetele de la maini
Sincer, nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu! Cei mai buni doctori si psihologi din tara mi-au spus ca pe nimeni nu au auzit sa traiasca asemenea senzatii! Pe langa senzatiile obisnuite atacului de panica deja la mine se nasteau altele mult mai cumplite.Am tras cu aceste chinuri aproximativ 3 ani de zile, numai prin tara cautand doctorii buni in masura sa ma ajute si CLAR va spun: Nu exista medicament, tratament sau procedura prin care poti scapa de panica.
Insa cu timpul si cu experienta acumulta mi-am creat propiile mele arme impotriva atacului de panica (inclusiv anxietatii).
'Noi suntem propia noastra arma!'
Va las pe voi sa trageti concluziile, eu am reusit sa scap total de aceste probleme.
De curand un bun prieten si var de al meu a inceput sa aibe aceste senzatii.Gandindu-ma la cele traite de mine am hotarat sa il vizitez o perioada si sa-l ajut sa treaca peste aceast capitol foarte repede! In aproximativ 2 saptamani a reusit sa inteleaga cum functioneaza acesta si usor, usor l-am facut sa invinga atacul de panica!
Vreau sa va spun urmatoarele lucruri, ATENTIE! Aceste lucruri vi le spun eu nu un doctor, psiholog sau orice altcineva! Vi le spun din propia mea experienta si credeti-ma ca am fost la nivel critic in legatura cu aceste atacuri de panica.
- Incercati sa duceti o viata cat mai santatoasa din urmatoarele puncte de vedere:
1. Odihniti-va
2. Mancati cat mai sanatos si regulat
3. Nu abuzati de statul la PC, 3h/zi maxim (in cazul in care sunteti dependenti)
4. Nu consumati droguri
5. Consumul de alcool trebuie sa fie infim
6. Tigarile incercati sa le reduceti in caz ca fumati
7. Ganditi pozitiv
8. Incercati sa faceti fapte de mandrie si bucurie sufleteasca pentru voi
Aceste mari cuvinte au desigur alte 'fire' care se desprind din ele, eu le-am spus in mare iar dvs. trebuie sa stiti mai bine ce faceti si ce nu faceti.
Repet 1 lucru: Nici-un medicament nu ne va ajuta sa trecem peste problema!
Am vrut neaparat sa scriu aici despre aceasta problema pentru ca stiu ce inseamna si cat de mult ne poate afecta viata, ne poate face sa ajungem la lucruri necugetate din simpul motiv : NU MAI SUPORTAM !
Tocmai de accea doresc ca ACEST subiect sa fie lasat activ aici pentru ca voi incerca sa ajut fiecare persoana ce are nevoie de mine!
Multa santate va doresc!
19 comentarii
FELICITARI eu am postat ieri o rugaminte pe acesta tema ca sa existe si asemenea REUSITE si nu numai nereusite.
Esti un om minunat ca vrei ca sa ajuti si pe altii sa treaca de aceste probleme siti doresc SUCCES in continuare.
Esti un om minunat ca vrei ca sa ajuti si pe altii sa treaca de aceste probleme siti doresc SUCCES in continuare.
Exista si reusite pentru ca in orice situatie exista o balanta care echilibreaza pe cat posibil insa aceia care reusesc nu le mai pasa cu adevarat de aceasta problema... automat acest capitol din viata lor se incheie.
Stii vorba aceia...cand te vezi cu sacii in caruta :)
Stii vorba aceia...cand te vezi cu sacii in caruta :)
NU CHIAR TOTI mai sunt si oameni de bine carora le pasa si de ceilalti asa ca noua, eu de exemplu am primit o astfel de mana de ajutor din partea unor oameni pe care iam cunoscut tot pe net cand aveam nevoie de un medicament foarte scum si vital pt. mine, oameni care au trecut peste moartea celui drag si care mau ajutat si pe mine ca sa pot sa le ofer si eu copiilor mei o viata normala alaturi de ei.
Desigur, intotdeauna vor exista micile exceptii!
Ma bucur ca ai aceasta gandire.
Astept mesajele dvs. fie aici fie in privat referitor la aceste probleme !
Ma bucur ca ai aceasta gandire.
Astept mesajele dvs. fie aici fie in privat referitor la aceste probleme !
Felicitari pentru initiativa! E adevarat, medicamentele doar iti pot da o falsa senzatie ca iti e mai ok, dar probleme tot trebuie rezolvate de la sursa. Insa cateodata e nevoie de un impuls de genul medicamentelor, insa e important sa nu ne bazam doar pe ele! Mult succes tuturor!
Foarte buna initiativa de a impartasi si altora din experientele noastre.
Sunt de acord cu afirmatia " Noi suntem propria noastra arma" dar pot sa spun ca si vindecarea sta in puterile noastre.
Sunt de acord cu afirmatia " Noi suntem propria noastra arma" dar pot sa spun ca si vindecarea sta in puterile noastre.
buna seara
totul a inceput acun 2 luni cu o simpla raceala.la inceput am luat doua zile nurofen, dupa farmacista mi_a recomandat antibiotic amoxacilina si tantum verde 5 zile.raceala a trecut dar am ramas cu o durere de gat pe partea dreapta mai mult.am mai luat decasept streptils.dupa cateva zile mai exact pe 15 septembrie am fost la medicul de familie si asa a inceput calvarul.dr mi dat cefalexina di 6 in 6 ore eurespal si nistatina.dupa 2 zile seara ma ia o arsura pe piept si niste dureri de gat ingrozitoare, dupa vreo ora hotaras sa merg la spital intrase in panica ca alfel nu mergea.acolo dr de garda ma intreaba ce s_a intamplat.povestesc imi da un dicarbocal si un omerprazol si imi prescrie o reteta pt aceste doua medicamenta si imi spune ca am esofagita de reflux.plec acasa arsura se potoleste durea in gat nu.durea era de jos pana sus dar puternica parca ma tragea cineva de ceva din gat.nu stiu cu sa explic.mai trec 2 zile de chin si hotaresc sa merg din nou la medic de familie si ii spun ca ma tot doare foarte dare gatul si i spun ce s_a intamlat si ca nu pot manca ca imi vine sa vomit.nu pot sa dorm etc.imi spune ceva de genul asteapta sa isi fac efectul med.dupa 8 zile de durere.nopti nedormite, stres merg din nou si ma trimite la orl.acolo imi spune sa mai continui tratamentul inca doua zile.asa am facut dar starea de rau general era mare.merg la alt medic imi da niste analize pt heliobacter calciu magneziu si tiroida.le fac toate ies bune.ma trimite din nou la orl aceata imi da bioparox pt gat uscat pe care il simtea si spune ca nu vede nimic.nu mai stiam ce sa fac, acepusem sa cred ca durea e in mintea mea.starea pshihica mi se alterase avea atacuri de panica starii de anxectate.nu dormea nu manca si intr_o seara am scuipat sange.a doua zi mama a hotarat sa ma duca la pshiatru.acesta mi_a prescris lyxit si frontin jumatati de doze.cateva zile a fost bine pt ca reuseam sa dorm si sa manac f putin dar durea in gat nu trecuse uneori era f puternica in sensul ca radia spre ureche si ceafa.am inceput sa cred ca durea e in mintea mea.desi nimeni a ma credea a decis ca cosul am specialist orl.inaite de asta m_am informat ce cupride acest examen.priul orlist nu s_a uitat niciodat cu oglinda la laringe.diagnostic reflux laringea si nevreagie glosofaringeana.
totul a inceput acun 2 luni cu o simpla raceala.la inceput am luat doua zile nurofen, dupa farmacista mi_a recomandat antibiotic amoxacilina si tantum verde 5 zile.raceala a trecut dar am ramas cu o durere de gat pe partea dreapta mai mult.am mai luat decasept streptils.dupa cateva zile mai exact pe 15 septembrie am fost la medicul de familie si asa a inceput calvarul.dr mi dat cefalexina di 6 in 6 ore eurespal si nistatina.dupa 2 zile seara ma ia o arsura pe piept si niste dureri de gat ingrozitoare, dupa vreo ora hotaras sa merg la spital intrase in panica ca alfel nu mergea.acolo dr de garda ma intreaba ce s_a intamplat.povestesc imi da un dicarbocal si un omerprazol si imi prescrie o reteta pt aceste doua medicamenta si imi spune ca am esofagita de reflux.plec acasa arsura se potoleste durea in gat nu.durea era de jos pana sus dar puternica parca ma tragea cineva de ceva din gat.nu stiu cu sa explic.mai trec 2 zile de chin si hotaresc sa merg din nou la medic de familie si ii spun ca ma tot doare foarte dare gatul si i spun ce s_a intamlat si ca nu pot manca ca imi vine sa vomit.nu pot sa dorm etc.imi spune ceva de genul asteapta sa isi fac efectul med.dupa 8 zile de durere.nopti nedormite, stres merg din nou si ma trimite la orl.acolo imi spune sa mai continui tratamentul inca doua zile.asa am facut dar starea de rau general era mare.merg la alt medic imi da niste analize pt heliobacter calciu magneziu si tiroida.le fac toate ies bune.ma trimite din nou la orl aceata imi da bioparox pt gat uscat pe care il simtea si spune ca nu vede nimic.nu mai stiam ce sa fac, acepusem sa cred ca durea e in mintea mea.starea pshihica mi se alterase avea atacuri de panica starii de anxectate.nu dormea nu manca si intr_o seara am scuipat sange.a doua zi mama a hotarat sa ma duca la pshiatru.acesta mi_a prescris lyxit si frontin jumatati de doze.cateva zile a fost bine pt ca reuseam sa dorm si sa manac f putin dar durea in gat nu trecuse uneori era f puternica in sensul ca radia spre ureche si ceafa.am inceput sa cred ca durea e in mintea mea.desi nimeni a ma credea a decis ca cosul am specialist orl.inaite de asta m_am informat ce cupride acest examen.priul orlist nu s_a uitat niciodat cu oglinda la laringe.diagnostic reflux laringea si nevreagie glosofaringeana.
te inteleg perfect valentin, eu momentan iau o pastila de coexil si jumatate frontin.maine se implinesc doua saptamani de cand iau.daca ai citit ce am postat in primul msg ai intelege ca a fost pe moment singura solutie.cel putin de cand iau aceste med pot sa ma odihnesc.de 2 zile am inceput sa le controlez atacuri, dar raman cu starea de anxietat.la ine se manifesta acum astfel, cand nu ma doare gatul ceafa urechea imi doresc sa mor, iar dupa ce trece aceste dureri revine axietatea care se manifesta opus.mai am si ganduri de cenul ca am cacer laringean, increderea in dr. a disparut.uneori cred ca nu o sa mai fiu niciodata normala..
Inteleg perfect... si eu am crezut ca am multe dar stii ce? Mi-am bagat. in ele de boli si mi-am vazut de viata mea asa cum era ea si am facut doar ce mi-a placut o perioada... faceam lucrurile care imi placeau cu care pierdeam timpul si uitam ca am nu stiu ce dureri... sau senzatii, intelegi ce vreau sa zic ? INDIFERENTA face minuni nu numai in dragoste :))
In continuare "vrea sa trag de acest subiect".Va rog pe toti cei in cauza sa ma contactati pe Yahoo Messenger, sunt dispus sa vorbesc cu toti despre problema voastra si sa explic clar CUM AM REUSIT SA inving!
Numai bine
Numai bine
vali da-ne mai multe detalii cum ai reusit sa treci peste diferitele simptome.destul de deranjante.si daca ai avut si agorafobie?
Da am avut si agorafobie printre multe altele.Sincer sa fiu, sunt surprins placut si eu ca am reusit insa am indurat si suportat multe.
In principiu este nevoie de puterea noastra, vointa noastra care cu greu o capatam in diferite circumstante.Ma poti contacta pentru a discuta mai liber.
In principiu este nevoie de puterea noastra, vointa noastra care cu greu o capatam in diferite circumstante.Ma poti contacta pentru a discuta mai liber.
Cum am mai scris si pe alta pagina 80% din vindecare tine de pacient si optimism.
Cel mai indicat este sa nu mai bagati in seama toate prostiile si simptomele marunte, sa nu va mai indopati cu medicamente pt, orice fleac si sa aveti sprijinul celor dragi. Nu mai lasati boala sa puna stapanire pe voi si faceti tot ce puteti ca safie invers ea sa faca ce vrem noi.
VEDETI intotdeauna partea buna a celor care vi se intampla si nu partea nasoala.
Cel mai indicat este sa nu mai bagati in seama toate prostiile si simptomele marunte, sa nu va mai indopati cu medicamente pt, orice fleac si sa aveti sprijinul celor dragi. Nu mai lasati boala sa puna stapanire pe voi si faceti tot ce puteti ca safie invers ea sa faca ce vrem noi.
VEDETI intotdeauna partea buna a celor care vi se intampla si nu partea nasoala.
Buna la toti. E prima data cand fac asa ceva, sa scriu pe un forum, dar citind ce ati scris, ma regasesc in multe situatii. La mine a inceput in iulie anul acesta, frisoane, palpitatii, tremur, amorteli de degete limba si o profunda neliniste ca se intampla ceva rau. Ati avut si voi stari la fel??? Am mers la urgenta, am chemat salvarea, toti ca am atac de panica, nici nu stiam cei ii pana atunci. Dar normal ca nu am crezut, si acum imi vine uneori greu sa cred ca anxietatea e de vina, am mers la spital, am stat 4 zile. Toate bune am inceput sa fiu mai bine, in spital ma simteam super. A fost bine de atunci, dar nu reusrsc nici cum sa scap de frica ca o sa mai revina. Mentionez ca merg la psihiatru si la psiholog. Iau pastile de Valdoxal, dar nu sunt asa cum ar trebui. Chiar ieri in urma administrarii unui antibiotic am avut ameteli puternice, si m-am speriat, asa au inceput palpitatiile starile de neliniste. Si de dimineata am mers direct la o clinica privata si mi-am facut investigatii, rosu in gat, mi-au luat sange si merg la cardiolog dupa masa. Astea le-am mai facut si au fost bune. Oare chiar anxietatea sa fie??? Eu parca nu cred si nu accept. Asta e problema mea. Chiar vreau sa fiu bine, am o fam minunata, o carieta de succes nu inteleg de ce, de ce????
Am scris toate astea pt a gasi un sprijin, pt ca in jurul meu nimeni nu s-a confruntat cu asa ceva si parca nu ma crede nimeni.
LA utilizator si dupa ce te loghezi intri la modifica parola si ai la jumatate sus mesaje unde dai clik.
ATACUL DE PANICA
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
ANXIETATEA
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
ANXIETATEA
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3atacul de panica, frica de anestezie
- 28atacuri de panica
- 4Nu ma pot relaxa din cauza gandurilor negre...
- 24Bazofile, Monocite si volum trombocitar mediu-crescute
- 10atac de panica
- 32Am primit diagnosticul de tulburare anxioasa generalizata
- 20Care este cel mai bun medicament pentru atacul de panica
- 4Ce tratament trebuie sa iau sa scap de atacul de panica ?
- 9Care suferi de atac de panica sau anxitate ?
- 5Cipralex-pe termen lung?
- 18Ajutati-ma- Anxietate cu atacuri de panica
- 9Atac de panica? Anxietate? Nu mersi, mi-e bine asa! :)
- 3lipsa de calciu, atac de panica sau altceva?
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 7atacuri de panica
- 4Ajutor! am ajuns la spital în urma unei „căderi de calciu”
- 3Sfat - anxietate, depresie sau alta afectiune
- 2Tensiune arteriala crescuta pe fond de stare de anxietate
- 2Copilul meu face atacuri de panica
Mai multe informații despre: Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: