Distonie neurovegetativa; anxietate; atacuri de panica?
Buna seara, ma numesc Bogdan am 20 de ani si sunt student in anul 2. Problemele mele au inceput acum circa 2 luni jumatate, intr-o seara am simtit mici intepaturi in jurulu inimii dar care fara sa ma sperie nu le-am bagat in seama si au trecut. Timp de doua saptamani nu puteam sa dorm bine, adormeam numai pe la ora 4 -5, si parca simteam ca ma doare inima. In aceste doua saptamani numai la asta m-am gandit numai si numai la asta, ca as avea ceva la inima in fine. ( specific ca inainte sa apara problemele astea am picat un examen, m-am consumat foarte mult, iar pe timpul sesiunii am avut un program foarte aiurea cu nopti nedormite, zeci de litri de COLA si foarte multe tigari).
Cu o seara inainte sa plec la IAsi la facultate, ( ma gandeam numai la faptul ca trebuie sa ma duc la un consult la inima, ca poate doamne fereste fac stop cardiac.), am iesit cu prietenii, eram foarte deprimat, iar din senin m-a apucat o ameteala ciudata, nu mai avusem acel tip de ametela pana atunci, iar din senin m-am panica, imi sarea inima din piept, respiram foarte greu, aveam senzatia ca ma sufoc, aveam impresia ca o sa mor, stare de lesin etc., am fugit repede la URGENTE cu mare dificultate, mi-a facut EKG, tot felu de teste, m-a ascultat la plamani, m-a pus sa merg prin salon etc. Diagnostic - nu am nimic, mi-a spus ca sunt foarte obosit, singura problema care a gasit-o a fost tensiunea mare 15/10, mi-a facut un calciuu intravenos si mi-am revenit imediat, dar dupa acel calciu m-a luat un somn foarte puternic si o stare ciudata ca si cum aveam prea multa energie in mine, ciudat. ( doctorita de la urgente s-a uitat si pe analizele la sange pe care le facusem cu 2 zile inainte si care erau perfecte din toate punctele de vedere, chiar calciul aproape sa depaseasca limita maxima). A doua zi m-am trezit odihnit, iar la 20 de min au aparut ametelile alea si o stare ciudata de buimaciala, ca si cum nu puteam sa ma concentrez.
Am ajuns la iasi si au inceput analizele si mersul la doctori -
-neurolog - mi-a facut un control si mi-a zis ca nu e nimic neurologic
-oftalmolog- vedere foarte buna, fund de ochi sau ceva de genu - in limite normale
-interne - EKG iar, consult de toate, nimic, diagnostic distonie neurovegetativa
-interne2-iar EKG iar consult, analize la sange, urina, si inca ceva din materii fecale nimic
-ecografie abdominala - putin nisip la rinichi, dar nimic de speriat
-endocrinolog- un mic chist de 4 mm de la fumat, dar la fel mi-a zis ca nu trebuie sa ma sperii ca nu are ce sa ii faca
-am trecut la artileria grea
-un cunoscut profesor doctor cardiolog - ecocardiografie, nimic anormal, diagnostic distonie neurovegetativa, tratament Atenolol, Aspacardin (nu stiu care e pentru tensiune), si Xanax pe care am hotarat sa nu il iau, si am luat Vagostabyl.
A fost o perioada de chin pentru mine, activitatile care erau o obisnuinta pentru mine si o placere in acelasi rand, nu le-am mai putut practica, pur si simplu nu ma mai simteam atras de nimic, ma simteam rau chiar daca nu aveam nimic, iar eu tot ziceam ca mi-e rau si nimeni nu ma crede si ca doctorii nu stiu ce boala am, sau ca nu este descoperita.
Simptomele mele sunt diverese de la amortela in brate, senzatia ca fac stop cardiac, nod in gat permanent, amortela a pielii capului, o incordare a muschilor in repaus, senzatia de apasare a in piept, gandul ca o sa innebunesc, ca o sa mor, o stare generala de agitatie in interior, o oboseala si o stare de somn dupa o *criza* de asta, uscaciune a gurii, sunt atat de multe incat nici nu le mai stiu, iar AMETEALA si starea asta de lipsa de concentrare si buimaceala o am tot timpul.
Doctorii s-au saturat de mine, si eu de ei.
As vrea sa stiu si eu din ce am scris mai sus daca poate cineva sa imi spuna daca trebuie sa ma duc la un psihoterapeut pentru ca asta este urmatorul pas, imi vreau viata inapoi, vreau sa fie ca inainte.
Astept parerile unor persoane avizate si nu vreau pareri aiurea a unor persoane care vor doar sa se bage in seama, vreau doar un sfat o parere. Multumesc
Cu o seara inainte sa plec la IAsi la facultate, ( ma gandeam numai la faptul ca trebuie sa ma duc la un consult la inima, ca poate doamne fereste fac stop cardiac.), am iesit cu prietenii, eram foarte deprimat, iar din senin m-a apucat o ameteala ciudata, nu mai avusem acel tip de ametela pana atunci, iar din senin m-am panica, imi sarea inima din piept, respiram foarte greu, aveam senzatia ca ma sufoc, aveam impresia ca o sa mor, stare de lesin etc., am fugit repede la URGENTE cu mare dificultate, mi-a facut EKG, tot felu de teste, m-a ascultat la plamani, m-a pus sa merg prin salon etc. Diagnostic - nu am nimic, mi-a spus ca sunt foarte obosit, singura problema care a gasit-o a fost tensiunea mare 15/10, mi-a facut un calciuu intravenos si mi-am revenit imediat, dar dupa acel calciu m-a luat un somn foarte puternic si o stare ciudata ca si cum aveam prea multa energie in mine, ciudat. ( doctorita de la urgente s-a uitat si pe analizele la sange pe care le facusem cu 2 zile inainte si care erau perfecte din toate punctele de vedere, chiar calciul aproape sa depaseasca limita maxima). A doua zi m-am trezit odihnit, iar la 20 de min au aparut ametelile alea si o stare ciudata de buimaciala, ca si cum nu puteam sa ma concentrez.
Am ajuns la iasi si au inceput analizele si mersul la doctori -
-neurolog - mi-a facut un control si mi-a zis ca nu e nimic neurologic
-oftalmolog- vedere foarte buna, fund de ochi sau ceva de genu - in limite normale
-interne - EKG iar, consult de toate, nimic, diagnostic distonie neurovegetativa
-interne2-iar EKG iar consult, analize la sange, urina, si inca ceva din materii fecale nimic
-ecografie abdominala - putin nisip la rinichi, dar nimic de speriat
-endocrinolog- un mic chist de 4 mm de la fumat, dar la fel mi-a zis ca nu trebuie sa ma sperii ca nu are ce sa ii faca
-am trecut la artileria grea
-un cunoscut profesor doctor cardiolog - ecocardiografie, nimic anormal, diagnostic distonie neurovegetativa, tratament Atenolol, Aspacardin (nu stiu care e pentru tensiune), si Xanax pe care am hotarat sa nu il iau, si am luat Vagostabyl.
A fost o perioada de chin pentru mine, activitatile care erau o obisnuinta pentru mine si o placere in acelasi rand, nu le-am mai putut practica, pur si simplu nu ma mai simteam atras de nimic, ma simteam rau chiar daca nu aveam nimic, iar eu tot ziceam ca mi-e rau si nimeni nu ma crede si ca doctorii nu stiu ce boala am, sau ca nu este descoperita.
Simptomele mele sunt diverese de la amortela in brate, senzatia ca fac stop cardiac, nod in gat permanent, amortela a pielii capului, o incordare a muschilor in repaus, senzatia de apasare a in piept, gandul ca o sa innebunesc, ca o sa mor, o stare generala de agitatie in interior, o oboseala si o stare de somn dupa o *criza* de asta, uscaciune a gurii, sunt atat de multe incat nici nu le mai stiu, iar AMETEALA si starea asta de lipsa de concentrare si buimaceala o am tot timpul.
Doctorii s-au saturat de mine, si eu de ei.
As vrea sa stiu si eu din ce am scris mai sus daca poate cineva sa imi spuna daca trebuie sa ma duc la un psihoterapeut pentru ca asta este urmatorul pas, imi vreau viata inapoi, vreau sa fie ca inainte.
Astept parerile unor persoane avizate si nu vreau pareri aiurea a unor persoane care vor doar sa se bage in seama, vreau doar un sfat o parere. Multumesc
14 comentarii
Bogdan - plec in raspunsul ptr tine de la ultimul rind pe care l-ai scris. In primul rind, faptul ca ai avut atita rabdare sa scrii aproape tot ce simti, starea in care esti, ma face sa te inteleg perfect prin ce treci. Si asta ma face sa-ti raspund mai ales. Aici pe forum trebuie sa te astepti ca iti vor scrie si persoane avizate, dar si cele mai putin avizate. unii chiar se pricep, iar altii, ca peste tot in lumea asta, ne incurca. Stii tu vorba aceea, daca nu-i poti conduce, zapaceste-i!!
Problema este ca eu te inteleg din postura celui care simte si sufera la fel ca tine. Stiu ca o suferinta nu este mai mare ca alta, dar vreau sa te asigur ca prin dezechilbrul acesta mai trec si alti oameni.
-*. Astept sa-mi scri!
(*modificat de administrator)
Problema este ca eu te inteleg din postura celui care simte si sufera la fel ca tine. Stiu ca o suferinta nu este mai mare ca alta, dar vreau sa te asigur ca prin dezechilbrul acesta mai trec si alti oameni.
-*. Astept sa-mi scri!
(*modificat de administrator)
Buna! In primul rand ii doresc lui Bogdan mai mult noroc decat am avut eu in lupta cu distonia neurovegetativa. Eu "m-am pricopsit" cu ea in1992, doi ani la rand doctorii mi-au spus ca e astenie de primavara, sa iau rudotel, distonocalm etc. ca o sa-mi treaca. Dupa doi ani era si mai rau. Am mers din nou la doctori si i-am implorat sa vada ce se intampla ca nu se poate sa fie primavara de 2 ani de zile. Mi-au dat fel-de-fel de tratamente, dar degeaba. Se aqgrava continuu. In 1996 "m-a cocosat" detot. Vedeam cum pierd pe rand toate cele cu care eram invatat sa traiesc: puterea, energia, prietenii, serviciul, tot. Doar ca mai respiram (atat cat sa nu mi-o iau in cap). Din cauza ametelilor de care te plangi si pe care le aveam si eu, nu am mai gustat alcool din 1992, atat eram de satul de starea aia continua de betie. Intre timp am slabit pana la 51 kg (de la 81). Doctorii se mulrumeau sa spuna ca daca nu-mi vad de treaba ei nu ma vad prea bine. Singurele medicamente care m-au ajutat au fost Calciul si Glucoza pudra, care imi dau putere sa trec prin crize, si Extraveralul si Distonocalmul care imi mai potolesc bataile ciudate de la inima. Am batai neregulate la inima cat o sectie de cardiologie, dar cand ajung (fiindca ajung foarte greu ) la control nu-mi gasesc nimic. Am fost si la clinici private, direct de pe strada, in momentul cand le-am simtit, dar dupa ce am asteptat cu bilet de ordine peste 50 min, nu mai aveam nimic la EKG. Si, ca si cum nu ar fi deajuns supararea care e pe mine din cauza ca nu mai am viata pe care puteam s-o traiesc daca eram sanatos, toti spun ca nu am nimic si ca mi se pare mie, ceea ce ma doare si mai mult din cauza ca numai eu, poate tu si cei care mai simt asa ceva, stim exact ca simtim cu adevarat toate astea si nu le inventam. Cu alte cuvinte si bolnav si cu ochii scosi. Eu nu le doresc celor care nu cred cat de chinuitoare este aceasta boala sa se imbolnaveasca de ea, desi uneori ma gandesc ca poate o merita doar asa cat sa-mi dea si mie dreptate... In afara de medicamentele mai sus mentionate, pe mine m-a ajutat ca nu am acceptat sa depun armele si m-am multumit sa profit si de putinul pe care il mai pot lua de la viata. Tot timpul am gandit ca sunt altii mai putin norocosi decat mine care au boli incurabile, care sunt imobilizati la pat si trebuie sa-i spele altii. Mi-am zis ca daca ochii imi spun ca sunt viu si la verticala e inca bine. Iti doresc sa gasesti un remediu cat mai curand posibil si te rog, daca il gasesti, spune-mi si mie. Toate cele bune!
din ce cauza au aparut starile acestea?.. cum se manifesta ? ce simptome aveti ?.. ati facut analize? tiroida, un consult psihologic? mai nou am fost diagnosticat cu anxietate... chestia e ca la mine cu alcool imi trece si ameteala si orice stare...
da, ideea cu psihoterapia nu e rea deloc si am senzatia ca o sa-ti dea foarte multe raspunsuri si solutii...ma mir ca n-ai incercat pana acum, la cate investigatii medicale ai facut si nici un doctor nu ti-a recomandat nimic in directia asta...incearca sa te duci la o sedinta de psihoterapie cu un terapeut certificat de colegiul psihologilor (search pe google si gasesti unul in orasul tau) sau poate iti recomanda cineva de pe site. ATENTIE: psihoterapeut nu psihiatru!
mult succes!
mult succes!
da multumesc. cred ca am ajuns si eu la concluzia ca este vorba de anxietate pentru ca ma regasesc in foarte multe din simptome... dar pana acum nu am crezut ca aceste stari se pot creea din subconstient.. sin inca imi vine putin greu sa cred asta... dar sper cu ajutorul unui psihoterapeut sa inteleg treaba asta si sa nu ma mai gandesc numai si numai la asta.
Salutare dragilor,
Profit de aceasta ocazie sa va spun urmatorul lucru:
Aceste "obiceiuri proaste" pe care le traiti sunt doar OBICEIURI! iar obiceiurile NU VA POT FACE RAU!
Tot arsenalul de stari (si nu sunt putine :)) sunt doar obiceiuri dobandite. exemplu: (obisnuiesc sa fumez o tigara cand ma trezesc, obisnuiesc sa mananc repede, seara beau bere... etc), obiceiuri proaste: (daca raman singur fac atac de panica, daca stau in pat ma apuca transpiratiile).
Va asigur ca NU A MURIT NIMENI din atac de panica, anxietate, teama nejustificata si tot arsenalul aferent de senzatii/obiceiuri!
Sunt unul dintre voi si va pot asigura ca metoda de vindecare tine de noi si atat!
Normalitatea tine de ciclitate: dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele, dupa iarna vine primavara, copil esti doar 14 ani, adolescent doar maxim 8 ani.
Asadar, la fel cum placerea este limitata, la fel si "obiceiurile proaste" SUNT LIMITATE, sunt trecatoare!!!!!
Pentru o viata mai buna VA DAU chiar ACUM RETETA:
Va sugerez:
SA faceti sport zilnic
SA va ganditi ZILNIC la parinti/ iubiti/ copii/ partener de viata - faceti cadouri si observatiile reactiile
SA enumerati la sfarsitul zilei 3 lucruri placute pe care le-ati facut in ziua respectiva
SA nu faceti excese de niciun fel!, ba da, unul este permis : IUBITI-VA MULT
SA faceti exercitii de relaxare, respiratie, sport
SA spuneti cel putin o rugaciune seara la culcare
SA faceti tot ceea ce v-ati pus in minte, nu ocoliti situatiile stresante de teama
SA consultati un psiholog!
SUCCESE SI EXCESE.
EU
ps:wow ce sfatos sunt :), cand ma gandesc ca am trecut prin toate aceste etape si stari iar acum sunt SANATOS si dornic de viata!
Profit de aceasta ocazie sa va spun urmatorul lucru:
Aceste "obiceiuri proaste" pe care le traiti sunt doar OBICEIURI! iar obiceiurile NU VA POT FACE RAU!
Tot arsenalul de stari (si nu sunt putine :)) sunt doar obiceiuri dobandite. exemplu: (obisnuiesc sa fumez o tigara cand ma trezesc, obisnuiesc sa mananc repede, seara beau bere... etc), obiceiuri proaste: (daca raman singur fac atac de panica, daca stau in pat ma apuca transpiratiile).
Va asigur ca NU A MURIT NIMENI din atac de panica, anxietate, teama nejustificata si tot arsenalul aferent de senzatii/obiceiuri!
Sunt unul dintre voi si va pot asigura ca metoda de vindecare tine de noi si atat!
Normalitatea tine de ciclitate: dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele, dupa iarna vine primavara, copil esti doar 14 ani, adolescent doar maxim 8 ani.
Asadar, la fel cum placerea este limitata, la fel si "obiceiurile proaste" SUNT LIMITATE, sunt trecatoare!!!!!
Pentru o viata mai buna VA DAU chiar ACUM RETETA:
Va sugerez:
SA faceti sport zilnic
SA va ganditi ZILNIC la parinti/ iubiti/ copii/ partener de viata - faceti cadouri si observatiile reactiile
SA enumerati la sfarsitul zilei 3 lucruri placute pe care le-ati facut in ziua respectiva
SA nu faceti excese de niciun fel!, ba da, unul este permis : IUBITI-VA MULT
SA faceti exercitii de relaxare, respiratie, sport
SA spuneti cel putin o rugaciune seara la culcare
SA faceti tot ceea ce v-ati pus in minte, nu ocoliti situatiile stresante de teama
SA consultati un psiholog!
SUCCESE SI EXCESE.
EU
ps:wow ce sfatos sunt :), cand ma gandesc ca am trecut prin toate aceste etape si stari iar acum sunt SANATOS si dornic de viata!
Buna ziua tuturor ! Raspunsul in schimb este ca urmare a comentariului scris de "unoarecare".
Si eu traiesc de ani buni cu momente de relaxari si spunandu-mi "ca nu se moare din asta". TOTUSI!
Asa numitele "iluzii" nu sunt doar iluzii 100%. Exemple:
- daca un aparat de masurat tensiunea iti arata dimineata la ora 6:45 ca ai 20, 4 cu 15, 3 nu este o iluzie ci o realitate (altfel aparatul nu ar exista si nu l-ar vedea si ceilalti);
- faptul ca mi se rup dintii pe rand din lipsa de calciu nu este o iluzie ci, o realitate urata cand te uiti in oglinda si costisitoare cand te duci la dentist (dentistul nu ar vedea si el dintii rupti daca ar fi doar iluzia mea);
- ametelile acelea continue (de care au pomenit si altii) ar fi, poate, doar iluzie daca nu ai auzii in spatele tau, pe srtada, lumea comentand: "uite-l si pe asta baut de dimineata";
- daca atunci cand erai sanatos aveai 81 Kg si ai ajuns sa ai doar 51 Kg ar fi o iluzie daca asa ai vedea doar tu, dar la fel arata si cantarul, iar cunoscutii iti spun ca nu arati bine si esti palid de la o vreme;
Daca doriti si alte exemple, voi reveni cu alt comentariu. Mie nu-mi face placere nici macar sa scriu si sa ma gandesc la aceste "iluzii". Dupa mine sunt componentele celui mai urat cosmar al unui om. De aceea ma doare cand altii le considera "iluzii".
Mai am un singur lucru de precizat. E adevarat ca si rugaciunile sunt bune si ajuta, dar spiritul e UNA si trupul e ALTA. Daca ar fi de ajuns doar rugaciunile, ma intreb, de ce popii mananca mancare la fel ca noi, sau chiar mai bine? Timp de 4 ani si jumatate nu am avut putere sa ies din casa. Toti ma certau ca trebuie sa-mi impun in cap sa merg si se rezolva. Fals. Pana nu am facut exercitii (incepand cu mersul de-a buselea, statul in picioare rezemat de usa, dupa cronometru, mai intai cateva minute, apoi 15 min, apoi 30 min., apoi coboram o jumatate de etaj, apoi unul intreg, s.a.m.d.) nu am reusit sa ies din casa doar cu capul. Oameni buni care sustineti asa ceva: homo sapiens merge cu picioarele nu cu capul.
Inchei prin a dori tuturor oamenilor cunoscuti si necunoscuti sa nu treaca prin aceste "iluzii adevarate" niciodata in viata lor.
Poate, candva, undeva, se va descoperi un tratament si pentru problemele mele, dar nu un tratament "iluzie", asa cum sunt sedativele psihiatrilor. (Imi cer scuze daca las impresia unui om rautacios, sau "gica contra", dar credeti-ma ca boala asta te innebuneste cu fiecare an ce trece, vazand ca nu ai un mod real de lupta impotriva ei si, ca orice om, am o limita a rabdarii.)
Si eu traiesc de ani buni cu momente de relaxari si spunandu-mi "ca nu se moare din asta". TOTUSI!
Asa numitele "iluzii" nu sunt doar iluzii 100%. Exemple:
- daca un aparat de masurat tensiunea iti arata dimineata la ora 6:45 ca ai 20, 4 cu 15, 3 nu este o iluzie ci o realitate (altfel aparatul nu ar exista si nu l-ar vedea si ceilalti);
- faptul ca mi se rup dintii pe rand din lipsa de calciu nu este o iluzie ci, o realitate urata cand te uiti in oglinda si costisitoare cand te duci la dentist (dentistul nu ar vedea si el dintii rupti daca ar fi doar iluzia mea);
- ametelile acelea continue (de care au pomenit si altii) ar fi, poate, doar iluzie daca nu ai auzii in spatele tau, pe srtada, lumea comentand: "uite-l si pe asta baut de dimineata";
- daca atunci cand erai sanatos aveai 81 Kg si ai ajuns sa ai doar 51 Kg ar fi o iluzie daca asa ai vedea doar tu, dar la fel arata si cantarul, iar cunoscutii iti spun ca nu arati bine si esti palid de la o vreme;
Daca doriti si alte exemple, voi reveni cu alt comentariu. Mie nu-mi face placere nici macar sa scriu si sa ma gandesc la aceste "iluzii". Dupa mine sunt componentele celui mai urat cosmar al unui om. De aceea ma doare cand altii le considera "iluzii".
Mai am un singur lucru de precizat. E adevarat ca si rugaciunile sunt bune si ajuta, dar spiritul e UNA si trupul e ALTA. Daca ar fi de ajuns doar rugaciunile, ma intreb, de ce popii mananca mancare la fel ca noi, sau chiar mai bine? Timp de 4 ani si jumatate nu am avut putere sa ies din casa. Toti ma certau ca trebuie sa-mi impun in cap sa merg si se rezolva. Fals. Pana nu am facut exercitii (incepand cu mersul de-a buselea, statul in picioare rezemat de usa, dupa cronometru, mai intai cateva minute, apoi 15 min, apoi 30 min., apoi coboram o jumatate de etaj, apoi unul intreg, s.a.m.d.) nu am reusit sa ies din casa doar cu capul. Oameni buni care sustineti asa ceva: homo sapiens merge cu picioarele nu cu capul.
Inchei prin a dori tuturor oamenilor cunoscuti si necunoscuti sa nu treaca prin aceste "iluzii adevarate" niciodata in viata lor.
Poate, candva, undeva, se va descoperi un tratament si pentru problemele mele, dar nu un tratament "iluzie", asa cum sunt sedativele psihiatrilor. (Imi cer scuze daca las impresia unui om rautacios, sau "gica contra", dar credeti-ma ca boala asta te innebuneste cu fiecare an ce trece, vazand ca nu ai un mod real de lupta impotriva ei si, ca orice om, am o limita a rabdarii.)
pentru ady, si nu numai:
citesc aceste randuri scrise de tine si observ fluenta gandurilor si a ideilor tale!
Doar o persoana sanatoasa poate expune atat de succint diferite intamplari din viata ta!
Acel tensiometru cumparat din comert mai bine il arunci:
1. sa presupunem ca afiseaza o informatie corecta! cu ce te ajuta? mai mult decat sa te agite
2. sa presupunem ca afiseaxa o informatie eronata! cu ce te ajuta? mai mult decat sa te agite
Acea problema legata de dinti. poate avea mai multe cauze:
inclestarea dintilor de foarte multe ori in momente de angoasa (tic nervos) si nu poti nega acest lucru
fumat
alimentatie
acizi
igiena necorespunzatoare
Nu mai incerca sa gasesti o explicatie logica pentru fiecare senzatie pe care o ai!
Tocmai acesta este ciclul vicios al starilor respective pe care il perfectionam zi de zi.
Dar durerea, depresia si anxietatea pot fi SOMATIZARI, adica semnale prin care mintea noastra ne trimite atentionari in diverse parti ale corpului de diferite intensitatii cu privire la proasta functionare.
Incercand sa stopam aceste strigate de ajutor, fara a rezolva problemele care au dus la aparitia lor este ca si cand in loc sa scoatem spinul din talpa am incerca sa-l afundam mai mult in speranta ca spinul va dispare. Desigur ca el nu mai este vizibil odata patruns de tot in interior, insa el va creea in continuare focare de infectie, pana va fi scos si curatat locul.
Va recomand cu incredere consultul unui psihoterapeut!
Cu drag,
Eu
citesc aceste randuri scrise de tine si observ fluenta gandurilor si a ideilor tale!
Doar o persoana sanatoasa poate expune atat de succint diferite intamplari din viata ta!
Acel tensiometru cumparat din comert mai bine il arunci:
1. sa presupunem ca afiseaza o informatie corecta! cu ce te ajuta? mai mult decat sa te agite
2. sa presupunem ca afiseaxa o informatie eronata! cu ce te ajuta? mai mult decat sa te agite
Acea problema legata de dinti. poate avea mai multe cauze:
inclestarea dintilor de foarte multe ori in momente de angoasa (tic nervos) si nu poti nega acest lucru
fumat
alimentatie
acizi
igiena necorespunzatoare
Nu mai incerca sa gasesti o explicatie logica pentru fiecare senzatie pe care o ai!
Tocmai acesta este ciclul vicios al starilor respective pe care il perfectionam zi de zi.
Dar durerea, depresia si anxietatea pot fi SOMATIZARI, adica semnale prin care mintea noastra ne trimite atentionari in diverse parti ale corpului de diferite intensitatii cu privire la proasta functionare.
Incercand sa stopam aceste strigate de ajutor, fara a rezolva problemele care au dus la aparitia lor este ca si cand in loc sa scoatem spinul din talpa am incerca sa-l afundam mai mult in speranta ca spinul va dispare. Desigur ca el nu mai este vizibil odata patruns de tot in interior, insa el va creea in continuare focare de infectie, pana va fi scos si curatat locul.
Va recomand cu incredere consultul unui psihoterapeut!
Cu drag,
Eu
Si eu ma confrunt cu problema asta de 3 ani de zile.
Nici nu vreau sa-mi amintesc cum eram la inceput.Cum nu-mi mai doream sa fac nimic.Nu mai vroiam sa merg la serviciu, nu mai puteam sta singura in casa.
Tratament am refuzat sa iau.Acum port cu mine Distonocalmul in geanta, dar doar ca sa fiu eu impacata ca il am.Trebuie sa recunosc, ca n-o sa mai fiu niciodata asa cum am fost inainte.
Desi atacuri de panica nu mai fac, am ramas cu o stare de slabiciune, cu batai neregulate de inima cu nod in gat.
Dar, incerc sa nu mai bag in seama si sa-mi continui viata.M-am autoeducat sa trec peste ele.Trebuie sa avem ocupatie, ca sa nu ne mai gandim aiurea.
Eu le-am facut pe fond de stres, deoarece sunt o fiinta care nu face un pas fara sa stie ce se va intampla in continuare.Foarte pesimiste toate scenariile pe care le fac.
Dar invat incet incet sa fiu optimista.Foarte greu dupa 30 ani in care ai fost altul.
Trebuie sa mergem mai departe.Asta e destinul nostru.
Pe mine m-a ajutat foarte mult si tratamentul homeopat.Acum ma gandesc sa reincep, pentru ca ma supara nodul asta in gat si senzatia de sufocare.
Va doresc la toti sa ne gandim peste ani si ani, ca asta a fost doar o piedica peste care am trecut.
Eu ma bucur ca pot merge, pot simti, pot iubi.
Nici nu vreau sa-mi amintesc cum eram la inceput.Cum nu-mi mai doream sa fac nimic.Nu mai vroiam sa merg la serviciu, nu mai puteam sta singura in casa.
Tratament am refuzat sa iau.Acum port cu mine Distonocalmul in geanta, dar doar ca sa fiu eu impacata ca il am.Trebuie sa recunosc, ca n-o sa mai fiu niciodata asa cum am fost inainte.
Desi atacuri de panica nu mai fac, am ramas cu o stare de slabiciune, cu batai neregulate de inima cu nod in gat.
Dar, incerc sa nu mai bag in seama si sa-mi continui viata.M-am autoeducat sa trec peste ele.Trebuie sa avem ocupatie, ca sa nu ne mai gandim aiurea.
Eu le-am facut pe fond de stres, deoarece sunt o fiinta care nu face un pas fara sa stie ce se va intampla in continuare.Foarte pesimiste toate scenariile pe care le fac.
Dar invat incet incet sa fiu optimista.Foarte greu dupa 30 ani in care ai fost altul.
Trebuie sa mergem mai departe.Asta e destinul nostru.
Pe mine m-a ajutat foarte mult si tratamentul homeopat.Acum ma gandesc sa reincep, pentru ca ma supara nodul asta in gat si senzatia de sufocare.
Va doresc la toti sa ne gandim peste ani si ani, ca asta a fost doar o piedica peste care am trecut.
Eu ma bucur ca pot merge, pot simti, pot iubi.
Salut ! bogdan619 Daca ma poti ajuta cu un sfat -* De cateva luni ma chinuie aceasta boala si am incercat sa reduc aceste stari cu calciu d3 magneb6 cavit si nici un rezultat Astazi m-am trezit cu o presiune foarte mare in cap si am renuntat sa ma mai duc la urgenta. Am fost la un medic phsihiatru care mi-a prescris aceste medicamente si chiar de azi incep acest tratament :Serlift 1/2 o sapt apoi 1 pe seara, taver 1 pe seara si vagostabyl 3 pe zi. Sper sa nu fie o reteta dupa ureche la ce simptome am cateodata imi doresc sa mor. parca am creierul radiat ceafa imi amorteste cu umar cu tot palpitatii ale inimii panica, simt ca ma sufoc mai ales cand vreau sa adorm, gura m-i se inclesteaza off. Parca ar fi o palma data de Cel de sus Cine nu a trecut prin asa ceva n-are de unde sa stie prin ce chin trecem. Analizele sunt bune culmea ! La prima cadere tot asa eram stresat si obosit ca nu puteam dormi aveam insomnii, am baut un ness la 4 dimineata sa pot rezista in timpul zilei la serviciu si am facut primul atac de panica Astept parerea si ajutorul unui medic specialist Multumesc !
(*modificat de administrator)
(*modificat de administrator)
Salut Bogdan! Sunt din Iasi, si voiam sa te intreb daca ai cum sa imi dai 2-3 pastile de Xanax sau alt calmant pe care il ai (daca mai ai), pentru ca am niste examene saptamana asta, si sunt foarte stresat, mai ales ca am si fobie sociala:( Astept un reply aici, Multumesc!
BOGDAN, din tot ce ai scris acolo tu, i-mi lasi impresia ca esti un optimist convins, am exact avceleasi probleme ca tine, si crede-ma ca stiu ca ceea ce-ti voi scrie eu nu te va face bine, dar eu, din experienta proprie, am observat ca atunci cand ma dau dupa treaba, cand am musafiri sau pur si simplu sunt ocupata in adevaratul sens al cuvantului, nu mai am absolut nimic. Cred ca aceea persoana care s-a semnat - UN OARECARE-, crede-ma are cel putin 50% dreptate. Macar incearca sa crezi, sa-ti impui ca esti ok, ca nu ai nimic, chiar de te napadesc simptomele alea urate, ignorale, esti mai puternic decat ele, de fapt esti cel mai puternic, fii tare, esti tanar, si vei fi bine, o sa vezi. te saluta Lidia din buzau. (medicul de la interne si neurologul, mi-au zis ca daca nu-mi bag mintile in cap, nici o pastila nu ma va vindeca, ceea ce s-a dovedit a fi adevarat), Cede-ma, am vechime in problema asta.
Buna seara. Am citit cu interes postarile de mai sus si.m-am regasit in ambele variante. Si cea in care nimeni nu crede atat timp cat analizele sunt ok si spun ca totul este in mintea ta si poti depasi perioada, dar m-am regasit si in postarea lui unoarecare. Doar ca eu am norocul de a avea o sora cu un psihic puternic si putere de convingere si nu am mers la psihoterapeut. Dar am ajuns la psihiatrie, pt ca acolo era singurul loc unde nu mersesem. Eram ok cu toate analizele, endocrinologie, orl, internist, ekg-uri, tomografii toracice, etc. Inainte de a merge la psihiatru, un prieten a carei sotie este farmacista, mi-a spus ca doctorul imi va da Xanax. Nu am crezut, dar ce sa vezi...d-na dr mi-a prescris Xanax, pt 5 zile si apoi sa revin la control. Dar, a fost corecta si mi-a spus ca este optiunea mea daca le iau sau nu, pt ca a vazut reticenta mea pt acele pastile. Am optat pt a nu le lua, am mers la o prietena care este asistenta la spital, am facut o ecocardiograma pt linistea mea, care a iesit in parametri normali, dar mi-a pus diagnosticul de distonie neurovegetativa si mi-a prescris Vagostabyl. Am luat o luna, o pastiula pe zi, si distonia a disparut. Se pare ca fac parte din cei norocosi care nu au suferit ani intregi de asa ceva. Asta se intampla acum5 ani, insa de cateva zile, ma confrunt din nou cu ea, am si o usoara tahicardie, plus ca sunt mai panicoasa din fire, starea de anxietate ma viziteaza din nou, dar am remarcat ceva...Se intampla tot la trecerea de la timpul frumos la cel rece si urat.Sper sa trec curand peste, va doresc si voua acelasi lucru, sanatate maxima.si cel mai important lucru.gasiti pe cineva cu care sa puteti sta de vorba oricand, la orice ora despre ce va macina. Va doresc numai bine.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9anxietatea...boala sufletului sau a creierului
- 24sa fie stresul de vina?
- 5anxietate anticipatorie
- 3Stari de panica si anxietate
- 5am ceva la inima?
- 5sindromul anxios depresiv - tratament naturist?
- 215Grup de suport pentru depresie, anxietate
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 13anxietate de sanatate
- 73Atac de panica si anxietate
- 17Probleme digestive?
- 1Impotenta si anxietate, 20 de ani
- 9Derealizarea si depersonalizare, ajutor !
- 20Sunt din nou aici cu o veche problema...
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 4Anxietatea a revenit
- 5Anxietate generalizata ?
- 3Tulburare de panica.
- 12Palpitații, oboseala, leșin, colon iritabil, balonare, confuzie
- 6Anxietatea generalizata
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea de panica Distoniile
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: