Grup de suport pentru cei cu TOC-CAP 14

Lumi :) nu ma cearta Sophie. :)) Noi vorbim mult la telefon si stiu ce ton a vrut sa foloseasca. Nu ma cearta, chiar ma incurajeaza.

Buna dimineata/prinz!

In primul rind, multumesc mult, fetelor, pentru raspunsuri! Consoleaza, intr-adevar, sa stii ca e cineva vare intelege "fenomenul" TOC. Cum spuneam intr-un post, eu sufar de problema asta de vreo 11 ani insa abia anul acesta am indraznit sa-l fac cunoscut familiei, ma rog, celor mai apropiati (ca de restul lumii - evident ca nici nu se pune problema!).
Sophie, hirtiile pe care trebuia sa le duc sint, intr-adevar, justificative. Pentru ca asa cum spui tu, lumea are prejudecati, eu nu am spus nimanui de TOC insa de anxietate stie toata lumea (inclusiv cei de le serviciu) pentru ca efectiv nu am putut masca doua crize de anxietate pe care le-am facut la birou. La ultima dintre ele, m-a dus o colega la urgenta. Deci.. nu am putut evita nicicum.. Nu-mi face placere, e adevarat, sa se stie nici macar asta dar nu am putut evita.. Crizele sint atit de groaznice incit ai (am) senzatia ca ma sufoc, ca mor sau ca imi pierd cunostinta. Oricum, de cind am renuntat la Fluoxetina nu am mai facut crize atit de des. Am inceput azi tratamentul cu Paroxetina, sa vad cum imi merge.. Medicul mi-a recomandat sa incep 4 zile cu jumatate de pastila si apoi sa continui cu o pastila intreaga. Insa de frica ce mi-a fost (si imi este) de efectele secundare - pentru ca nu stiu cum sau de ce dar la celelalte doua medicamente pe care m i le daduse medicul am avut niste efecte sec. de groaza: tremuraturi, ameteala, palpitatii, gura uscata, iritatii pe piele, stari de anxietate crunte pina la agorafobie - pina sa iau pastila am, citit si recitit prospectul de vreo 3 ori (care includea un "cearsaf" de posibile efecte..), m-am gindit vreun sfert de ora si abia dupa aia am luat pastila. Si nici macar jumate, cum mi-a zis medicul ci - deocamdata - un sfert.
Apropos, daca a luat cineva de aici Paroxetina - spuneti-mi si mie cum a functionat medicamentul asta in cazul vostru?? Se vede treaba ca eu am predispozitie - cred - spre efecte secundare pt ca mama mea si o vecina au luat si ele Fluoxetina (mama pt depresie si vecina pt anxietate) si nu le-a facut nici un rau..
Altfel, cu munca treaba nu e grozava pentru ca ma astept la orice reactie la intoarcere (inclusiv concedierea) insa deocamdata simt ca nu pot sa ma intorc la birou pentru ca numai gindul de a ma sti acolo imi provoaca teama de un nou atac de anxietate, de stari de ireal etc. (abia ce am scapat de teama de a iesi pe strada..)
Oricum ma gindisem sa ma intorc la munca azi sau miine dar, iarasi ma sucesc si spun: daca tocmai am inceput Paroxetina si eu ma intorc la birou, ce ma fac daca si asta imi da vreun efect secundar si iar fac "spectacol" pe-acolo?! Ma gindesc ca poate pina luni cind ma intorc oficial la birou sa ii dau timp organismului sa se obisnuiasca cu (scuzati cacofonia!) medicamentul..
Dupa cum vedeti, dragele mele, situatia mea e un pic paradoxala si destul de complicata..
Desi se presupune ca ma tratez de TOC principalul meu "inamic" acum e anxietatea.. Nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau sa-mi para rau..! Off, de s-ar termina odata.. De-as intra odata pe o linie constanta, sa pot spune si eu: da, am TOC si fac tratament si mi-e bine!
Multumesc pentru rabdare, fetelor!

Malina, anxietatea face parte din TOC, sunt sub aceeasi palarie. Daca n-as avea stari de anxietate cauzate de ganduri si de schemele pe care le fac, n-ar fi nici o problema.
Se intampla, la mine, cam asa: ma apuca gandul, ma ingrozesc si incerc sa gasesc tot in cap contracarari ale gandului respectiv. Adica, in ce ma priveste, compulsiile sunt tot mentale. Din acest motiv nu ma pot concentra, plus ca anxietatea nu scade in felul acesta, facand compulsii, ci intr-un final creste. Atat m-a sucit si m-a rasucit tocul ca nici eu nu mai stiu ce e compulsie si ce e obsesie...Paradoxal, nu? Si cand axietatea e mare de tot, urlu la propriu! Ma duc acasa si ma pun pe un plans.

N-am luat molecula de care zici, dar am avut reactie ingrozitoare la Zoloft. Mi-a dat medicul o doza mult prea mare si am crezut in noaptea aceea ca mor. A fost cea mai cumplita noapte din viata mea. Asa ca urasc medicii care dau medicamente cu lopata si nu stiu sa introduca treptat medicatia. Din punctul meu de vedere foarte bine ca ai luat un sfert... introdu-l treptat si, daca ai ceva pentru anxietate (ex. Rivotril, Xanax, Lexotanil) ia dintr-astea. Anxietatea in faza ei acuta se scade, din cate stiu eu, cu dintr-astea.
Multa multa bafta!

Lumi, noi facem haz de necaz adesea :-) Nu mi-as permite sa cert pe nimeni. Au mai intrat pe la noi diverse personaje de-a lungul timpului care ne-au agresat si pentru astia am fost mai ferme cu toatele. Dar s-o cert pe Cata, ferasca sfantul! Radem, glimim cum putem...

E bine sa mai facem haz de necaz e mai relaxant. Sophie dion cate am auzit Zoloftul e f puternic, mama mea lua si stiu cum era.

Lumi, nu cred ca e vorba despre "puterea" vreunui medicament, ci de doza pe care ti-o recomanda si de felul in care reactioneaza organismul tau. Probabil, daca mi l-ar fi dat gradat, nu se intampla nimic :-) Dar mi l-a dat mult prea brusc...

Malina, sa te linistesc putin... Cu totii avem reactii secundare la medicamente. Stai linistita, nu esti aparte din punctul acesta de vedere :-)

Pesemne va dadaui scabia mea de la dejete, aiiiii ce-mi place cand forumu meu e activ. Pai da!

Deci treaba cu medicatia sta in felu urmator, unii doctori o dau cu lupata si in general nu e bine. Eu una sunt patita. ESte bine sa:
* nu va uitati pe capitolul "efecte secundare" ca va ingroziti si uneori vi le insusiti
*sa incepeti tratmentul cu cea mai mica doza posibila.

Nu e bine sa trageti cu urechea la unu altu ca s-ar putea daca sunteti pesimiste sa va autosugestionati la modu "ah, pai daca lu X nu i-a mers cu fluoxetina, sigur nu-mi va merge nici mie!".
Nimeni n-are de unde sda stie daca un medicament va merge sau nu (ma refer la efectul benefic al acestuia) pina nu este administrat in doza maxima posibila si pe termentul de timp dat, de obicei cam 8-10 sapatamani in cazul nostru.
Mai e o treaba, unele medicamente merg foarte bine la unele persoane, altele nu merg deloc. Se pare ca lucrul asta deriva din faptul ca fiecare dintre noi avem "constelatia" neuronala proprie si daca medicamentul respectiv pica pe acea constelatie rezultatul este bun, daca nu, va dati seama...
Nu e scoasa de mine, e citita de reprodusa de pe alte forumuri in care unii doctori inteleg suferinta si mai arunca una-doua vorbe de incurajare suferinzilor.
Iarasi un lucru, este posibil ca la inceputul unui tratament simptomele sa se agraveze si asta se pare ca este o premiza buna ca medicamentul va aduce beneficii considerabile. Asadar, incepeti un tratament, tineti pumnii stransi si aveti rabdare alea 8 saptamani sa vedeti daca simtiti o imbunatatire a statusului mental.
Cum va veti simti dupa tratament? Aici va spun din experinta personala: medicatia nu sterge obsesia, nicidecum. O face tolerabila la un nivel la care nu mai produce anxietate sau in cazurile fericite trece in palnurile secundare ale gandirii, moama ce frumos am spus-o:)))
Acu vorbesc serios, te simti atat de free la minte incat te minunezi cum de ai putut suferi atatta.

Mai e o treaba, de multe ori TOCu merge mana in mana ori cu anxietate severa care este sau nu indusa de obsesii sau cu depresia care de multe ori e majora (deznadejde, lipsa de chef, oboseala marcanta samd).
Se pare ca SSRi-ul nu este suficient pentru a eradica depresia si sau anxietateasi eventual doctorul poate prescrie ceva care sa inlature si acest neajuns.
Asta numai dupa ce aveti "vechime" in tratarea TOCului si ramane ceva care face ca treaba sa nu fie okei.

Acu sa nu radeti, fiind veterana, m-am gandit serios sa scriu o carte privind tulburarile anxioase vazute din punct de vedere al pacientului, dar mai vedem. Nu-s asa curajoasa...

Prozac, mare dreptate in comentariul tau..!
De ce spun asta?! Pentru ca tocmai am concluzionat eu (nu si medicul.. astepta parerea lui saptamina viitoare cind am programare) ca personal fac parte dintre cei carora medicamentele le pica nasol pe constelatie.. :). Dovada? Mi-am luat sfertul (!!) de Paroxetina la 10.30 si la aprox. 16.00 am simtit ca explodez: ameteala (iarasi!), presiune puternica in zona capului, furnicaturi in limba, gura uscata, palpitatii (iarasi!) si senzatia ca merg pe nori.. Nu stiu daca vi s-a intimplat vreodata dar in loc de a merge pare ca plutesti.. In fine, un noian de simptome care m-au pus serios pe ginduri intrebindu-ma cum ar fi reactionat organismul meu daca as fi luat jumatate de pastila, asa cum mi-a prescris psihi. Ca sa nu mai spun ca nici nu vreau sa ma gindesc la perioada in care as fi trecut pe pastila intreaga.. dar, bine, sa zicem ca pina atunci s-ar fi obisnuit organismul (oare?!).
Prin urmare, am facut un scurt consiliu de familie si am concluzionat ca nu mai e cazul sa mai iau nici un medicament pentru ca se pare ca nu tolerez nici unul. Pe de o parte ma linisteste ideea, pe de alta parte ma preocupa pentru ca vreau - totusi! - sa-mi tratez TOCul si nu vad nici o solutie.. Am sa incerc si cu remediile naturiste (desi niciodata nu am fost adepta lor, mi s-au parut aproape ineficiente sau cel putin slabe) si poate si cu hipnoza (daca imi fac destul curaj!).
Referitor la ultima, trebuie sa spun ca inainte de a merge la psihiatru am fost la un psiholog care era axat pe remediile de care va spun: naturiste si pe hipnoza. A incercat el sa ma convinga sa apelez la hipnoza pentru relaxare si descarcarea energiilor negative insa ori am eu o parere preconceputa despre procedeu ori sint prea fricoasa..! Dupa prima sedinta am renuntat sa mai merg la el.. Acum insa, vazind cum sta treaba cu medicamentele in cazul meu, s-ar putea sa-mi reconsider parerea.. Nu ma astept la minuni (asa cum citisem pe un forum spaniol ca cineva si-a tratat TOCul dupa numai doua sedinte de hipnoza.. mi se pare aproape incredibil.. ar fi prea frumos..) insa sper la o ameliorare a anxietatii si, implicit, ca intr-un lant, al TOCului. Daca are cineva vreo experienta cu hipnoza sau daca ati auzit de efectele ei, pozitive sau negative - ca intotdeauna, va rog, astept un feed-back..
Cam asta.. sint un pic dezamagita (de pastile) ingrijorata dar in acelasi timp cu ceva speranta ca s-o gasi un remediu sau o ameliorare si pentru astia care nu toleram medicatia..

Nu stiu ce decizie vei lua privind medicatia, stiu insa ca exista si Prozac lichid pentru copii, sub forma de sirop. Daca pina la urma nu mai suporti fara medicatie sugereaza-i dr sa incepi cu forma lichida. Bafta in tot ce vei prevedea:)

bine ca v-am gasit.Sufar de depresie anxioasa de 7ani. Am incercat de toate(acupunctura,.)Nu ma puteam impaca la inceput cu gandul ca n-o sa mai fiu ca inainte.Am fost la medici renumiti, dar credeti_ma ca pentru ei esti un simplu cobai.Boala a debutat ingrozitor:nu ma mai interesa nimic, nu suportam sa stau singura, zaceam sau mai bine zis vegetam.O renumita dr. din Buc.mi-a dat lexotan si coaxil.O luna de zile nu mai stiam sa fac nimic altceva decat sa zac.Am urmat 3 luni de trat.si cand i-am spus ca ma simt rau(ma dureau toate oasele)s-a deranjat atat de rau si mi-a zis ca am ceva reumatic.Norocul meu a fost ca am dat in Tgv.peste o dr.extra.M-a ascultat cu atentie si mi-a dat seroxat si rivotril.Dupa 2 luni ma simteam excelent.Am fost in stare sa termin chiar si o fac. grea.Am urmat trat. 4 luni. credeam ca sunt vindecata, dar boala a recidivat.de atunci iau singura aceleasi pastile, dar mai fac si pauze.si asta de 6 ani.Ce sa fac daca pentru boala asta nu exista inca leac sigur.Un lucru stiu sigur:prefer sa iau pastile decat sa vegetez..Intre timp am inceput o afacere care-mi tine mintea ocupata si am constatat ca ma simt mult mai bine, chiar daca uneori nu ma pot concentra suficient sau uit.Va rog sa va luptati cu boala asta pentru ca altfel nu va poate ajuta nimeni.Cine n-a trecut prin asa ceva nu are cum sa te creada. Tot ceea ce trebuie facut este sa constientizezi ca ai o problema si credeti-ma ca am incercat de toate, dar fara tratament boala se agraveaza.Cel mai important e sa gasiti si tratamentul care vi se potriveste, pentru ca se merge pe bijbiite de cele mai multe ori.Va doresc din inima sa fiti optimisti si sa nu clacati.Stiinta avanseaza si poate intrun viitor apropiat asta va ramane decat un vis urat.

salutare fetelor
emy -bun venit pe forum.ma bucur ca ne-ai gasit si ne scrii despre experienta ta.si eu am aceeasi problema de mai multi ani dar a mi-a trebuit mult timp sa ajung la un medic si sa-mi puna diagnosticul corect.nu stiam ca tre sa merg la psihiatru ca m-as fi dus doar sa scap de starea in care eram.atunci nu aveam net si nu am gasit informatii -nici nu stiam despre ce sa caut-
am fost atunci la med.de fam, la neurolog si mi-au spus ca e doar o oboseala mai accentuata-ia vitamine si odihnestete ca iti trece-da de unde.si eram disperata ca nu stiam ce am- nu mai puteam sa fac mai nimic si plangeam in continuu.apoi imi trecea dupa cateva luni de chin dar dupa alte luni iar venea cosmarul.si din medic in medic am ajuns acum 5 ani la endocrinolog cu hipertiroidism care are ca si semne inclusa si depresia.acum fac tratament separat pt tiroida si separat pt depresie ca am vazut ca altfel nu se poate.problema mea a fost ca mult timp nu am stiut si nu am facut trat.pt depresie si acum 2 ani doctorita la care am fost mi-a dat un tatament pt 6 luni da nu mi-a spus sa nu intrerup anumit medicament.si dupa cateva luni de bine am avut o recadere.la mine cel mai naspa este ca ma izolez.asa gasesc eu o forma de a ma apara de stress si altele.
noroc cu forumul acesta ca ma mai descarc si eu.
dupa ce am intrat pe forum am gasit si puterea interioara sa merg la medic(la alta doctorita)si sa iau si eu tratament.mi-a dat acelasi trat.ca si cealalta dar a avut rabdare sa imi explice niste chestii.inclusiv ca trat. dureaza mai mult.6-12 luni.apoi sa vedem.atata timp cat pot sa am si eu o viata cat de cat normala, e ok.(adica sa scap de izolare si alte simptome).
fetelor-va multumesc si eu pt suportul moral
hai sa vedem si partea frumoasa a vietii, sa ne bucuram de ce avem.avem copii, familie.
si sa facem ce credem noi ca e mai bn pt noi., si ce ne face bine la suflet(ca suntem noi mai sensibiloase)hai sa ne gandim la vreun concediu ca tot e vara-sau macar sa visam la o insula exotica unde nu sunt TOC-uri, depresii sau alte din astea.
va imbratisez pe toate si va doresc o zi buna
va pup

Buna, fetelor!
Tocmai am citit ultimele posturi care mi-au dat elan si curaj, ca de fiecare data cind intru pe forumul asta. Ce pot sa spun?! Va admir si va invidiez pentru vointa..! Daca eu eram ieri cumva deceptionata (de efectele secundare ale medicatiei - pentru cine nu a citit postul meu de ieri), azi sint aproape la fel insa cu ceva mai mult curaj..
M-am gindit si m-am razgindit.. sa renunt.. sa nu renunt la pastile.. nici acum nu stiu sigur, insa stiu ca nu pot lasa TOCul sa ma bintuie toata viata. Dupa o noapte de intrebari si incertitudini un singur lucru mi-a fost clar: ca TOCul s-ar putea inrautati.
Cu toate astea, recunosc cu jena, astazi nu mi-am luat medicamentul. Azi a trebuit sa ies in oras pentru a rezolva niste treburi si mi-a fost teama sa nu ma apuce efectele sec. pe strada. Miine - la fel, trebuie sa ajung la scoala baiatului meu pentru a vorbi cu profesoara - deci nici miine nu am sa-l iau.. Saptamina viitoare incep serviciul (gata cu medicalul!) si nici atunci nu am sa pot sa-l iau.. Si, uite-asa, stau si ma intreb ce sa fac, cum sa fac sa pot incepe medicatia..?! Pentru ca daca ieri eram decisa sa renunt, astazi ma simt mai curajoasa, cum spuneam. Stiti voi: "noaptea e un sfetnic bun".. Asa ca deocamdata asta e singurul lucru clar. Cum sa fac?! N-am nici o idee. Cred ca va trebui sa vorbesc cu psihi: ori ma ajuta cu un tratament mai slab, pt inceput, cel putin, pina se obisnuieste organismul (asa cum spuneai tu, Prozac) ori schimb psihi. Pentru ca simt ca asa nu pot continua..
Va pup!

Malina nu tre sa fii deceptionata ba dimpotriva sa fii puternica si asa cum ti-am spus schimba-l pe psihi. Emy ai incercat sedinte de psihoterapie pentru ca am auzit ca la unii dau rezultate. nu ai nimic de pierdut eh poate biste bani dar ei vin si se duc. O seara buna fetelor.

Multumesc mult, Lumi!
Cred ca o sa-l schimb.. Va tin la curent.
Seara frumoasa.

Buna, dragelor!Lumi crede-ma ca nu vreau s-o mai iau iarasi prin toti doctorii! Am omis sa va sp[un ca la mine totul a debutat acum 7 ani cu o oboseala mai accentuata. Ducandu-ma cu socrul meu la o consultatie neurologica, mi-am facut si eu o electroencefalograma.Totul a iesit o.k.dar explicandu-i simptomele, dr.probabil sa scape de mine mi-a prescris un medic.nou aparut.L-am luat cateva zile si am facut o alergie la el si asa am ajuns la contagioase.Acolo, culmea ironiei mi s-a spus ca am scabie.Dupa mai multe discutii a ajuns la concluzia ca de fapt am facut alergie.Mi-a dat claritine si mi-a p[rescris si mianserin.Deci de la o oboseala am ajuns sa ma transforme intr-o leguma.Ma simteam din ce in ce mai rau, asa ca m-am dus la med.de fam.care mi-a prescris amitriptilina.Zaceam non-stop, ma duceam la baie sprijinindu-ma de pereti, plangeam mereu, nu suportam sa mai stau in casa, dar daca ieseam putin afara nu ma puteam orienta si mi se parea ca toata lumea se uita la mine.Am dus-o asa ceva vreme pana cand o prietena m-a dus la spit.Militar.Alta exper. dezastruoasa de care am scris ieri.Ce e mai rau, acolo erau f.multi in stare grava.Atunci eram sigura ca o sa ajung exact ca ei.Am fost si la biserici crezand ca e vb. de blesteme.Norocul meu a fost ca mi-a fost rec.o dr. de la mine din Tgv.La inceput mi-a dat xanax pe care nu l-am suportat.Cu ce nu sunt eu de acord :se prescrie cam acelasi trat. la mai multe pers.si ti se spune sa-l iei o luna apoi sa mergi la control.E super aglom.acolo asa ca am recurs la o cunost. Mi-a prescris seroxat si rivotril si in scurt timp eram alt om.Mai departe am mai scris aseara. Imi cer scuze daca v-am plictisit cu atatea detalii, dar credeti-ma ca daca vi s-ar prescrie trat.corect ar trebui sa va simtiti super.Cand am intrerupt trat. si am inceput sa ma simt iar rau am facut acupunctura la o dr. Dupa fiecare sedinta in loc sa ma simt bine, eu ma simteam tot mai rau.N-a putut sa-mi dea o explicatie.Am citit mai tarziu intr-un articol ca nu se face acup.pe un organism deja obosit.Am incercat si alte variante in speranta de a renunta la trat. ptr.ca acum sunt convisa ca pe termen lung da dependenta. Am facut si 10 sedinte de bioenergie.Pe moment m-am simtit bine, trecusem si pe med.naturiste.Iar m-am simtit aiurea asa ca am revenit la seroxat(hormonul fericirii)si rivotril.Le iau din initiativa proprie, ma simt bine, mai fac o luna pauza.Ce va fi vom vedea!Ma simt bine in sensul ca imi face placere sa socializez, sa traiesc si sa nu mai imi fac prob.din orice.O rog pe MALINA sa nu renunte la medic., trebuie doar sa le gaseasca pe cele care i se potrivesc. O sa-si dea singura seama cind le va gasi.Crede-ma ca eu la inceput nu concepeam sa iau med.Si te mai rog ceva:nu te mai uita la efec.sec.ptr.ca atunci chiar o sa le ai.Mi s-a intamlat si mie, dar am trecut de mult de asta.Nici macar nu trebuie sa te gandesti la boala! Cineva mi-a spus la un moment dat cand ma tot lamentam ca trebuie sa faci tot timpul ceva ptr. a nu lasa gandurile s-o ia razna.I-am zis ca habar n-arece vorbeste, dar treb. sa recunosc ca avea dreptate.Cum simti ca te napadesc gandurile fa ceva, orice. V -am scris toate astea in speranta ca va ajuta sa vedeti aceasta boala asa cum o vad si eu acum, cu toate ca sunt constienta ca nu sunt vindecata.Ma simt bine, m-am obisnuit cu asta, mai departe nu vreau sa ma gandesc.Trebuie sa se gaseasca intr-un viitor apropiat si pentru noi un leac.Speranta moare ultima si pana atunci avem o viata de trait!NOAPTE BUNA TUTUROR!

Buna fetele, vad ca ne inmultim. Ma bucur dintr-un motiv - nu ca suntem mai multi in situatia asta, Doamne fereste, ci pentru ca avem mai multi curajul sa scriem. STIU ca sunt multe persoane cu problema asta dar putini pot sa vorbeasca despre ea. Asa ca bravo voua fetelor.
Ma ia cu fiori cand vad de cati ani va luptati.

Eu sunt intr-un continuu roller-coaster, cand sus cand jos. Cand imagini obsesive, ganduri nasoale, impulsuri, cand anxietate, cand depresie. Bag Fevarinul, ruga la Domnul si rabdarea. Cata mi-a mai ramas. Ce alternativa am?
La munca este super aglomerat, ba mai mult inregistrez si cateva conflicte cu un superior de m-a trecut si-o boceala de dimineata, acasa a venit mobla in doua camere, tot ce era in ele, haine etc e in sufra unde in mod normal ar trebui sa se joace si copilul. Copilul e cu bona, m-a sunat al meu ca ce mananca, frigi e gol, maine lucram amandoi, trebe diseara si mutat totul in mobila noua, facut curat, mancare ca maine dimineata la 6 jumate amandoi plecam si mai venim seara. Sper sa fiu ok si sa ma tina Dumnezeu sa le fac pe toate.

Emy, bine ai venit si iti multumesc ca ne-ai impartasit experienta ta. Ajuta mult si tu stii asta.

Cata, stiu cum e sa fii jos, dar mai stiu ca nu trebuie sa atingi perfectiunea.
E o situatie foarte stresata acum la voi, cu schimbatul mobilei, zugravit etc, DAR, trebuiesc luate catinel.
N-are nimic daca copilul mananca niste crenvursti fierti si sau oua fierte o zi. SIGUR nu se imbolnaveste!!!
Ti-a spun ca noi ne-am mutat de n ori si stii bine lucrul asta si au fost momente cand casa mi-a fost cu curu-n sus si m-am descurcat cum am putut.
Acu al tau, ar putea sa manance si el niste sandvisuri sau oua prajite ca o zi, doua nu e foc.
Nu-ti mai fa griji pentru asta.

Hello lume! Bun venit pe la noi Emy. Imi pare rau sa aud de peripetiile tale pentru ca am trecut si eu prin foarte multe. Inclusiv acupunctura si altele care nu u functionat. In alte situatii de stres, dar stres cum simtitm cu totii de regula, m-au ajutat. Dezechilubrul chimic nu se restabileste asa de usor. Am vorbit chiar cu o tipa care e vietnameza si face tot felul de tratmente si mi-a spus ca e prea light ce face ea pentru ce avem noi. Din gura ei am auzit de asemenea "terapie cognitiv comportamentala". In situatiile de anxietate, asta merge. Cand anxietatea e high, trebuie pastiluta. Si eu iau Rivotril de ani de zile. Nu iau mult, iau doar la nevoie si nevoile -su imputinat in ultimele lun, dupa ce acum vreo doi ani TOC-ul a rabufnit cu putere.

Malina, de terapie ce zici? Treaba cu efectele secundare e serioasa, dar nici noi nu trebuie s-o facem si mai serioasa. Stiu ce inseamna sa te obsedeze: iau sau nu iau pastila. Cunosc, am trecut pe-acolo. Trebuie sa vorbesti cu medicul si poate sa iei si mai putin decat un sfert. Oricum, vei gasi tratamentul potrivit. Pana atunci stiu ca te chinui. Noi nu putem decat sa te incurajam si sa-ti povestim din experientele noastre, ca din pacate avem :-) Suntem aici pentru orice intrebari ai avea. Multa bafta!

Prozac, vad ca esti in super forma. Bravo, ma bucur mult!

Cata, vad ca vrei sa-mi iei iar locul in banca perfectilor :-) Sunt sigura ca pana la urma ti-au iesit toate bine.

Raportul meu: Sora mea s-a casatorit astzi, a fost foarte emotionant! A fost ceremonia civila... I-am spus apoi :"ai devenit o doamna, fa!" Am ras sa murim.
PP mi-a facut iar ziua de cacat. Nu va povestesc ca nu am vreme. Va pup frumos!

Buna tututor,

Bine ai venit Emy. Grea experienta. Dar vad ca esti bine si sper sa dureze.

Prozac felicitari pentru revenirea intr-o forma buna.

Cata cred ca totul a iesit bine pana la urma. Si sper ca nu te-ai obosit peste masura.


Malina eu sufar de ani de zile si de anxietate si de OCD asa ca pot sa iti spun ca sunt tare bune prietene. Ipotetic vorbind mi-ar fi mai bine doar cu OCD dar din experienta mea OCD fara anxietate nu prea exista. Probabil ca daca scade anxietatea iti va scade si OCD-ul.

Eu am o adevarata fobie de pastile, in general, asa ca inteleg spaima ta. Totusi un tratament medicamentos te poate scoate din criza. Cunosc destule cazuri. Nu stiu daca jumatatea aceea de pastila a produs acele efecte adverse sau pur si simplu mintea ta. Incearca o alta medicatie poate iti va fi mai bine.

Eu am petrecut ziua de ieri la soacra mea pentru ca a devenit regula ca ziua de nastere a sotului meu sa fie organizata de catre ea. Singura abatere pe care am reusit sa o obtin a fost ca acest lucru sa se petreaca macar cu o zi inainte. Ziua lui de nastere este de fapt astazi. A fost relativ Ok, dar cu sfertul de lexotan, totusi eu ma consider victorioasa pentru ca am fost mult mai putin anxioasa decat de obicei.

Eu iau in continuare Coaxil. Nu stiu daca sa ma opresc sau nu. Il iau de 1 luna 1/2. Cele care faceti tratament ce parere aveti, este devreme sau tarziu pentru un efect semnificativ?

Apropo de terapie as merge dar le ce terapeut? Nu am incredere.

Sunt usor in dubiu pentru ca stiu ca majoritatea faceti tratament si mergeti si la terapie si totusi nu sunteti foarte bine. Sa inteleg ca OCD este netratabil?

Pupici

Buna, fetelor!

Mariuca, s-ar putea sa ai dreptate cind spui ca efectele secundare pe care le-am avut poate au fost "produse" si de mintea mea.. vreau sa spun ca am mai auzit teoria asta si cred ca intr-o oarecare masura este posibil ca starea de spirit (psihica, pina la urma) sa influenteze starea fizica. Nu cred insa ca efectele au fost determinate in totalitate numai de mintea mea.. probabil am o predispozitie.. nu stiu nici eu, aici sint de ja pe un teren pe care nu il cunosc f. bine.
Spui, de asemeni, ca ti-ar fi mai bine doar cu OCD fara anxietate. Subscriu fara nici un dubiu! De fapt, eu m-am hotarit sa merg la psihiatru - dupa 11 ani de OCD/TOC - datorita anxietatii si nu datorita obsesiilor sau ritualurilor (care, in cazul meu ca si in cazul multor persoane, sint mai mult mentale). Ma obisnuisem atit de mult cu OCD-ul ca il consideram ca facind parte din mine, din viata mea (ca in reclame: 2 in 1, cumperi unul si iei unul gratis :) ) insa ma terminau (si inca imi mai bulverseaza viata) starile de ireal, fricile inexplicabile, starile de anxietate.
Cit priveste OCD-ul - din tot ce am citit si din ce mi-a spus si psihiatrul meu, asta nu are leac. Se poate ameliora considerabil daca boala se trateaza de la primele ei simptome. Pe masura ce trece timpul, e din ce in ce mai greu sa se "vindece". Pun ghilimele pentru ca, repet, de vindecat definitiv - nu se vindeca niciodata. In cel mai fericit caz, exista perioade de timp (de luni de zile sau poate ani) de regres sau de disparitie a obsesiilor/ritualurilor, dar dupa aceste perioade simptomele revin. Dupa care, pot disparea din nou si tot asa.. e o sinusoidala continua de regrese si progrese a OCD-lui, din pacate. Evident ca reaparitia simptomelor depinde foarte mult de fondul psihic al persoanei: cu cit esti mai labil cu atot sansele ca simptomele sa revina mai repede (sau mai intens) sint mai mari. De aceea, asa cum spui, mentalizarea conteaza foarte mult. In fine, dupa cum vezi, teorie stiu destula.. practica insa ma omoara.. :)
Ce sa mai spun?! Sa ne mentalizam (uff! greu de tot!) si Doamne ajuta!
O duminica frumoasa!

sall fetelor

ce mai faceti?
eu nu prea am cu ce sa ma laud.la mine nu e nici mai bine nici mai rau.sunt asa apatica.nici nu am prea multe de facut ca nu mai lucrez de cateva luni bune.si nici nu am cautat servici ca nu eram in stare sa merg.abia stateam in picioare.si acum tre sa o iau si pe la alti medici ca mai am si alte probleme.
oricum sunt mai binisor de cand fac tratamentul antidepresiv.


azi e duminica si e si sarbatoare mare si nu voiam sa intru pe forum sa ma vaicaresc da scriu si eu cand ma mananca degetele!!!!!!!

va doresc si eu o duminica frumoasa
va pup

Gege,

Ce pot sa iti spun?! Nu am idee cum e sa lupti cu depresia insa consoleaza-te cu ideea ca nici combinatia TOC+anxietate nu e mai prejos.. E groaznic, stiu dar cred ca avind mai mult curaj putem depasi fiecare hop pe care ni-l pun simptomele. Eu de exemplu trebuie sa incerc sa ma inving pe mine insami - nu stiu cum dar trebuie sa fac asta ! - sa merg miine la serviciu. Datorita anxietatii pentru mine "acasa" a devenit un loc atit de caldut si sigur incit ma ia cu ameteala stiind ca trebuie sa ies din "culcusul" asta.. Stiu ca a fi vindecat inseamna a te comporta normal, a actua normal in toate situatiile, iar serviciul e unul dintre aceste "toate situatii". Nu stiu cum va fi miine, trebuie sa trag aer in piept, sa spun o rugaciune si sa iau jumate de Alprazolam :).. si apoi DOAMNE AJUTA!
Va povestesc miine,
Malina.

BUNA GAGICI.Iata in sfirsit reusesc sa intru si eu.ce face-ti?Eu ma lupt cu gindurile nu sint bine deloc si vreau sa fiu tare pentru ca asa cum stiti sint gravida in 34 saptamini si asteptam o fetita.I-mi pare rau dar nu am rabdare si dispozitie sa scriu cu toate ca aveam nevoie de sfaturile voastre.O sa revin
pupici pt toti si sanatate

buna fetelor
buna Malina-eu am tulburare depresiv-anxioasa-deci stiu si eu cum e cu anxietatea.cateodata ma gandesc ca nu mai pot face fata dar trebuie sa gasesc o cale de a merge inainte.am un copil pe care l-am crescut doar cu ajutorul parintilor si nu vreau sa sufere pt ca are o mama bolnava(acum 6 luni am fost operata de tiroida si de atunci nu mi-a fost prea bine datorita depresiei).dar sunt optimista si sper ca va fi mai bine.
doar noi cei care ne confruntam cu bolile astea stim cum este.

buna Mari-felicitari pentru bebe.mare bucurie sa fi mamica.
datorita copilului meu am gasit acea forta interioara de a merge mai departe, am pentru ce sa lupt in viata asta(, inclusiv cu bolile astea nenorocite)

restul pe unde mai umblati?
salut toata gashca!

BUNA FETELOR! Eu care care eram cea mai optimista se pare ca acum nu mai e asa pentru ca sambata aveam o stare depresiva puternica si colac peste pupaza seara aproape ca lesinasem si am fost la un pas de a-mi pierde cunostinta. ieri aveam stare ciudata in combinatie cu dureri de cap iar azi ma simt ceva mai bine si sper sa revin la starea de spirit din totdeauna si sa va ajut sa diminuati efectul TOCULUI ala rau. Va pupik.

BUNA FETELOR! Eu care care eram cea mai optimista se pare ca acum nu mai e asa pentru ca sambata aveam o stare depresiva puternica si colac peste pupaza seara aproape ca lesinasem si am fost la un pas de a-mi pierde cunostinta. ieri aveam stare ciudata in combinatie cu dureri de cap iar azi ma simt ceva mai bine si sper sa revin la starea de spirit din totdeauna si sa va ajut sa diminuati efectul TOCULUI ala rau. Va pupik.

Buna fetelor!
Nu am mai scris din lipsa de net.
Dar acum am revenit in forta si va salut si va pup!
Promit sa citesc totul sa nu raman cu restante, mai ales ca vine si concediul.
Pupici la toata lumea!

Salutare, salutare,
Vad ca sunteti asa si asa, n-are nimic cu siguranta va veti reveni, d'asta suntem aici sa ne ajutam cu o vorba buna:)) sanatate maxima tuturora!!!

cum sunt eu? ei...acu mai bine, dar zilele trecute am fost destul de nashpa. am crezut ca e de la wellbutrin si l-am scos pentru o perioada de timp, probabil il voi relua dupa concediu ca n-am chef de experiente in vacanta.
am stat pe acasa zilele astea, chiar n-am iesit mai pe nicaieri.
de maine la munca, cu treaba, cu activitatile de zi cu zi.
va pupic si ne auzim maine!
capu sus si curaj:)))

Gege,

Vad ca avem deja doua puncte in comun: anxietatea si tiroida si incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca o legatura intre ele este. Si eu m-am operat de tiroida insa in 1997. M-am operat in Bucuresti, la Parhon, nu mai stiu cum se chema chirurgul insa medicul de consultatie, ca sa spun asa, mi-a fost dr. Dumitrescu - despre care se spunea ca e (era) un mare profesionist. In fine, nu despre el voiam sa pomenesc eu acum ci despre faptul ca intr-una dintre consultatii mi-a spus ca tiroida atrage dupa sine si multa anxietate. Chiar in perioada aia, inainte de operatie, luam Lexotan, parca, desi aveam stari anxioase insa nu atit de intense ca acum (nici pe departe!). Si de fapt daca stau si ma gindesc bine - dupa operatie am facut eu TOCul. Nu sint eu medic sa-mi dau cu parerea avizata insa analizind perioada de atunci cu ochii si experienta de acum (TOCul, starile de anxietate si informatia pe care am gasit-o citind in toate partile) cred ca ar fi fost recomandat sa fi luat vreun medicament pt anxietate si dupa operatie; insa mie mi-au prescris doar Eutiroxul si atit. In fine, asta e doar experienta mea cu tiroida.. nu inseamna ca toate persoanele operate urmeaza acelasi curs.. Stim toate ca fiecare organism se manifesta si raspunde diferit in fata bolilor.

In alta ordine de idei - azi la munca a fost peste masura asteptarilor :)).. dupa-masa: dureri de cap.

Pe 11 merg iar la psihi sa vad ce putem face cu medicatia..

Prozac, pentru ce in concret ti-au recomandat Wellbutrin? (TOC sau anxietate?! desi, asa cum spunem mereu pe-aici, e greu sa le separi)

Pupici, tuturor!

Buna de dimineata:))

Malina, sa-ti raspund la intrebare.
Istoric: debut TOC dupa nastere, insa aratat coltii mult mai devreme, cu ideea obsesiva ca ii fac rau propriului meu copil. Am ascuns TOCul cam un an si sapte luni, cand dupa un stres major (era s-o pierd pe maica-mea) am cazut urat de tot.
Mers pe la psihiatrii cam vreo 2 ani si ceva, imi e greu sa aproximez exact, cu tratamente ori insuficiente dozate, ori aiurea de tot cu efecte secundare cumplite.
Apoi la sfarsitul lui 2003 am gasit un doctor care stia destul de mult despre TOC, mi-a dat prozac si rivotril, care mi-au mers super pina anul trecut in octombrie, cand am devenit din ce in ce mai depresiva si anxioasa. Apoi am schimbat cu fevarin, dar sincer cu rezultate mai slabute, adica sunt destul de depresiva desi n-as avea motiv.
Am fosta cum doua saptamani la dr meu, i-am spus despre depresia care nu ma slabeste si a zis sa incercam cu wellbutrin. Am luat si dupa 3 zile m-a pocnit din nou tocul cu idei aberante. A trebuit sa-l intrerup:((.

Cam asta e in mare istoricul bolii mele.

Acum sunt destul de bine, desi de dimineata m-am trezit cu o frica destul de nashpa in stomac.sa-mi treaca, da Doamne:)
Voi cum sunteti?
Un raport, ceva?