Frica de a sta in casa..

Buna seara tuturor, dupa multe evenimente neplacute din viata mea, dupa ce am adunat in suflet tot si nu am avut puterea sa depasesc am ajuns ca intr-o buna zi sa ma trezesc peste noapte neom...Lipsa de incredere in sine dupa ce am ramas fara serviciu, neintelegeri cu iubitul si familia sa(deoarece am avut o casnicie esuata..fostul sot s-a casatorit cu colega lui de serviciu) au apasat greu pe umerii mei.Am inceput sa nu mai dorm, dormeam doar o ora pe noapte(timp de 5 zile) ziua umblam hai-hui fara rost, eram agitata si totodata stoarsa de puteri, nu ma alimentam si cel mai grav ca simteam nevoia de liniste si ma infundam cu calmante.Noaptea cand nu puteam dormi era un chin, faceam tensiune din cauza atacurilor de panica..deodata bine si deodata fizic eram bine, insa psihic dusa.Imi lar era clar ca aveam nevoie de ingrijiri medicale, am ajuns la medic am luat trimitere si direct la psiholog, apoi psihiatru pt medicatie..Am fost diagnosticata cu tulburare posttraumatica de stres, mi-a dat tratament pt liniste pe cateva zile apoi antidepresive..am acceptat starile de anxietate eram in prag de depresie.Iau tratament de aproape 2 saptamani, iar de o saptamana antidepresive..Ceea ce ma nelinisteste si ma tulbura fapt pt care am scris este pt ca locul in care ma simteam linistita, imi era drag sa stau adica casa mea(locuiesc impreuna cu iubitul meu)acum simt ca o frica, o neliniste, parca nu imi vine sa ma mai duc acasa mai ales cand sunt iesita, ziua linistea ma omoara.Nu inteleg acest sentiment, sunt oarecum speriata..Sunt linistita cu tratamentul ziua, cunosc evolutia starii mult in bine insa ma sperie faptul ca oare nu imi voi mai iubi caminul?nu imi vine sa fac nimic, nu ma chef de nimic..inainte plangeam acum a disparut sentimentul insa a ramas o tristete.Am sprijin din partea iubitului meu neconditionat insa parca nici pt el nu mai simt nimic..sa fie oare starea de vina??Sa fie o chestie psihologica pe care nu o pot depasi?Ca inainte cu initiativa, putere, spirit de viata nu sunt insa cunosc evolutii...daca acum doua saptamani eram in grup de amici si ma trezeam deodata ca plangeam sau faceam atac de panica acum pot zambi, pot fi linistita chiar daca nu ca si inainte?Va rog sa-mi dati o parere cei ce au trecut prin aceleasi strai..mai ales ceea ce ma roade..de ce nu ma mai simt de acolo, dragoste sa stau singura in casa, liniste sa stau in casa, nu stiu ce simt insa parca simt ca nu e locul acolo...sper din tot sufletul sa imi revin..adevarat este si faptul ca am petrecut singura timp in casa plangand cand am avut probleme..sa fie si asta?Va multumesc tuturor si sanatate sa aveti..