Stari de frica pentru aproape orice ???

Buna ziua. Stiu ca suna ciudat dar am sa va explic amanuntit starile mele, poate stiti ce am, sau daca am ceva. Cea mai mare frica am capatat-o legat de masini.Frica de a mai conduce, desi am carnet din 2007, frica de a ma afla in masina, cu oricine la volan, inclusiv taxi, numai gandul ca ma voi urca intro masina ma dispera si caut alternative. NU am avut evenimente semnificative, am avut ce-i adevarat un accident, dar frica asta o am dinainte de acest accident, numai ca acum s-a accentuat. Ma sperie si tot ce inseamna trafic, galagia, forfota imi provoaca o stare de nervi foarte mare, de iritabilitate, stress... Suna nebuneste, asa-i? Stiu...
NU este singura frica, cea de masini si de viteza, mi-e frica multe alte lucruri, de apa de exemplu..daca nivelul apei imi depaseste pieptul am senzatia ca ma sufoc, ca nu mai am aer.NU as vrea sa cred ca am luat-o razna, nu e genul meu sa aberez, dar in ultimele saptamani am trecut prin cea mmai groaznica experienta, mi-am pierdut tatal si de atunci nu mai pot dormi, asta pentru ca l-am si visat cateva nopti. Adorm numai cand se face ziua, pe la 6 dim, desi nu dorm singura. Ii simt prezenta si nu pot dormi deloc...starea asta ma streseaza si mai tare. Sunt foarte retrasa, ies rar din casa in ultimul timp desi daca ies, sunt amabila si vorbareatza si cu vanzatoarele de la magazine..nu stiu ce sa mai cred. Sunt convinsa ca v-am indus in eroare.Sunt doar o parte din lucrurile care ma streseaza atat de tare. Am 21 de ani, asta daca va intrebati cati ani am, si locuiesc cu iubitul meu si momentan cu mama mea( fiind acum singura).
V-as multumi daca mi-ati raspunde cu cateva sugestii, excluzand va rog terapiile cu medicul psiholog. Cer doar o alta parere de la niste " straini " care nu m-ar minti.
Multa sanatate si numai bine.

buna Laura

ceea ce spui tu ca simti au simtit mii de persoane pe acest forum ( cauta numai prin subiectele deja postate si o sa te lamuresti) aceasta hiperestezie combinata cu anxietate esre cumva normala in urma socului resimtit ( pierderea tatalui) si e posibil chiar sa fie un soc post-traumatic. dar cum se numeste ceea ce ai tu este mai putin important, relevant este faptul ca iti afecteaza viata de zi cu zi... si partea proasta e ca daca nu faci nimic, aceste simptome vor deveni grave, invalidante.

ideea e ca trebuie sa iei masuri, cat nu este prea tarziu, fie vorbesti cu niste prieteni buni, fie psiholog, fie psihiatru... fie ce vrei tu (prietenul tau, mama, medicul de familie, un preot, etc), dar daca nu spargi acest cerc vicios, mai tarziu o sa fie prea tarziu. faptul ca ai scris aici e un lucru bun, inseamna ca esti dispusa sa ceri ajutor si sa nu te inchizi in tine...nimeni nu te va judeca si nu va spune ca esti nebuna, o sa fii surprinsa cat ajutor vei primi si cata putere vei gasi in tine sa treci peste asta!

succes

Buna Laura, socurile sufletesti duc la slabirea nervilor si la astfel de afectiuni la anumite persoane. Este o slabiciune temporara care se va repara. Ce ajuta aici foarte efectiv sunt anumite remedii homeopate care iti intaresc nervii si repara dauna din suflet de pe urma pierderii. Daca vrei sa sti mai multe despre asta scrie-mi.
La astfel de afectiuni trebuie evitat efortul mental, trebuie mentinuta abstinenta (mai ales la femei) si trebuie evitata cofeina. Acesti 3 factori epuizeaza energia nervoasa si impiedica vindecarea.

Va multumesc mult pentru raspunsuri, valoreaza enorm pentru mine. Socul cu tatal meu l-am simtit recent, acum 40 zile, dar restul temerilor le am de mai mult de un an. Ce trebuie sa recunosc, este ca intr-adevar, nervii mei sunt la pamant.
Asa este, sunt dispusa sa rezolv problema, nu sunt introvertita, sunt sociabila, dar aglomeratia si agitatia ma agita si pe mine si ma irita, asa cum am mai spus. Apreciez foarte mult ca mi-ati raspuns, sincer nu stiam ce alt topic sa urmaresc, nestiind unde se incadreaza simtirile mele.
CAfea nu beau, alcool foarte rar si cantitati mici, nu fumez, tensiumea mea este mica si mi s-a recomandat eventual sa beau cafea, desi nu o fac...pofta mea de viata nu mai este aceeasi, nu mai am nici apetit sexual, pofta de mancare nici atat, am slabit 13 kg in cateva luni si nu ma simt excelent.
Sper ca odata cu trecerea timpului sa incep sa imi revin si sa reusesc minunea de a ma autocontrola.
Multa sanatate si sper sa am vesti bune, sa va anunt si sa va multumesc. Laura.

De la sine stirile bune nu o sa vina. Ai nevoie de un tratament homeopat care te poate ajuta enorm si d. repede. Nervii se repara cel mai greu, mai ales cand nu le dai linistea necesara. Consulta un medic homeopat (iti pot recomanda unul) si daca nu ai posibilitatea scrie-mi mie un email.

pt. un medic psihiatru Am si eu oproblema mai veche careia nu ii dau de capat.Pe partea stanga a capului simt furnicaturi la emotii, la frig, si o presiune in cap care ma deranjeaza si cand vorbesc.Vreau sa mentionez ca aceasta senzatie nu este continua apare si dispare.Ce credeti ca ar putea fi?sunt si o persoana foarte emotiva.

De la ce este exact nu conteaza asa de mult si nici nu va foloseste sa stiti. Important este sa stiti ca se poate vindeca cu ajutorul homeopatiei. Mergeti la un medic homeopat cu experienta care practica homeopata clasica si face consultatii care dureaza cel putin 30-40 de minute

Iti multumesc pt. raspuns dar problema mae fiind de mult timp eu am fost si la homeopat printre altele, si nu am cunoscut nimic dupa tratament nici macar nu stiu ce boala am.De foarte multi ani am probleme cu stresul si de aceea cred ca din aceasta cauza am ajuns asa.Si mai cred ca nu o sa mai fiu niciodata bine.AM fost si la neurolog si la psihiatru, am primit diverse tratamente Singurul care ma ajuta este Lexotaniluldar pe care evit sa il iau zilnic sa nu devin dependenta daca nu sunt deja sincera sa fiu nu mai vreau sa merg la medic.

Buna ziua,
Am avut si eu astfel de simptome si am incercat sa le inving prin autocontrol si ceva intaritoare naturiste, Beres csepec, minerale, etc.Intr-un final am citit un articol despre depresii si mi-am dat seama ca trebuie sa-mi inving temerile si sa merg la un specialist ca sa-mi confirme sau infirme simptomele ca nu au legatura cu depresia.Nici una din tratamente nu a mers, nu puteam dormi noaptea si asta l-a ingrijorat pe medic.Am avut multe situatii stresante in viata, moartea tatalui, recasatorirea mamei, in urma careia a trebuit sa ma mut singura fara nici un ajutor, un loc de munca de 10 chiar1 2 ore zilnic, relatiile tensionate cu familia si nici un sprijin afectiv, emotional sau material.In plus diagnosticarea astmului bronsic alergic mi-a limitat posibilitatea de a mai lucra asa ca am ramas si fara loc de munca etc.
Dar sa vorbim de ceea ce mi-a dat intr-un final medicul psihiatru si anume PAROXETINE de 40 gr sau hormonul fericirii. Nu creeaza dependenta, am inceput cu a patra parte dintr-o pastila opt zile am simtit ceva efecte, am inceputsa dorm si ma puteam trezi la orice ora fara sa fiu nauca de cap, apoi am luat o jumatate de pastila 8 zile si etc, apoi un sfert iar la final o pastila si m-am oprit ca ma simt foarte bine.Pe prospect scrie ca poti pana la 60 gr pe zi depinde de gravitatea depresiei.Daca simti ca nu esti inca linistita incepi de la 10 gr si dupa opt zile iei 20 gr apoi dupa 8 zile 30 gr apoi dupa alte 8 zile 40 grame etc pana ajungi la 60 gr.Citesti prospectul si te consulti cu medicul.Important sa iei crescator si sa vezi la ce gramaj te simti bine.Tratamentul dureaza 6 luni.Nu are reactii adverse.M-am stabilizat emotional, nu mai am stari de panica, frica sau izolare.
Eu iti doresc succes si sper sa te simti mai bine.

Cu respect.

Am uitat sa spun ca hormonul fericirii se numeste SEROTONINA, singura substanta pe care o contine acest medicament, un hormon produs de creier.