fobia sociala te distruge profesional

este corect sa fi dat afara de la un loc de munca ( fortat sa iti dai demisia ) doar pentru ca ai probleme de comunicare si nu de competenta?
oameni astia se gandesc ca de aduc in pragul sinucideri fortandu-te sa renunti la vizitele la psihiatru pentru ca nu mai ai bani si locuinta in bucuresti iar sistemul sanitar din romania nu te sprijina?
am 35 de ani, o diploma de licenta ca inginer, inteligenta peste medie ( majoritatea imi spun ca sunt desteapta dar eu cred ca o zic asa de complezenta) si totusi nu reusesc sa imi inving teama de.
familia ignora probleme si ma imping cu comentari de genul : ce ai 60 de ani, iesi pe strada si cautati de munca sau du-te si accepta orice, chiar daca este mult sub nivelul tau de pregatire si asteptari.
iar eu ma simt paralizata si blocata.

Draga Ita, eu am 30 de ani si sunt pensionata medical pe fond psihic, asa ca te inteleg. Si eu sufar ca nu lucrez, dar eu chiar nu pot, pentru ca nu rezist nervos.
Sa nu mai gandesti ca esti in pragul sinuciderii, pentru ca deseori se ivesc situatii neasteptate, in speta se va ivi un loc de munca.
Si eu zic ca sunt inteligenta si totusi nu lucrez de 8 ani.
Nu te descuraja, mergi la un psihiatru bun, cum este doamna Irina Ana Dan de la spitalul Obregia, aceasta este sufletista si nu pretinde bani, fie la psiholog cum este doamna Irina Holdevici.
Eu nu am diploma de facultate pentru ca m-am imbolnavit la 16 ani si de-abia am terminat liceul.
Cu toate astea traiesc si eu.
iti doresc multa sanatate si mult curaj!

Buna
Am 28 de ani si pot spune ca si eu am probleme sociale.
Lucrez de vreo 4 luni in Franta ca informatician si eu cred ca nu mi-am gasit vocatia ptr ca nu imi place ce fac si poate din cauza asta nu ma pot integra in grupul in care lucrez. Parca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Am lucrat pana acum cu 2 grupuri diferite si aceeasi chestie o simt si am simtit-o. Am lucrat si in Romania ca profesor unde m-am integrat destul de bine. M-am considerat un om f sociabil si comunicativ pana sa ajung aici. Sotul spune ca din cauza ca nu stiu limbaf bine, eu nu stiu ce sa cred. Pot spune ca din aceasta cauza nu ma pot integra deloc aici si pot spune ca am inceput sa am probleme psihice, sa numar orele pana plec acasa si sa nu mai imi placa oamenii. Am inceput s acred ca nu imi place sa muncesc cu toate ca in Romania nu am avut probleme din astea, ba din contra de abia asteptam sa imi tin orele si sa imi fac orele cat mai palcute si chiar asteptam sa inceapa pregatirle ptr olimpiade.Pot spuneca si la scoala mi-a placut f mult cand eram eleva, chiar pot spune ca eram in mediul meu. Nu am avut probleme cu colegii la scoala. Am fost o eleva f apreciata si la scoala si la facultate, chiar placuta de unii dintre profesori. Sotul spune ca sunt si o persoana mai ciudata, ca sunt prea ambitioasa si ca daca nu imi iese ceva nu ma las si nici nu cer ajutor. Poate asa o fi.
Poate ar trebui sa ne cautam si altceva de munca, poate gasim ceva care sa ne umple timpul asa cum ne place noua, sa ne tina ocupate si sa nu se remarce ca nu suntem "sociabile" cum spun unii. Un servici care sa se remarce inteligenta noastra, nu lipsa de comunicare.
Va urez numai bine si sper sa ne auzim in conditii mult mai bune.

chiti tu ai totusi siguranta zilei de maine, gandestete ca eu nu peste putin timp nu voi avea bani nici pentru mancare. Problema este cum sa imi gasesc o alta slujba cand eu nu pot sa fac fata unui interviu sau sa fac fata zile de maine.

Sa stii ca nu am siguranta zilei de maine. Chiar zilele acestea m-am hotarat sa revin in tara cu toate ca sotul nici nu vrea s aauda de asta. Deci incep cautarile de un loc de munca. Eu oricum sunt hotarata sa fac ceva ce imi place si sa nu treaca viata pe langa mine. Probabil si celelalte lucruri vor veni la timpul lor. Ah ce ii urasc pe cei care conduc Romania. sa stii ca sunt o fire f timida si cand stiu ca am un intreviu sunt terminata pana la acel interviu. Nu pot manca, nu pot dormi, nu se poate vorbi cu mine. Dar dupa experienta asta cu munca in strainatate cred ca am sa vad altfel un interviu in limba mea. Mult mai bine.
Iti urez multa incredere si mult curaj.

chiti, am stat 6 luni in Franta si probabil de aceea intuesc starea ta de spirit.Cred ca esti o persoana foatre sensibila care are nevoie de confirmarea valorii de la cei din jur, iar copii... cauta o mamica.
In Franta nimeni.nu are nevoie de mamica din tine.(poate ma insel ?)

chiti iti urez bafta.
nu stiu cum este prin Franta dar stiu ca nu umbla caini cu covrigi in coada nicaieri. Asteaptate in schimb sa dai nas in nas cu conceptul de nepotism. Ti-o spun din experienta ca chiar daca esti super pregatit si este recunoscut acest lucru chiar de patroni tot nu ai nici o sansa daca nu esti slugarnica.
sper sa ai mai mult noroc decat mine.
sper sa ai si o familie sau prieteni care sa te sustina in tara daca sotul tau nu o sa o faca
oricum bafta

botezatl
ce te face sa crezi ca ma poti ajuta ?
scuze dar am auzit de atatea ori promisiuni in privinta asta
din experieta am dedus ca in general oameni nu fac nimic fara sa se astepte la un castig

Ce-a mai mare durere pe care o traim noi cei bolnavi" de FOBIE SOCIALA este ca lumea din jurul tau nu intelege ce simtim! Eu am renuntat sa mai cred ca cineva vreodata ma v-a intelege deoarece de cele mai multe ori nu am fost crezut prin ce trec. E foarte adevarat ca cel ce nu trece prin asa ceva nu ne v-a intelege niciodata! Din aceste motive nici nu am spus multor persoane suferinta prin care trec. Totul a inceput la terminarea facultati am iesit cu niste colegi la o cafea si fiind cafeaua fierbinte am avut o stare de tremur care m-a marcat. De atunci au trecut 4 ani si ezit sa mai beau cafea decat in preajma familiei deoarece am senzatia ca toata lumea se uita la mine si am o jena ca nu cumva sa nu tremur. Acest lucru mi-a schimbat complet viata mai nou nu mai pot merge sa mananc la un restaurant ca nu cumva sa nu tremur mancand supa sau orice altceva. Cand totusi trebuie sa merg sunt asa de stresat cu cateva ore inainte incat fara vointa mea beau 2-3 beri ca nu cumva sa nu tremur si implicit sa ies din starea aia tensionata. Stiu ca alcoolul nu este o solutie de acea ma adresez voua care cred ca ma intelegeti exista oare un medicament care sa ma scoata pentru un timp din starea asta de incordare in locuri publice. Sper sa-mi fac prieteni pe acest site care ma inteleg si cred ca ne va fi mai usor impreuna sa reusim!

Buna! Am fobie sociala mare de cand ma stiu, am 21 de ani. Cine are fobie sau vrea sa vorbim sa ma contacteze -*

(*modificat de admin)

am 33 de ani si stau in casa de jumatate de an. Azi trebuia sa ajung psihoterapeut, dar nu mai am putere (am mai facut 1 an).cred ca o sa ajung acusi pe strazi(deci, o sa ies din casa)

c.it
buna daca are vr-un rost sa zic asta
e naspa chestia asta cu iesitul din casa
o am in fiecare zi cand trebuie sa ies din casa ca sa ma duc la servici
de multe ori caut pretexte ca sa nu plec sau sa ma intorc din drum dar nu o fac
si stii de ce? pentru ca trebuie sa imi dovedesc mie insami ca nu sunt o lepra si o povara asa cum imi spunea tata cand era beat i. nu esti decat o povara si o consumatoare de bani si nu ai nici un drept pentru ca nu ai nici o valoare.etc plus injuraturile de rigoare
e greu dar o fac
si stii ce? nimeni din cei din jur nu stie asta
decat poate cand o sa clachez
si poate nici atunci
pentru ca am invatat sa joc teatru, nu sa mint pentru ca este prea complicat ci sa disimulez
incearca si tu
ia-ti casa cu tine in gand
si doze bune de pastile, de la psihiatru, eu am o ton
incearca si nu se stie