Fobie sociala de cand ma stiu

si eu sufar de fobie sociala de cand ma stiu. Urasc sa fiu in centrul atentiei, urasc sa se uite mai multi oameni la mine...de exemplu cand intru intr-o incapere e galagie...se face liniste pt cateva secunde si toti se uita la mine ca vitelul la poarta noua.urasc momentele alea. Imi e mai usor sa vb cu oameni total necunoscuti si mai invarsta ca mine cu cu peste 5-10 ani decat cu cei pe care ii cunosc sau cei de varsta mea(am 21 ani) Nu imi place sa ma duc la petreceri organizate in apartamente de bloc, mai degraba as prefera un loc mai mare cu mai multi oameni printre care sa ma pierd mai usor sa fiu asa singur in multime cum s-ar zice. Studiez oamenii si imi fac automat o parere buna sau proasta despre ei. Sunt oameni pe care nu-i suport desi nu-i cunosc dar i-am studiat de la distanta asa prin felul lor de a fi, dar sunt oamnei care ii agreez si port unele discutii cu ei. Nu suport sa vorbesc despre mine, despre trecutul meu, cand vb cu cineva pun doar intrebari si apoi stau si ascult, imi place singuratatea, stau mult singur, sunt zile in care vorbesc doar cu 1 sau 2 persoane cateva vorbe.Urasc soarele si zilele insorite in schimb imi place toamna si semiintunericul. imi e greu sa comunic cu alti oameni nush de ce am asa o stare de frica indispozitie emotivitate extrema si imi trec prin corp tot felul de senzatii. Eu am o parere proasta despre mine si sunt sigur ca si lumea din jur ma vede tot asa probabil de accea nu imi plac intrunirile sociale sa le zic asa. La psiholog nu vreau sa merg pt ca mi se pare imposibil sa ma duc sa-i zic unui strain despre mine si el sa se uite la mine ca un nebun sa imi dea nush ce medicamente care sa ma transforme intr-o leguma. Momentan lucrez intr-un loc in care nu interactionez foarte mult cu oamenii si in paralele sunt student (vreau sa zic ca nu ma intereseaza absolut deloc facultatea pe care o urmez dar am zis daca am inceputo s-o fac) de fapt nu prea ma intereseaza nimic adik foarte putine. Am avut o copilarie destul de ciudata tatal era alcoolic si au divortat cand aveam 14 ani. Ma gandesc ca numai iubirea ma poate salva sper sa gasesc si eu o fata sa ma iubeasca (nu arat foarte rau:D ) dar fara contacte sociale nush cum as putea gasi, poate ca nu vreau suficient. Eu merg inainte astept sa se intample ceva, sunt curios ce deznodamat are aceasta trista poveste care este viata mea. Daca ati inteles ceva si vreti si aveti o parere despre acest subiect eu o astept. Va multumesc.

Draga Pisoiash, daca doresti sa-ti rezolvi problememe, eu te sfatuiesc sa mergi la un psihoterapeut. Cel care iti da medicamente se numeste psihiatru, dar eu nu cred ca tu ai nevie de asa ceva. Psihoterapeutul, desi este un strain, te intelege, are experienta cu oameni cu probleme asemanatoare cu ale tale. Uneori este mai usor sa vorbesti cu un strain pentru ca dupa aceea nu-l mai vezi, asa ca poti vorbi despre orice cu el.
Spui ca nu arati foarte rau, atunci in ce privinte ai o parere proasta despre tine?
Iesi in fiecare zi din casa si fa conversatie cu cineva strain, cu vanzatorul de la magazin, cu o persoana din parc etc. Ai putea sa-ti testezi abilitatile de a cunoaste oamenii din jurul tau, pentru ca spui ca iti place sa-i studiezi de la distanta si sa-ti faci o parere despre ei. Initiaza conversatii si observa daca parerea pe care ti-ai facut-o este adecvata sau nu.

Va multumesc ptr raspuns d-na sau d-ra doctor, dar dupa cum am spus nu am curaj sa fac pasul asta din simplul motiv ca stiu in mare ce se discuta la astfel de sedinte si nu prea ma ajuta. Acest tratament prin psihoterapie functioneaza la oamenii mai visatori care daca d-nul doctor le zice ca is cei mai tari ei chiar cred si ies din casa cu gandul asta. La mine nu tine. Si apropo am o parere proasta despre mine mai mult de comportament nu neaparat estetica. Imi trebe un soc un dush rece care sa ma trezeasca. Inca nu mi-am pierdut speranta.

Sa redau vorbele unei colege de suferinta:) :Fac si psihoterapie de mai bine de 3 luni, inca nu sunt schimbari foarte mari.Nu reusesc sa ma controlez in situatiile de criza, transpir abundent, ma ia cu lesin, stari de somnolenta, simt un nod in gat si am palpitatii." Schimbarile alea care nu-s foarte mari cred ca sunt de la autosugestie. Deci psihoterapia o face degeaba!!! Parerea mea... ;)

Cate vieti avem? Traim o singura viata si destul de putin, de aceea trebuie sa o organizam si sa o traim bine. In caz contrar la intalnirea "damei in negru"vom regreta ca nu ne-am trait viata asa cum ne-am dorit, asa cum am visat. Trebuie sa ai putina incredere in tine. Vrei sa traiesti viata din plin sau vrei sa traiesti ca un ratat?Daca tu nu vrei sa iesi la lumina cum sa scapi de intuneric. Psihologul vrea sa-ti redea increderea in tine dar daca tu nu vrei?ramai cu fobia. Nu exista om care sa nu aiba si calitati. Poti sa scapi de fobie uitand de tine. Si de ce nu ai face acest lucru?De ce sa privesti inapoi?Ti-ai dori ceva din trecut. Spune:"Viitorul incepe azi". Panta fricii te poate cobora foarte jos, ridica-te. Cum poti face acest lucru concentrandu-te la alte activitati, citeste, mergi la teatru, la cinema. Iti recomand un site de pe care poti descarca carti gratis:http://www.scribd.com. Ai incredere in tine si in Dumnezeu.

foarte usor e sa privesti din afara cand nu te confrunti cu aceasta problema... crezi ca aceste persoane nu vor sa se schimbe sa zica :"viitorul incepe azi". cum sa faci sa recapeti increderea in tine? sunt constienta ca fiecare persoana are si calitati dar daca nu si le poate scoate in evidentaa...tocmai asta este...pentru ca nu este sigur pe el, de puterile lui. incredere in Dumnezeu am si sunt si foarte optimista :)... oricum de cand am tot inceput sa citesc opiniile persoanelor care scriu pe aici simt o schimbare in viata mea minima...dar este :D

Sunt constienta ca gandurile nu se pot schimba de pe o zi pe alta. Prin sintagma "viitorul incepe azi"ma refeream la a lua hotararea de a te schimba pentru ca orice frica este ilogica si irationala. Va recomand cartea "Clanul invingatorilor"de Pavel Corut, www.drumulinvingatorilor.ro pe mine m-a ajutat foarte mult.

Intr-adevar orice fobie este ilogica si irationala si tocmai de aceea este atat de greu de combatut. Dar face parte din noi si asta este, intrebarea este ce facem de aici inainte?
Am spus ca este greu de combatut, nu imposibil. Este nevoie de un foarte mare efort voluntar din partea persoanei ce sufera de fobie ca sa scape de ea. Motivatia este cheia succesului. Cine nu este suficient de motivat nu va scapa de fobie. Nimeni nu va veni sa te atinga cu o bagheta magica si sa-ti spuna, gata, esti ok acum. Trebuie sa faci eforturi. La fiecare persoana exista solutii diferite, nu exista o reteta standard cu care te faci bine. Pe unii ii ajuta psihoterapia, pe altii increderea in Dumnezeu, pe altii simplul fapt ca stii ca nu esti singurul, etc.
Draga Pisoias, nu incerc sa te conving sa apelezi neaparat la psihoterapie. Daca tu nu crezi ca te va ajuta, atunci sigur nu te va ajuta. In orice forma de tratament ai porni, trebuie sa fii sigur pe tine ca vei face tot posibilul astfel incat sa te vindeci de fobie si sa ai incredere in cel care doreste sa te ajute. Din cate ai scris, eu am impresia ca vrei mai mult sa aflii opinii, sa vezi si tu in ce ape te scalzi, dar nu esti foarte motivat sa scapi de fobia ta. Cum ai spus si tu, ai nevoie de un dus rece. Pana acum teama de contacte sociale nu a interferat atat de mult cu existenta ta incat sa-i puna piedici majore. Atat timp cat vei putea trai acceptabil din punctul tau de vedere cu situatia in care te afli, nu vei avea motivatie suficient de puternica pentru a lupta impotriva ei. Atunci cand teama de care suferi va interfera serios cu modul tau de a trai, va sta in calea gasirii unui job, te va impiedica sa relationezi cu o persoana de care iti place foarte mult, etc, de-abia atunci cred ca vei fi cu adevarat hotarat sa iei masuri. Cat inca mai ai rezerve in tine, vei trai satisfacator cu aceasta fobie sociala. Nimeni nu te grabeste, esti liber sa iei viata in ritmul tau propriu si sa o traiesti asa cum doresti.
Numai bine! Sorina.

pisoiash ce nu mi-a placut la mesajul tau e ca spui : "nu prea ma apreciez". crede-ma ca esti mult mai bun decat multi altii.
numai faptul ca analizezi f mult te face sa fii deasupra altora ca gandire.
cred ca e bine sa incerci rezolvarea problemei prin toate metodele posibile, si psihologul merita macar o incercare.
dar poti incerca si anumite tratamente naturiste etc. dar nu lua pastile pentru ca dau dependenta si dau rezultate minore.
in speranta ca fie si macar o virgula din ce-am scris eu aici iti va fi de folos, iti doresc o vara cat mai reusita

vad aici niste opinii care imi demonstreaza ca voi nu intelegeti boala asta si nu stiti cat de greu e sa treci peste astfel de momente..sunt 2 lucruri in viata : aspectul fizic urat, saracia, credeti-ma daca imbinati cele doua ingrediente obtineti o boala din care cei ajutati isi pot reveni..parerea mea

Raspunsul tau noo_onn il pot interpreta in doua moduri. Din experienta mea am inteles ca nu trebuie sa judec un om dupa aspectul fizic, dupa prima impresie ci dupa sufletul lui(minte+inima). Saracia nu este un obstacol, daca ai vointa si esti sanatos poti invinge totul. Pe de alta parte aspectul fizic urat si saracia pot sa te deprime, sa te faca sa te simti marginalizat de semeni si cu toate acestea Dumnezeu e darnic cu fiecare iar cel cu aspect fizic urat are un alt dar de la Dumnezeu, numai ca acest om fiind concetrat pe aspectele negative ale vietii lui nu mai constientizeaza ca are o multime de resurse de calitati si un incredibil potential de a reusi in viata. Saracia este un dus rece uneori necesar pentru ca cei care se nasc in familii bogate nu pretuiesc indeajuns ceea ce au si nu sunt fericiti.In schimb ceea ce e obtinut prin munca valoreaza enorm.

Eu cred din ce ai zis ca esti nascut in iulie asa e??adica esti rac si mici sanse sa fii nascut in iunie sau august spune daca da si vei fi surprins satzi zic de unde stiu ;)

Ce se intampla daca fobia incepe sa impiedice persoana cu fobie asa cum ati spus..sa-si traiasca viata. iar el tot nu poate face o schimbare si ajunge in stadiul in care singura solutie pe care o vede este moartea ? Eu sunt foarte aproape de stadiul asta... adica vad prapastia imensa in fata mea... si stiu ca intrebarea nu este daca voi ajunge acolo..ci CAND... e doar o chestiune de timp.. iar eu nici macar sa mor nu pot...incep sa nu mai inteleg nimic din viata asta. adica o inteleg..dar totusi nu o inteleg. ma simt prins intr-o capcana invizibila care incepe sa ma striveasca din toate directiile lent... iar mai bine ma omor decat sa cer ajutor cuiva... iar sa ma omor nu pot...deci.i am truly FUCKED! ! !...acum vreo 1-2 ani credeam ca singura "sansa" a mea e dragostea.. acum mi-am dat seama ca nici aia nu e o solutie. cui ii pasa.nimanui..si daca i-ar pasa? degeaba... hahaha parca sunt un copil rasfatat hahahaha ce bine ar fie doar asta.. i want to become a psycho! dar nici asta nu pot... fuck!..ok.. bye

Eu nu m-as sinucide niciodata pentru ca stiu ca cei care recurg la acest gest ajung in infern si raman acolo pentru vesnicie. Din relatarile "cunosc" ce e dincolo. De moarte nu mi-e frica ci de vesnicia ei, de aceea am ajuns sa iubesc viata. Eu sufeream de multe fobii dar in momentul in care in care un necaz mai mare mi-a afectat viata fobiile au disparut. Eu cred ca solutia de iesire din labirint o constituie comunicarea. Eu mi-am ocupat timpul cu multe activitati astfel incat sa nu ma mai gandesc la lucrurile negative din viata mea.Eu cred ca pentru a fi iubit de alta persoana trebuie in primul rand sa ne iubim pe noi insine.In urma cu 3 luni si eu credeam ca singura solutie de iesire din labirint e moartea dar am actionat rational am consultat un psihiatru si un psiholog iar astazi pot spune ca 50% din ganduri au disparut, sunt optimista am incredere mai multa in mine si sunt convinsa ca voi reusi sa depasesc acest necaz. Eu nu mai vad prapastia ci varful muntelui, la care imi doresc sa ajung. Comunicarea e solutia, have faith.

AnonimDesigur nu raspunsul este moartea ci viata.. crede-ma daca ai stii din surse sigure ca peste 1 saptamana mori te-ai gandi "ba da nu pot sa mor ca mai am multe lucruri de facut" asa ca i-ati inima in dinti fa acele lucruri ca am tot auzit o vorba care se zice "O viata avem, pe aia sa o traim la maxim". Si nu trebuie sa ceri ajutor cuiva ca pana la urma singurul nostru prieten bun care ne intelege si ne sprijina suntem chiar noi. Deci incearca sa te mai gandesti la chestia cu sinuciderea pentru ca. nu ai motiv sa te sinucizi. sunt oameni care patesc lucruri rele zii de zii si chiar mai multe intr-o singura zii dar totusi lupta si vor lupta pentru ca isi spun... bai frate asta e viata merita traita cad ma ridic ma scutur si merg mai departe... si sa-ti zic o parere personala... eu unul nu cred in dragoste... cred in instinct.. instinctul de a ne reproduce.. da poate exista si dragoste dar nu ai cum sa iubesti doar o persoana cu toate ca toti zic ca dragostea e una... aia se insala dragostea poate sa fie si 100chiar 1000 sa fii atat de fericit incat sa iubesti tot din jurul tau asa ca nu cauta alinarea in dragoste ci cauta alinarea in tine asta e cel mai important... sper ca te-am ajutat sa reevaluezi situatie :):) Cu stima, Bengalezu

Vroiam sa-ti zic ca si eu am probleme aseamanatoare, de anxietate sociala, si limitez f tare interactiunile sociale din cauza unui complex de inferioritate pe care il resimt f acut, asta pt ca toata viata am avut probleme de acest gen, de adaptare in viata sociala.
Ne este f usor sa ne etichetam singuri cu diverse probleme si sa ne comportam ca atare pt ca ne este pur si simplu mai ushor sa fim intr-o postura de victime...
Eu am impresia ca daca oamenii ma cunosc cu adevarat, asa cum sunt eu, nu ma pot accepta (si nu agreez f tare respingerea, asa ca cel mai usor sa ma protejez e, izolandu-ma). Am ajuns f rau in urma cu 5 ani cand am dat admiterea la facultate si urmau schimbari esentiale, iar dupa ce am cazut prada unei depresii am hotarat ca e timpul sa fac ceva pt mine si sa apelez la un psiholog. Intr-adevar, nu este usor sa i te confesezi unui necunoscut, dar cu timpul capeti incredere si gasesti ca este chiar o persoana care iti poate oferi multe daca stii sa colaborezi si stii ce sa ceri pt ca viata ta sa fie asa cum ti-o doresti.Vroiam sa-ti mai spun cat de mult conteaza peste ce persoana dai, caci nu toti in ziua de azi sunt certificati de catre un sistem de incredere, adica pof fi si niste impostori, moment in care iti poti pierde increderea definitiv in oameni. Bineinteles ca te poti gandi ca pers respectiva te asculta pt ca o platesti, dar cum el si-a ales din asta o meserie e si firesc.
Iti mai spun ca psihologii sunt persoane care iubesc oamenii si carora le face placere sa-i ajute pt ca odata cu schimbarile lor, primesc certitudinea ca ceea ce fac, fac bine.
Ca sa-ti mai impartasesc din experienta mea, am urmat psihoterapie pe o perioada de 3 ani, cu intreruperi, pt ca imi pierd increderea in schimbare, dupa fiecare esec, profesional sau personal. Anul acesta am renuntat la sedinte pt ca am suferit esecuri pe ambele planuri, sau mai bine zis esec datorita neimplicarii.
Am o tulburare de personalitate, Borderline, in urma diagnosticului psihiatrului, dar am trecut peste faza aia, tind sa cred ca s-a transformat mai mult intr-o tulburarea evitanta. Cert este ca am inteles ca atata vreme cat nu iti doresti schimbarea nimic bun nu se va intampla, nimeni si nimic nu te poate ajuta si nedorind-o din teama, rezultatul este doar unul singur: neimplinire si nefericire.
Mie psihoterapia mi-a adus extrem de multe satisfactii. M-am confruntat pas cu pas, in ritmul meu, cu situatiile de care ma temeam (dintr-o dorinta mare de schimbare) ca sa-mi pot spulbera temerile, si sa-mi demonstrez mie insami ca nimic rau nu se poate intampla, ca toate credintele mele irationale fac parte din sistemul meu de convingeri, si la care trebuie sa lucrezi cu multa perseverenta ca sa le poti schimba.
Atunci cand voi relua din nou psihoterapia, voi fi destul de motivata sa-mi ating obiectivele, pt ca o sa am din nou sprijinul ei si increderea in propria mea persoana.
Ideile suicidare le am si eu, le aveam si mai mult in trecut, dar se pare ca tot vie sunt, asa ca nici eu nu cred in ceea ce gandesc; ele sunt doar singura cale de a ma calma atunci cand devin puternic deznadajduita.
Cred si eu ca iubirea este importanta intr-o transformare, pt ca ea incarca cu energie si tot ea iti permite mobilizarea, te ajuta sa-ti doresti sa schimbi mai mult, lucruri la tine, la felul tau de a fi (dar niciodata de dragul celuilalt), dar pana in punctul in care intervine dezamagirea si credinta ca mirajul s-a spulberat, asta te poate duce pe un teren si mai alunecos.

Cum să ţinem sub control fobia socială

"Cel mai important lucru de care trebuie să ţină cont cei ce suferă de fobii este faptul că se pot obţine rezultate bune în urma tratării tulburărilor anxioase. Acestea nu sunt ceva ce trebuie să continue să le producă suferinţă." "” Dr. Chris Sletten.

DIN fericire, multe persoane care suferă de fobie socială au fost ajutate să-şi atenueze anxietatea şi chiar să înfrunte situaţiile sociale de care se temeau de mulţi ani. Dacă suferiţi de fobie socială, fiţi siguri că şi voi puteţi găsi modalităţi practice de a face faţă acestei tulburări. Pentru a face acest lucru, va trebui să daţi atenţie 1) simptomelor fizice, 2) modului în care priviţi situaţiile de care vă temeţi şi 3) comportamentului la care dau naştere sentimentele de teamă.

Principiile biblice pot fi de mare ajutor. Este adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu nu este un manual medical şi nici nu menţionează expresia "fobie socială". Totuşi, Biblia vă poate ajuta să "păziţi înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire" când aveţi sentimente de teamă. "” Proverbele 3:21,  NW; Isaia 48:17.

Cum să faceţi faţă simptomelor

Simptomele fizice ale fobiei sociale diferă de la o persoană la alta. Cum reacţionează corpul vostru când urmează să treceţi printr-o situaţie de care vă temeţi? Vă tremură mâinile? Vă bate cu putere inima? Aveţi crampe abdominale? Transpiraţi, vă înroşiţi sau vi se uscă gura?

Este adevărat, nu este plăcut să vezi o persoană transpirând, bâlbâindu-se sau tremurând în faţa altora. Dar teama de ceea ce s-ar putea întâmpla nu va ajuta cu nimic. Prin urmare, Isus a pus următoarea întrebare pertinentă: "Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui?" (Matei 6:27; compară cu Proverbele 12:25). Într-adevăr, concentrându-vă prea mult asupra simptomelor şi asupra a ceea ce s-ar putea să gândească alţii despre acestea, nu veţi face altceva decât să înrăutăţiţi situaţia. "Imaginându-şi că alţii le observă nervozitatea, cei ce suferă de fobie socială se tem şi mai mult", se remarca în The Harvard Mental Health Letter. "Ei ajung să anticipeze stângăcia şi neîndemânarea care îi vor caracteriza "” o anticipare care va declanşa alte semnale de alarmă pe măsură ce se vor apropia de situaţiile de care se tem."

Veţi putea reduce din intensitatea simptomelor respirând încet, din diafragm (vezi chenarul "Atenţie la respiraţie!"). Ceea ce vă mai poate ajuta este efectuarea cu regularitate a exerciţiilor fizice şi relaxarea muşchilor (1 Timotei 4:8). Va trebui, probabil, să faceţi câteva schimbări în modul de viaţă. De exemplu, Biblia ne sfătuieşte: "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt" (Eclesiastul 4:6). Aşadar, aveţi grijă să vă odihniţi suficient. În plus, fiţi atenţi la alimentaţie. Nu săriţi peste mese şi mâncaţi la ore fixe. Probabil va fi necesar să reduceţi din consumul de cofeină, care poate fi vinovatul numărul unu în apariţia anxietăţii.

Mai mult decât atât, aveţi răbdare (Eclesiastul 7:8). O echipă de medici remarca: "Cu timpul, veţi observa că, deşi veţi mai experimenta o oarecare anxietate în anumite situaţii de natură socială, intensitatea cu care se vor manifesta simptomele fizice va scădea considerabil. Cel mai important este că, prin practică, veţi dobândi mai multă încredere de sine şi veţi fi mai pregătiţi să faceţi faţă situaţiilor de natură socială de care vă temeţi".

Examinaţi-vă gândurile fobice

Se spune că nu se poate să ai un anumit sentiment faţă de ceva fără ca mai întâi să te gândeşti la acel lucru. Se pare că acest aspect este adevărat şi cu privire la fobia socială. Aşadar, pentru a reduce simptomele fizice, va trebui probabil să examinaţi "gândurile neliniştitoare" care le alimentează. "” Psalmul 94:19,  NW.

Unii specialişti spun că fobia socială este, de fapt, teama de a nu fi dezaprobat. De exemplu, în timp ce se află la o reuniune, cineva care suferă de fobie socială probabil că îşi spune: "Sunt ridicol. Cu siguranţă că oamenii observă că locul meu nu este aici. Sunt sigur că toţi râd de mine". Şi Tracy, care suferă de fobie socială, a nutrit asemenea sentimente. Cu timpul însă, ea şi-a examinat gândurile. Ea a ajuns să-şi dea seama că oamenii aveau altceva mai bun de făcut decât să-şi petreacă timpul analizând-o şi judecând-o pe ea. Tracy a ajuns la următoarea concluzie: "Chiar dacă aş spune ceva plictisitor, există oare motive întemeiate ca, pe baza acestui lucru, să fiu dezaprobată ca persoană?"

Asemenea lui Tracy, va trebui să vă examinaţi gândurile greşite cu privire la posibilitatea de a fi dezaprobat de alţii în situaţii de natură socială şi la severitatea cu care aţi putea fi dezaprobat. Există motive întemeiate să credeţi că oamenii se vor supăra pe voi dacă veţi face lucrurile de care vă temeţi cel mai mult? Chiar dacă unii s-ar supăra, constituie acest lucru un motiv pe baza căruia să trageţi concluzia că nu veţi putea suporta chinul? Schimbă oare părerea altei persoane valoarea voastră ca persoană? Biblia dă cu înţelepciune următorul sfat: "Nu lua nici tu seama la toate cuvintele care se spun". "” Eclesiastul 7:21.

O echipă de medici a scris referitor la fobia socială: "Apar probleme când oamenii dau o prea mare importanţă respingerilor de care au parte în mod inevitabil în viaţă. Faptul de a fi respins poate dezamăgi foarte mult. Poate răni chiar. Dar acest lucru nu trebuie să vă devasteze. De fapt, nu este o catastrofă, doar dacă nu faceţi voi din aceasta o catastrofă".

Biblia ne ajută să ne privim în mod realist. Ea recunoaşte: "Toţi greşim în multe feluri" (Iacov 3:2). Da, nimeni nu este imun la imperfecţiune şi la manifestările ei uneori jenante. Faptul de a ţine cont de acest lucru ne ajută să fim îngăduitori faţă de slăbiciunile altora şi îi încurajează şi pe alţii să fie la fel de îngăduitori faţă de ale noastre. În orice caz, creştinii ştiu că cel a cărui aprobare contează cu adevărat este Iehova Dumnezeu "” iar el nu se concentrează asupra greşelilor noastre. "” Psalmii 103:13,  14; 130:3.

Înfruntaţi situaţiile care vă provoacă teamă

Pentru a câştiga lupta împotriva fobiei sociale, mai devreme sau mai târziu va trebui să înfruntaţi situaţiile care vă provoacă teamă. La început, probabil că acest gând vă sperie. Până în prezent, aţi evitat situaţiile care pretindeau să fiţi în contact cu oamenii şi care vă creau sentimente de teamă. Totuşi, probabil că acest lucru nu a făcut altceva decât să vă erodeze încrederea şi să vă intensifice sentimentele de teamă. Biblia spune pe bună dreptate: "Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni". "” Proverbele 18:1.

Spre deosebire de acest lucru, faptul de a lupta împotriva sentimentelor de teamă tinde să reducă din anxietate. Dr. John Marshall spune: "Deseori îi încurajăm pe pacienţii noştri care suferă de fobie socială "” în special pe cei ale căror temeri se rezumă la unele situaţii, cum ar fi vorbirea în public "” să-şi impună să fie activi în situaţii care implică relaţii sociale sau în organizaţii de acest gen".

Înfruntarea situaţiilor de care vă este teamă vă va da convingerea că 1) defectele jenante de cele mai multe ori nu vor avea drept rezultat dezaprobarea din partea altora şi 2) chiar dacă s-ar întâmpla aşa, acest lucru nu este o catastrofă. Reţineţi totuşi că trebuie să aveţi răbdare în ceea ce priveşte progresul. Însănătoşirea nu se face peste noapte şi nici nu ar fi realist să aşteptaţi ca toate simptomele fobiei sociale să dispară. Potrivit spuselor doctorului  Sally Winston, obiectivul tratamentului nu este acela de a face să dispară simptomele, ci de a le face să nu conteze. Dacă nu mai contează, spune ea, acestea dispar sau cel puţin nu mai sunt atât de grave.

Creştinii au un motiv bine întemeiat ca să-şi învingă sentimentele de teamă socială. Într-adevăr, lor li s-a spus "să vegheze unii asupra altora ca să se îndemne la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsească strângerea lor laolaltă" (Evrei 10:24,  25). Întrucât activitatea creştină presupune adesea faptul de a fi în contact cu alţii, depunerea unor eforturi conştiincioase ca să vă ţineţi sub control sentimentele de teamă poate contribui mult la progresul vostru spiritual (Matei 28:19,  20; Faptele 2:42; 1 Tesaloniceni 5:14). Amintiţi această chestiune în rugăciunile voastre la Iehova Dumnezeu, deoarece el vă poate da "puterea care depăşeşte normalul" (2 Corinteni 4:7,  NW; 1 Ioan 5:14). Rugaţi-l pe Iehova să vă ajute să dobândiţi un punct de vedere echilibrat cu privire la faptul de a fi aprobaţi de alţii şi să cultivaţi calităţile necesare pentru a face ceea ce pretinde el.

Trebuie să recunoaştem că problemele fiecărei persoane care suferă de fobie sunt unice şi fiecare va trebui să întâmpine obstacole diferite, iar aceasta cu eforturi mai mari sau mai mici. Unii au făcut mari progrese urmând sugestiile amintite. Există situaţii care pretind, probabil, mai mult ajutor. De exemplu, pe unele persoane le-au ajutat medicamentele. Alţii au căutat ajutor la un psihiatru. Revista Treziţi-vă! nu recomandă sau nu sprijină un anumit tratament. Fiecare creştin decide personal dacă va urma sau nu un anumit tratament. Totuşi, creştinul trebuie să fie atent ca tratamentul pe care îl va urma "” oricare ar fi acesta "” să nu intre în conflict cu principiile biblice.

Oameni cu "aceleaşi slăbiciuni ca şi noi"

Biblia poate fi o sursă de mare încurajare, deoarece ea conţine exemple reale ale unor oameni care au învins obstacolele de ordin personal, ca să facă ceea ce le pretindea Dumnezeu. Să luăm exemplul lui Ilie. Fiind unul dintre profeţii remarcabili ai Israelului, el a dat dovadă de ceea ce s-ar părea a fi un curaj supraomenesc. Totuşi, Biblia ne asigură că "Ilie era un om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi" (Iacov 5:17). El nu a fost scutit de teamă intensă şi de anxietate. "” 1 Împăraţi 19:1-4.

Apostolul creştin Pavel a mers la Corint "în slăbiciune, în temere şi în mare cutremur", evident fiind foarte neîncrezător în capacităţile sale. Şi a avut parte de o oarecare dezaprobare. Într-adevăr, unii împotrivitori au spus despre Pavel: "Prezenţa lui în trup este slabă şi cuvântul lui de dispreţuit". Totuşi, nu există nici un indiciu că Pavel ar fi permis ca opinia greşită a altora să-i influenţeze punctul de vedere cu privire la sine şi la capacităţile sale. "” 1 Corinteni 2:3-5; 2 Corinteni 10:10.

Lui Moise i-a lipsit încrederea în capacitatea sa de a-l aborda pe Faraon, pretinzând că "vorba şi limba îi sunt greoaie" (Exodul 4:10). Chiar şi atunci când Iehova Dumnezeu i-a promis că îl va ajuta, Moise l-a implorat: "Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul" (Exodul 4:13, Biblia Regele Carol II). Moise nu îşi cunoştea calităţile, dar Iehova i le ştia. El l-a considerat pe Moise competent din punct de vedere mintal şi fizic să ducă la bun sfârşit această însărcinare. Totuşi, în mod iubitor, Iehova i-a pus la dispoziţie lui Moise un ajutor. El nu l-a obligat pe Moise să îl înfrunte singur pe Faraon. "” Exodul 4:14,  15.

Şi Ieremia este un exemplu remarcabil în această privinţă. Când a fost numit profet al lui Dumnezeu, acest tânăr a spus: "Ah! Stăpâne DOAMNE, iată, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil". Ieremia nu avea din naştere forţa de a-şi îndeplini responsabilitatea. Totuşi, Iehova a fost cu el. Iehova l-a ajutat pe Ieremia să devină "o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de bronz, împotriva întregii ţări". "” Ieremia 1:6, 18,  19.

Prin urmare, dacă sentimentele de teamă şi anxietatea vă produc suferinţă, nu trageţi concluzia că vă lipseşte credinţa sau că Iehova v-a abandonat. Dimpotrivă, "DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt". "” Psalmul 34:18.

Într-adevăr, exemplele biblice menţionate înainte ne arată că până şi unii oameni fermi ai credinţei au luptat împotriva unor sentimente de incompetenţă. În timp ce nu cere mai mult decât fiecare poate face în mod rezonabil, Iehova i-a ajutat pe Ilie, pe Pavel, pe Moise şi pe Ieremia să facă mai mult decât s-ar fi aşteptat ei. Întrucât Iehova "ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână", fiţi siguri că poate să facă acelaşi lucru şi în cazul vostru. "” Psalmul 103:14.

[Note de subsol]

Dacă acest lucru vă este imposibil, unii medici recomandă pur şi simplu să vă imaginaţi că vă aflaţi într-o situaţie care vă produce teamă. Imaginaţi-vă scena în cele mai mici detalii posibil. Anxietatea probabil se va intensifica; dar spuneţi-vă în continuu că este mai puţin probabil să fiţi dezaprobaţi şi, chiar dacă aţi fi, nu ar fi o dezaprobare atât de severă precum credeţi, iar, pentru a sprijini acest punct de vedere, imaginaţi-vă sfârşitul scenei.

Cei care decid să ia medicamente trebuie să analizeze riscurile şi foloasele pe care le comportă această metodă de tratare. Ei trebuie, de asemenea, să vadă dacă fobia este atât de gravă, încât să justifice terapia medicamentoasă. Mulţi specialişti sunt de părere că medicaţia dă cele mai bune rezultate când este combinată cu un tratament care abordează sentimentele de teamă şi comportamentul persoanei care suferă de fobie.

[Chenarul de la pagina 8]

Atenţie la respiraţie!

UNELE persoane care suferă de fobie socială pot reduce din intensitatea simptomelor de natură fizică fiind atente la modul în care respiră! Acest lucru poate părea ciudat la început. La urma urmei, toată lumea ştie cum să respire! Dar specialiştii spun că mulţi dintre cei care au probleme de anxietate nu respiră corect. Deseori, respiraţia lor nu este profundă, este prea rapidă sau este numai din piept.

Inspiraţi şi expiraţi încet. Veţi putea face acest lucru mult mai uşor dacă veţi respira pe nas şi nu pe gură. De asemenea, învăţaţi să respiraţi din diafragm, întrucât respiraţia din partea superioară a pieptului măreşte riscul apariţiei hiperventilaţiei. Ca să vă testaţi în acest sens, staţi în picioare, puneţi-vă o mână pe talie, iar cealaltă pe piept. Când respiraţi, remarcaţi care mână vi se mişcă mai mult. Dacă vi se mişcă mai mult mâna de pe piept, trebuie să practicaţi respiraţia din diafragm.

Desigur, nu fiecare respiraţie trebuie să fie din diafragm. (Proporţia normală dintre respiraţia din diafragm şi respiraţia din piept trebuie să fie de 4 la 1, dar acest lucru poate varia uneori.) Atenţie însă: Cei care suferă de afecţiuni respiratorii cronice "” cum ar fi de emfizem pulmonar sau de astm "” trebuie să consulte un medic înainte de a adopta noi metode de a respira.

[Chenarul de la pagina 9]

Când teama se transformă în panică

PENTRU unele persoane care suferă de fobie socială, anxietatea este atât de intensă, încât duce la un atac de panică. Acest sentiment de teamă care apare brusc poate cauza hiperventilaţie, senzaţie de ameţeală, iar bolnavul are impresia că face infarct.

Specialiştii spun că este mai bine ca bolnavul să nu lupte împotriva atacului de panică. Dimpotrivă, ei sfătuiesc persoana să "îndure" anxietatea, până când aceasta va trece. "Nu mai poţi opri atacul odată ce acesta începe", spune Jerilyn Ross. "Efectiv trebuie să treci peste el. Spuneţi-vă mereu că este înspăimântător, dar că nu este periculos. Va trece."

Melvin Green, directorul unei agenţii care se ocupă cu tratarea agorafobiei, aseamănă atacul cu un val mic pe care îl vedem că se apropie de plajă. "Acesta reprezintă primele tale sentimente de anxietate", spune el. "Pe măsură ce valul se apropie de mal devine din ce în ce mai mare. Aceasta reprezintă sentimentele tale de anxietate care se intensifică. La scurt timp, valul este foarte mare şi se sparge. Apoi se micşorează tot mai mult, până se împrăştie pe plajă. Această imagine reprezintă începutul şi sfârşitul unui atac de anxietate." Green spune că cei ce suferă de fobie nu trebuie să se lupte cu aceste sentimente, ci să se lase în voia lor, până când acestea trec.