Exista iubire posesiva ? sau e vorba doar despre egoism?

vreau sa pun punct unei relatii cu un om care a fost a fost alaturi de mine atunci cand toti au plecat...din cauza posesivitatii..ofera foarte multe, dar in aceeasi masura cere. La inceput parea genul de om care intelege, care ofera timp si spatiu..care respecta nevoile..ne stim de aproape 2 ani..nu am tinut legatura permanent..imediat cum am intrat intr-o relatie, au inceput sa apara pretentiile..mesaje, telefoane, explicatii..ok. poate sunt lucruri care le fac un cuplu..normale. Dar nu ma simt respectata ca om. pe de alta parte e atent..se vede ca ii pasa si are grija de mine si e sufletist. A fost singurul om care a mi-a stat alaturi in cele mai grele momente..dar cu toate astea, nu pot accepta posesivitatea lui si nevoia de a ma controla. Si nu e control dintr-ala concret, pentru ca eu pun piciorul in prag. Dar se supara ca sunt mai rece, ca nu fac eforturi sa ne vedem, ca nu dau mesaj cand ies cu fetele dupa servici etc..cu toate ca niciodata nu il mint si nu ii ascund nimic.
Incerc sa imi dau seama unde e problema..eu, care am iesit dintr-o relatie in care am avut multa libertate si am oferit..si am iubit si am fost dezamagita? ori el, care e prea posesiv? In momentul de fata vreau sa fiu singura, m-am saturat de certuri, nu ma simt respectata din cauza comportamentului lui, pentru ca ridica tonul, mereu vrea sa aiba dreptate si sa ascult si sa fac ce zice, de multe ori spre binele meu.. e foarte impulsiv, uneori agresiv verbal..dar ma induc in eroare grija care o are fata de mine, faptele bune pe care le-a facut si momentele de tandrete...
ok, are un suflet mare, dar cat trebuie sa mai las de la mine? nu pot sa tac cand cineva ma trateaza cu superioritate. Doar pentru ca sunt femeie...

Cel mai bine uitate in cercul tau de cunoscuti familie si prieteni ori cunoscuti, si vezi ce au patit ele care au acceptat agresivitatea barbatului, dreptul la proprietate al acestuia dupa ce a fost cu tine, , nici eu nici doamna psiholog nu putem si nu avem dreptul moral sa-ti spunem fa asta sau asta, acest drept il ai numai tu "" te sfatuiesc doar sa ai grija de tine si sa alegi cu bagare de seama ceea ce vrei de la o relatie pt. ca cele mai mari iubiri au dus la cele mai mari orori sau cele mai mari nenorociri:VEZI STIRILE DE LA ORA 17.00 SAU ORICE ALTE STIRI ca acum sunt aproape zilnic astfel de imtamplari cu fete injunghiate, omorate, batute, agresate, vandute pt. prostitutie, violate de cel drag sau si de prietenii acestuia si asa mai departe.SPER ca ti-am atras atentia si ai deschis bine ochii inainte sa iei o decizie si sa mai scrii pe acest forum ca sa invete si alte fete ca este mai bine sa ceri o parere decat sa-ti para rau mai tarziu sau sa zici de ce nu ma invatat nimeni ce sa fac. Mult succes in alegerile pe care le vei face si felicitari ca ai cerut si parerea unor necunoscuti si impartiali, pt. problemele tale. FELICITARI.

Tatal meu era extrem de violent verbal si fizic cu mama.Insa tata nu a fost si nu e un om rau. A fost alaturi de familia lui, si-a ajutat fratii, fiind cel mai mare...L-am iertat. Il iubesc foarte mult. Am trecut peste...sau cred ca am trecut. Insa mi-am jurat ca in momomentul in care cineva va da dovada de lipsa de respect, agresandu-ma..imbranciri, stran de guler etc..spun stop. I-am dat o sansa pentru ca mi-a fost alaturi..nu cred ca se va ajunge in cazurile extreme pe care mi le-ati prezentat dvs...comunic foarte deschis, sunt genul de om care spune in fata, direct, nu pe ocolite. Dar mereu, dupa ce se calmeaza spiritele, isi da seama de reactia exagerata, da vina pe mine, ca eu il aduc in starea respectiva..dupa ce am pus punct relatiei anterioare, am vrut sa fiu singura. Dar vazandu-ne foarte des, zicandu-mi mereu sa acord o sansa, ca va fi bine, sa fiu doar eu insami pentru ca e de ajuns..am uitat ce am vrut eu de fapt. Si m-am trezit la realitate in momentul in care el s-a schimbat si au inceput pretentiile..totul se rezuma la "te-am asteptat 2 saptamani..trebuia sa simti ceva, cata rabdare poate omul sa mai aiba" Mentionez ca nu sunt stana de piatra, , , avem 3 luni abia. chiar daca ne stim de 2 ani..Dar am crezut ca e genul de om bland, care imi va fi alaturi si va intelege..si ca nu se va transforma brusc intr-un om pe care nu il mai recunosc si caruia nu i-as fi dat nici o sansa daca as fi stiut cum reactioneaza..PArca sunt 2 persoane intr-una..unul foarte protector si tandru..si altul foarte egoist si agresiv.

Buna seara, eu am pierdut iubitul dupa doi ani si jumatate din aceleasi motive: gelozie exacerbata si posesivitate. A facut o manie din a imi triimite mesaje cu unde esti, ce faci, nu iesi cu respectiva ca te duce la prostii, nu merge la sala de sport ca acolo toti se dau la tine...multe chestii de genul. Am indurat si i-am dat nenumarate sanse pana in ianuarie anul acesta cand i-am spus ca daca nu sse schimba s-a terminat dupa care nu i-am mai dat nici un semn de viata timp de o luna jumate cu speranta ca se va schimba, ca ma iubeste si ca va fi bine. Si-a gasit pe alta, dupa numai o luna si in timp ce mie imi spunea ca ma iubeste se culca cu ea.I-am descoperit toate mesajele de amor ca sa spun asa ce i le trimitea, pentru mine a fost sfarsitul lumii, nu l-am crezut ca poate face asa ceva, apoi mi-a cerut timp sa termine cu ea ca sa fie cu mine, ca nu o poate lasa asa cu una cu doua, ca nu vrea sa o faca sa sufer, dar nu se gandeste nici un moment la suferinta mea ! Stau inca si ma intreb ce as mai putea face ca sa il aduc inapoi? Oare chiar vreau asta stiind toate perversiunile pe care le-a facut cu dansa? Cred ca as fi in stare sa il iert si sa merg mai departe din dragostea oarba ce i-o port, urma sa ne casatorim, dar stiu ca niciodata nu l-as putea ierta. Cum ar fi mai bine?

Pt a exista familie este nevoie de doua persoane care sa invete sa lase de la ei pt a fi bine, o solutie sa fie gasita prin discutii si sa fie acceptata de amandoi, fara impuneri sau eu sunt seful in casa.
Daca acum se ajunge la UNDE AI FOST, CU CINE, DE CE AI STAT ATAT, NU MAI IESI CU NIMENI, SI ALTELE cum crezi ca va fi dupa ce vei fi sotia lui??????????????? ACUM ESTE RECUNOSCUT LEGAL CONCUBINAJUL deci moral ar fi sa fie exact ca si casatoria deci cum crezi ca iti este ?????????? bine???? nu ai si tu vise? ce asteptari ai de la viata ? el ce parere are despre ele? sunt cateva din intrebarile pe care trebuie sa ti le pui singura.
O relatie are suisuri si coborasuri este indicat ca sa se inceapa cu suisuri iar coborasurile sa fie cat mai mici si cat mai lente sa fie controlate de catre amandoi, nu este usor sa traiesti cu cineva deoarece fiecare suntem unicati cu diferite nevoi si necesitati si cateodata este greu sa gasesti persoana potrivita cu nevoile si necesitatile tale, si care sa accepte si sa imparta bucuriile si nenorocirile.

A Ana Cristina

Buna ziua, tocamai asta e, ca nu stiu ce concluzie sa trag din ceea ce zice el, timp si iar timp, dar oare de cat timp e nevoie ca sa stie daca ma vrea pe mine sau pe ea? Oare daca am pune intr-o balanta logica timpul, nu ar trebui sa se incline mai mult inspre relatia de doi ani jumatate pe care am avut-o decat aventura de o luna pe care o are cu aceasta tipa? Asra e frustrarea cea mai mare pe care o am, asta nu ii pot ierta, nu faptul ca e cu dansa acum sau lucrurile pe care le-a facut cu ea, ci faptul ca ii acorda mai multa importanta ei decat mie care i-am fost mereu alaturi. Un alt utilizator de pe forum imi spunea sa ii acord timpul pe care mi-l cere, dar sa fiu perseverenta si constanta in a ii demosntra ca il iubesc si ca pe el il vreau in viata mea. Dar oare sentimentele si mandria mea ca femeie nu conteaza? I-am spus doar ce simt, ca il iubesc, ca trecem peste dar ca vreau sa faca asta acum pentru a imi demonstra ca ma iubeste, nu sa astepte sa ii dea ea sutul in fund si apoi sa vina la mine pentru ca numai e cu ea. Pentru ca atunci nu ar mai fi vorba ca vrea sa salveze relatia noastra, ci pur si simplu s-ar intoarce la mine ca numai e cu ea. Consider ca DA, merita sa fie iertat, pentru ca nu exista omul perfect si nici relatia perfecta, dar am obosit sa il mai caut, sa imi mai exprim sentimentele cand vad ca nu au nici un rezultat.
Oare el vrea sa salveze relatia si ii este greu lui insusi sa treaca peste ce a fost? Peste faptul ca mi-a fost infidel? Atunci as fi dispusa sa astept cat e nevoie daca de asta are nevoie, de vindecarea lui proprie pentru binele relatiei noastre.
Dar nu imi pot da seama din comportamentu lui si din ceea ce spune, daca acest timp este pentru binele nostru sau este pentru a fi in continuare cu ea.
Va salut cordial, Cristina

Pentru doamna psiholog Ana Badita

Si inca un lucru, aceeasi intrebare pe care mi-ati pus-o dvs: ce concluzie tragi de aici?, mi-a pus-o si el cand l-am rugat insistent sa imi spuna daca ma iubeste si daca mai avem vreo sansa ca si cuplu. mi-a spus: nu iti pot promite nimic deocamdata, doar ca o sa vii acasa, o sa vii la mine in germania si o sa incercam sa rezolvam problemele, ce concluzie tragi de aic? - acestea au fost printre ultimile sale cuvinte la telefon.
Nu am stiut ce sa ii raspund, pentru ca realmente nu stiu ce concluzie sa trag, ca ma mai iubeste???? Ca se poate salva relatia noastra? Sau ca s-a terminat, dar ca nu stie cum sa imi spuna ca e mai fericit cu ea ca sa nu ma faca sa sufar? Si asta poate fi, poate vrea doar sa o ia de lainceput cu ea, dar nu vrea sa ma raneasca nici pe mine. Mi-e teama ca aceasta ambiguitate de care da dovada si neputinta de a lua o decizie prompta, il va impinge cu timpul in a continua ambele relatii fara ca noi, protagonistele ca si femei din viata lui, sa stim una de existenta celeilate.
Eu sunt plecata in strainatate anual cate 4 luni iarna si 3 luni vara pentru servici. Daca in timpul in care eu sunt plecata va reicepe cu ea? Cum as putea avea siguranta ca va fi doar al meu? Eu pot fi sigura pe mine, nu pot garanta fidelitatea lui. Oare cum mi-as putea da seama ca ma iubeste cu adevarat?

Pentru Marton:

Buna ziua, v-am citit majoritatea comentariilor lasate la diferite subiecte pe acet forum. Eu peronal, cred si in Rau si in Bine, dar consider in acelasi timp ca nu mereu trebuie sa ajungem la violenta domestica. E adevarat, iubitul meu era gelos, insistent, cerea prea multe explicatii, dar acum ca l-am pierdut realizez si faptul ca poate trebuia sa am mai multa rabdare cu el, sa fiu mai atenta si la necesitatile sale, poate avea nevoie de simpla confirmare ca mereu voi fi a lui, ca mereu voi fi acolo, poate asta l-a aruncat in bratele altei femei. Acum stau si ma gandesc ca l-am pierdut din dorinta mea arzatoare de a il schimba.Imi cere timp ca sa clarifice problemele cu cealalta femeie pentru a se putea intoarce la mine. Si eu nu stiu daca acest timp pe care mi-l cere e pentru a isi da seama daca ma vrea pe mine sau pe ea. Ce sa cred? cum sa reactionez? Chiar il iubesc pe omul acesta si chiar cred ca putem fi fericiti !!! Nu a ridicat un deget asupra mea in doi ani si jumatate de relatie, nu mi-a vb urat nicicand, doar ca era asa cum era el, gelos si pisalog. Cum sa ma comport si ce sa fac ca sa il aduc inapoi si sa ne fie bine?

Cea mai simpla metoda este sa VA MUTATI AMANDOI IMPREUNA PENTRU O PERIOADA DE TIMP si atunci a sa iti dai singura seama daca sunteti unul pt celalalt, daca puteti convietui impreuna, si pe mine nu ma poti convinge daca imi spui ca va stiti de cinci ani si ca a fost ok, nu confunda de cand va stiti si vati intalnit din cand in cand cu A LOCUI singuri amandoi fara mama fara soacra, numai asa vedeti amandoi cum va este, o mini casatorie.
Si alt aspect al persoanelor geloase este acela ca incet incet il face pe celalalt sa devina dependent deel, sal rupa de cunoscuti, sal izoleze, sa nul lase sa evolueze, sa lase munca pt a nu mai avea venituri, si cu timpul sal tina sub lesa si asta este o forma de abuz.

Rog DOAMNELE PSIHOLOG sasi dea cu parerea la cele postate de mine anterior daca am sau nu dreptate.
MULTUMESC.