Tulburări anxioase și atacuri de panica. Ajutor
Povestea mea nu e una speciala. Se aseamănă cu multe altele. Aveam o familie fericita.. un soț iubitor.. 2 copii... Care ne completau. Până când a intrat în viața mea primul atac de panica. Ma trezisem intr-o dimineață cu stare de rău generala.. stări de vomă... Slăbiciune. Palpitații.. transpirații reci...Soțul meu era plecat în străinătate la munca. Norocul meu a fost că mama era la mine in dimineața aceea. Și a chemat salvarea. Și mi sa spus că e o criza de bila. Dar starea mea nu se ameliora. Ba din contra... Mă simțeam din ce in ce mai rău. Cumnatul meu ma ajutat și ma dus cu mașina sa fac analize și toate investigațiile sa vad ce am.
Și soc : NU AVEAM NIMIC. Analizele ieșeau bune. Mam dus la cardiologie și la fel... Nu am nimic. M-am dus la gastroenterologie.. am făcut gastroscopie și mi sa găsit helycobacter pylori. Am făcut făcut tratament dar starea mea era neschimbată. Medicul de familie mi-a dat cateva tablete de xanax. După câteva zile parca lumea mea incepe sa se schimbe. mă simțeam mai bine. După ce am întrerupt xanaxul stările au revenit... Nu ma puteam ocupa de copii și îmi era ciuda pe mine fiindcă nu îmi pot controla stările. Din cauză că sunt singura acasă cu copii nu am putut ajunge la un psihiatru pentru consultație și tratament. Când soțul meu a venit în concediu acasă l-am rugat să mă ducă la biserica să mă rog. După acest episod nu am mai avut în atac de panică în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut 3 luni de atunci și acum stările au revenit. Nu mai suport. Vreau sa fiu bine. Ba chiar i-am spus soțului sa vină acasă fiindcă am nevoie de ajutorul lui. A spus că o să vină. Ajutatima. Voi cum ați scăpat de iadul asta. Ce pot sa fac. Daca vede un medic psihiatru sau psiholog acest post rog sa îmi răspundă ce pot face. Vă mulțumesc
Și soc : NU AVEAM NIMIC. Analizele ieșeau bune. Mam dus la cardiologie și la fel... Nu am nimic. M-am dus la gastroenterologie.. am făcut gastroscopie și mi sa găsit helycobacter pylori. Am făcut făcut tratament dar starea mea era neschimbată. Medicul de familie mi-a dat cateva tablete de xanax. După câteva zile parca lumea mea incepe sa se schimbe. mă simțeam mai bine. După ce am întrerupt xanaxul stările au revenit... Nu ma puteam ocupa de copii și îmi era ciuda pe mine fiindcă nu îmi pot controla stările. Din cauză că sunt singura acasă cu copii nu am putut ajunge la un psihiatru pentru consultație și tratament. Când soțul meu a venit în concediu acasă l-am rugat să mă ducă la biserica să mă rog. După acest episod nu am mai avut în atac de panică în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut 3 luni de atunci și acum stările au revenit. Nu mai suport. Vreau sa fiu bine. Ba chiar i-am spus soțului sa vină acasă fiindcă am nevoie de ajutorul lui. A spus că o să vină. Ajutatima. Voi cum ați scăpat de iadul asta. Ce pot sa fac. Daca vede un medic psihiatru sau psiholog acest post rog sa îmi răspundă ce pot face. Vă mulțumesc
11 comentarii
Buna ziua,
Doamna Loredana, atacul de panica reprezinta o tulburare de anxietate, in care persoana poate trai brusc niste stari de frica foarte intense insotite de palpitatii, senzatie de lipsa de aer, senzatie de ameteala, valuri de caldura sau de frig, senzatie de amorteala, durere in piept, teama de pierdere a controlului, teama de moarte etc.
Atacul de panica poate aparea ca urmare stresului intens si indelungat la care suntem expusi. In alte situatii cauza principala o reprezinta un tip de gandire mai anxioasa (obiceiul de a ne face griji din orice, de a vedea pericole la tot pasul etc.).
Interpretarile catastrofice pot fi legate de moarte (atac de inima, atac cerebral), pierderea controlului (lesin, a innebuni) si/sau a te face de ras in public.
Teama de a avea un nou atac de panica, ingrijorarea excesiva contribuie la evitarea activitatilor si a situatiilor asociate cu posibila aparitie a senzatiilor fizice.
Deoarece evenimentul critic in atacul de panica este interpretarea eronata, catastrofica a senzatiilor corporale interventia psihoterapeutica vizeaza in primul rand modificarea acestor interpretari.
Exista diverse metode pentru a realiza acest lucru: psihoeducatie (oferirea de informatii corecte), exercitii de expunere interoceptiva, disputare cognitiva.
Efectuarea comportamentelor si expunerea la situatiile evitate sunt alte elemente importante ale terapiei pentru dobandirea sentimentului de siguranta, incredere si independenta.
Invatarea unor tehnici de relaxare si respiratie. Acestea ajuta de asemenea la reducerea starii de activare generale si la eliberarea tensiunii din organism.
In acest caz, este indicata psihoterapia, deoarece va invata cum sa nu va mai incarcati cu stres in exces, cum sa va corectati stilul de gandire anxiogen, cum sa dobanditi un mai bun autocontrol asupra starilor emotionale etc.
Multa sanatate!
Doamna Loredana, atacul de panica reprezinta o tulburare de anxietate, in care persoana poate trai brusc niste stari de frica foarte intense insotite de palpitatii, senzatie de lipsa de aer, senzatie de ameteala, valuri de caldura sau de frig, senzatie de amorteala, durere in piept, teama de pierdere a controlului, teama de moarte etc.
Atacul de panica poate aparea ca urmare stresului intens si indelungat la care suntem expusi. In alte situatii cauza principala o reprezinta un tip de gandire mai anxioasa (obiceiul de a ne face griji din orice, de a vedea pericole la tot pasul etc.).
Interpretarile catastrofice pot fi legate de moarte (atac de inima, atac cerebral), pierderea controlului (lesin, a innebuni) si/sau a te face de ras in public.
Teama de a avea un nou atac de panica, ingrijorarea excesiva contribuie la evitarea activitatilor si a situatiilor asociate cu posibila aparitie a senzatiilor fizice.
Deoarece evenimentul critic in atacul de panica este interpretarea eronata, catastrofica a senzatiilor corporale interventia psihoterapeutica vizeaza in primul rand modificarea acestor interpretari.
Exista diverse metode pentru a realiza acest lucru: psihoeducatie (oferirea de informatii corecte), exercitii de expunere interoceptiva, disputare cognitiva.
Efectuarea comportamentelor si expunerea la situatiile evitate sunt alte elemente importante ale terapiei pentru dobandirea sentimentului de siguranta, incredere si independenta.
Invatarea unor tehnici de relaxare si respiratie. Acestea ajuta de asemenea la reducerea starii de activare generale si la eliberarea tensiunii din organism.
In acest caz, este indicata psihoterapia, deoarece va invata cum sa nu va mai incarcati cu stres in exces, cum sa va corectati stilul de gandire anxiogen, cum sa dobanditi un mai bun autocontrol asupra starilor emotionale etc.
Multa sanatate!
Mergeti sa va evalueze si un psihiatru si sa primiti tratament daca starile dureaza de mai mult de14 zile.
Stările astea le am din august anul trecut. Dar din octombrie parca ma mai lăsaseră. Acum am câteva zile de când au revenit.
Am avut atacuri de panica timp de aproape 3 ani, cu diferite grade de intensitate si am incercat toate metodele posibile sa scap de anxietate si de toate starile alea in care simti ca mori. Pastilele nu ajuta cu jimic, iti relaxeaza corpul si creierul pe durata tratamentului si atat...Nu trateaza cauza anxietatii! Plimbarile in parc, miscarea, stilul de viata sanatos nu te ajuta decat dupa ce scapi de anxietate, pentru ca avand atacuri de panica nu poti simti relaxarea unei plimbari etc. Singura chestie care m-a ajutat cu adevarat si m-a facut sa scap definitiv de aceasta tulburare a fost paihoterapia. E adevarat ca am
Mers cred la peste 10 psihologi pana l-am gasit pe cel care a putut sa ma ajute cu adevarat. Sa traiesti cu anxietate e o lupta grea, dar nu e imposibil de castigat, va pot spune ca e foarte usor, daca gasesti persoana potrivita care sa te ajute. Sa nu ai incredere in tot felul de reclame care promit minuni, pastile, ceaiuri, etc! Accepta ce ti se intampla si cauta un psihoterapeut bun! Nu te da batuta! Sper sa fii bine!
Mers cred la peste 10 psihologi pana l-am gasit pe cel care a putut sa ma ajute cu adevarat. Sa traiesti cu anxietate e o lupta grea, dar nu e imposibil de castigat, va pot spune ca e foarte usor, daca gasesti persoana potrivita care sa te ajute. Sa nu ai incredere in tot felul de reclame care promit minuni, pastile, ceaiuri, etc! Accepta ce ti se intampla si cauta un psihoterapeut bun! Nu te da batuta! Sper sa fii bine!
Sunt un artist, un tip care face muzica si care are concerte ( sau cel putin asa a fost pana acum 6-7 luni..nici nu mai stiu) si uite asa incepe totul : mama mea face un atac cerebral si eu find foarte atasat de ea m-am speriat si m-am cosumat exagerat de tare dar pana la urma totul a fost bine...Dupa cateva luni ma trezesc dimineata cu partea stanga a fetei amortita si cazuta in jos si simt cum ma cuprinde un val de stari nemaintalnite asta pt ca eu tineam foarte mult la aspectul meu pt ca aveam contact cu oamenii si mi se parea normal ca eu sa arat bine ( dar nu exagerat sau un disperat dupa lookul lui) in limitele normale ale unui barbat care are grija de el. Bun m-am recuperat de 100% si nu am defecte sau ceva de genul..sunt cum eram inainte era vb de o pareza de la curent dupa cate mi-a zis etc etc...si acum vine ce a mai rea parte din viata mea. o durere de testicol stang care ma alarmat si m-am dus la un doctor ( un neom as spune ca doctor nu) care a inceput sa-mi zica toate porcariile ca e posibil sa am prostatita si ca pot face cancer etc etc..eu fiind un tip sensibil m-am strans si din nou am simtit niste stari ciudate rau si mi-a dat tavanic pe 3 saptamani.Am stat 2 saptamani non stop suparat in sensul ca dormeam suparat si ma trezeam suparat ma gandeam la tot felul de scenarii... pana cand of Doamne a aparut atacul de panica pur si simplu stand pe pat am simtit..de fapt am crezut ca am un infarct nestiind cum se manifesta, asta am crezut plus agitatie maxima fugeam dintr o camera in alta simteam ca daca stau pe loc o sa cad jos din picioare si am chemat salvarea care mi-a zis ca am un atac de panica si ca tavanicul care l-am luat pe 3 saptamani in loc de maxim 5 sau 10 zile pt ca e un antibiotic foarte puternic a fost cireasa de pe tort si de acolo diminetile au devenit tragice...cum ma trezeam dupa 20 de minute maxim simteam ca imi este rau, nod in gat, transpiratie, ameteli si asa mai departe...probabil majoritatea stiti ce zic...am vorbir imediat cu un psiholog cunoscut de fratele meu dar vorbeam zilnic in fiecare seara cu fata respectiva timp de vreo 2 luni cred...am 7 luni daca nu ma insel si nu am luat pastile si nu am fost la psihoterapeut sau la psihiatru am luat doar stresclin complex si asta pt ca imi este frica de celelalte medicamente care sunt mai puternice si asta tot din auzite.. ( recomand sa mergeti la un doctor din timp si sa nu stati prea mult dar asta e doar povestea mea) a intervenit si starea de depresie dar totusi starile mele sau diminuat destul de mult fara medicamente insa ce ma fac? de 4 luni evit diminetile si prefer sa dorm la 5-6 dimineata doar sa ma trezesc mai tarziu sa sar peste etapa respectiva... si culmea ca in momentul in care ma trezesc ma trezesc mai bine decat la 7-8 sau 9 dimineata cum ar fi normal si acum inteleg ca totul e din capul meu dar in acelasi timp nu poti controla cand esti in momentul respectiv.Multumesc lui Dumnezeu ca doar un singur atac de panica mai sever am avut pana acum si ma refer la cel in care am chemat salvarea prima oara iar de atunci senzatii mai puternice dar reusesc cumva sa nu le transform in atac de panica sau poate nu mai au ele forta prea mare sa provoace...Acum ma mai chinui cu starile astea de depresie care au aparut si ele pe langa astea dar totusi sunt la un nivel slabut de ceva timp si nu stiu ce sa fac...e cazul sa merg totusi la un doctor sau e ok sa vad poate-mi trece de tot asa..doar cu vointa si curat fara medicamente?...Sper din tot sufletul sa-mi raspunda cineva si oricine are sa ma intrebe ceva legat de asta va rog sa nu ezitati o sa raspund
P.S-Doar pt faptul ca am relatat totul asa pe scurt sa nu credeti ca nu stiu ce inseamna sau ca la mine ar fi vreo forma mai usoara..chiar deloc.inca ma gandesc ce o sa fie cu viata mea si inca ma gandesc ca nu mai pot urca pe scena si ma doare sufletul ca asta stiu sa fac si totusi nu o mai pot face..sper sa reusesc sa trec si peste toate starile. Va pup!
P.S-Doar pt faptul ca am relatat totul asa pe scurt sa nu credeti ca nu stiu ce inseamna sau ca la mine ar fi vreo forma mai usoara..chiar deloc.inca ma gandesc ce o sa fie cu viata mea si inca ma gandesc ca nu mai pot urca pe scena si ma doare sufletul ca asta stiu sa fac si totusi nu o mai pot face..sper sa reusesc sa trec si peste toate starile. Va pup!
Bună ziua,
Într-adevar, aţi trecut prin multe încercari într-o perioada scurta.
Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi: pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, iritare, autocritică, sentimente de disperare, izolarea de ceilalţi, dificultăţi în concentrare, dificultăţi în luarea deciziilor, pierderea speranței și uneori ideaţie suicidară, dureri fizice, pierderea poftei de mâncare şi scădere în greutate sau invers - creşterea poftei de mâncare.
Multe persoane care suferă de depresie sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de greață, ameţeli, uneori pot avea bufeuri, transpiraţii, vedere înceţoşată, senzație de nod în gât sau gol în stomac, dureri de cap, batăi puternice ale inimii etc.
Depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factorii din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste arii de funcționare. Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu, biochimia actuală a creierului dumneavoastră.
Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, la fel şi factorii comportamentali (niveluri ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute). Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate şi dezadaptative. În cele ce urmează, vă vom prezenta pe scurt factorii comportamentali, interpersonali şi cognitivi.
Psihoterapia se axează pe gândurile şi comportamentele actuale care cauzează și mențin problemele anxios-depresive. Împreună cu un psihoterapeut veti putea examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine şi de rău. Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora vă veţi putea simţi mai bine. Veti examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care vă cauzează depresia. Prin intervenţie, veţi putea învăţa cum să gândiţi mai realist şi să vă şi simţiţi bine.
Veţi fi rugat să completaţi diverse fişe de lucru şi teste standardizate prin care se pot evalua ştiinţific simptomele dumneavoastră.
În cadrul şedinţelor de început, veţi fi rugat să vă stabiliţi anumite scopuri pe care doriţi să le atingeţi – de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea lipsei de speranţă, activarea profesionala - scena.
Împreună veti monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce vă apropiaţi de scopurile stabilite.
Sănătate şi succes!
Într-adevar, aţi trecut prin multe încercari într-o perioada scurta.
Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi: pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, iritare, autocritică, sentimente de disperare, izolarea de ceilalţi, dificultăţi în concentrare, dificultăţi în luarea deciziilor, pierderea speranței și uneori ideaţie suicidară, dureri fizice, pierderea poftei de mâncare şi scădere în greutate sau invers - creşterea poftei de mâncare.
Multe persoane care suferă de depresie sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de greață, ameţeli, uneori pot avea bufeuri, transpiraţii, vedere înceţoşată, senzație de nod în gât sau gol în stomac, dureri de cap, batăi puternice ale inimii etc.
Depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factorii din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste arii de funcționare. Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu, biochimia actuală a creierului dumneavoastră.
Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, la fel şi factorii comportamentali (niveluri ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute). Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate şi dezadaptative. În cele ce urmează, vă vom prezenta pe scurt factorii comportamentali, interpersonali şi cognitivi.
Psihoterapia se axează pe gândurile şi comportamentele actuale care cauzează și mențin problemele anxios-depresive. Împreună cu un psihoterapeut veti putea examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine şi de rău. Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora vă veţi putea simţi mai bine. Veti examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care vă cauzează depresia. Prin intervenţie, veţi putea învăţa cum să gândiţi mai realist şi să vă şi simţiţi bine.
Veţi fi rugat să completaţi diverse fişe de lucru şi teste standardizate prin care se pot evalua ştiinţific simptomele dumneavoastră.
În cadrul şedinţelor de început, veţi fi rugat să vă stabiliţi anumite scopuri pe care doriţi să le atingeţi – de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea lipsei de speranţă, activarea profesionala - scena.
Împreună veti monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce vă apropiaţi de scopurile stabilite.
Sănătate şi succes!
Va multumesc frumos doamna/domnisoara Roxana pentru raspuns si da aveti dreptate ma cam regasesc in multe din starile enumerate mai sus si pana la urma cred ca o sa incerc cu un terapeut daca credeti ca ar fi o posibilitate cu sanse bune de recuperare.Nu am specificat ca am 29 de ani si probabil viata mea deabia acum incepe chiar daca toate starile astea si tot ce sa intamplat mi-au adus si sfarsitul relatiei mele de 8 ani cu femeia care credeam ca o sa am copii si o viata absolut superba...sunt doar un om si cu toate astea au fost atat de multe si atat de grele si inca incerc sa am puterea necesara sa le depasesc si sper sa reusesc.
Va pup si va imbratisez!
Va pup si va imbratisez!
Cristian, înțeleg că ți-a fost foarte greu sa te confrunți cu aceste simptome și pierderi în palierul personal (relația de 8 ani) și profesional.
Netratate afecțiunile anxios-depresive pun stăpânire pe mintea noastră şi pătrund în toate ungherele vieţii noastre: ne reduc performanţele, ne deteriorează relaţiile cu cei apropiați, ne diminuează dramatic bucuria de a trăi.
Încă esti tânar și energia pe care o ai la această vârstă sper că te va ajuta în demersul psihoterapeutic să te activezi și să depașești dificultățile din prezent.
Toate cele bune!
Roxana Pătrașcu psihoterapeut
Netratate afecțiunile anxios-depresive pun stăpânire pe mintea noastră şi pătrund în toate ungherele vieţii noastre: ne reduc performanţele, ne deteriorează relaţiile cu cei apropiați, ne diminuează dramatic bucuria de a trăi.
Încă esti tânar și energia pe care o ai la această vârstă sper că te va ajuta în demersul psihoterapeutic să te activezi și să depașești dificultățile din prezent.
Toate cele bune!
Roxana Pătrașcu psihoterapeut
O Doamne sper sa reusesc...mi-e frica doar sa nu raman asa o perioada lunga de timp sau chiar toata viata..nu pot sa accept ideea asta desi incerc sa accept ca acum am o problema si trebuie rezolvata dar totusi nu stau singur in casa si imi infrunt temerile..ies singur merg la banca, ies afara cu prieteni ( chiar daca de multe ori am senzatii care ma deranjeaza enorm ) insa incerc sa ma fortez sa revina totul la normal si sa nu-mi mai fie frica ca ar putea sa mi se intample ceva..un atac de panica sau o stare de ameteala...am avut si o relatie cu o partenera si totul a fost in regula chiar daca mie imi era foarte frica sa nu se intample ceva in timp ce sunt cu ea...Mnah sigur stiti ce fel de frici se ascund cand ai astfel de probleme...tot ce pot sa zic e ca fata de acum 7 luni starile sau diminuat..asta chiar o simt si sper sa fie incet incet mai bine.pasi mici dar siguri...
Va multumesc din nou Pt ca va luati din timp sa-mi raspundeti!
Multumesc frumos!
Va multumesc din nou Pt ca va luati din timp sa-mi raspundeti!
Multumesc frumos!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 71depresie, anxietate, fobie sociala, atacuri de panica
- 6atacuri de panica:(( - tratament naturist
- 6Xanaxul poate deveni o problema?
- 5Ce diagnostic pot sa am?
- 19Cum este cipralex comparativ cu seroxat?
- 16Anxietate sau boala a inimii?
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 12Anxietate?
- 1Lipsa de aer
- 4sindrom anxios depresiv
- 19Eu si atacurile de panica! Povestea mea care a prins culoare intr-un sfarsit.
- 6boala cardiovasculara sau atac de panica?
- 2Impuls nervos dureros
- 0Lupta cu anxietatea si atacurile de panica
- 3Stari de tremur si atacuri de panica.
- 3Atacuri de panica?
- 1Ganglioni si tuse seaca persistenta
- 5Ajutor va rog !! ameteala
- 3Senzatie de limba umflata anxietate sau nu?
- 3Atacuri de panica, oboseală cronică, mișcări involuntare ale capului și corpului, tremur
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: