dificultate de a face orice, izolare si lipsa de rabdare

Hristos a inviat!
Revin si eu cu un subiect.
Am fost acuzata de cineva pe mess ca postez multe subiecte, ma vait si nu fac nimic.
Imi pare rau, dar am o boala dificila, schizofrenie. Am 32 de ani si sunt bolnava de vreo 16 ani.
Desi sunt foarte lucida si logica am multe neputinte: nu ma pot concentra sa vad un film, sa citesc o carte sau sa fac orice. Sunt si foarte slaba, am 48 de kg la 1, 69.
Din cauza ca nu lucrez sunt si foarte izolata, noroc ca am insa familie.
Am dezvoltat si o forma de paranoia adica mi-este frica de necunoscuti, daca ar fi sa intru in vorba cu lumea la biserica sau stiu eu unde? Mi-este teama sa umblu noaptea pentru ca exista fel de fel de oameni.
Ma plimb mult ziua dar nu imi pot ocupa tot timpul duar cu plimbari.
Mai demult imi aparuse si o teama de caini care mi-a mai disparut.
Imi este foarte greu. Am uneori si stari de rau inainte de ciclu sau cand se schimba vremea. sau cand sunt racita, suport greu orice rau.
Ma ingrijesc foarte greu si fac treaba acasa foarte greu.
Mi-ar prinde bine sa am unde sa ma duc, sa mai vad oameni, dar nu vad solutie.
sanatate si numai bine.

Ati incercat sa discutati cu un psiholog/psihiatru?

la spihiatrie merg de 9 ani constant si doctorita mea este draguta dar nu ma poate vindeca, nu este Dumnezeu. ma mai sfatuieste dar cat poti sa vorbesti cand este coada la usa? Ori nu imi pot permite sa imi platesc psihoterapie la psiholog.
Multumesc oricum pentru sfat.

Adevarat a inviat!

Poate ca are sa-ti dispara si forma asta de paranoia asa cum ti-a disparut teama de caini si vei putea sa intri in vorba cu necunoscuti, facandu-ti astfel si prieteni. Ma gandesc ca-ti va fi mai usor sa suporti astfel nenorocita de boala care te-a lovit.
Nu-ti face probleme ca ai fost acuzata ca deschizi multe subiecte pe forum, doar de aia exista forumuri, sa spunem ce ne doare si sa cerem sfaturi. Si tu esti o forumista activa care a ajutat multe persoane prin vorbele tale.
Daca pot sa-ti fiu de folos, spune-mi si iti dau adresa mea de mess.

multumesc mult robymat, am sa iti dau ID ul meu pe profilul tau. Poate mai vorbim., multumesc inca o data.

Nu stiu pe care subiect sa scriu ca sa pot comunica cu cei care au aceeaşi problema ca si mine- episod bipolar- sunt novice pe acest forum pentru ca sunt 6 luni de cand ma lupt cu boala.Am mai avut un episod acum 18 ani dar atunci nu stiam ce am, mi-am revenit fara tratament.
Îmi este foarte greu.Probabil ca pe langa medicamente ar trebui sa fac si psihoterapie deşi medicul meu psihiatru mi-a explicat că doar medicaţia ma poate ajuta întrucât la nivelul creierului s-a produs o dereglare a unor substanţe şi că medicamentele, zyprexa şi carbamazepina ajută la reglarea acestora.
Aş vrea sa ştiu cum ma pot lupta cu boala.Cel mai greu imi este dimineata cand ma sperie faptul ca mai incepe încă o zi.Am foat o persoana foarte activa, comunicativa, vesela. Acum sunt ca o leguma.Orice mi se pare greu de facut -mersul la servici, cumparaturile, menajul.Ma bucur cand vine seara şi trebuie sa dorm pentru ca aşa ştiu că grijile mele s-au terminat.
Am ajuns sa traiesc de pe o zi pe alta, nu ma mai bucura nimic.Familia nu se poate obişnui cu ideea că eu sunt bolnavă pentru ca sunt opusul a ceea ce am fost. Oare cat o sa mai dureze starea asta? Aştept sfaturile celor care trec sau au trecut prin ceea ce traiesc eu acum.Multa sanatate tuturor.

Vezi ca sunt niste subiecte deschise pe forum cu tulburarea bipolara.
Cauta-le si posteaza si acolo. Este bine sa le si citesti pentru ca vei gasi multe persoane care sufera de TAB si poate iti va raspunde cineva.
Si eu sunt de parare ca psihoterapia nu ajuta in cazul tulburarilor bipolare.
Am trecut si eu prin ce treci tu, nu-ti face probleme, starile astea proaste nu tin o vesnicie, vor veni si zile bune. Cu timpul vei invata sa stapanesti boala, probabil ca acum esti intr-o faza depresiva. Cu siguranta ca iti vei reveni. M-am simtit si eu foarte rau si acum datorita faptului ca sunt sub tratament si am liniste in familie si la serviciu ma simt mult mai bine, aproape ca sunt persoana care am fost inainte de declansarea bolii
Curaj si nu lasa boala sa puna stapanire pe viata ta.

draga Anastasia, simtomele pe care le descrii tin mai mult de fobii si nu de paranoia. Pt orice tulburare este recomandata psihoterapia facuta de psihoterapeut nu de psihiatru sau psiholog. Numai in cazul schizofreniilor grave este putin de facut. Nu exista vindecare completa dar un90% de sanatate psihica da. Raman cicatrici "psihice" dar nu mai fac rau pt ca cicatricile nu dor.doar cand iti aduci aminte mai suferi dar nu esti disperat. Este o suferinta care te mobilizeaza si este una chemata disperare care te tine pe loc. Deci daca tot mergi de ani buni la psihiatra aia "draguta" nu te-ai gandit sa schimbi? Iei acelasi medicamente de atat timp? Sper din suflet sa-ti revii, probabil nu esti chiar asa de rau. Stii ca de multe ori se pune un diagnostic si tot ce face si gandeste omul este de a confirma acel diagnostic

draga cinzia, multumesc pentru raspuns!
Eu nu iau chiar aceleasi medicamente de ani de zile.
Am incercat mai multe neuroleptice(Zyprexa, rispolept, leponex) si mai multe anxiolitice ( anafranil, xanax, rudotel). ca sa nu mai vorbesc de perioada de la 16 ani cand am luat antideprin, diazepam, clordelazin, haldol, ansilan, maprotilin, amitriptilina -aceasta mi-a facut bine chiar.
Itre 17 ani si 24 nu am mai luat absolut nimic, dar acum m-am oprit pe zyprexa, rudotel si carbamazepina.
Boala mea nu are leac, pot sa iau si foc ca tot nu ma vindec,
totul este sa ameliorez simptomele. Uite, acum cu vremea asta mi-a fost foarte rau si am luat toate aceste trei medicamente.
Este adevarat ca nu am o forma foarte grava de schizofrenie adica sunt lucida si asta e important.
Dar sunt foarte neputincioasa si imi este des rau de la nervi.
Este bine sa nu iei in continuu medicamente de nervi dar sunt si situatii cand acestea previn o revenire a bolii.
De fapt medicul stie cel mai bine.
sanatate!

Draga Anastasia,
Nu stiu cine si de ce te-a acuzat dar eu personal consider ca Dumnezeu te-a lasat sa ajuti si sa aduci o raza de speranta in inimile multor persoane necajite care scriu aici pe forum. Ai darul acesta care vine de undeva de sus si trebuie sa ii multumesti pentru asta. Desi si eu sufar de depresie si imi vine foarte greu sa ma exprim, de multe ori am fost entuziasmata si am fost luminata de toate sfaturile si cuvintele frumoase si pertinente pe care le-ai postat aici pe forum. E adevarat ca avand boli ca ale noastre e mai greu sa avem un serviciu dar activitatea ta de incurajare a tuturor celor in nevoie reprezinta mai mult decat atat. Eu te apreciez foarte mult si consider ca esti intr-un fel "ingerasul" acestui forum.
Daca te ajuta cu ceva sa stii ca nu esti singura cu astfel de simptome. Si mie toate lucrurile mi se par foarte complicate. Ceea ce nu i se intampla unui om normal. Nu pot sa citesc. Nu pot sa fac munca fizica si de multe ori disper. Dar de fiecare data ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa imi port crucea pana la capat. Si eu am mare noroc ca am o familie care ma ajuta. Mama indeosebi este foarte mult alaturi de mine. Ma pune sa fac doar lucruri usoare si ma lasa sa ma odihnesc de cate ori simt nevoia. Ai grija de tine si sa ne rugam bunului Dumnezeu sa vegheze El si asupra noastra, mai mult decat o putem face noi. Esti un om bun, Anastasia, rare persoane am intalnit asemenea tie. Multumeste Celui de Sus ca ti-a daruit un asemenea suflet.

Draga Anstasia, din cate vad eu esti cea mai iubita de pe forum(dintre pamante(nce) :-) ).Nu baga in seama faptul ca mai sunt si unii putin rautaciosi.Eu ii inteleg pe toti de pe forum si sper sa ma inteleaga si ei pe mine. Si eu nu stiu cum voi mai scapa de halucinatiile astea care ma chinuie de 7 ani si care nu ma lasa sa fiu si eu remis ca toti ceilalti care iau leponex. Vezi ca ti-am mai scris si pe celalat subiect recent, daca poti, raspunde-mi acolo Sanatate

ok, ma uit, iti doresc sanatate!

Buna seara Am si eu o problema cu sotul meu si tinde sa devina una grava.De ceva vreme este foarte nervos tipa la toti se cearta cu toti deseori se inchide intr-o camera singur cu orele zice ca toti din familie suntem rai suntem dusmanii lui ca nu-l intelegem mai ales eu sunt inamicul public numarul unu.Nimic din ce facem nu-i bun mereu nemultumit toti sunt altfel decat ar vrea el...Am incercat sa-l conving sa mearga la un psihiatru pentru ca are in familie antecedente-doua surori de-ale lui au avut probleme asemanatoare au stat internate pe la spitale de psihiatrie cu lipsa de litiu s-au tratat si li s-au ameliorat simptomele.Are manifestari violente-a aruncat in fiul nostru cu un telefon si l-a lovit in arcada l-a dat cu capul de un geam din nu stiu ce motive minore daca se enerveaza si are ceva in mana arunca sparge tranteste.Uneori ma sperii de el pentru ca are o figura de om care parca-i posedat de ceva.A mai luat Calmogen sporadic dar nu-i ajuta la nimic.Cine stie ce boala ar putea fi si ce se poate face.Ca la doctor nu vrea sa mearga zice ca el e normal noi suntem bolnavi ca nu gandim ca el.M-ar interesa un raspuns autorizat adica de la un medic daca se poate.Va multumesc anticipat.