Debut de schizofrenie?

As dori sa va relatez pe scurt dizarmonia pe care o simt eu si v-as ruga din suflet sa-mi dati un mic raspuns.

De mic copil am trait doar cu mama si cu o matusa cam autoritara.Mama era mereu preocupata cum sa aduca bani acasa, iar matusa mea se ocupa de asa zisa educatie. Eu eram un copil ce putea fi modelat usor, adica ascultatoare. In ciuda tuturor cerintelelor exagerate ale matusei mele, eu puteam sa le fac fata, nu ma stresam, faceam totul cum stiam eu mai bine, asa a durat pina in clasa a 9 cind a aparut prietenul meu, ma simteam bine cu el, dar in acelasi timp ma simteam vinovata ca si mama si matusa mea nu se simt la fel de bine ca mine, de atunci am facut tot posibilul sa fac sa nu ma simt bine, prin aceea sa invat foarte mult si sa fiu cea mai buna la scoala, pina la un moment cind in constiinta mea a aparut ideea de a face totul corect ce tinea de scoala, desi eu mai inainte ma descurcam foarte bine fara a fi concentrata pe ideea aceasta.Am finisat liceul cu mult stres, frustrari si cu ideea obsedanta de a face totul corect, de a invata tot ce mi se dadea. Din prostie, am ales facultatea de medicina, iarasi doar din motivul ca mama si matusa mea sa se simta mindre de profesia pe care avea s-o imbratisez, am inceput sa invat exagerat, nu ma odihneam simbata si duminica, m-am izolat de colegi, nu m-am integrat caci aveam o singura idee in cap de a invata cit mai mult si cel mai bine, desi mi-am dat seama ca mie nu imi place aceasta facultate continuam mai departe, pina la un moment cind acel gind de a face totul corect sa transformat intr-un gind 'Dumnezeu' care ma mustra daca nu avea sa invat totul, daca avea sa incerc sa fac careva smecherii, de atunci am inceput practic sa actionez ca un robotel, e corect, nu e corect, mi-am dat seama ca e o prostie acest gind, ma stresa foarte tare, dar in acelasi timp il ascultam caci chiar daca nu ma simteam om, aveam cele mai bune rezultate, pina la un moment cind in jumatatea anului 2 m-am epuizat mental cu simptome de anxietate si depresie, mi-am luat academ sa inteleg unde gresisem, caci atunci nu am sesizat ca anume acele idei de a face totul corect si 'Dumnezeul imaginar' m-au adus in starea acesta de epuizare. Am inceput sa ma duc la biserica, m-a echilibrat foarte mult, doar pina in punctul cind mi-am dat seama ca insusi acel 'Dumnezeu fals' m-a adus in starea asta, din pacate nu mai pot sa ma linistesc cu rugaciuni, ele ma streseaza, eu si asa am un nivel ridicat de moralitae, culpabilitate, din cauza psihicului slab analizez fiecare miscare si gest pe care il fac si ma gindesc daca e corect sau nu e corect si il raportez la 'Dumnezeul imaginar', ma streseaza foarte tare, nu stiu cum sa scap de ideea asta a unui 'Dumnezeu fals' care ma incurca sa actionez dupa regulile societatii care nu neaparat sunt corecte, m-am pierdut pe mine, nu mai stiu cine sunt, sunt foarte nevrozata, si am toate simptomele unei nevroze, confuzie mentala, vinovatie exagerata, etc In anul 2014 m-am casatorit, si sunt si insarcinata, ma simt un pic iresponsabila ca nu m-am echilibrat si sunt un pic speriata de viitor, caci nu stiu ce este cu mine, din pacate nu pot urma tratamet psihiatric, urmez ceva homeopatie, si as dori sa va intreb daca acesta dizarmonie pe care o simt eu poate fi debutul unei schizofrenii, caci simt acea dualitate in minte care ma streseaza foarte tare, ma tine pe loc, am un conflict interior ce tine de normele religioase, nu pot sa mi le scot din cap, sunt confuza mental, am dereglari de apetit, dereglari emotionale si nu ma pot concentra la lucrurile exterioare, sunt rigida in gindire( aceasta se poate sa gindesc, acesta nu se poate sa gindesc)?

Imi cer iertare pentru geselile gramaticale pe care le-am facut!

Eu as spune sa nu te stresezi atat de tare-cum ar spune englezii I've been there-am fost si poate inca mai sunt si eu acolo unde esti tu.Cu parinti autoritari(de genul mana de fier in maanusa de catifea), dar care lasau implicit sa se inteleaga ca ma descurc eu, doar sunt cea mai desteapta din familei.Cu marginalizare si insingurare inca de la 7 ani si cu ideea fixa ca doar invatatul ma pune in valoare.Avand niste credinte atat de eronate, era absolut firesc sa vina si urmarile.Toate suferintele mele interioare au inceput sa se materializeze in fizic, am facut 2 facultati si un master din dorinta de a fi vizibila, sa se vada totusi ca sunt si eu prin preajma.Multe joburi si de asemenea, multe operatii, sase la numar, dar dintr-alea grele din care ultima a durat 7 ore.Imi rupsesem aparent fara motiv 2 vertebre in zona cervicala, plus tratament psihiatric de care nu stia nimeni-aparent eram o persoana absolut normala, daar care inghitise atat de multe si se facuse pres de atatea ori incat am stat 6 luni paralizata-urmarile operatiei.De prisos sa spun ca facultatile nu m-au ajutat decat la niste joburi care nu imi placeau.Dar ceva s-a intamplat cand parintii mei au decedat, mama dupa un Alzheimer care m-a facut KO.De abia la 43 de ani am realizat ca sunt un om matur(inca mai asteptam ceva de la ei), ca vreau sa fac ceea ce mi-am dorit si anume Litere.Si a inceput sa imi recuperez trecutul-mi-am dorit o bicicleta care mi-a fost refuzata toata copilaria?Luat bicicleta.Mi-am dorit Filologie, ei da, sunt printre primii in anul 2.Inceaca sa iti indeplinesti tot ceea ce ti-ai refuzat, rupe lanturile si lasa prostia cu schizo.Toti suntem schizoizi, toti avem personalitati multiple, chiar si asa-zisii sanatosi.Numai ca ei nu au curajul de a o spune raspicat-NU MA SIMT BINE IN PIELEA MEA.E adevarat, desi nu sunt fanatica stiu ca doar Dumnezeu ma poate ajuta si incerc sa ma pun la masa tratativelor, eu cu mine si sa ne impacam.Si stii cee am descoperit mai trist?Sincer, credeam ca nu merit, dar nimic si dk nu obtineam iubire, macar compatimire tot primeam.Dar in viata nu primesti premii de consolare de la nimeni altcineva decat de la tine.Chiar dk am un sot care ma adora si putini prieteni, mi-am dat seama ca imi place sa sufar.De ce?Pt ca asa eram bagata in seama.Ei, aici trebuie schimbat maacazul-lupta-te ca un budog feroce pt ce vrei tu cu adevarat, pt ca din pacate dk astepti un copil va primi tot ce simti si gandesti negativ.Vrei din nou ca istoria sa se repete?Eu nu cred.Lupta-te pentru ce vrei tu, pentru ce ai tu chef si zi pas cand iei o hotarare-pune-ti intrebarea-oare asta e ceea ce imi doresc EU?.Eu, in primul rand-daca tu nu esti fericita, sa stii ca nimeni in realitate nu va misca un deget.Fiecare traieste in propria sa realitate si bula de sapun.In micul tau univers, Ca in Micul Print de St Exupery, esti tu, cu dorintele tale, cu esecurile tale, esti doar tu.Nici macar copilul tau. Am fost prea grabita sa iti raspund, pt ca m-am recunoscut pe mine.Mimila

Multumesc mult d-nei Mimila si d-lui Rares pentru sfaturile acordate!

@ Mary123456

Aveti antecedente in familie de boli psihice ?
Oricum niste sedinte de psihoterapie v-ar fi de folos.

Mama a divortat de tatal meu pe cind eram mica si nu prea cunosc rudele din partea tatalui, dar mama mi-a relatat ceva despre o sora de-a lui ca ar avea probleme psihice, dar pe atunci nu i-am dat importanta.As dori sa va mai intreb ceva, acum mi-a aparut un nou simptom, am impresia ca ma rup de realitate si parca as fi cu capul in nori, nu am preocupari reale, nu ma pot gindi la ziua de miine, imi vine sa ma gindesc doar la Dumnezeu, sfinti, pacate, imi pun intrebari existentiale, si imi dau seama ca nu este normal, dar greu ma directionez spre altceva, nu pot fi atenta la discutiile oamenilor, am insomnii, fiindca ma opun acestor ginduri, incerc sa le pun o limita, sa fiu rationala, ma tensionez, sunt incordata, imi este frica ca aceasta stare sa nu ma domine cu totul si sa nu mai fiu realista.

Aceste intrebari existentiale, despre Dumnezeu, drepate, mi le-am pus si in timpul liceului, pe atunci nu le consideram anormale ci din contra mi se parea ca am o gindire mai speciala, dar nu le-am dat nici un raspuns si practic ele au ramas in mintea mea, dar pe atunci aveam mai mult timp liber sa fac ce vreau, astfel ele dispareau din capul meu, insa cind am dat la medicina ele o reaparut.Faptul ca m-am izolat si invatam lucruri care nu ma satisfaceau mental, caci pe cind eram la liceu imi placea matematica, au favorizat la aparitia acestor ginduri, dar am observat ca ele se acutizau mai mult pe fon de stres. Insa cel mai interesant este faptul ca eu sunt crestina ortodoxa si nu ar fi trebuit sa am aceste preocupari, umbalm la biserica, dar nu des. Nu am spus nimanui despre aceste ginduri si preocupari, caci si eu parca le credeam, parca le ignoram. dar pe o parte imi era frica sa le ignor caci cum sa-l ignori pe Dumnezeu.Astfel cind am suferit caderea psihica, nu am realizat ca anume aceste ginduri au dus la extenuarea mintii mele, si am inceput sa ma duc la biserica, de la inceput m-am speriat un pic, caci am simtit ceva, mi se parea ca sunt posedata, si mi-am revenit trepat, treptat, m-am spovaduit, m-am impartasit, dar cei mai aiurea este faptul ca am inceput sa citesc carti religioase, si practic iarasi mi-am umplut capul cu acele invataturi.Am inceput sa ma autoanalizez, s-o fac pe buna, sa ma umilesc prin aceea sa indur lucruri care nu imi sunt pe plac etc, practic sa nu fiu eu, apoi mi-am dat seama ca ce fac eu nu e bine si trebuie sa scap de aceste idei, intr-un final sa format un fel de conflict interior intre mine si acele idei. M-am saturat, vreau sa fiu eu, nu ma simt echilibrata, simt ca deviez intre extreme.

@ Mary 123456

Am trimis prima dv. postare unui medic psihiatru care a activat mai demult pe Forumul Romedic.
Mi-a raspuns ca ceea ce descrieti dv. pare mai degraba a fi o tulburare de personalitate cu elemente disociative.
Ceea ce mi se pare important este faptul ca nu prea dormiti. In urma insomniei se pot instala diferite boli psihice.
Faptul ca va e teama sa nu faceti schizofrenie este simptom de anxietate, nu de schizofrenie.

Ca sa aveti schizofrenie trebuie:

a. ori sa fi facut un episod psihotic de minim 6 luni cu diverse deliruri si halucinatii vizuale, auditive, olfactive etc.
b. ori sa fi avut 3 astfel de episoade consecutive care oricum se soldeaza cu internarea si tratament cu antipsihotice.

Deci nu trebuie sa va temeti de schizofrenie.

Mergeti neaparat la un consult la un medic psihiatru pentru o evaluare. Ceva pentru somn si o cantitate mica de neuroleptic cred ca v-ar pune pe picioare. Ar disparea tot tabloul de care vorbiti si care va deranjeaza.

Toate aceste ganduri sunt niste dereglari chimice ale neurotransmitatorilor din corp. Tot cu chimice va veti reveni. Ar fi pacat sa avanseze aceste stari din lipsa de tratament. Mai cunosc studenti la medicina care s-au confruntat cu astfel de probleme, au urmat tratament de la medicul psihiatru si si-au revenit.

Mergeti sa va evalueze un psihiatru si acceptati tratamentul care vi se recomanda.

Buna ziua! As dori sa va intreb ceva si anume daca si la voi atunci cind spuneti rugaciuni simtiti in creer ca ceva se restabileste, simtiti o presiune energetica, nu vreau sa fiu ciudata, dar nici nu vreau sa ma implic prea mult in toate chestiile acestea, insa dupa rugaciunile Sfintului Vasile am simtit o energie care parca a iesit din mine si am simtit o eliberare, dar starea nu a tinut mult, doar vreo 5 minute, apoi parca din nou sa restaurat starea de dinainte insa mai suportabila. Vreau sa va marturisesc ca in preajma sotului meu ma simt bine, el ma incurajeaza fiindca el stie cum eram eu inainte sa sufar aceasta cadere psihica, dar citeodata la noi in vizita vine si matusa care m-a crescut, in preajma ei ma simt foarte rau, fara energie, si de fiecare data cind pleaca imi spun ca o sa fac tot posibilul ca o sa o ignor, dar iarasi imi vine starea de bine si uit ca mi-am spus aceasta, si cind vine ea simt ca tot ce cladesc eu zi de zi prin aceea ca sa-mi cultiv din nou o gindire sanatoasa, pozitiva se naruie. Ea nu a avut o viata fericita si nici o gindire sanatoasa, prin aceea ca are un sot acoolic, i-a murit doi copii, dar este si foarte mindra, orgolioasa, idealista, i se pare ca toata lumea e rea, si o face mereu pe victima, toti ii sunt datori, dar eu prostuta de mine am cazut in plasa ei, prin aceea ca sa-i fac pe plac ei, sora mea mereu s-a certat cu ea, pe cind eu aplecam capul considerind ca asa trebuie.In preioada de dupa cadere mi-a venit mereu ginduri despre ea, parca ma simteam vinovata de problemele ei, acuma eu incerc sa inlatur cit de tare pot tot ce tine de ea si amintirele din copilarie, dar cum am spus ma simt foarte rau in preajma ei, nu stiu ce-i cu dinsa, as vrea sa va intreb daca voi urma tratamet psihiatric toata senzatia asta neplacuta de pierdere de energei si apoi confuzie mentala o sa dispara, caci inainte de cadere eram foarte puternica mental, adica ma intelegeam cu totii, puteam sa stau si linga cei nesuferiti, ii suportam si nu ma afectau.

Cand va rugati vi se schimba ceva in creier. E ca o energie placuta, linistitoare.

Cititi articolele de pe net despre puterea rugaciunii. Va scriu unul aici.

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.[1] "O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2] Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală, cât şi cea fizică. Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii.

Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică. Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.



Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. "Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2, 5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1, 5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Conosc informatia aceasta, dar sa stiti ca la mine nu e chiar placuta energia pe care o simt, simt un fel de presiune, durere, usturime, parca imi pocneste creerul, apoi toata energia din cap se concetreaza intr-un punct din mijlocul fruntii sau in crestetul capului, insa dupa ce finisez rugaciunea ceva se schimba in capusor, spre mai bine, cel mai tare este deranjant faptul ca dupa ce ma intilnesc cu matusa mea vreo 2 zile imi sta ea in cap, nu ma pot gindi la altceva, in gind o trimit in toarte partile, imi aduc aminte multe evenimente legate de ea, pe care le descos mereu, ma doare capul, in loc sa ma gindesc la bebele meu pe care o sa-l nasc de curind, ma gindesc la problemele ei, ea este o femeie in toata legea pe cind eu un biet copil de 21 de ani care ma las ingropata in esecurile ei, nu stiu ce sa fac, eu cred ca toate acestea sunt din cauza nervilor mei slabi, credeti ca cu tratament psihiatric o sa ma pot ameliora, toate gindurile acestea sunt o forma de anxietate?, vreau sa mentionez ca am fost la psihiatru si mi-a spus ca nu poate sa-mi prescrie medicamente, ca este periculos pentru copil, dar m-a trimis la psihoterapeut, dar nu am vrut sa ma duc, caci nu cred ca o sa ma ajute, deoarece toate starile mele s-au declansat dupa un efort intelectual imens, am simtit ca mi s-a umplut capul, mintea imi mergea prea repede, apoi mi sau incilcit cuvintele in cap, puteam sa spun doar niste expresii scurte, simteam ca emisferele mele nu lucrau concomitent, era foarte neplacut, apoi dupa toata perioada ceea toate nemultumirile, frustrarile din trecut au revenit in constiinta mea, si mai ales cind stiu ca toate acestea nu mau deranjat niciodata, aveam mintea mai flexibila.

@ Mary123456

Momentan sunteti insarcinata, nu puteti lua pastile. Va trebui sa nasteti, sa alaptati si sa stati linistita.

Parerea mea este ca viitoare mamica si femeie sa va ganditi strict la binele dv. si al familiei dv. si sa il rugati pe sot sa ii comunice matusii scurt ca intrerupeti legatura cu ea o perioada deoarece nu va simtiti bine si nu puteti comunica cu nimeni. Asa considera el ca e mai bine pentru copil. Punct. Va asigur ca o sa supravietuiasca.

Nu va mai incarcati cu problemele pe care le aveti si cu problemele altora.
Orice om normal ar reactiona la comportamentul matusii. Trebuie sa va protejati familia in primul rand.

@ Mary 123456

Luati zilnic Omega 3 si mancati cat puteti:

http://forum.romedic.ro/prod/Alimente_pentru_stimularea_activitatii_cerebrale_090267.html

http://forum.romedic.ro/prod/16_alimente_care_intarzie_imbatranirea_creierului_si_stimuleaza_activitatea_cerebrala__090265.html

Parerea mea este ca daca va indepartati de acea matusa, fara nici un fel de regret, starea dv. psihica se va imbunatati si nu va trebui sa luati nici un fel de medicament. Este clar ca atitudinea ei va afecteaza, dar dv. trebuie sa va ganditi in primul rand la sanatatea proprie care daca se strica e cam pe viata in aceste boli si la copilasul si familia dv.

Alegeti o ramura mai usoara a medicinei, fara mult stres.

Multumesc mult pentru timpul acordat in a-mi scrie aceste sfaturi.Dumnezeu sa va dea sanatate!

SPUNETI-MI VA ROG DAR ELGONYL IN SARCINA ESTE PERMIS, CACI MEDICUL NEUROLOG MI-A PRESCRIS ACST MEDICAMENT CIND AVEAM 3 LUNI, IAR CIND I-AM CITIT PROSPECTUL, AM RENUNTAT CHIAR DACA ACOLO SCRIE CA SE PERMITE IN TIMPUL SARCINII DAR CONFORM PRESCRIERII DOCTORULUI.

Simt ca mi se prajeste creierul in zona frontala, am stari de agitatie, ginduri de tot felul, nu mai rezist am insomnii, nu stiu ce sa fac.

Sa nu fie un fel de sevraj de la faptul ca v-ati lasat de Eglonyl.
Aveati asemenea simptome si inainte de a-l lua ?
Puteti sa va duceti si maine la psihiatru sa va prescrie altceva dar...
Din nefericire asa scrie pe toate prospectele medicamentelor psihiatrice...

Un ceai concentrat de tei seara nu va adoarme ?
Melatonina sau medicamentele naturiste ati incercat ?
Ati indepartat toate sursele de stres ?

Nu, eu acest medicament nici nu l-am luat, adica mi la prescris dar cind am citit efectele adverse m-am c-am speriat de el si nu l-am luat, dar avind in vedere si faptul ca mi se parea cam mic termenul de graviditate pentru acest medicamet, dar de vreo citeva zile nu ma simt bine de loc, am luat un fel de pastila naturista care imi relaxeaza doar corpul pe cind minte mi-o simt foarte tensionata, la mine sursa de stres sunt insusi gindurile si amintirile urite de care nu pot scapa, mi se invirt in cap.

De aceea m-am gindit ca poate cineva sa fi luat acest tip de medicament in timpul sarcinii si am vrut sa stiu daca totul a fost normal, caci am citit despre unele persoane care nu erau insarcinate si au luat acest medicament si au avut toate efectele celea secundare, astfel ma gindeam cam cum o sa actioneze asupra fatului, ca vreau ca el sa fie sanatos, dar eu nu ma simt deloc bine, nu pot sa dorm, ba sunt tensioanata, ba simt cum se instaleaza un fel de depresie, apoi frica, anxietate etc

@ mary123456

Cred ca v-ar face foarte bine niste psihoterapie, daca exista fonduri.
Trebuie sa inlocuiti fiecare gand care va invadeaza cu alt gand pozitiv.
Facute niste exercitii de respiratie.
Discutati cu parintii, cu sotul, cu prietenii, incercati sa stati cat mai mult in compania lor.
Vedeti comedii care sa va distraga si sa va faca sa va simtiti bine.
Aveti aici un site cu comedii subtitrate direct.

-*

Cititi o carte care sa va capteze atentia.

Incepeti cu un minut, doua, trei si apoi creierul incepe sa functioneze singur.
Nu porniti de la inceput cu un "nu" categoric.

Faceti terapie prin muzica.
Mozart se pare ca insanatoseste in proportie de 90-100 % neuronii.
A inceput sa fie pus obligatoriu la gradinite din Germania.
-*

Incercati sa iesiti unde e mai multa lumina. Depresia cedeaza la lumina puternica. In strainate se face terapie in camere unde exista ziduri cu surse de lumina foarte puternice. Pacientul sta in astfel de camere 15-20 de minute si apoi pleaca la serviciu.

(*modificat de admin)

Dar daca o sa iau macar o 1/2 din pastila n-o sa fie nimic?

Sunteti foarte draguta, imi placeti, va multumesc pentru sfaturi :*

http://forum.romedic.ro/prod/Meloterapia_-_Sunete_tamaduitoate_-_Terapia_afectiunilor_psihice_prin_muzica_090513.html

Eu nu stiu si nici un dr. nu cred ca va poate spune daca o pastila sau jumatate de pastila va afecta copilasul.
Cate luni mai aveti pina nasteti ?
Ati incercat sa luati Omega 3 si Vitamax ?

@ Mary123456

Si mai este un aspect.
Dv. va plangeti

"nu pot sa dorm, ba sunt tensioanata, ba simt cum se instaleaza un fel de depresie, apoi frica, anxietate"...

Eglonylul este un antipsihotic. Cel mult, daca l-ati suporta, v-ar mai inlatura paienjenisul de ganduri. Nu cred ca actioneaza nici pe depresie, nici pe anxietate, nici pe insomnie...

Se pare ca nu aveti voie sa luati nici somnifere daca sunteti insarcinata.

V-am gasit un articol.

Am Voie Sa Iau Somnifere Daca Sunt Insarcinata?

Gravidele si pastilele pentru dormit, cunoscute si sub denumirea de somnifere, nu fac casa buna. Iti vom spune si de ce.


In primul rand, pot cauza dependent si, pe masura ce gravida incepe sa se obisnuiasca sa ia astfel de pastile pentru dormit, si copilul va incepe sa deprinda acelasi obicei si poate ramane dependent de ele si dupa nastere.


De asemenea, un studiu danez arata ca femeile insarcinate care au consumat pastile de tipul somniferelor au dat nastere unor copii cu un coeficient de inteligenta, IQ, scazut si au cauzat copiilor probleme in ceea ce priveste metabolizarea bilirubinei dupa nastere, care poate duce chiar la probleme severe ale creierului.


Pe scurt, nu se recomanda consumul de somnifere femeilor insarcinate, indifferent de varsta sarcinii din motivele enuntate mai sus.

Aveti dreptate ma pling, dar nu pot sa spun ca am o stare constanta, eu cred ca la baza sta anxietatea( griji aiurite, irationale legate de matusa mea) care s-a facut sefa pe constientul meu, acesta acum am realizat, adica parca putin m-am echilibrat simtindu-ma ca as sta pe un fir de ata, si am inceput sa tremur si aveam ginduri legate de matusa, dar imi dau seama ca nu am de ce sa ma gindesc la ea, dar uite ca nu vrea sa plece din cap, prea mi-am bagat-o in ginduri, dar ca sa-mi ocup mintea cu altceva tot nu este o solutie ca practic cind eram la facultate tot imi statea in cap, dar nu constientizam acest lucru, dar posibil eram la o facultate unde nu aveam satisfactie mentala, mie imi placea mai mult matematica si nu multa teorie de la medicina.
La sfirsit de martie o sa plec la mormintul parintelui Arsenie Boca si sper ca ceva o sa se echilibreze.

Poate ii un fel de obsesie?, am facut o obsesie cu ea.

Va ganditi usor mai mult la matusa dv. din cauza ca a facut parte din viata dv. atat timp.
Acum ganditi-va ca daca gandurile la matusa sau la orice nu va provoaca o stare placuta, atunci trebuie pur si simplu sa le inlocuiti.
Macar pina nasteti sa o evitati un pic.

Si eu primesc multe telefoane, dar cand m-am simtit rau si nu am mai putut sa vorbesc, nu mai faceam fatza nici fizic, nici psihic, atunci am inchis pur si simplu mobilul. Nu a murit nici unul dintre prietenii mei, va asigur.

Puneti-le mai bine pe mama si pe matusa sa se roage pentru dv. Dati-le de lucru.

V-am mai gasit un articol. Se pare ca 90 % dintre mamici se confrunta cu nopti albe in timpul sarcinii. Gasiti aici si sfaturi despre cum sa va faceti o noapte mai linistita.

http://www.qbebe.ro/sarcina/despre_sarcina/probleme_cu_somnul_in_timpul_sarcinii

Cum am spus eu locuesc nu departe de casa mamei mele si de cind mi-am luat acel an academ am inceput sa lucrez la sotul meu, faceam xerox sau eram un fel de operator, si de multe ori dupa lucru ma duceam acasa, ca un fel sa mai destind atmosfera, eu singura nu ma simteam bine in apele mele, dar incercam, matusa mea ma lua peste picior si ma intreba "da tu ce profesie ai?", practic imi punea sare pe rana intr-un fel, cind stiu ca am invatat cel mai bine la liceu si aveam portile deschise pentru un viitor prosper, am ajuns sa fac xerox, dar nu-i nimic eu stiu ca o sa-mi revin si o sa pot din nou sa ma regasesc si o sa-mi continui studiile.Odata m-am dus eu acasa ca s-o ajut pe mama la ceva, iar ea statea cu mutra alterata, eu am inceput sa povestesc cu zimbetul pe fata ca rugaciunea de la biserica ma face sa ma simt mai bine, chiar daca acel zimbet nu era de 100%, dar ei s-a parut ca sunt tare fericita si hai sa vorbeasca in dodii, pentru a ma ataca, o inceput sa se lege de mine si-mi spune "ce, biserica te-a facut om?" dar eu ma tineam cit de tare puteam si cu zimbetul pe fata i-am raspuns ca da, dar ce eu cu psihicul meu sensibil sa fac fata la cuvintele ei cu subintelesuri, cind am venit acasa la sotul meu, mi s-a facut rau, a inceput parca sa ma usture creierul, si am inceput sa vomit, ea este invidioasa chiar si pe faptul ca ma duc la biserica si ma simt mai bine putin, cu ea nu ai cum sa te intelegi mi-am dat seama, cu ea trebui sa intrerupi relatia si atit fara sa-i explici mai multe, prea mult timp am incercat sa ma comport normal cu ea, caci ea nu are prietene doar pe mama, dar este instabila, ei i se pare ca este cea mai necajita, si nici la altii nu le permite sa fie fericiti, ea imi spune mie" sa nu ti se para daca tie iti este bine, atunci la toti li este bine", vorbeste aiurea, clar cu ea nu am ce sa mai vorbesc fiecare isi face viata lui, nu trebuie sa fim paraziti, trebuie sa ne ajutam si sa multumim pentru ajutor cit de mic ar fi el, dar ea nu stie acest lucru, cind ii dai ceva, ea se gindeste ei mare lucru mi-a facut.