Garsonieră sau azil pentru o persoana cu schizofrenie, care ar fi soluția?

Bună seara! Din cauza certurilor zilnice care se tin lanț la mine-n casă, părinții mei au hotărât ca nu mai vor sa ma accepte și vor ca eu sa ma mut într-o garsoniera și sa ma descurc cu cei aprox. 1400 de lei pensie.
Ideea e ca eu nu sunt încă în stare sa-mi port de grijă singură, nu sunt in stare tot timpul sa-mi fac de mâncare și curățenie, ci doar cumpărături și alte chestii mai simple.Cu toate că mi s-au adăugat pastile în tratament, pe lângă injecție, tot nu reușesc sa-mi fac igiena. Pe dinți o sa ma străduiesc cât pot sa ma spăl, pentru că am un focar de infecție în gură (am puroi pe maxilar și cred ca am nevoie de o intervenție chirurgicala, o sa vad mâine când am programare la stomatolog).

Întrebarea mea ar fi:chiar nu exista ceva centre sau azile unde sa fie primiți bolnavii psihic? La un azil de bătrâni la limita decentei nu m-ar accepta?
Nici eu nu-mi mai suport familia, nu ne înțelegem absolut deloc, nu mă susține nimeni și nu am nici condiții de trai bune, provenind dintr-o familie saraca cu posibilități financiare reduse. În spitalul din Cluj a fost de 100 de ori mai bine decât acasă!

Dacă va rog, dati-mi o soluție :(...eu nu știu dacă sunt pregătită sa ma mut în garaoniera, în vremurile astea 1400 de lei nu prea ajung, iar singura nu cred ca m-as descurca, deoarece nu m-am insanatosit încă complet. Va mulțumesc!

problema cu garosniera este ca e costisitoare. poate cu noroc, gasesti la 250 euro pe luna si ramai cu 150 lei pt costurile de intretinere la bloc si mancare... deci, n-ai cum sa te muti in gazda. hai sa zic, reusesti sa gasesti o persoana cu care sa imparti garsoniera (sanse mici, dar na... ). in cazul asta ai avea 250 euro s-ar imparti la 2 persoane => 125 euro cheltuiala pt chirie (125 euro = 625 lei). ramai cu 800 lei aproximativ sa platesti intretinerea, dar nu raman bani pt mancare

ce poti face e sa cauti spital pt bolnavii de boli psihice, care sa te cazeze contra unei sume de bani (platite conducerii acelui spital). usor nu este sa faci asta singura. poate eventual ai niste membri de familie dispusi sa vorbeasca cu conducerea spitalului sa faca gestul acesta pt tine.

imi pare rau sa stiu ca esti in situatia asta... alti membrii de familie la care sa locuiesti nu ar fi ?

Este posibil ca ceea ce au zis ei sa fie sub presiunea nervilor.Pentru ca de altfel, nu prea au proprietatea cuvintelor.Este realmente imposibil sa te întreții cu 1400 RON i chirie.Dar în aceste neînțelegeri, certuri nu poți lăsa de la tine?Spre exemplu de 3 ani locuiesc și eu cu ai mei, iar maica mea este o fire mai apriga.Dar las de la mine foarte mult, și în felul acesta evit foarte multe certuri.

Nu știu dacă la un cămin de bătrâni te ar putea primi, poți sa te interesezi. La mine n oraș taxa lunara pentru cămin de bătrâni j este de minim 2000 RON.Asta ca să ți răspund la întrebare.

@xtreme

Ar fi buna varianta cu spitalul de care zici tu, as avea nevoie mai mult doar de mâncare, deși aia mi-o pot cumpăra și din banii de pensie. Pot vorbi cu părinții sa vad ce zic, oricum îmi tot spun ca, dacă mai fac mult crize de nervi, o sa ma ducă din nou la Cluj.
La rude nu cred ca as avea unde sta, nu am atâtea rude binevoitoare și care sa-mi înțeleagă problemele psihice.

@Nicole27

Principalul motiv pentru care nu ma înțeleg cu familia constă în faptul ca nu am camera mea, stau cu părinții la grămadă, toți 3 în aceeași cameră. În cameră respectiva se gătește, se spala, ne spalam(ca urmare a faptului ca nu avem baie)...mie nu-mi convine ca, la 24 de ani, sa stau cu părinții in acest mod. La boala pe care o am, am nevoie și eu de liniște și intimitate, nu mai sunt copil mic. Și mai ales, am nevoie de un spațiu în care sa-mi desfășor singura unele activități, pentru că acum mi-a dispărut considerabil din lipsa de chef și anhedonia aia severă pe care am avut-o înainte de a mi se adaugă aceste pastile în tratament, pe lângă injecție.
Tot ce vreau e singurătate și o viață normală, nu una de om sărac, care nu are nici măcar o camera unde sa stea și e deranjata tot timpul de părinți și de toate țărănismele lor.

Am înțeles.Atunci într adevar este mai complicat.Insa este o veste foarte bună ca ai reușit sa scapi de aceasta anhedonie și lipsa de chef, cu care ma lupt și eu.Te simți mai motivata cu noul tratament?

Daa, e mult mai bine, însă am perioade și perioade. Azi, de exemplu, am făcut curățenie prin casa:spălat vase, maturat și șters pe jos. Dar am și perioade când sunt mai rău, depinde și de fazele menstruale. Apropo, la analizele hormonale nu mi-a ieșit nimic în neregulă, doar o ușoară hiperprolactinemie. Trebuie sa le mai repet când voi fi pe ciclu și o sa merg și la un consult la ginecolog, după cum mi-au recomandat si din Cluj.

Ma bucur ca ești mai bine!Bravo!

Mulțumesc! Și eu îți doresc sa fii bine și sa te însănătoșesti! Sănătate multă și ție, și vouă tuturor!

Ce vrei tu este una si ce se poate e alta.

Daca parintii nu au alta posibilitate de a locui in alta parte unde sa aveti camere separate trebuie sa te impaci cu gandul asta.

Cu 1400 lei nu se poate trai sub nici o forma independent mai ales daca e vorba si de o eventuala chirie.

Incearca sa intelegi situatia si poate crizele de nervi se vor diminua.

Multa sanatate si calm iti doresc.

Casa părinților tăi nu are decât o cameră? Foarte ciudat dat fiind faptul că și bunicii și străbunicii noștri aveau măcar două încăperi pe vremuri. În fine, căminul de bătrâni nu este o soluție, taxa este mare și pute oribil. Am fost în vizită la unul cică decent, dar a fost rău de tot.
O soluție dar care nu prea este practică, e să îți dea gradul 1 cu însoțitor. Știu că se dau extrem de greu bolnavilor psihic, dar încercarea moarte n-are. Am o grămadă de cunoștințe, rude și vecini care primesc și nu-s nici pe pat, nici complet retardați, oligofreni etc. De anul aceasta, s-au introdus noi boli la care se dă gradul 1 cu însoțitor, ca și astmul bronșic sever. Și o vecină de-a mea primește deși nu are însoțitor, cum a stat la apăratul de oxigen înainte, așa stă și acum, singură singurică și cu niște bănuți în plus.
Altă soluție, caută pe Google fundații caritabile din zona ta, explică-le situația ta și doamne ajută să primești un ajutor. Eu am lucrat la una care în colaborare cu alții, construiau case pt oamenii nevoiași.

Mulțumesc de sfaturi și ție, Emi, și ție, C.S.D. O sa ma interesez și o sa vad.

Da is conditii f grele de trai, acuma am citit mai jos, in ce oras stati? Ei lucreaza? O posibila solutie, daca e posibil, ce le-as propune eu parintilor in locul tau, de ce nu vindeti sa va mutati intr-un orasel mai mic si sa luati un ap mai mare pe aceasi suma? Si sa nu mai stati asa inghesuiti? Cea mai simpla solutie asta ar fi

Alta, daca zici ca era mai bine la spital, vb la spital in orasul unde a fost mai bine, tu dai o suma de bani lunar in schimb, vreo 1/2 din pensie. Rogi frumos pe dr. O sa capeti si masa si o sa poti iesi/veni cand vrei. Cunosc asa caz. Desi nu stiu de o fi legal, de aia mai bine incearca sa te impaci cu parintii. Dar in extremis poti incerca, nu faci rau nimanui, nici vreo nedrepate dpdv moral. (Eu unul nu as alege asa solutie, imi pare rau de ce conditii or fi acasa de zici ca a fost mai bine la spital,...la spital acolo e inclusiv riscul ca iti da unul in cap in timpul noptii...Doamne fereste...si zic dup-aia ca oricum era dus cu pluta, nu e vina lui, il muta cel mult la alt spital, de unde-i dau drumul dupa...nu as sta la spital mult pt nimic in lume...plus infectii etc...mai bine incearca sa te impaci mai bine cu paritii, cum propun si altii)

La spital merge stat cate max 3 luni, pt aia is facute centrele de acuti, cum e cel de la Cluj, unde chiar o fi f bine, comparativ cu multe altele din tara. Pt stat mai mult, is centrele cronice, azile/sanatorii cum e Balaceanca. (F multi din cei care ae trebui sa stea toata viata in asa azile, din pacate is in libertate si mai apar pe la stiri cum ar fi cele de ora 5.)

Dupa cum scrii, nu pari de cronici. Daca vrei sa stai mai mult la acuti poti vb cu dr sa o rogi.

Eu am stat la inchisi de mult de tot si veneau unii noaptea si tot cotrobaiau prin noptiera, altii se bateau, plus ca era plin de infectii, a fost infiorator. De aia ma mir ce conditii ai acasa. Si totul le era scuzat celor de acolo ca ar fi bolnavi, orice, apoi le dadea drumul, am fost f dezamagit de ce avea loc. O fi diferit la Cluj, nu stiu.