Ce s.a schimbat?

Bună seara, am 28 de ani și sunt căsătorită de numai o luna și deja am început sa ne certam în fiecare săptămână. L.am cunoscut pe soțul meu acum 1 an și ceva și după 2 luni de ieșit împreună am decis sa fim impreuna, el are 25 de ani. După numai 6 luni m.a cerut în căsătorie și bineînțeles ca am acceptat deoarece ne înțelegeam f bine, aveam aceleași planuri și amândoi ne dorim enorm un copil și era bărbatul perfect din toate punctele de vedere chiar ziceam k în sfârșit a răsărit soarele pe strada mea. După 1 an ne.am căsătorit și de când am semnat actul de căsătorie eu simt ca totul s.a schimbat. Nu îmi mai acorda aceeași atenție, nu.mi mai face surprize, rar gătim împreună simt ca nu mai e omul de care m.am indragostit. Am discutat cu el despre asta dar el zice ca mi se pare mie k el nu s.a schimbat ca nu are timp sa imi mai acorde aceeași atenție și ca avem timp pt asta toată viata. Pe mine ma dispera ca în weekend în loc sa fim impreuna doar noi 2 el mereu vrea sa mergem în vizita la sora și cumnatul lui. Tot weekendul îl petrecem cu ei sau pleacă doar el dacă are treaba cu ei, l.am prins și ca m.a mințit o data (nu a fost CV grav dar m.a deranjat k m.a mințit) nu îmi mai zice ca ma iubește decât dacă îl întreb eu, nu știu nu îl mai simt k își da interesul cum o făcea înainte. Amândoi muncim și eu când vin acasă fac curat, gătesc și el când vine mănâncă face dus și se baga în pat. Eu nu îmi pot vedea viata asa, cum el vine obosit la fel vin și eu. Degeaba discut cu el k pe o ureche ii intra și pe alta ii iese. Simt nevoia sa fiu alintata, ținută în brate, sa.mi zică cat de mult ma iubește cum o făcea înainte dar nu o face decât dacă ii spun eu. Îmi doresc enorm un copil dar acum am căzut pe gânduri ca dacă noi mereu ne certam nu cred k e bine sa facem pasul asta, mi.e frica sa nu rămână asa ca nu îmi place deloc și nu știu dacă as rămâne intre.o astfel de căsnicie ca nu vreau sa.mi petrec viata în lacrimi. Nu știu cum sa îl determin sa redevina bărbatul tandru și atent de care m.am indragostit, va rog dați.mi un sfat ca m.am saturat de certuri și reproșuri. Mulțumesc

Este o gluma in care sotia isi intreaba sotul de ce nu se mai poarta tandru si cuceritor ca inainte de casatorie. Raspunsul lui a fost "Ai vazut tu pescar sa dea de mancare la peste dupa ce l-a prins?"
Eu zic sa nu te grabesti cu copilul. O relatie care scartaie in doi, va fi si mai complicata in trei.
Dupa nasterea primului copil nimic nu mai era ca inainte. Toate obiceiurile si tabieturile noastre au fost deranjate. De acum au urmat nopti de nesomn. Faceam garzi alternative langa bebe cand avea colici ca sa ne odihnim amandoi pe rand. Atunci cand bunici preluau puiul sa il plimbe 2-3 ore prin parc, ne bucuram sa ramanem singurei. Sti cum? Adormeam epuizati unul in bratele celuilalt. Radeam de noi ca am ajuns sa ne bucuram de o ora de somn mai mult decat de o partida de sex. Glumeam spunand ca ar trebui sa gasim pa cineva sa ne-o traga la amandoi cat dormim. Ma necajea spunand ca trebuie sa fie un barbat puternic ca sa nu il pot bate cand o sa ma inpunga.
Dupa al doilea copil am devenit si arbitrii. Cu doi copii mici si o casa in constructie ajungeam sa ne mai intepam dar oricat de suparati am fi fost nu ma puteam culca fara sa ii spun ca o iubesc asa nesuferita cum e si ca fara un pup de noapte buna o sa visam urat amandoi.
O singura data am petrecut noaptea suparati. Am iesit din casa tunand ca nu mai suport. Am hotarat sa dorm in masina. Dupa o ora am simtit-o cum deschide portiera
- Dormi? A intrebat in soapta.
Nu am raspuns as fi vrut sa o imbratisez ca a venit dupa mine dar caposul din mine a tacut si s-a prefacut ca doarme. M-a invelit cu patura ce o adusese cu ea si mi-a soptit din nou.
-Te astept acasa, ma duc la copii.
Am ramas acolo pana dimineata dar cafeaua am baut-o amandoi impreuna. Cafeaua de impacare.
Nu am scris ca sa te impresionez cumva. Certuri mai mari sau intepaturi marunte apar tot timpul. Dar acestea pot fi si semnele unei relatii toxice. Uneori cand nu merge, femeile isi pun singure atigmatul de divortata dar cand este la mijloc si un copil, deja porti responsabilitatea acelei vieti iar stigmatul unui copil care nu are tata este crud. De ce vine numai mama ta la sedinte? O sa intrebe copii. Iar el nu va sti sa raspunda. Va privi mahnit cand la serbarea de sfarsit de an nu va avea ambii parinti de mana precum ceilalti. Am crescut intr-o famile cu un tata mai mult absent dar nu fizic. El era dar permanent baut. Preferam sa nu vina, il uram, imi era rusine cu el. Si totusi a fost cel mai bun profesor al meu. Am vazut la el cum nu trebuie sa fiu.
Ai mare grija ce tata va avea copilul tau. Eu am, jur!