Ganduri cumplite

Buna ziua, e prima data cand scriu aici si chiar sper sa primesc un sfat bun. Acum un an si jumatate m-am mutat in alta tara la prietenul meu cu care sunt de aproximativ 3 ani. Pana sa ma mut aici am avut o relatie la distanta plina cu certuri, gelozii nefondate din partea lui etc..Aici avem aceleasi certuri doar ca mai grave, in sensul ca el chiar crede ca l-am inselat si ma raneste, ma umileste. Ma simt foare rau, nu am un job, deci nu am activitate.Plus ca nu am nici un prieten aici iar pe cei din tara i-am cam 'pierdut'.Ma simt groaznic de singura, inutila si fac uneori crize cumplite cand ma cert cu prietenul meu, in sensul ca urlu, plang urland de fapt, tremur, am respiratia sacadata, mi se face rau, ma doare capul cumplit, am tendinta de a ma lovi si ganduri urate sinucigase. Acum un an chiar, nu mult dupa ce am venit aici m-am taiat la mana stang aproape de vene.Nu stiu daca am vrut sau nu sa-mi tai cu adevarat venele dar cert e ca totusi m-am taiat si mi-a ramas o cicatrice de care mi-e foarte jena. Din cauza ca nu am un job, in timpul zilei stau singura acasa, prietenul fiind la serviciu, si simt uneori ca innebunesc la propriu (mai ales dupa certuri) plang, sunt demoralizata. As pleca dar il iubesc foarte mult in ciudata certurilor. Ah si tin sa precizez ca toate crizele astea urate vin din cauza faptului ca sunt acuzata pe nedrept si asta ma face sa imi vine sa ma dau cu capul de pereti la propriu.Ma simt ratata si chiar azi m-am trezit vorbind singura, repetandu-mi ca in curand o sa innebunesc. Ma simt groaznic, pe scurt. Nu stiu ce e cu mine dar chiar mi-e frica sa nu imi fac cu adevarat rau intr-o zi sau sa nu innebunesc pt ca am niste gesturi de om nebun urlu ma lovesc cad la pamant de durere si parc strig mut dupa ajutor.

Buna.
NU e suficient ca, , il iubesti"...trebuie sa iubesti si cu intelepciune!
A-l iubi pe celalalt cu adevarat, inseamna, pe scurt, a-l ajuta cu in mod real, a-i face bine cu adevarat...Iar ca sa ajungi sa faci asta altuia, trebuie ca mai intai sa stii tu prima ce este bine pt tine, sa aplici si sa fii tu bine, ca apoi sa ii oferi si altuia darul pe care tu l-ai descoperit.
Dar, in primul rand, daca tu nu esti ok, cel ptuin interior, cum il poti ajuta tu de fapt pe el..? Crezi ca il ajuti in mod real prin starea ta, in care, dupa cum spui, mergi din ce in ce mai spre rau.? Gandeste-te bine daca nu cumva esti langa el mai mult dintrun atasament ( emotional, mental, erotic, sexual etc), decat dintro iubire inteleapta, altruista, matura si perfect detasata!-Caci, daca ar fi asa, cel care iubeste (precum am zis anterior) isi asuma consecintele pe care le atrage dupa sine faptul de a fi langa cineva care nu e inca ok, si rabda toate neajunsurile pricinuite de incapacitatea lui de a simti iubire...
Cea mai probabila cauza pentru ca o persoana acuza continuu pe nedrept partenerul de viata( asa cum e si cazul iubitului tau) este propria lui incapacitate de a simti iubirea... si, pentru ca nu o simte, ( ceea ce stine numai de el in primul rand), te acuza pe tine.., crezand ca tu esti cea care ar trebui sa il faca sa simta, si nu o mai face pentru ca are pe altcineva.. Apoi, motivul pentru care se comporta asa ar putea fi si pentru ca asteapta de la tine astfel de manifestari ( pe care le-ai si manifestat deja), care pentru el sunt un mesaj ca iti pasa, etc.
Gandeste-te bine, mediteaza profund la ce inseamna IUBIREA CU ADEVARAT, CE INSEAMNA RELATIA DE CUPLU CU ADEVARAT, Si apoi vezi daca esti sau nu in ordinea lucrurilor, si apoi ia masuri in consecinta!

CE as face, daca as fii acum in locul tau?
1. mi-as programa o plecare DEFINITIVA spre tara;
2.mi-as vedea de sanatate.nu e ok.ce tii se intampla;
3. ajunsa in tara mi-as pune gandurile in ordine si.dupa o perioada, mi-as vedea de viata...FARA el.
intrebare:
DOAR acea iubire de care zici, te tine "legata"de el?
daca DA...atunci, cu parere de rau-suporta.
Iti doresc sa-ti fie bine,
indiferent de decizia ta.