Care este diferenta dintre anxio-depresie si schizofrenie?
Buna, Miruna
In sfarsit se face un pic de lumina in situatie, putem sa intelegem mai bine pozitia in care tu te afli.
Cred ca e destul de greu sa asisti la modul in care dezacordurile dintre parinti, privind educatia tanarului, continua sa-l afecteze pe acesta.
Plus, nici pozitia ta nu este in prezent una care sa iti permita sa intervii direct: tatal iti cere parerea, insa decizia ii apartine mamei sale. Nu poti nici sa te dai la o parte, pentru ca, asa cum spuneai, faci parte din familia extinsa. Intr-un fel, esti "obligata" si tu sa accepti solutia tratamentului medicamentos, impusa de mama si "inghitita" de restul familiei.
Evident, situatia este mult mai complexa, cu mult mai multe amanunte si legaturi, pe care tu le cunosti foarte bine.
In mod firesc, apar si intrebari care se refera la tine, la rolul pe care tu il ai in aceasta poveste a familiei, la dorinta ta de a schimba starea de fapt, la modul concret in care ai putea sa o faci... si multe altele care, presupun, te-au motivat sa cercetezi si sa te informezi de una singura asupra depresiei si antidepresivelor.
Am o intrebare pe care as dori sa ti-o adresez: cum ai putea proceda, ce ar trebui sa faci tu, altfel decat pana acum, pentru ca vocea ta sa fie auzita de acel membru al familiei care ia deciziile privind tratamentul celui care acum este si copilul tau?
In sfarsit se face un pic de lumina in situatie, putem sa intelegem mai bine pozitia in care tu te afli.
Cred ca e destul de greu sa asisti la modul in care dezacordurile dintre parinti, privind educatia tanarului, continua sa-l afecteze pe acesta.
Plus, nici pozitia ta nu este in prezent una care sa iti permita sa intervii direct: tatal iti cere parerea, insa decizia ii apartine mamei sale. Nu poti nici sa te dai la o parte, pentru ca, asa cum spuneai, faci parte din familia extinsa. Intr-un fel, esti "obligata" si tu sa accepti solutia tratamentului medicamentos, impusa de mama si "inghitita" de restul familiei.
Evident, situatia este mult mai complexa, cu mult mai multe amanunte si legaturi, pe care tu le cunosti foarte bine.
In mod firesc, apar si intrebari care se refera la tine, la rolul pe care tu il ai in aceasta poveste a familiei, la dorinta ta de a schimba starea de fapt, la modul concret in care ai putea sa o faci... si multe altele care, presupun, te-au motivat sa cercetezi si sa te informezi de una singura asupra depresiei si antidepresivelor.
Am o intrebare pe care as dori sa ti-o adresez: cum ai putea proceda, ce ar trebui sa faci tu, altfel decat pana acum, pentru ca vocea ta sa fie auzita de acel membru al familiei care ia deciziile privind tratamentul celui care acum este si copilul tau?
Simina,
Intrebarea mea initiala a fost legata de uzul indelungat al antidepresantelor, de la bun inceput am fost constienta ca parerea mea nu conteaza, de altfel desi mama biologica a initiat aceasta dependenta (fiind convinsa ca e nevoie de ajutor medicamentos daca copilul e nefericit) nici parea ei nu mai conteaza decat in foarte mica masura (tanarul are 20 ani). Parerea tatalui nu e auzita, a mea si mai putin. Stiind ca pacientul e singurul care poate lua decizii, refuzand sa auda pareri care nu coincid cu ale sale, eu doream sa aud din partea specialistilor ca ma insel si ca de fapt pastilele sunt raspunsul. Nu intelege ca sunt impotriva tratatamentelor cand se impun, sunt cazuri si cazuri.
Aici a fost doar caz de plictiseala si nefericire (atasata varstei-16 ani) (din nou parerea mea) si s-a inceput tratamentul care pare nesfarsit si in fiecare an apar boli noi.
In momentul de fata nu cred ca exista nici o modalitatea ca eu sau tatal sa fim auziti, poate ca era mai bine ca noi sa fi insistat pt tratament asa poate nu se ajngea acolo, intr-un fel e exact cum e cu copiii mici, spune-le ce sa nu faca si fac pe dos. Nu uita ca parintii biologici sunt pe pozitii complet opuse.
Intrebarea mea initiala a fost legata de uzul indelungat al antidepresantelor, de la bun inceput am fost constienta ca parerea mea nu conteaza, de altfel desi mama biologica a initiat aceasta dependenta (fiind convinsa ca e nevoie de ajutor medicamentos daca copilul e nefericit) nici parea ei nu mai conteaza decat in foarte mica masura (tanarul are 20 ani). Parerea tatalui nu e auzita, a mea si mai putin. Stiind ca pacientul e singurul care poate lua decizii, refuzand sa auda pareri care nu coincid cu ale sale, eu doream sa aud din partea specialistilor ca ma insel si ca de fapt pastilele sunt raspunsul. Nu intelege ca sunt impotriva tratatamentelor cand se impun, sunt cazuri si cazuri.
Aici a fost doar caz de plictiseala si nefericire (atasata varstei-16 ani) (din nou parerea mea) si s-a inceput tratamentul care pare nesfarsit si in fiecare an apar boli noi.
In momentul de fata nu cred ca exista nici o modalitatea ca eu sau tatal sa fim auziti, poate ca era mai bine ca noi sa fi insistat pt tratament asa poate nu se ajngea acolo, intr-un fel e exact cum e cu copiii mici, spune-le ce sa nu faca si fac pe dos. Nu uita ca parintii biologici sunt pe pozitii complet opuse.
Aha, deci are si posibilitatea, si maturitatea necesara (cel putin biologica) pentru a decide de unul singur daca primeste sau nu un tratament care il ajuta cu adevarat...
Ca sa-ti dau un raspuns la intrebarea ta initiala, ma voi referi la cazuri concrete, deci la persoanele cu care eu am lucrat, fara a avea pretentia ca sunt afirmatii a caror valabilitate este valabila si pentru alte persoane.
Este vorba de persoane tinere, cu varsta intre 18 si 25, care de la primele manifestari de depresie sau anxietate au primit cate doua sau trei tipuri de antidepresive si anxiolitice, medicamente cu care au crescut, obisnuindu-se atat cu ele, cat si cu ideea ca sunt atat de bolnavi incat nu ar rezista nici macar o zi fara suportul lor.
Acesta este si aspectul comun al lor, de altfel si cel mai izbitor: dependenta fata de medicamente, ideea adanc implementata ca este ceva profund in neregula cu ei, ca sunt condamnati la o viata de care nu se pot bucura in voie, pentru ca ei sunt bolnavi... (trebuie sa fie, devreme ce doctorul continua sa le prescrie medicamente). Am mai observat o oarecare resemnare si lipsa de speranta, precum si multa precautie vizavi de orice situatie solicitanta.
Cam astea sunt efectele pe care le-am observat, suprapuse pe starile provocate fie de conditia psihologica, fie de efectele secundare, cine stie...
Cu toate astea, pana acum, nu s-a intamplat ca vreunul dintre ei sa nu raspunda bine, uneori chiar uimitor (si pentru mine, dar mai ales pentru ei) la psihoterapie. Incet, capata curajul si curiozitatea de a trai fara ele.
In ceea ce priveste posibilitatea ca tu si sotul tau sa abordati complet diferit problema, ideea ta s-ar putea dovedi foarte buna. Uneori ajuta sa faci exact lucrul la care persoana nu se asteapta, pentru a-i da prilejul sa-si regandeasca si redefineasca situatia.
Ca sa-ti dau un raspuns la intrebarea ta initiala, ma voi referi la cazuri concrete, deci la persoanele cu care eu am lucrat, fara a avea pretentia ca sunt afirmatii a caror valabilitate este valabila si pentru alte persoane.
Este vorba de persoane tinere, cu varsta intre 18 si 25, care de la primele manifestari de depresie sau anxietate au primit cate doua sau trei tipuri de antidepresive si anxiolitice, medicamente cu care au crescut, obisnuindu-se atat cu ele, cat si cu ideea ca sunt atat de bolnavi incat nu ar rezista nici macar o zi fara suportul lor.
Acesta este si aspectul comun al lor, de altfel si cel mai izbitor: dependenta fata de medicamente, ideea adanc implementata ca este ceva profund in neregula cu ei, ca sunt condamnati la o viata de care nu se pot bucura in voie, pentru ca ei sunt bolnavi... (trebuie sa fie, devreme ce doctorul continua sa le prescrie medicamente). Am mai observat o oarecare resemnare si lipsa de speranta, precum si multa precautie vizavi de orice situatie solicitanta.
Cam astea sunt efectele pe care le-am observat, suprapuse pe starile provocate fie de conditia psihologica, fie de efectele secundare, cine stie...
Cu toate astea, pana acum, nu s-a intamplat ca vreunul dintre ei sa nu raspunda bine, uneori chiar uimitor (si pentru mine, dar mai ales pentru ei) la psihoterapie. Incet, capata curajul si curiozitatea de a trai fara ele.
In ceea ce priveste posibilitatea ca tu si sotul tau sa abordati complet diferit problema, ideea ta s-ar putea dovedi foarte buna. Uneori ajuta sa faci exact lucrul la care persoana nu se asteapta, pentru a-i da prilejul sa-si regandeasca si redefineasca situatia.
Scuze pentru "valabilitatea valabila"! Ma refeream la faptul ca nu as putea generaliza aceste observatii, deci corectitudinea lor se limiteaza la cazurile descrise.
am citit citeva msg si avind in vedere ca am o oarecare experienta in ceea ce priveste anxietatea, depresia v-as sugera sa incercati si alte metode de trat, nu numai anxioliticile si antidepresiv.de pilda clorella si spirulina sunt foarte bune pt refacerea sistemului nervos, mai multe inf le luati de pe site-ul www.newstarget.com.cititi cartea free scrisa de mike adams "clorella and spirulina".Uleiul de peste (omega 3)folosit si la maniaci depresivi si schizofrenici, florile de bach.antidepresivi pot ajunge sa schimbe personalitatea pers.oricum au efecte colaterale..numai bine si nu luati, idiferent de cit de rau v-ati simti antidepresive fara sa recurgeti inainte la medicina coplementara.
Dupa 3 saptamani de tratament, pot sa spun ca ma simt de mii de ori mai bine decat inainte, nu perfect, dar este o mare, mare diferenta. Intr-adevar apar si efectele secundare:, imi este putin mai greu sa ma concentrez iar memoria imi cam joaca feste, dar aceste sunt probleme minore fata de ceea ce simteam eu inainte. Intr-adevar am mai facut un singur atac de panica, dar incet, incet invat sa controlez aceste stari. Sunt constienta de faptul ca aceasta s-ar putea sa fie o iluzie data de medicamente, dar de asemenea sunt constienta ca pot sa redevin ceea ce am fost:un om cu incredere in sine, cu o viata cotidiana normala. Medicamentele te ajuta sa te ridici, dar ca sa ramai in picioare depinde numai de vointa ta. Sfatul meu este sa incercati sa gasiti fiecare sprijinul pentru a depasi aceste momente cu cat mai putine medicamente.
tin sa mentionez ca nu sunt medic dar am vazut si discutat cu f multe pers care s-au insanatosit urmind si alte terapii, nu neaparat medicamentoase.nu sunt impotriva antidepresiv si nici anxioliticilor dar sunt alte cai de a te insantosii..incercati-le si pe acelea..ceea ce am inteles singura e ca traim intr-o societate care crede ca rezolva orice cu o pastila..o societate bolnava..dupa cum vedeti de cind au aparut antidepresivele lumea se imbolnaveste din ce in ce mai mult si nu putem sa spunem ca se raresc cazurile de boli psihice ci dimpotriva, cresc..va pot spune ca in cazul in care apelati la trat medicamentos, de tipul antidepresiv este bine sa faceti si psihoterapie, medicamentul amelioreaza simtomele, poate vindeca dar cauzele si dubiul ramin..numai bine si alegerea este a voastra.
Am uitat sa precizez faptul ca la inceputul depresiei am incercat si acupunctura, precum si un tratament homeopat. Acestea m-au ajutat la fel de mult ca si medicamentele: pe moment. Orice tratament am folosi, partea cea mai grea tine de noi, de puterea noastra de automotivare, unii apeland pentru acest lucru la psihoterapie, altii gasind resursele in ei insisi, in cei din jur si in micile bucurii ale vietii. Tratamentele sunt o mana intinsa. Tine de noi insa, de vointa noastra(pe care o putem regasi cu ajutorul psihoterapiei) sa ne ridicam si sa luam totul incetul cu incetul de la capat. Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic.
Codrutel, dupa cum bine vezi si simti, tratamentele dau rezultate. Cheia este sa il gasesti si sa-l urmezi pana la capat pe acela care da rezultate pentru tine. Si aici, tu esti "expertul": tu stii cel mai bine ce anume iti face bine si ce nu. Vocea ta interioara nu da gres. Important e sa nu o reduci la tacere.
In psihoterapie nu iti regasesti vointa, pentru ca nu aceasta este afectata, ci directia. Uneori, o persoana aflata intr-o conjunctura nefavorabila, inoata cu toata forta direct spre vartej, crezand ca se indreapta spre suprafata. Are si vointa, are inca si energie! Nu trebuie decat sa vada - aici intervine psihoterapia.
Mult succes in tratamentul tau! Depasind acest moment, vei afla multe lucruri despre tine, vei folosi resurse pe care poate le-ai uitat, iti vei dezvolta si crea noi alternative la comportamentele tale de pana acum.
In psihoterapie nu iti regasesti vointa, pentru ca nu aceasta este afectata, ci directia. Uneori, o persoana aflata intr-o conjunctura nefavorabila, inoata cu toata forta direct spre vartej, crezand ca se indreapta spre suprafata. Are si vointa, are inca si energie! Nu trebuie decat sa vada - aici intervine psihoterapia.
Mult succes in tratamentul tau! Depasind acest moment, vei afla multe lucruri despre tine, vei folosi resurse pe care poate le-ai uitat, iti vei dezvolta si crea noi alternative la comportamentele tale de pana acum.
Dupa cum vedetzi si dvs omenirea a avansat, mult mult, pe vremuri nici medicamente nu erau nici atat stiintza si acuma sunt dar am avansat mai mult si nu medicamentatia va face bine ma refer la cei cu parkinson si schizofrenie acuma vezti zice pai da dar amelioreaza nici gand remediu inca nu exista nici doctoru bau bau expert ci totul se bazeaza pe autosugestie...daca voi credeti ca un medicament va face bine asa se va intampla daca nu nu, cititzi mai sus si va vetzi convinge, voi atzi sus voi atzi demonstrat ca ameliorarea consta in autosugestie nu in prozac sau mai stiu eu ce...La boala parchinson s-a si demonstrat ca autosugestia este cauza. Am intalnit multzi schizofrenici si multzi medici care pun acest diacnostic fara sa isi dea seama daca asa e sau nu numai dupa cateva criteri.sunt psiholog si comunic cu academicieni filosofi expertzi in anumite domeni. raspunsul voi il dati nu medici si nici medicamentu, in ziua de azi depresiile sunt multe pt ca suntem mai complexi, de ce nici un medic nu spune ca un schizofrenic in stare initziala de inceput este foarte destept de ce nu spune ca eminescu avea schizofrenie, acuma sigur ca in ultimu stagiu de schizofrenie creierul se face "piure de catofi:" pt ca traiti in fantezia voastra si creierul ne mai fiinnd folisit moare, sinapsele tot si apar leziuni mai ales in centru creierului Pe secventele T2 si Flair si nu numai, rezolvare e in voi uitati de boala luatziva animale de companie mergetzi in excursi, cautatziva perechea, ajutazti pe altzi toate acestea va fac sa uitatzi de boala si sa va recapatatzi increderea in voi ;) daca v-a placut ce am scris lasa-ti coment aici si eu va voi explica amanuntzit si voi exemplifica fiecare mtoda stagiu al boli ameliorari si persoane pe care le-am intalnit, ar fi de preferabil sa discut cu dvs fatza in fatza da e bine si asa, eu nu vreau bani ca altzi eu nu imi fac meseria ci va ajut suntem oameni si totzi avem depresi cu afectiune dan
Daniel, nu prea inteleg eu ce vrei sa ne transmiti prin randurile tale atat de greu de urmarit.
Mi se pare mie, sau esti contra medicilor psihiatri si a medicamentelor psihotrope? Daca da, ar fi bine sa nu ne descurajezi pe noi, cei care ne tratam afectiunile psihice cronice si avem incredere in psihiatrii nostri. Daca ma insel, imi cer scuze si te invit sa fi putin mai explicit.
Mi se pare mie, sau esti contra medicilor psihiatri si a medicamentelor psihotrope? Daca da, ar fi bine sa nu ne descurajezi pe noi, cei care ne tratam afectiunile psihice cronice si avem incredere in psihiatrii nostri. Daca ma insel, imi cer scuze si te invit sa fi putin mai explicit.
Da intradevar nu am fost explicit pentru ca e mult de explicat, nu sunt contra psihiatrilor si a nici unui profesionist dar sunt impotriva felului cum va trateaza fara evolutie, sistemul din germania e diferit un medic psihiatru sau psiholog vine acasa sa cunoasca mediu familial in fiecare zi merge cu pacientu la film pescuit etc. ca sa vada exact si multi confunda alte diacnosticuri cu diacnosticul - schizofrenie. Cu stima si respect pentru robymat. Raspunsul ameliorari e in voi si in tine robymat nu in medic de ce ai incredere in medic si medicamente de ce nu zici ma am incredere in mine in autovindecare ? vezi aici e problema.saluater tuturor iubiti-va mult pe voi insiva si intre voi ;)
Daniel, crezi ca daca e vb. de un dezechilibru chimic, altceva in afara med.alopate poate da rezultate?Ma confrunt cu o depr.anxioasa de 7 ani.Pentru o oboseala accentuata, un neurolog mi-a prescris frontin.De acolo a poprnit totul(alergie, trat antid.aiurea)Med. de fam.mi-a prescris amitriptilina?Am fost leguma aprox.6 luni.In satarea aia, crede-ma ca imi era greu si sa ma dau jos din pat.Ar trebui ca cei care prescriu cu atata usurinta astfel de med., sa le experimenteze pe ei..Pana sa ajung sa fiu functionala, a trecut mult timp.Dupa multe cautari esuate, mi s-a prescris seroxat si rivotril.M-am simtit excelent 1 1/2 ani, dupa ce am term.trat, apoi am constatat cu stupoare ca imi revin starile initiale.Ar fi multe de spus..Acum iau seroxat si rivotril(jumatate din doza initiala si ma simt bine)Problema mea e ca nu vreau sa depind de aceste medic., dar ma asigura cineva ca exista altceva ?Ce poti sa-mi spui despre imagistica?(Victor Babes)Poate depista cauzele depresiei?Ozi buna tuturor!
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19De 4 saptamani am intrat intr-un cerc vicios si nu pot sa-mi revin
- 12cum poti ajuta un schizofen?
- 32Depresii grave + stari de anxietate, oboseala + anorexie + stres
- 8mi-este teama ca nu ma descurc
- 12cred ca si parintii mei au probleme pshihice grele,
- 6Depresie de multi ani.. cu ce ati tratat insomnia?
- 4Ajuta cu ceva somnoterapia la schizofrenie?
- 5imi va trece starea de depresie daca iau pastile dupa cocaina?
- 6Depresia nevrotica si cea psihotica poate coexista?
- 34Nu vreau sa sufar din cauza anxietatii si sa imi fie frica si sa ies din casa
- 8anxietatea, depresia pot fi vindecate cu ajutorul afirmatiilor pozitive?
- 3impotriva depresiilor un tratament inofensiv - ceva nou si sigur
- 1Trebuie sa inving anxietatea, depresia si fobia
- 0sfaturi depresie severa si insomnie
- 8Depresie sau psihoza maniaco-depresiva?
- 12Ati avut asa stari sau senzatii?ce parere aveti? mersi.
- 21Daca am schizofrenie pot beneficia de pensie de invaliditate grad 2 sau grad 3
- 2Schizofrenie
- 4Va org sa ma ajutati. Fiica mea in varsta de 19 ani sufera de depresie severa.
- 2Pensie - În schizofrenie se poate lua cu însoțitor?
Mai multe informații despre: Depresia Schizofrenia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: