Atac de panica, anxietate, interpretare EKG

Buna seara.
Ma numesc Catalin si am 20 ani. Problemele mele au aparut acum 2-3 saptamani, spre sfarsitul sesiunii de examene. Totul a inceput seara cu ameteli, stare de greata si tulburari de somn in sensul ca atunci cand incercam sa adorm parca atipeam pentru o fractiune de secunda insa ma trezeam brusc ca si cum as fi ramas fara aer. Trageam aer puternic in piept dupa care incercam iar sa adorm numai ca aceste simptome se repetau de cateva ori.
Tin sa precizez ca imediat ce am simtit ameteli, greata, am intrat in panica, am inceput sa ma gandesc ca s-ar putea sa patesc ceva grav. Mai ales dupa ce am simtit ca pt 1 secunda raman fara aer, simptomele s-au agravat. M-am ridicat din pat, m-am dus la bucatarie, ma gandeam numai la lucruri negative.
Intr-un final am adormit. A doua zi m-am trezit relativ mai bine insa imediat ce am inceput sa ma gandesc ca as avea ceva grav simptomele au reaparut.
De exemplu acum cateva zile, cand am inceput facultate, m-am dus si am fost ok cat am vorbit cu colegii, cat mi-a atras ceva atentia. In timp ce profesorul preda am simtit o mica intepatura care a tinut maxim 1-2 secunde in partea dreapta. Imediat m-am alarmat, am inceput sa-mi fac scenarii, cum ca as pati doamne fereste ceva pe la facultate, etc.
Nu am reusit sa rezist mult si am plecat acasa, acolo ma asteapta iubita mea, langa care prin incredere si ma mai linisteste. M-am simtit usor ametit cam 1-2 ore, nu am reusit sa ma gandesc la altceva, ma gandeam numai ca am ceva grav. Am iesit cu ea afara si dupa o plimbare prin oras timp de 10-15 minute mi-am revenit complet. Deodata m-am trezit ca si cum m-as fi eliberat, ca si cum nu mai aveam nicio problema. Intr-un final am urcat sus, dupa cara la scurt timp, maxim 30 minute usor, usor a aparut acea senzatie de ametala si greata usoara. Precizez ca nu am vomitat niciodata pana acum si nu ma doare nimic.
O alta intamplare a fost ieri, cand am fost la un film. Mi-a fost bine pana aproape sa intru in cinema ( inainte sa intru imi era teama ca nu cumva sa patesc ceva inauntru, sa mi se faca rau) si tocmai asta mi s-a intamplat. Mi s-a facut ameteala si am intrat in panica. Simteam ca vreau sa ies afara, sa sun la ambulanta, sa ma duc la spital. Am incercat sa ma calmez, sa respir controlat si dupa 10 minute au disparut toate simptomele reusind sa vad tot filmul in conditii normale.
Am vrut prima data sa merg la un medic generalist/internist ceea ce am si facut azi. M-a consultat, mi-a facut un EKG care mi-a zis ca este normal, doar pulsul il aveam 106 bpm, dar a zis ca a observat ca eram putin stresat. Mi-a facut si alte investigatii generale gen palpare pe diferite parti ale corpului, ascultatul resipratiei, masurare tensiunii care mi-a iesit 12/8. I-am povestit tot ce patesc si mi-a recomandat sa fac niste analize uzuale (gen calciu, magneziu, colesterol, tgp, tgp, vsh, etc) si mi-a prescis 3 medicamente dinte care sa iau doar 1, care imi face mai bine. Toata sunt pe baza de plante. Unul dintre ele este SEDATIF PC, pe care deja il luasem de 1 zi, la recomandarea unui prieten medic rezident si am observat sa dupa ce am luat 2 pastile inainte de culcare am putut adormi normal.
Mi-e frica de moarte tot timpul, cum ma inteapa ceva, cum ma doare ceva incep imediat sa imi imaginez toate prostiile. Stiu ca nu e bine insa am fost predispus la chestiile astea deoarece sunt 'tata gol' din toate punctele de vedere iar el in trecut a suferit de Depresie si Atacuri de panica.
Dupa ce rezolv cu analizele si daca ies normale voi merge la un psiholog/psihoterapeut.
Voi ce parere aveti? Din descrierea asta e vorba de ceva pe fond nervos/psihic sau ceva fizic?

Va doresc multa sanatate!

Buna seara, Catalin. Si eu sunt tata gol, si el e panicos/anxios. In comparatie cu el, care pare ca n-are frica de nimic si s-a resemnat in privinta mortii (nu stiu cum a reusit), eu niciodata n-o sa accept ideea. Tocmai din acest motiv, in loc sa-mi traiesc viata linistita, ma gandesc la cai verzi pe pereti si am devenit extrem de negativista. Nu stiu de ce! Nu eram asa acum 3-4 ani. Batranetile astea :) Esti stressat rau daca ai inceput de la 20 de ani cu d'astea :). Gaseste-ti o ocupatie, da mai multa importanta pasiunilor tale si fa ce-ti place. Nu putem sa oprim timpul, eu asta incerc de cand m-am nascut :)) Hai sa ne traim toate varstele frumos si cand va fi sa vie clipa fatidica...hai sa ne imaginam ca este vorba doar despre un alt inceput. Nimic nu e vesnic dar totodata, nimic nu se pierde. Totul se transforma la alte niveluri, putin intelese de noi in acest moment. Don't worry, be happy! Doar anu' asta ai 20 de ani! Ai toata lumea la picioare!! Cand mai ai crize de panica, numara pana la 10, respira controlat si imagineazati-o pe Nicoleta Luciu dezbracata:)

trist cand citesc comentariul tau disperat, in aceeasi situatie sunt si eu dar vad pe aici pe forum ca din ce in ce mai multi suferim de aceste atacuri de panik si stari de anxietate, vad cazuri mai mult in randul tinerilor cume sti tu cum sunt si eu, desi totusi eu sa dau timpul inapoi la 20ani nu-mi era frik nici noaptea sa intru in cimitir si acum, numai sunt asa curajoasa cum eram.la tine ca si la mine si la multi altii e totul pe font nervos, neurovegetativ, noi ne declansam sg simtomele astea, ptr ca daca stai si te gand acum lucid, daca esti ocupat nu ai nimik si daca te gand ca aseara nu respirai si nu aveai aer incep simtomele, deci de unde vin, din gand negativa, din creierasul nostru.nu m-am gand niciodata ca am sa ajung in situatia asta, nici nu am auzit de asa simtome si daca ar fi sa-i spun cuiva ce simpt nu cred ca m-ar intelege, nici nu gasesc niste termeni sa ma exprim corect, nimeni nu intekege ca atata timp cat fizic nu ai nimik nu intelege de unde e atunci durerea pe care ma plang.de facut analizele e bine sa la faci sa stii si sa te impaci cu ideea ca nu ai nici o afectiune care sa-ti ameninte viata, de dus la psiholog la fel e bine da nu e bine sa incepi deja cu tratament dat de ei decat tot ce e pe baza de plante ca daca incepi cu antidepresivele la varsta asta deja e rau.cand tie rau la fac, spune ceva frumos in gand, relaxeazate si spune-ti ca nimik nu se intampla si orice sar intampla tu esti puternic si invingi..citeste cartea, puterea extraordinara a subconstientului, e pe net, sau vezi filmul secretul, ai sa vezi ce bine o sa iti faca eu eram inainte mai rau de cat tine acum sunt mai bine mai am frik si stari de anxietate dar nu ca inainte cand imi era frik sa ma culc sau sa ies afara acum sunt mult mai bine, am ramas cu sechele cum sar spune.sanatate

dommy852
Noi putem avea pareri vizavi de ceea ce traiesti tu, dar sfatul cel mai sigur poate veni din partea unui psiholog clinician care activeaza pe acest forum.Este interesant ca te-ai orientat corect, faci investigatii, mergi pe naturiste, homeopate si optezi spre terapie, problema poate fi in planul psihic si de unul singur greu reusesti.
Cite ceva despre frici si nu numai:
http://www.nlpmania.ro/cum-poti-sa-scapi-de-frica-prin-2-reguli-ale-dezvoltarii-personale/

Va multumesc in primul rand pentru raspuns. Stresat am cam fost in ultima perioada cu sesiunea, cu ceva probleme cu masina care pe mine ma cam macina, ma pun pe ganduri deoarece tin mult la lucrurile mele, mai ales la masina si orice problema ma face sa ma stresez. Plus alimentatia care a fost cam deficitara si uita asa, am ajuns in starea asta. Poate au fost de vina si unele probleme din familie, mai vechI, peste care am crezut ca am trecut dar poate in interiorul meu m-au marcat.
Sper totusi sa trec peste si sa nu se agraveze. Am inceput parca sa nu mai am starea de ameteala si greata toata ziua, doar atunci cand am "crize".
Incerc sa fac lucruri care imi plac, care ma fac sa gandesc pozitiv insa nu prea reusesc. Cum simt o durere, intepatura, ameteala imediat ma impacientez. Cel mai greu mi-e seara, ca nu mai pot adormi daca am aceste stari:(

Numai bine!

Atentie la SEDATIF PC...scade f. mult tensiunea.
o zi buna!

O chestie iti recomand cu multa incredere: Sa incepi cat mai repede sa "lupti". Mergi la un psiholog, la un psihiatru daca nu reusesti sa faci fata activitatilor zilnice, povesteste cu prietena ta (e foarte important ca apropiatii sa inteleaga prin ce treci) si incearca sa iti oferi clipe in care sa te relaxezi, sa asculti muzica, sa respiri, sa constati doar starile cand le ai, fara sa lupti cu ele. Cu cat iti dai seama mai devreme ca problemele sunt pe plan psihic/psihologic, cu atat iti va fi mai usor sa scapi. Eu am amanat aproape doi ani inceputul tratamentului si mi-a parut extrem de rau pentru asta. Si eu aveam acele stari noaptea, era horror, atipeam si dupa un minut ma trezeam panicat si nu mai adormeam 5-6 ore. Acorda-ti timp sa iti revii fizic dupa stres si toate cele, poate ti-ar prinde bine ceva activitati, sport, orice stii ca iti place. Nu te lasa amenintat de stari, pentru ca nu vei pati nimic. Stiu ca senzatiile sunt foarte neplacute, dar acestea apar datorita gandurilor. Si mie imi era frica de mall, de magazine, de luminat artificial, de spatii cu multa lume si departe de casa, dar incet incet am reusit sa imi revin aproape complet. Multa liniste si somn bun iti doresc, sunt foarte importante!

P.S. Si alimentatia corecta ajuta mult, cel putin la mine asa a fost...

Salutare!
Imi pare rau ca va raspund abia acum. Am fost la munte weekendul asta. Sunt fericit ca nu am avut nici cea mai mica problema, m-am simtit super cu prietenii, am putut sa adorm foarte usor. Simteam uneori ca parca iar apare ameteala si parca intram in panica insa faptul ca eram pe partie, cu prietenii imi atragea atentia si dispareau imediat. Chiar am ramas surprins ca nu am mai avut nimic. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, ca a avut grija de mine. Toata ziua am depus efort, am facut gratar seara, am baut si cate 1-2 pahare de vin. Clar nu am problemele cu inima pe care mi le tot imaginez. Cel mai bun tratament sunt prietenii. Recunosc, am mai luat si cate 2 pastile de SEDATIF PC seara insa daca nu as fi avut liniste in interiorul meu tot degeaba.
Ultima data cand mi-a fost rau a fost vineri dimineata, cand m-am intalnit cu prietenii sa facem cateva cumparaturi din Carrefour. Tot asa ametit, pierdut, cu stari de greata. Simptomele au disparut imediat ce m-am urcat la volan si am condus pana la Busteni fara probleme.
Cand m-am reintors in Bucuresti si mai ales dupa ce m-am despartit de prieteni parca iarasi ma simteam aiurea insa ma gandesc la lucruri frumoase, incerc sa fiu optimist si ma "stabilizez".
Voi sunteti bine?

Fiecare are un mod de a fi mai ok, in anumite circumstante, dar si anumite frici, de anumite situatii sau momente etc.. Ma bucur ca esti mai ok si ca te simti bine cu prietenii. Eu cand aveam starile alea, la inceput, cand nu le intelegeam, vroiam doar sa fiu singur, sa treaca de la sine. nu imi ardea de nimeni si nu aveam chef sa ma vada prietenii in ce stare sunt. Daca stiam de la inceput ca nu e bine asa, altcumva as fi reactionat poate si eu... :)

Eu acum sunt mai ok, mult mai bine ca inainte, desi am avut o saptamana putin mai grea. Inca imi e cam teama sa ma apuc de activitati serioase, sa plec in locuri aglomerate pentru multa vreme, resimt si o sensibilitate la lumina artificiala care ma agita mai tare. Dar oricum, e bine, petrec timp cu prietenii, ma inltanesc cu prietena aproape zilnic, stau mai putin la PC, dorm mai bine etc. :) Si acu iau doar un Prozac dimineata, pe care nu prea il simt ca necesar, ceea ce ma bucura, nu simt dependenta fata de el.

Salutare!
Revin cu cateva noutati despre starea mea. M-am simtit bine Duminica, Luni chiar excelent pot spune. Insa problema a reaparut marti, dupa ce am vazut la tv stirea cu acel tanar ce practica inot si a murit de stop cardio-respirator. De atunci, mi s-a declansat iar acea teama/frica de moarte. La mine asta e principala cauza a problemelor.
Am aceasta teama de moarte, de probleme cu inima. De atunci nu pot sa imi ies din stare, ma gandesc incontinuu la asta, am revenit la problemele anterioare plecarii la munte. Am adormit greu, am avut iar acele stari de greata, ameteala, m-am trezit peste noapte si am adormit destul de greu..
Trebuie sa fac ceva sa ies din parerea asta cu problemele la inima. Trebuie sa fac toate controalele posibile.
La facultate, la primul curs iar aveam acea tendinta de e iesi de acolo, de a fugi acasa, acea senzatie de nesiguranta. Am insistat sa stau acolo, sa inving teama asta si am trecut peste, am reusit sa mai stau inca 6 ore la facultate.

Incep sa-mi dau seama ca atata timp cat nu voi reusi sa imi inving aceasta teama de moarte, aceste suspiciuni ale unei "inimi defecte" nu voi putea trece nici peste starea mea psihica.

Am observat ca inainte de inceperea acestor simptome de ameteala, greata, teama simt in gura un gust ciudat, parca putin, putin acrisor. Deasemenea uneori au aparut presiuni pe care le simt in maxilar si nas/cap. Voi ati avut astfel de simptome?

Numai bine!

Fiecare are simptomele si fricile lui. La mine e frica de a pierde controlul, la altii de a face infarct, de a lesina etc.. Daca simti ca te va ajuta, fa-ti analizele sa vezi ca nu ai nimic si esti in regula. Mai mult ca sigur vor iesi ok rezultatele. Iar simptomele de mai jos sunt legate tot de starile tale, Si eu le am sau le aveam, doar de faza cu gustul acrisor nu imi aduc aminte sa fi avut, dar sunt alte persoane care aveau simptomul asta pe forum.