Anxietate si depresie majora
Buna seara! Am doar 18 ani dar pot spune ca viata mea este un adevarat chin, din cauza anxietatii nu mai pot face fata situatiilor sociale, la inceput eram considerata usor timida insa in timp simptomele mele au devenit foarte evidente: simt o emotie puternica oriunde as fi si cu orice persoana as fi in acel moment, fie ca o stiu de ani buni sau de putin timp, sau ca abia am cunoscut-o. Simt ca nu mai pot face fata emotiilor mele zilnice, fara vreun motiv real, sunt ciudate si greu de controlat, uneori chiar imposibil. Ma simt incapabila sa lupt, simt ca am ajuns la capatul puterilor, putine sunt persoanele care ma inteleg si incearca sa ma consoleze, nici propriul meu psiholog nu face mare lucru, simt ca nu ma ajuta cu nimic, vorbeste cu mine si ma asculta cum imi plang de mila de atatea luni, dar fara vreun rezultat, dau atatia bani saptamanal ca sa se uite la mine cum imi blestem zilele. Si eu imi doresc mult sa ma fac psiholog, dar nu o sa fiu atat de indiferenta cu pacientii mei, doar sa-mi urmaresc propriile mele interese...nici macar nu este explicita, cand i-am zis ca am anxietate si depresie a zis ca NU am asa ceva, peste o luna cand ii ziceam ca am anxietate zicea ca DA, AI DAR O SA TE VINDECI IN TIMP, apoi cand ii ziceam iar dupa un timp de anxietate iar zicea ca nu am si ca totul e in mintea mea, cum spuneam, nimic coerent de aici...cred ca isi bate joc de mine in ultimul hal, iar eu sunt disperata pur si simplu! Desi sunt innebunita dupa calatorii si iesitul in oras cu prietenele mele, si desi ies aproape zilnic, nu ma simt ca inainte, nu ma simt tocmai 'normala'..ma simt nesigura si simt ca ceva ma apasa puternic pe cap, trebuie mereu sa imi tin o mana la cap sau sa stau sprijinita de ceva, sa am un 'suport'...puteam sa jur ca am ceva grav LA CAP daca nu imi spuneau doctora de familie si psihiatra ca este anxietate si depresie. Am luat luni la rand: extraveral, sedatif pc, calmogen, magneb6..apoi am luat: anxiar, seroxat, cipralex..m-am lasat de cafea si de cola de 2 saptamani. Acum iau doar anxiar ca este singurul care are efecte la mine...imi controleaza teama cateva ore bune insa NU VINDECA. Celelalte le-am luat degeaba. Ma duc in continuare la psiholog desi ma duc degeaba. Cred ca am devenit asa din cauza problemelor pe care le-am avut in familie(parintii mei sunt despartiti de cand aveam 8 luni), eu stau cu bunicii din partea mamei, care imi ofera tot ce imi doresc intotdeauna, insa nu au cum sa ma ajute cu anxietatea oricat ar vrea..mama mea este vai de ea nu are servici si sta cu un tip care bea si o da afara din casa cand se cearta..dar asa a ales ea, desi a facut multe greseli la viata ei bunicii mei au ajutat-o mereu..desi NU MERITA NIMIC! Cu tatal insa mai tin legatura ca fac scoala de soferi cu el momentan..SUNT VARZA SI LA VOLAN SA NU MAI ZIC..tremur ca dracu...sunt prea emotiva si cu propriul meu tata..cred ca nu am leac, acum dupa ce v-am plictisit cu povestea mea...as vrea sa va intreb mai exista vreo sansa cat de mica sa pot fi si eu un om normal din nou? Sufar foarte mult din cauza anxietatii pentru ca din cauza ei nici baiatul pe care-l iubesc nu se uita la mine, e cu mine in clasa si sufar ca dracu, sunt disperata nu stiu colegele ce sa-mi mai faca, le e mila pur si simplu, degeaba sunt foarte frumoasa daca persoanele care ajung sa ma cunoasca mai bine isi dau seama ca am anxietate, iar cele care ma stiu din vedere sau din poze sunt topite dupa mine...pentru simplul fapt ca ma ajuta mult aspectul fizic...dar ce sa fac cu anxietatea?
17 comentarii
Buna rubby, pentru inceput lasa ma sa ti spun ca NU esti singura, si stiu cum te simti, tu aproape ca ai impregnat f multe sentimente in fiecare cuvant si eu le am receptionat f profund, in fine, ideea e ca imi dau seama ca in fiecare zi toate acele senzatii/stari te asalteaza din toate partile, imi dau seama ca anxietatea aproape ca te cuprinde cu mainile ei lacome si ca tu numai vezi licarul acela de speranta de la capatul tunelului si ai impresia ca viata ta a devenit un calvar, ca nimeni si nimic nu te poate intelege, ca sa numai zic ca nici macar nu iti dai seama care e problema ta adevarata si mai mult decat atat, dc ti se intampla tie toate astea, si de unde a provenit toata tarasenia asta, pot sa mi dau seama ca acum esti o fiinta disperata care are nevoie de ajutor mai mult ca oricand, esti disperata pt ca intelegi oarecum cu ajutorul intuitiei ca nu e ca si cum ti ai fi rupt un picior, l ai pune in ghips si dupa o luna, doua, gata, esti bine, tocmai ca esti o persoana cat se poate de rationala, f logica, inteligenta, tocmai ca prin toate astea faci niste conexiuni in capul tau si iti dai uneori verdicte ireale s au departe de starile care chiar le ai, e ok, si eu am facut asa, dar am scapat intr o oarecare masura de problema asta, si acum vb un om care inventa motive in fiecare zi ca sa poata merge mai departe, la facultate aproape ca nu prea intram in conversatii de teama sa nu spun tot felul de non sensuri, desi eram/sunt cat se poate de rational, logic, memoria nu mi a fost afectata, iti vorbeste o fiinta care era f emotiva, dar care se bucura de orice moment pozitiv din viata asa cum se bucura fiecare floare de o raza de soare, dar mi am dat seama ca viata nu e chiar asa de roz si trebuie sa lupt sa devin o fiinta si mai puternica, nu mi pot permite luxul sa stau cu mainile in san si sa astept sa vina ajutorul din cer, ci trebuie sa ma implic, sa fac ceva, sa mi recuperez viata de dinainte, sanatatea care era cheia tuturor bucuriilor mele, si crede ma ca va veni si aceasta stare, pt ca orice are un inceput are si un sfarsit.
Eu incerc sa strang oameni cu care sa putem comunica deschis, sa ne putem intelege cat mai bine problemele, sa nu ne mai ferim si sa traim cu traumele acestea doar in noi, vreau sa gasim farul calauzitor din bezna de nepatruns, si cred ca grupul care il vom forma cu toti ne va oferi solutia la ceea ce sper eu ca se va numi vindecare naturala.
Daca esti din bucuresti s au prin apropiere anunta ma si voi fi fericit sa ti pun o mana pe umar, sa ti zambesc si sa ti spun ca vom merge mai departe.
Multa sanatate iti urez si o seara cat mai placuta
Eu incerc sa strang oameni cu care sa putem comunica deschis, sa ne putem intelege cat mai bine problemele, sa nu ne mai ferim si sa traim cu traumele acestea doar in noi, vreau sa gasim farul calauzitor din bezna de nepatruns, si cred ca grupul care il vom forma cu toti ne va oferi solutia la ceea ce sper eu ca se va numi vindecare naturala.
Daca esti din bucuresti s au prin apropiere anunta ma si voi fi fericit sa ti pun o mana pe umar, sa ti zambesc si sa ti spun ca vom merge mai departe.
Multa sanatate iti urez si o seara cat mai placuta
Si eu la randul meu sufar de o tulburare de anxietate sociala. Imi este frica sa ies din casa daca nu iau cu pumnu xanax. Imi fac provizii, sa am atunci cand sunt neaparat nevoit sa ies, pentru ca medicul meu nu vrea sa-mi dea mai mult de 0.5 mg/zi. Trebuie sa trec prin sevraje atunci cand imi termin medicamentele, sa astept sa se implineasca luna sa imi pot lua reteta. Nu stiu ce sa mai fac, tot ce incerc este in zadar. Imi este greu sa ma exprim in fata medicului, nu stiu daca ma fac inteles, sunt prea rusinos si renunt la ideea de frica unui conflict intre mine si medic.
Psihiatrii, psihologii? Nu... mi-am pierdut increderea in ei, sincer. Ma lupt cu afectiunea asta de 1 an jumate, am incercat nenumarate tratamente, mi-am schimbat si fostul medic, m-am saturat.
Si asa e, totul e in capul nostru, aceste frici nejustificate, ireale, exagerate. Ne putem da seama de ele perfect, dar nu le putem controla. Un psiholog sau un psihiatru crede ca intelege tot ce simtim noi atunci cand suntem acolo, afara in multime si ne apuca toate transpiratiile si tremuratul, dar eu cred ca habar nu au, tot ceea ce stiu ei e din tratate, articole, observatii, etc.
In tara noastra sunt prea putini medici c
Psihiatrii, psihologii? Nu... mi-am pierdut increderea in ei, sincer. Ma lupt cu afectiunea asta de 1 an jumate, am incercat nenumarate tratamente, mi-am schimbat si fostul medic, m-am saturat.
Si asa e, totul e in capul nostru, aceste frici nejustificate, ireale, exagerate. Ne putem da seama de ele perfect, dar nu le putem controla. Un psiholog sau un psihiatru crede ca intelege tot ce simtim noi atunci cand suntem acolo, afara in multime si ne apuca toate transpiratiile si tremuratul, dar eu cred ca habar nu au, tot ceea ce stiu ei e din tratate, articole, observatii, etc.
In tara noastra sunt prea putini medici c
In tara noastra sunt prea putini medici care stiu cu adevarat sa trateze anxietatea, iar psihologi, din pacate si mai putini. Pe langa ca suferim, suntem traumatizati psihic in fiecare zi mai trebuie sa-i si platim gras.
Imi pare foarte rau ca nu putem primi ajutor cu adevarat, pentru ca anxietatea nu e ceva prioritar pentru dansii, suntem practic exploatati de cei din jur din cauza slabiciunii, nesigurantei noastre, multi ne iau drept prosti si lipsiti de aparare, altii cred ca ne plangem de mila si ca nu avem vointa, ca nu luptam sa ne invingem fricile.
Respect adevaratilor specialisti.
Imi pare foarte rau ca nu putem primi ajutor cu adevarat, pentru ca anxietatea nu e ceva prioritar pentru dansii, suntem practic exploatati de cei din jur din cauza slabiciunii, nesigurantei noastre, multi ne iau drept prosti si lipsiti de aparare, altii cred ca ne plangem de mila si ca nu avem vointa, ca nu luptam sa ne invingem fricile.
Respect adevaratilor specialisti.
Ai perfecta dreptate redemption despre medici/psihologi/psihiatri, ei sunt doar niste indivizi care au invatat din tratate, viata lor este cuprinsa in acele tratate, carti si mai stiu eu ce, in realitate competenta lor pentru a ne putea ajuta pe noi este de discutat chiar f serios, in fine, nu vreau sa va fac si mai mult rau spunandu va aceste chestii, ideea e ca eu am fost mai rau decat sunt acum, pot spune ca situatia mea sa ameliorat de ceva timp, si asta fara vreun ajutor din afara, pot spune doar ca m am rugat, am facut sport, am muncit, am comunicat, si poate ca si asta ma facut sa merg mai departe.
Totusi vreau sa sti ca nu esti singurul implicat in asa ceva, si crede ma ca imi doresc din tot sufletul sa ne vedem cat mai multi sa putem comunica tot ceea ce ne doare fara frica, fara rusine, fara jena, doar INTRE NOI, pt ca e clar ca avem ceva care ne supara si ar fi bine sa descarcam de acel rau din noi, avem nevoie asta, daca stai prin buc s au pe langa bucuresti anunta ma si exact cum i am spus si lui rubby voi fi fericit sa ne putem vedea si sa mergem mai departe impreuna.Multa Sanatate
Totusi vreau sa sti ca nu esti singurul implicat in asa ceva, si crede ma ca imi doresc din tot sufletul sa ne vedem cat mai multi sa putem comunica tot ceea ce ne doare fara frica, fara rusine, fara jena, doar INTRE NOI, pt ca e clar ca avem ceva care ne supara si ar fi bine sa descarcam de acel rau din noi, avem nevoie asta, daca stai prin buc s au pe langa bucuresti anunta ma si exact cum i am spus si lui rubby voi fi fericit sa ne putem vedea si sa mergem mai departe impreuna.Multa Sanatate
Buna Ruby,
Te inteleg si am exact aceleasi simptome cu ale tale, numai ca eu am terminat facultatea si lucrez acum, dar in rest nu ne desparte foarte mult. Eu am dureri mari de cap, ca si tine simt nevoia sa-l sprijin de cevaca altfel doare rau de tot. Prietenii mei nu stiu nici ei ce sa mai zica, am facut atatea tratamente si abia reusesc sa tin in frau anxietatea asta care ma termina. Mama imi zice ca nu lupt suficient, dar nici nu stiu cu cine sa mai lupt. Daca vrei putem discuta despre asta oricand. Ela
Te inteleg si am exact aceleasi simptome cu ale tale, numai ca eu am terminat facultatea si lucrez acum, dar in rest nu ne desparte foarte mult. Eu am dureri mari de cap, ca si tine simt nevoia sa-l sprijin de cevaca altfel doare rau de tot. Prietenii mei nu stiu nici ei ce sa mai zica, am facut atatea tratamente si abia reusesc sa tin in frau anxietatea asta care ma termina. Mama imi zice ca nu lupt suficient, dar nici nu stiu cu cine sa mai lupt. Daca vrei putem discuta despre asta oricand. Ela
Pentru cei ce doresc sa discutam detaliat despre problemele acestea delicate ce ne-au acaparat viata, ma gasiti la -*, va rog sa NU luati id-ul de mess decat daca sunteti dispusi sa discutam STRICT despre aceste lucruri: anxietate/depresie! Multumesc pentru intelegere!:)
(*modificat de admin)
(*modificat de admin)
buna draga mea ma numesc Veronica si ti-am bagat id in lista astept sa imi dai acc sa sti k id meu este legat de numele alina pentru k asa ma mai numesc :*
buna rfkr4kr4lr4r54 spune-ne cum mai esti, esti mai bn, ai reusit cat de cat sa-ti revii?as vrea tare mult sa-ti dau niste sfaturi, si eu am trecut prin asta si inca mai trec insa starea mai s-a mai imbunatatit.Va doresc tuturor celor care suferiti de afectiunea asta marsava multa multa putere si credinta, credeti-ma ca se poate dar nu va pierdeti speranta nici macar atunci cand clacati cand va simtiti frustrati, cand veti avea impresia ca nimic nu mai puteti face, ridicati-va si scuturati-va, relaxati-va, detasati-va, aveti incredere ca sunteti in siguranta pt ca nimic rau nu se poate intampla, asta este doar impresia noastra deformata fata de realitate.Multa multa sanatate, sincere imbratisari.
Cu siguranta ca ai leac.Ai o varsta frumoasa si nimic nu ar trebui sa stea ca o amenintare permanenta asupra capului tau. Cu toate astea nu reusesti sa te aduni, nu reusesti sa iti gasesti resursele pentru a intra in relatie cu colegii, prietenii sau chiar cu proprii tai parinti.
Este evident ca ajutorul pe care il primesti in prezent nu iti este suficient si ca poti lua medicamente fara ca ele sa isi faca efectul, atata timp cat tu nu lasi sa se produca o schimbare. Incearca sa ai mai multa incredere in tine, incearca sa fii mai optimista, gaseste pe cineva cu care sa poti comunica liber, fara sa te temi ca vei fi judecata.
Anxietatea nu este o "boala incurabila", ci este o modalitate de reactie a omului in situatia in care se simte amenintat. Frica este factorul declansator al acelor stari pe care tu le acuzi.Trebuie sa inveti sa iti gestionezi starea de neliniste, sa alungi gandurile repetitive de ingrijorare, care reprezinta un element de stres permanent.Cu incredere, cu vointa si cu un bun indrumator vei reusi cu siguranta sa iti recapeti dreptul la o viata linistita.
Mult noroc !
Este evident ca ajutorul pe care il primesti in prezent nu iti este suficient si ca poti lua medicamente fara ca ele sa isi faca efectul, atata timp cat tu nu lasi sa se produca o schimbare. Incearca sa ai mai multa incredere in tine, incearca sa fii mai optimista, gaseste pe cineva cu care sa poti comunica liber, fara sa te temi ca vei fi judecata.
Anxietatea nu este o "boala incurabila", ci este o modalitate de reactie a omului in situatia in care se simte amenintat. Frica este factorul declansator al acelor stari pe care tu le acuzi.Trebuie sa inveti sa iti gestionezi starea de neliniste, sa alungi gandurile repetitive de ingrijorare, care reprezinta un element de stres permanent.Cu incredere, cu vointa si cu un bun indrumator vei reusi cu siguranta sa iti recapeti dreptul la o viata linistita.
Mult noroc !
Buna ziua, in urma cu aproximativ o luna, in urma unui consult ginecologic bineinteles cu efectuarea unui test papanicolau, am intrat intr-o stare de spaima mai mult sau mai putin justificata.Au inceput starile de ameteala, rau, probleme gastrice, pierdere in greutate(acum sunt anorexica ), frica de boli(acest lucru nu m-a macinat niciodata ), am colindat Floreasca cum n-am facut-o in 40 de ani.
A venit si rezultatul asteptat(din fericire ok), dar am continuat sa simt anumite dureri si sa-mi fac fel de fel de ganduri.am fost la spital pt ca ma deranjau scaunele mai dese, am fost la spital pt ca nu puteam inghiti(a doua zi am putut inghiti f bine), Am fost la spital pentru ca imi amorteau si ma dureau extremitatile, mi-au facut fel de fel de ecografii, radiologii si analize.iar eu continui sa ma tem si sa ma trezesc dimineata ametita si obosita.Mentionez ca primul medic de pe salvare (culmea, era psihiatru)
a vrut sa ma trimita la Obreja, diagnosticul fiind depresie severa.
Nu mai stiu ce sa fac si cum sa ma adun, fac injectabil niste B-uri.am o fetita de zece ani si trebuie sa fiu tare pentru ea.
Doresc niste sfaturi.
Multumesc.
A venit si rezultatul asteptat(din fericire ok), dar am continuat sa simt anumite dureri si sa-mi fac fel de fel de ganduri.am fost la spital pt ca ma deranjau scaunele mai dese, am fost la spital pt ca nu puteam inghiti(a doua zi am putut inghiti f bine), Am fost la spital pentru ca imi amorteau si ma dureau extremitatile, mi-au facut fel de fel de ecografii, radiologii si analize.iar eu continui sa ma tem si sa ma trezesc dimineata ametita si obosita.Mentionez ca primul medic de pe salvare (culmea, era psihiatru)
a vrut sa ma trimita la Obreja, diagnosticul fiind depresie severa.
Nu mai stiu ce sa fac si cum sa ma adun, fac injectabil niste B-uri.am o fetita de zece ani si trebuie sa fiu tare pentru ea.
Doresc niste sfaturi.
Multumesc.
Încearcă să mergi la un psiholog el te va ajuta destul de mult.
Poate nu ar strica sa asculti de recomandarea medicului de pe ambulanta si sa consulti un psihiatru care sa-ti spuna daca e sau nu cazul de medicatie antidepresiva sau ar fi suficiente doar sesiunile de psihoterapie
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Buna ziua, timp de app 1 an am avut atacuri de panica si anxietate mai tot timpul, eram terminat, aveam impresia ca mor, ca o sa imi las parinti sa ma vada murind. Dupa 10 de analize la sange, 4 consultatii cardiologice, am fost diagnosticat cu anxietate si atacuri de panica. Dupa multe lupte cu mama am decis sa merg la psihiatru, unde m i s a dat anxiar si serlift, am urmat exact tratamentul cum mi a fost prescris, am continuat sa merg la munca( lucrez cu oamenii tot timpul), am tras de mine sa ies din aceste stari, am inceput sa accept ca sunt doar in mintea mea, si am ajuns oarecum sa le controlez, am fost la psiholog, cateva sedinte. Am tras de mine, acum am ajuns sa renunt la medicamente, sunt normal, ca inainte, renunt si la tigari cat de curand si ma apuc de sport. Am ajuns la concluzia ca am lucruri mai importante de facut vu timpul si viata mea decat sa stau ingandurat si sa imi plang de mila.
acest mesaj este pentru cei care si au pierdut speranta, si cred ca nu or sa se faca bine. Nu disperati, se poate iesi din asta oarte usor, si nu uitati toate starile sunt doar in mintea voastra. Sper sa va fie de ajutor acest mesaj, si daca aveti intrebari ceva ma gasiti pe aici.Voi cobtrolati anxietatea, nu invers. NU UITATI ASTA!!
acest mesaj este pentru cei care si au pierdut speranta, si cred ca nu or sa se faca bine. Nu disperati, se poate iesi din asta oarte usor, si nu uitati toate starile sunt doar in mintea voastra. Sper sa va fie de ajutor acest mesaj, si daca aveti intrebari ceva ma gasiti pe aici.Voi cobtrolati anxietatea, nu invers. NU UITATI ASTA!!
Bună ziua. Mi.a trebuit curaj sa scriu. Am o tulburare de anxietate și depresie. Am mai avut cândva, dar m.am tratat și am fost bine. S.au redevină ușor, perfid. Iau tratament de 1 saptamana din nou. Mă ajuta, dar am momente când cred ca nu voi mai scapă de suferință ăsta. Sunt trista, nu mai am putere sa vorbesc, sa rad, plâng mult și fără motiv, am dureri gastrice, stări de greata și voma. Mă simt singura și nu pot explica nici măcar soțului meu ce este în sufletul meu. dorm puțin și prost, numai după de iau 1 anxiar. Mă trezesc cu inima bătându.mi. Mi.e teama ca nu o sa rezist, ca o sa mi se facă rău. Nu.mi pot face planuri de azi pe mâine, pt ca nu știu cum mă simt. Am scris pt ca simt nevoia de o încurajare. Sa știu ca nu sunt singura...sa pot spera ca voi merge mai departe. Nu mai pot fi puternica. Efectiv nu reușesc sa ies din abisul în care m.am cufundat.
Buna ziua, de curand am ajuns la un medic psihiatru pt ca starile pe care le am trebuiau comfirmate sau nu de un specialist. Bineinteles ca ajunsa acolo m i s au pus obisnuitele intrebari ale psihiatrilor/psihologilor ( traume in copilarie, ganduri de sinucidere, consum de droguri etc). Nu, nu am nimic din toate astea. Copilarie f fericita si normala, sunt o persoana f credincioasa, nu beau nu fumez, nu ma droghez. Dar. am o viata fffff stresanta..." meseria" sotului ma tine intr o tensiune continua de vreo 10 ani. Toate aceste stresuri s au acumulat undeva in subconstientul meu si nu mi e bine deloc. Psihiatrul mi a dat xanax si seroxat dar nici prin gand nu mi trece sa le iau. Consider ca toti care trecem prin aceste stari trebuie sa le depasim singuri doar noi cu noi insine fara medicamente ( droguri). Rugaciunea face miracole!
Chiar daca a crede in divinitate poate ajuta pe moment, rugaciunile nu au un efect semnificativ pe termen lung asupra anxietatii si depresiei. De multe ori ele chiar sprijina ingroparea tensiunilor de care spui in subconstient.
Discuta si cu un psiholog Mihaela despre problemele tale si nu le lasa doar 'in grija Domnului'.
Poate e si el ocupat si s-ar bucura sa-l ajuti, avand grija de anxietatea ta in cel mai bun mod, unul dovedit stiintific!
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Discuta si cu un psiholog Mihaela despre problemele tale si nu le lasa doar 'in grija Domnului'.
Poate e si el ocupat si s-ar bucura sa-l ajuti, avand grija de anxietatea ta in cel mai bun mod, unul dovedit stiintific!
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Buna ziua! De 2 ani de zile ma confrunt cu stari de anxietate si atacuri de panica. Pot spune ca am luat un tratament medicamentos si nu sunt ok. Acum 2 luni am oprit tratamentul care era cu zoloft 75mg, olanzapina 10mg si rivotril 1mg. Pot spune ca am icercat mai mult de 10 antidepresive si tot nu sunt ok. Acum am o stare de moleseala imi tremura tot corpul, ma simt agitat sunt ametit si ma doare capul si picioarele le simt moi si ma dor toti muschi. Am citit prospectil la rivotril ca nu mai iau si am vazut ca da dependenta si este foarte greu de lasat. Este normal cea ce mi se intampl? Si nici pofta de mancare nu am si nici la servici nu merg pt. ca nu ma pot baza pe mine. A mai trecut cineva prin aceste simtome? Multa sanatate tururor si o zi buna!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3Tratament depresie
- 50Xanax = dependenta?
- 507Cipralex dependenta - solutii alternative
- 45depresie, anxietate, palpitatii la inima
- 6se poate scapa de anxietate?
- 4pui de depresie, stari de tristete...
- 37anxietatea si atacul de panica
- 5depresie de cateva luni.. am nevoie de un psihoterapeut in Craiova!
- 14Anxietate sexuala
- 8sufar de foarte multi ani de atacuri de panica, anxietate, o fobie puternica ca fac infarct
- 34Nu vreau sa sufar din cauza anxietatii si sa imi fie frica si sa ies din casa
- 1depresie post operatorie?
- 6absenta libidoului
- 12Anxietate, depresie
- 22E depresie?
- 73Atac de panica si anxietate
- 231Sunt confuza... in ultimii 5 ani am tot avut depresii
- 5Tulburari de anxietate si atacuri de panica
- 4Anxietate/Despresie
- 18Cum fac sa dispară neliniștea continua, frica?
Mai multe informații despre: Anxietatea Depresia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Depresia postpartum (postnatală)
- Anxietatea
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Anxietatea de sănătate
- Atacul de panică în sarcină
- Sindromul depresiv major - schimbările patologice de la nivel cerebral
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: