anxietate si durerei de cap

Totul a inceput acum 3 ani...o viata agitata, influenta nefasta a unei mame ipohondre si ultra-protectoare, o relatie amoroasa care scartia, lipsa unei vieti organizate, o alimentatie dezastruoasa!

Acestia sunt factorii care au declansat atacurile de panica. Au inceput printr-o bataie rapida a venelor capului, lipsa respiratiei, batai neregulate ale inimii...

Si asta a fost inceputul cosmarului...stari de panica continua, chemarea zilnica a ambulantei la domiciliu, am apelat la doctori din toate ramurile medicinei...

Totul incepuse pe 2 decembrie 2007. Am mers de Craciun acasa, lai ai mei, ei nestiind despre ce e vorba si prin ce trec. Nu exista cuvinte pentru a explica suferinta prin care treceam. Infarctul sau atacul cerebral erau iminente. Ma informasem (gresisem mult facand asta) despre simtomele celor 2 "maladii". Astfel, de cateva ori pe zi, simteam toate cele, facand chiar 2-3 infarcturi sau atacuri cerebrale.

Nu pot sa exprim in cuvinte cum poate fi, la 21 de ani, in ziua Craciunului, sa mergi la urgenta si sa tipi ca mori, ca nimeni nu te intelege, ca trebuie sa-ti iei adio de la toti...ca sunt ultimele tale clipe printre oameni...

A trecut si aceasta perioada...a urmat luna ianuarie si ma interesasem pe net despre terapiile alternative. Astfel, am apelat la Lucia Nedelcu, care este reflexoterapeut si psihoterapeut si o recomand cu caldura tuturor celor suferinzi. Ea m-a pus pe picioare si ii voi multumi toata viata pentru acest lucru. -*

Tin sa va spun ca este foarte importanta relatia pacient-terapeut si ca reprezinta unul dintre factorii de vindecare.

Deoarece incepusem sa apelez la terapia alternativa, am mers si laun trainer care practica Reiki si care m-a ajutat sa ma mai echilibrez.

Imi pierdusem orice simt al penibilului si terorizam spitalul Floreasca si ambulantele Puls, asta inainte de a descoperi terapia alternativa.

Anul 2008 a trecut cum a trecut, deoarece nu respectasem tratamentul propus de reflexoterapeut, mai aveam mici stari da anxietate, mai ales cand fumam...pur si simplu simteam ca fumul ala si nicotina, merg direct la inima si ca voi face infarct....

A poposit anul 2009 in tromba cu multe probleme pe toate planurile, astfel, incepusem sa strang in mine o gramada de suparari. Deoarece kilogramele meleerau din ce in ce mai multe, m-am hotarat sa slabesc si in cateva luni sa dau jos 30 kg....

Va spun cu mandrie ca am reusit ca in 4 luni sa dau jos 30 kg, asta prin infometare excesiva, prin cure cu apa, cate 4 zile pe saptamana si cu clisme de cate 3 ori pe zi, facute cu jetul dusului.

Da, stiu ca suna revoltator, insa prostia se plateste...

Astfel, de 3 saptamani, au reinceput atacurile si starile de anxietate...acum a disparut teama de infarct sau atac cerebral, insa persista teama de a nu innebuni, de a nu-mi pierde constiinta.

De 3 saptamani sufar ingrozitor de tare...metabolismul meu este la pamant, psihicul meu la fel...Am reluat calea ambulantelor, medicilor de urgenta.

Am apelat la psihoterapeut, la care insa am renuntat, deoarece nu simteam ca suntem intr-o comuniune buna. Am apelat la un medic homeopat care m-a mai linistit. Am apelat la bioenergetician care de altfel m-a mai calmat. Insa cine m-a pus din nou pe picioare, a fost doctor Lucia Nedelcu, care a venit intr-o seara la domiciliul meu (deoarece eu nu ieseam din casa si stateam sub patura cu lumina stinsa, deoarece nu suportam lumina artificiala) si m-a luat pas cu pas si m-a ajutat sa ma descarc.

La scurt timp dupa intalnirea cu aceasta, am poposit in orasul natal, unde, aflandu-ma intr-un mediu nou, m-a reapucat damblaua. Am inceput sa cred ca totul e o conspiratie, ca parintii mei vor sa ma arunce intr-un sanatoriu, ca toti vorbesc in soapta despre starea mea...

Astfel, de 4 zile sunt internat intr-un spital de psihiatrie cu diagnosticul "cadere nervoasa si atacuri de panica".

Cand am venit aici mi-a fost foarte teama de ceilalti pacienti, ma gandeam ca sunt schizofrenici si nebuni...insa mi s-a zis ca majoritatea sunt la dezalcolizare, sau depresivi...

Experienta intr-un spital de psihiatrie este foarte interesanta. Eu sunt ca un magnet pentru acesti pacienti care, desi observa ca evit contactul cu ei, insista sa ma viziteze in rezerva si sa-mi impartaseasca experientele lor de viata.

Astfel, am aflat de la un tanar de 25 de ani ca in urma decesului parintilor si divortului, a avut 6 tentative de suicid. Se vede ca vorbeste aiureli, este sedat si umbla ca un zombie... si ma intreaba daca nu vad papusoi pe geam noaptea.

Un alt pacient are probleme cu alcoolul si cand vine spre mine, ii tremura foarte tare mainile si-mi vorbeste despre accesele sale de furie asupra familiei.

Un tanar care mi-a atras atentia, in varsta de 26 de ani, care stie sa foloseasca facebookul sau messengerul:) (deoarece ma simteam singurul pacient dintr-un spital de psihiatrie care posteaza mesaje pe Facebook). Prima oara cand am interactionat cu el, l-am respins total, deoarece perceptia generala asupra acestor oameni, era implementata si in capul meu. Pe parcursul celor cateva zile am inceput sa-l descopar si sa aflu ca este citit, inteligent...insa azi era intr-o stare "leguma" si nu am reusit sa comunic cu el.

Toti spun ca prezenta mea in acest loc este zadarnica...insa eu chiar ma simt bolnav si probabil ca vazand cazuri grave, voi constientiza ca oanica mea este doar o joaca de copii.

Deoarece nu pot sa stau locului o clipa, le-am propus aseara pacientilor, chiar si medicului de garda, sa ma lase sa organizez terapii d egrup, bineinteles, sub o supraveghere autorizata. Toti m-au luat in deradere, insa eu cred ca pot sa fac asta si chiar i-am convins pe cativa pacienti sa participe.

Mai am 3 zile de stat in acest loc...nu stiu daca mi-am vindecat anxietatea, insa am invatat o lectie: nebunul nu este cel care crede ca e nebun, ci cel care nu recunoaste ca ar fi.

Am mai invatat ca puterea subconstientului este cea mai importanta si ca pierderea credintei, lipsa unei vieti organizate, lipsa autocontrolului si autocunoasterii, pot sa te darame si sa te dezechilibeze.

Stiu ca sunt nenumarati suferinzi de atacuri de panica, anxietate etc. Spre binele vostru, faceti-va intai un set de analize complete, dupa aceea apelati la un medic psihoterapeut si la reflexoterapie, masaj de relaxare, acupunctura etc.

Pastilele sau tinctura de sunatoare sunt foarte indicate in cazul acestor atacuri de panica. Insa un medic homeopat va poate da mai multe detalii.

In incheiere, va doresc sa nu treceti vreodata prin ceea ce am trecut eu, sa nu aveti ganduri de a valua ramas bun de la cei dragi, stiind ca veti muri in somn, sa nu va puneti noaptea cea mai buna pijama si sa va parfumati, fiind siguri ca veti fi vizitati de salvare si sa nu va vada intr-o stare proasta...

Va doresc sa aveti taria sa va gasiti echilibrul interior, pe care inca si eu il caut...

Asta scrisesem acum 6 luni...acum este luna iunie 2010, dupa 6 luni de tratament medicamentos cu tranxene, xanax, rivotril, masaje multe la spa-uri sau diferiti maseuzi, psihoterapie de 2 ori pe saptamana, exercitii de corectare a gandurilor (adica transformarea gandurilor irationale in cele rationale), iata-ma din nou la pat, cuprins de o raceala puternica, dar si de o anxietate care nu-mi mai da pace de o saptamana.
Tin sa precizez ca in aceste 6 luni, nu a fost zi in care sa nu-mi fie teama de un nou atac de panica, sa nu ma simt amortit si derealizat.
Preocuparile mele sunt dintre cele mai mondene, astfel va dati seama in ce situatii am fost pus cu aceste stari ale mele... Plang acum si am plans mult in ultimul timp, pentru ca doar asa ma pot descarca, doar asa simt ca ma eliberez de toate aceste trairi.
Imi doresc atat de mult sa am o viata normala, sa uit ce inseamna panica si dereglarile acestea, sa ma pot bucura alaturi de prietenii mei de fiecare moment, sa-mi traiesc aceasta viata frumoasa care mi s-a dat. Am de toate, insa sanatatea nu este la locul ei.
De cateva zile mi s-au terminat medicamentele, ; doctorul psihiatru a zis ca tratamentul se incheie luna asta si continuam cu sunatoare (in aceste 6 luni am tot eliminat din dozajul pilulelor si astfel am ajuns sa iau in ultimele luni, xanax si serlyft in dozaje reduse) si asta m-a panicat si m-a iritat. Astfel de luni iau sunatoare pastile, dar nu mi-au facut prea mult bine. Azi mi-am luat de la farmacie Sedativ Pc, in privinta caruia nu ma pot exprima inca.
Mi-e atat de greu, daca ati stii...

***Ultima parte am scris-o acum o luna jumate. In momentul de fata, nu mai iau medicamente anxiolitice de aproximativ 3 sapt.
Simptomele nu mi s-au mai redus ci m-am procopsit cu o noua teama: aceea de a sta in pante, sau pe spatii inclinate si teama de inaltime. Acestea, in urma drumului cu avionul intr-o tara straina, acum cateva saptamani.
De astazi am inceput acupunctura, ma rog la Dumezeu, am reluat masajele, am schimbat psihoterapeutul, fac sport mult si saptamana viitoare plec la un Centru de Sanatate din judetul Bacau, gen Herghelia de la Tg. Mures.
Ma gandesc ca nu va mai mira ceea ce am scris eu, sincer si eu m-am cam plictisit de cazul meu (caruia ii dadeam atata amploare) dupa ce am citit ceea ce ati postat voi. Incerc sa ma iubesc pe mine insumi, sa-mi asum aceste simptome cu care ma confrunt, sa fac exercitiile de corectare a gandurilor. Uneori ma complaceam in situatia asta, pentru ca atrageam mila si atentia celor din jur, chiar si acum mai simt chestia asta uneori, insa am OBOSIT sa ma mai lupt!!! Incerc sa ma las in voia sortii, sa nu-mi mai incord muschii si sa-mi tin respiratia cand mi-e rau, sa nu mai fug spre un taxi sau o masina cand nu mi-e bine... sa ma las facut de rusine de fata cu toti (daca ma surprinde vreun atac), sa nu mai plang in hohote si SA MA ACCEPT! Si JUR ca atunci cand va veni clipa cand ma voi vindeca, voi scoate o carte si voi spune tot prin ce am trecut si voi merge sa ma intalnesc cu toti anxiosii din tara, sa le dau speranta si curaj, spunandu-le ca eu am reusit!



(*modificat de administrator)

ce chestie.unul care se considera "nebun poate descrie cu lux de amanunte stare prin care trecem noi totii anexiosii...si o face mai bine decat orice dr. cu pregatire.iti doresc insanatosire grabnica si sa sti ca macar cu sufletul sunt langa tine...toate cele bune

buna! am citit mai tot ce s-a scris si ma bucur ca nu sunt singura care pateste asa ceva. problema mea e ca imi e teama de toate aceste simptome pe care le avem. imi e frica pentru ca imi doresc si eu sa fac un bebe si stiu ca nu ai voie sa iei xanax...nu am luat multe, dar tot imi e frica..cel mai mult am luat 2 saptamani dupa care am renuntat. intrebarea mea este unde as putea merge la un medic homeopat? adica e un medic specialist?
mi-am facut programare la EEG deoarece medicul neurolog a considerat ca trebuie, am avut o convulsie cand am fost mica si imi e teama sa nu fac altceva...intrebarea e daca nu imi gaseste nimic, totul e din mintea mea?? adica am puterea aceasta de a mi se inclesta picioarele si de a transpira intr-un mod exesiv? doar gandindu-ma la teama de a le avea?

Pentru Marilena.Vreau sa te incurajez si sa iti spun ca poti avea copii chiar daca ai anxietate sau atac de panica.Trebuie sa te mobilizezi si sa spui ca nu mai vrei sa iei xanax.Asa a fost si cazul meu.Dupa ce am renuntat la xanax, am facut psihoterapie si am ramas insarcinata.Probabil medicul m-a linistit si cu privire la boala dar si la faptul ca nu ramaneam insarcinata de 5 ani.Poti apela la medicul homeopat, il gasesti la cabinet privat nu in spital, si daca chiar e nevoie de tratament pe timpul sarcinii, poti vorbi cu medicul tau psihiatru, pentru ca stiu persoane care au luat medicamente sub supraveghere medicala competenta si au copii frumosi si sanatosi.Referitor la intrebarea ta, raspunsul este DA totul este "fabricat" de mintea noastra, iar in momentul in care stim sa ne ordonam gandurile cu siguranta scapam de simptomele acestea urate.Daca vrei iti trimit pe mail o carte cu Puterea subconstientului in care vei vedea ce putere au gandurile asupra corpului si implicit asupra sanatatii.Insa e foarte greu, dar nu imposibil, in starea noastra sa reusim sa gandim si sa vedem mereu partea plina a paharului.Gandirea pozitiva trebuie construita in timp, cu rabdare, ea nu apare peste noapte.De asemenea, vreau sa iti mai spun ca simptomele tale sunt destul de usoare, in sensul ca as asocia totul mai degraba cu o spasmofilie si nu cu atac de panica sau anxietate.Nu ai mentionat de temeri, de palpitatii, tremuraturi, strangere in piept, senzatie de sufocare.Cam acesta este tabloul anxiosilor printre care ma numar si eu.Teama de a nu face infarct, sau de a nu innebuni.Numai bine si multa sanatate.

Am nevoie de un sfat, o recomandare.
Urmeaza sa ma casatoresc cu un barbat din Ro, dar am unele nelamuriri.Intre noi lucrurile merg bine, cu unele exceptii
Cind se supara din lucruri nesemnificative, sustin eu, intra intr-o stare de apatie, nu mai vorebeste, 2-3 ore.Nu doarme toata noaptea si se scarpina in special in zona pieptului si a coapselor.Am verficat nu are absolut nimic in zonele specificate
Sa fie debutul unei boli pshice?
Mai mult ii e frica de singuratate, tot timpul vrea sa stau linga el, e chiar foarte posesiv in termeni acceptabili
Efectiv nu stiu ce sa fac.I-am sugerat un consult pshologic, dar refuza
Noi am fost amindoi casatoriti anterior, deci avem o experienta in acest sens, iar euma aflu in fata unui pas important si nu stiu cum sa procedez

Cu multumiri si aprecieri

@Radu Marilena- Draga Marilena, tin sa te incurajez si sa-ti spun ca tot ceea ce simti tu se petrece in mintea ta si doar acolo. In momentul in care tu ai un gand, el este interpretat de creier si in fucntie de natura lui, este dus mai departe di poate da manifestari neuro vegetative (palpitatii, ameteli, transpiratii etc) si asta din cauza faptului ca suprarenalele elimina acea substanta de autoaparare a corpului "lupta sau fugi" care este normala pana la un moment dat. Trebuie doar sa inveti sa controlezi cat timp o lasi sa actioneze si in ce mod.
Psihoterapeutul la care merg acum (al 5 lea) ma invata foarte multe si ma ajuta cum nu mai credeam.
Poti sa faci un tratament homeopat. Daca esti din Bucuresti, ti as putea recomomanda pe cineva foarte bun. Dupa inceperea acelui tratament, care nu provoaca dependenta, te rog fa urmatoarele exercitii de relaxare izometrica: in momentul in care simti ca ceva e in neregula, aseaza te pe un scaun sau daca ai ocazia intinde-te si inspira mult aer, umflandu-ti burta pana la refuz. Dupa aceea tine aerul in tine cat de mult poti si in timpul asta spune-ti in gand: relaxeaza te, sunt calma, ma simt atat de bine. Dupa aceea expira aerul profund. Fa acest exercitiu de mai multe ori. Daca ti-e rau de 50 de ori pe zi, repeta-l de 50 de ori. Facandu-l de mai multe iti va intra in ritm si il vei face usor.
Daca ai uitat sau nu ai reusit sa faci acest exercitiu si ti-e rau invata-l pe al doilea care este exact pentru atacul de panica in plina desfasurare: stai in picioare, inspira mult aer, tine-l in tine si apleca-te spre genunchi, atingandu-i cu mainile. Ramai in pozitia asta cat de mult poti, dupa care expira aerul profund. Repeta-l de cate ori simti nevoia, te va ajuta foarte mult, la fel ca si anteriorul.
Sper sa-ti fie de folos sfaturile mele. Nu lasa nici o zi fara aceste exercitii. Roaga-te, fa sport zilnic si ia magneziu, zinc si bea ceaiuri de talpa gastei si tei.

@Stanciu Florentina- Cunosc un caz similar. Persoana in cauza la fel, nu poate sa stea singura in casa si mereu are nevoie de cineva in preajma sa si are multa posesivitate.
Probabil este vorba de o fobie, o anxietate care trebuie tratata neaparat, altfel vei fi tu cea care va avea de suferit si vor interveni certuri si discutii.
Problema casatoriei nu trebuie pusa deoarece, daca-l iubesti cu adevarat nu trebuie sa-ti pese de aceste lipsuri ale lui. Cu multa iubire si devotament il vei ajuta sa treaca peste aceste stari.
Cat despre refuzul lui de a face tratament, ia-l altfel, explica-i ce te deranjeaza, insa nu sunt forma de repros ci cu empatie. In fond, doar de el depinde sa se schimbe. Tu oricat de mult te-ai implica si oricat de mare va fi efortul, poti sa-l declari nul, fara vointa lui.

@ elenu_tza- Iti multumesc mult pentru incurajare si sper sa ma fac bine cat mai curand!

Multumesc pt raspuns si pt incurajari
problema este ca eu voi pleca in SUA in sept pt ca acolo locuiesc si o sa-mi fie greu sa ma adaptez cu aceste strai ale lui, in special cu starile de apatie etc
Fac eforturi, dar nu-mi pot permite un tratament in SUA unde va veni si el pt ca este f costisitor.
Nu inteleg multe si as vrea
Multumesc mult!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

sinner si eu vreau sa-ti multumesc pt ca ti-ai spus aici problemele tale si tot ce ai facut ca sa treci peste ele, eu te urmaresc si incerc sa-ti urmez sfaturile care ma ajuta foarte mult de a nu ajunge la un nivel mai avansat cu problemele mele, ai zis undeva ca vrei sa ajuti, tu chiar ajuti deja, si-ti multumesc pt asta, multa sanatate tie si tuturor de pe accest site, sanatate si putere ca sa putem trece peste tot

Buna,
As vrea si eu mai multe informatii despre medicamentul zoloft.Mi-a fpst recomandat de medicul psihiatru pentru starile de anxietate si cred un puisor de depresie.Tin sa va spun ca ma lupt cu aceste stari de un an de zile in care am incercat un trat homeopat ce a dat rezultate dar nu pentru mult timp.Asta ma face sa ma hotarasc sa iai trat alopat pt ca vreu sa-mi imbunatatesc calitatea vietii care uneori ii afecteaza si pe cei din jurul meu.
Astept cu nerabdare sfaturi de la cei care s-au confruntat cu uratele manifestari ale acestei afectiuni.
Multumesc anticipat pentru raspuns!

multumesc pt incurajari! nu mai iau decat 1/2 de pastila.. dar problema e ca sunt trista... nu stiu ce sa fac.. as pleca mereu, dar nu e o solutie si imi e frica sa nu imi afecteze viata de familie nou cladita... dupa ani in care am alergat spre asta... incerc sa gandesc mai pozitiv, sa nu imi mai fac griji k ma lasa sotul...
am fost si la 1 sedinta de psihoterapie, dar m-am speriat de doctorita si am zis ca sa apelez la alta, care sa imi dea mai multa incredere in mine...
ce parere aveti? daca eu cand am plecat de la ea am simtit ca nu ma ajuta... m-a lasat sa vb singura.. mai bine vb aici... ca sunt tot singura cu calculatorul..

Marilena cred ca e f important ca dr. care te trateaza sa fie cald si sa stie sa te apropie facanu-te sa ti deschis sufletul, un dr phisiatru sau un psiholog trebuie sa-si foloseasca si sufletul in profesia lor, trebuie sa vb cu cineva pe care tu sa o simtii ca-ti e aproape, dar pana atunci te potii folosi de site-ul accesta, spune aici tot ce ai pe suflet, nu conteaza daca tu ai dreptate sau nu in legatura cu frica ca te va parasi sotul, spune asta aici chiar daca mai tarziu vei constata ca a fost doar in capul tau cel mai mult conteaza sa te asculte cineva si sa potii trece peste momentele de panica iar pentru tristete...incearca sa te uitii la TV doar la filme de comedie care te fac sa razi, crede ma ca si rasul este o terapie, eu asta fac si simt ca ma ajuta, iti doresc multa putere ca sa potii trece peste momentele grele pe care tu le traiesti si nu uita ca nu esti singura

sinner123 chiar mi-a atras atentia istoria ta. si eu sufar de atacuri de panica, declansate si de o practica spirituala mai...neortodoxa, si am refuzat medicatia de la psihiatru. Am acceptat- cu greu- sa merg la psihoterapeut dar o fac si rezultatele sunt bune! Din aprilie pina acum nu am mai reusit "performata" sa ajung in atac de panica. am ramas doar in anxietate ridicata. folosesc si eu numai produse pe baza de plante [sunt lactovegetariana, nu beau cafea, nu beau alcool, nu fumez (imi interzice religia :))) ) si nu suport medicamentele de sinteza] si multe ceaiuri. Povestii tale ii lipseste insa cauza, daca imi permiti. Noi toti, anxiosii, stim, excelam in a ne povesti manifestarile.cu cauzele..mai slabutz. Facind terapie de 6 luni si practicind si ceva tehnici de relaxare sa le zicem, am taiat de pe lista cem vreo 5 posibile cauze ale anxietatii...Ceea ce va doresc si voua din tot sufletul! Am gasit o cumunitate frumoasa aici, si sper ca iubirea si gratia divina sa ne faca pe cei mai multi din noi sa trecem la timpul trecut aceste experiente! Inca o data, sinner123, mi-a facut mare placere istoria ta. ajuta in continuare oamenii din jurul tau, prin propriul tau exemplu si ai sa scapi probabil si de panici. Gratie si sanatate!

buna tuturor, anxiosilor!lucrul cel mai bun este ca nu mi-am pierdut simtul umorului si nu in ultimul rand increderea in D.zeu, ca daca nu as spera in ajutorul Lui as lua-o razna in momentele de criza.
ma regasesc in relatarile multora, adica ameteala, cefalee, stare de agitatie, teama de a nu pierde controlul situatiei mai ales la servici, caci acolo mi se intampla atacurile de panica daca nu pe strada.acum o sapt. am mers la neurolog la insistentele colegilor si mi s-a prescris un bromazepan(3 mg), 1/2 capsula seara timp de o luna.precizez ca aceste stari le am de 10 ani de intensitate variabila in timp.nemultumiri am dar presupun ca nu sunt singura, dar de ce eu resimt in acest mod dificultatile vietii?
as vrea tare mult sa ma eliberez de aceste stari si de acel bromazepan(lexotan).bineinteles ca voi recurge la ceva naturist dar sa vad de unde sa incep.sanatate si putere de la Cel de sus!

ok. eu nu stiu cu ce sa incep...sunt anxioasa...cred ca este bine sa incep asa. In luna august am suferit in 3 zile 2 atacuri de panica. a fost Dumnezeu lang amine si am mers in locul potrivit...sa fac psihoterapie! Pot spune ca au avut loc schimbari importante in viata mea ( eu mereu o persoana negativista imi est effff greu sa scap de anxietate ) dar stiu ca vom reusii cu totii!!! Eu pot doar sa va sugerez sa intrati pe acest site. car eil voi lasa... sa cititi pe forum persoane ca noi cum au trecut peste... secretul est enu sa fugim de gandurile ¨negre ¨ ci sa le inlocuim cu ganduri rationale!!!! Eu acum de 2 luni locuiesc in Barcelona si vad ca aici e mai.cizelata lumea si nu evita sa mearga la pshiolog sau pshiatru... si vad ca tipul de terapie car ela noi est edestul de rar aici est epeste tot la orice clinica!! Va sugerez doar sa intrati pe acest site si sa cititi, cu siguranta va veti regasii!!! www.psihosolutii.ro Bafta tuturor!!!!

Buna ! Eu am ajuns la spital in urma unui atac de panica iar timp de 1 an am luat cipralex, seroxat, doxepine etc,
Acum am ajuns la stadiul la care iau un tratament mult mai usor doar seara, jumatate de pastila de alparzolam si jumatate de seroxat, ziua mai iau MAGNE B6.
De cand iau Magne B6 ma simt mult mai bine si chiar am reusit sa imi stapanesc o "tentativa" de atac de panica.
Aveam toate fobiile de pe lume, imi era frica sa dorm, sa nu dorm, sa ies in oras, sa raman singura acasa, orice tip de durere sau numai gandul ca m-ar putea durea ceva imi declansa o stare de rau.
Credinta in DUMNEZEU m-a ajutat enorm sa inteleg ce mi se intampla, mi-a redat speranta ca ma voi vindeca si imi da curaj.
Eu cand trebuie sa ies in oras si ma apuca agitatia, ma rog la Dumnezeu sa ma pazeasca pe strada imi iau inima in piept si gandul ca ma vegheaza si plec la drum .
Trebuie sa fim curajosi sa luptam cu frica, pentru ca daca nu o infrangem, nu facem altceva decat sa ramanem blocati in starea asta.
Noi trebuie sa ne vindecam ! Ne putem vindeca, nu este imposibil !
Stiu este greu si v-ati saturat de pastile, dar pastilele de ajuta sa tinem sub control ceea ce noi nu putem controla, dar atunci cand vom descoperi cum sa rezolvam situatiile, lucrurile de care ne este frica, atunci cand vom reusi sa ne raspundem la toate intrebarile, atunci atacurile de panica se vor opri.
Cand vom fi stapani pe noi si vom invinge frica atacurile de panica vor disparea !
Daca eu am reusit sa ma mobilizez, eu care am stat in casa 2 ani, fara sa ies nici la magazin, cu toate ca am 24 de ani(fara prieteni fara nimic ), fara sa stiu de ce nu imi place sa ies din casa, fara sa stiu de ce devin agitata, eu care cand am ajuns la spital credeam ca o sa intru in coma din cauza atacului de panica, ATUNCI SI VOI SIGUR VETI REUSI!
Frica este doar in subconstientul nostru !
FITI CURAJOSI !! LUPTATI !

offf am citit toate povestile voastre, daca nnu mi se intampla nici nu as fi crezut ca pot exista asemenea stari. In urma cu 2 sapt am facut un atac de panica, ma luat din somn m-am trezit cu o frica ingrozitoare nu stiam ce se intampla cu mine, a doua zi m-am documentat un pic si am inteles ca am facut un atac de panica.Timp de 3 zile nu am mai facut nici un atac a 4 zi dupa prima gura de cafea inima a inceput sa-mi bata foarte tare, incepusem sa tremur nici sa vb nu mai puteam.Am ajuns la urgente dupa cateva investigatii mi sa spus ca am facut un atac de panica.Stateam si ma gandeam de unde pana unde sa fac eu atac de panica, sunt o fire vesela am o familie minunata nu am probleme nu sunt stresta de unde naiba mi sa tras habar nu am.In decursu a 7 zile 5 zile am fost praf nu mai eram in stare de nimic ma duceam la servici ca robotu nu mai puteam zambi eu care rad tot timpu, acasa eram o leguma si credeam ca nu o sa imi mai revin niciodata.Mi-am facut toate analizele si mi-au iesit ok, asa ca am inceput sa iau magne b6 si calciu chiar daca imi era rau am continuat sa ma duc la sala sa nu stau in casa sa ma plimb sa ma duc la cumparaturi.Vineri chiar am iesit in club dupa cateva pahare mi-am revenit complet.
De 6 zile n-am mai facut nici un atac de panica si sper sa nu mai fac vreodata e cumplita sezantia.
Va doresc sanatate si puterea de a merge mai departe.Ganditi-va ca viata e frumoasa si merita traita, stiu ca e greu, groznic de greu am traito pe pielea mea insa cred ca toate medicamentele astea gen xanax etc mai rau va fac, incercati sa va bucurati de viata.

va rog ma poate ajuta cineva si pe mine?Am36 ani si in urma cu un an am facut un atacde panica in urma decesuli socrului meu a murit chiar linga mine si de atunci am luat fel si fel de medicamente in prezent urmez un tratament cu cimbalta 60mg si valium 15 picaturi seara pt dormire deoarece am insomnii si cosmaruri.aA mai luat cineva extractul kawa kawa? lucrez in italia si-mi este foarte greu din cauza ansiei va rog ajutati-ma! cine doreste ma poate contacta -* va multumesc

(*modificat de administrator)

Buna tuturor.Nu am mai scris nimic pe forum dar am citit toate mesajele voastre. In general m-am simtit bine, am urmat un tratament homeopat, dar in noiembrie 2010 am simtit nevoia de ceva medicamente.Ma tinea foarte tare in partea stanga la inima, ma durea capul tare in crestet, gandurile le simtea multe si coplesitoare, asa ca m-am dus la psihiatrul meu si mi-a dat Linisan.M-am simtit foarte in toata aceasta perioada, fara dureri si strangeri in partea stanga, fara temeri, fara ganduri urate, parca eram mai curajoasa, mai energica, mai optimista.Am intrerupt deocamdata tratamentul homeopat si pana la sfarsitul lunii februarie fac acest tratament cu Linisan de 20 mg.In paralel, am primit doua carti legate de puterea subconstientului care m-au ajutat sa ma inteleg mai bine si sa privesc lucrurile cumva din exterior si nu din interior, atunci cand aveam atacuri de panica si anxietate. Incerc sa va atasez documentele word cu cele 2 carti, dar nu stiu daca ma descurc...Multa sanatate tuturor.

Scuze pentru greseli! Nu ma descurc cu atasarea documentelor word.Va rog sa ma ajutati.

Romulus1974, , , sunt sigur ca un astfel de eveniment te marcheaza si-ti intoarce directiile...
Va fi o lupta grea, e un moment greu care se da in mintea ta... trebuie doar sa ti gasesti putearea de a trece singur peste...deoarece toti medicii, toate medicamentele, vorbele bune si prietenii, toate acestea la un loc, nu ti vor face decat sa ti aline suferinta

buna seara. am aceleasi simtome ca george 1974 de vreo 4 ani..nu stiu unde sa apelez, mai ales ca am aceeasi meserie...sofer, si ma apuca ametelile, nu mai am echilibru pe picioare, simt ca ma sufoc, inima incepe sa bata tare...

cred ca sufar de atac de panica, acesta cred ca l-am dobandit cand m-am despartit de nevasta si am pierdut custodia copilului la tribunal.
momentan mai iau meprobamat, dar dupa cam 8-10 ore simtomele revin...
am mare nevoie pt o recomandare pt ca voi pleca sa lucrez in afara tarii.

am mai fost plecat si am patit asta, dar fiind printre straini parca mai rau imi este...
si nu stiu daca am voie sa ies din tara cu anumite medicamente care imi fac bine...sinu stiu daca acolo le gasesc, sau poate un medic de acolo sa imi dea vreo reteta ceva.

va multumesc..

buna seara. am aceleasi simtome ca george 1974 de vreo 4 ani..nu stiu unde sa apelez, mai ales ca am aceeasi meserie...sofer, si ma apuca ametelile, nu mai am echilibru pe picioare, simt ca ma sufoc, inima incepe sa bata tare...

cred ca sufar de atac de panica, acesta cred ca l-am dobandit cand m-am despartit de nevasta si am pierdut custodia copilului la tribunal.
momentan mai iau meprobamat, dar dupa cam 8-10 ore simtomele revin...
am mare nevoie pt o recomandare pt ca voi pleca sa lucrez in afara tarii.

am mai fost plecat si am patit asta, dar fiind printre straini parca mai rau imi este...
si nu stiu daca am voie sa ies din tara cu anumite medicamente care imi fac bine...sinu stiu daca acolo le gasesc, sau poate un medic de acolo sa imi dea vreo reteta ceva.

va multumesc..

suntem din ce in ce mai multi anxiosi!eu care sunt adepta naturistelor am fost intr-un final la psihiatru si i-am expus problema si ca drept urmare am primit tratament cu calmepen 1, 5x3/zi si doxepin pe care ar tr sa-l iau seara si nu il iau deoarece imi da o stare de somn incredibila, de pic de somn.la inceput am incercat sa iau doar de doua ori calmepan dar parca nu a mers si am luat de trei.ar tr sa umez tratam. doua saptamani si apoi e de vazut.mi s-a spus ca o sa-mi treaca, am incredere dar sper totusi sa ma debarasez de aceste medicam. de sinteza care au si efecte secundare si sa gasesc o cura de intretinere naturista.ce parere aveti?orice sugestie e bine venita.am rezistat cu simptomele pe care le aveti si voi cam 9 ani, ma epuizeaza si nu prea ma pot concentra la sevici.ce lupta cand trebuie sa lucrezi si tu te clatini si pe scaun si in picioare!culmea e ca acasa nu le am, ci doar la serviciu!e sraniu cum ma poate da peste cap un anumit detaliu legat de servici cum ar fi o posibila eroare care nici nu e sigur ca am comis-o numai prezumtia si mi se face rau.nu as fi crezut nici odata.si ma cred tare!

ma tem ingrozitor de dependenta de medicamente!a patit-o cineva?din acest motiv nu m-am dus la psihi.

cand mi se intampla la servici mai apelez la un truc care uneori merge, telefonez cuiva, cum ar fi mama, sora, sotul si daca ar sti sa vorbeasca mai bine fiului meu de doi ani si jumatate, el imi da forta cand sunt cu el, de fapt nu -mi e rau cand sunt cu el.va multumesc!

dependenta de medicamente se face in functie de felul tau de a fi, de managementul gandurilor tale... eu am facut 1 an...de dependenta... si de multe ori, cand apropiatii imi spun sa le arunc si sa cred doar in fortele mele, le spun ca, decat sa ma simt rau din nou si sa trec prin ce am trecut, mai bine le iau o viata intreaga...
Eu iau alventa de 3 ori pe zi si anxiar... au si efecte secundare, de exemplu de 3 zile sunt extrem de agitat si nervos si plang fara motiv... Insa mi au facut si foarte mult bine!

Lui sinner,
Cand imi este rau nici managementul cel mai bun nu mai functioneaza, dar am sa incerc acele exercitii de relaxare pe care le-ai recomandat Marilenei, dupa ce voi termina tratamentul ca acum sunt "sedata"functionez bine cu ceia ce ingurgitez din cutiute.Stiu ca ai avut multe experiente legate de aceste atacuri si ca ai ajuns si pe la bacau (daca nu gresesc).o fi un centru de referinta?si eu am fost la dr. Covrig, dar tu? si ce parere ai despre este tratat medical si uman pacientul?
Daca as sti ca schimband mediul de lucru mi-ar trece cred tare mult ca as face-o, decat sa ma captusesc cu buline.

ieri am comandat kal mag.din cate am citit in multe cazuri a dat rezultate.
zilele astea o sa imi ajunga acasa si va voi tine la curent cu evolutia starii dupa ce urmez acest tratament...

oricum sper din tot sufletul sa imi faca bine sa imi vad si eu de viata mea linistit.

orice alta solutie, sfat e bine venit.

va multumesc..

Adrian76, te rog sa ne tii la curent cu beneficiile kal mag..sunt naturale?
iti urez sa ajungi la acea liniste, stiu ce iti doresti.cat de bine inteleg!
multumiri.