Ajutor... Tulburari psihice?

Buna Charlotte...nu ma iau dupa nimic...nu stiu ce si cum s-a manifestat la tine...probabil k nu ai avut nici un simptom care sa te sperie...dar eu sunt mai anxioasa din fire...ideea e ca am fost la psihiatriii..mai exact la 3...si am primit trei diagnostice diferite: nevroza, tulburare de panica si depresie moderata...pastile am luat pt scurt timp fara efect insa...Ma bucur sa aud ce-mi spui...dar mie nu-mi gaseste nimeni diagnosticul...si cauza..si deci...nici tratamentul...plus ca sunt insarcinata si e cam greu sa dai un medicament in sarcina...Un an bun iti doresc si ne mai auzim...merci de raspuns!!!

Buna seara Charlotte,
imi place cum gandesti si chiar ma bucur ca gandesti asa. As vrea sa pot gandi si eu la fel insa nu pot. Eu am momente cand sufar mult din cauza singuratatii si atunci gandesc altfel- cu totul diferit, adica pesimist. Uneori imi revin si sunt mai optimista dar momentele de pesimism ma coplesesc uneori. Poate imi spui tu cum sa fac, poate imi dai tu "reteta".
Multa sanatate.

Buna psiho 1 reteta consta intr-o colaborare buna cu psihiatrul, la care trebuie sa-i spui orice mica schimbare in starea ta, sa-i anunt deasemenea daca iei si alte medicamente pentru orce alta boala chiar si de raceala, sunt multe medicamente care fac interactiuni si actionand impreuna pot sa-ti faca rau, medicamentele pentru boli psihice se dau dupa simptome si nu dupa diagnostic asta spun si pentru wild rose. Daca te duci la stomatolog, si acolo trebuie sa spui ca faci tratament psihiatric pentru ca sunt anestezii care interactioneaza cu neuroleptice, sau chiar si radiografiile pot sa aiba efect daunator. Si cel mai important dintre toate este sa respecti dozele prescrise, sau daca ai schimbat cumva medicamentatia adica iei alte doze medicul neaparat trebuie sa stie altfel te pacalesti singur(a).

Multumesc Charlotte, esti foarte draguta.Ceea ce ai spus tu ca trebuie sa fac, eu fac, sunt foarte constienta de lucrurile acestea. Nu mi-a dat prin cap niciodata sa intrerup tratamentul sau sa-l schimb, si colaborez foarte bine cu medicul psihiatru. Doar ca acum regret mult ca nu m-am dus mai din timp la el fiindca aveam probleme mari si eu refuzam sa cred asta. Asa am ajuns sa fiu singura, refuzam orice intentie buna din partea celorlalti.Din aceasta cauza mi-e putin ciuda pe boala asta. Ceea ce ma ingrijoreaza acum e faptul ca sunt singura si foarte pretentioasa.Asta cred ca e problema mea, nici prieteni nu prea am, cei vechi m-au uitat aproape iar altii noi se fac foarte greu si nici nu prea vad sa fie lumea interesata de asta. Mi-ar placea sa vorbim si pe mess bineinteles daca doresti si tu. Iti voi lasa adresa mea in privat dar numai dupa acordul tau.
Multa sanatate iti urez si numai bine !

Doresc si eu sa vorbim pe mess. Imi poti lasa si mie adresa ta pe privat ?

Draga psiho 1 din pacate nu prea intru des pe mess dar sunt de acord cu propunerea ta, problema e ca sunt noua pe sit si habar nu am unde e privat-ul respectiv. Iti cer scuze pentru asta.

Salut Charlotte...imi poti spune te rog si mie cum s-a manifestat totul la tine?...multumesc...ma bucur ca esti bine...si ca reusesti sa faci fata cu brio bolii...:-*

Era simplu si foarte ciudat: nu am putut dormi, daca dormeam aveam cosmaruri, visam numa schelete si morti, nu am avut pofta de mancare, eram in vacanta la parinti la tara, era vara, nu suportam caldura, eram obosita tot timpul, si simptomul cel mai ciudat a fost ca salutam pe toata lumea, nu am mai stiut pe cine cunosc si pe cine nu, aveam idei de genul ca eu voi fi cea care salveaza pamantul de catastrofa, in anul acela a fost explozia aceea si radiatiile de la Cernobil. Mama era disperata tot ma intreba ce am, iar eu ziceam intr-una sa ma duca la casa de nebuni ca m-am innebunit. Pana ce m-a crezut au trecut cateva saptamani in care am slabit pana la 45 de kg cu inaltimea de 165, dar am ajuns la spital la timp, in pericol de moarte. La spital am avut o moarte clinica. Timpul care a trecut dormind nu stiu nici acuma. Cand intreb pe mama ce era cu mine, ea se uita la mine, i se lacrimeaza ochii si nu-mi spune nimic. Nu vrea sau nu stie sa spuna nici numarul socurilor electrice pe care am primit.

Bine macar ca acum esti bine...simptomele tale, mie nu mi se par atat de grave...dar e foarte bine ca ai stiut ce si cum sa faci sa iti fie din nou bine!!!:-*...

Povestea inca nu s-a terminat dupa ce iesisem din spital am continuat scoala cu bacalaureat reusit si m-am angajat la S.I.R.D.S.C care este o sectie de reparatii de drumuri si siguranta circulatiei unde lucram in arhiva. Singura in birou nu am facut fata stresului si am decazut din nou. Am primit un diagnostic usor ceva de genul tulburarii afective oricum ceva cu care nu se pensioneaza pe nimeni, dar cu schizofrenie ba. Doctorul a vorbit cu mama si din discutia lor de atunci rezulta ca sunt pensionata de boala pana in zilele noastre de acum. Doctorul a primit o mita, altceva nu am ce sa spun.Dupa cum se stie schizofrenicii nu sunt constienti de comportamentul lor sau cel putin nu in totdeauna. In afara momentului de moarte clinica dupa socul electric de atunci eu am fost apsolut constienta de tot ceea ce faceam, si asa sunt si acuma. Schizofrenia pe hartiile mele totusi ma ajuta sa trag un folos din ea si anume o suma de bani in fiecare luna pentru care nu trebuie sa muncesc asta inseamna pensie de invaliditate gradul II. Am dreptul la ea!

Buna seara,

Charlotte, cu cat timp in urma s-a petrecut ceea ce povestesti? Daca tu ai facut tratament timp indelungat inseamna ca acum esti bine. Ti-am lasat adresa mea in privat, si tie daniel nicolae.

..eu am uneori senzatia ca nu o sa mai fiu bine niciodata..:((

multumesc de adresa "in privat dar spuneti-mi va rog cum ajung la ea sau unde sa caut, nu scrie nicaieri privat pe acest sit., vreau sa spun ca nu gasesc, cu inteligenta mea super de 130 IQ, ma iertati nu glumesc, chiar nu stiu cum sa dau de adresa domnului sau doamnei psiho 1.

In dreapta sus e un dreptunghi verde unde scrie mare "Logare Membrii" si "Statistici Forum". Mai jos un pic (in acelasi dreptunghi) scrie [ Modificati profilul dvs ], da-i acolo si deruleaza in jos pina dai de mesaje...

Draga Wild_rose_Criss,

Multumesc mult pt. mesaj si aprecieri. Iti scriu acum, desi nu am o stare deloc buna, dar daca nu o fac acum, maine nu stiu daca voi putea.

Nu am reusit sa citesc inainte decat cateva postari facute de tine.
Scrie-mi daca vrei, despre tine.
Si eu am in Iasi o fetita - nu chiar a mea, dar aproape, care a intrat pe un post de medic psihiatru in spital.A terminat anul acesta.

Nu am intrat demult pe forum, am vazut ca nici tu. Oricum esti un pic mai veche.
As fi vrut sa-ncerc o varianta naturista, dar nu am primit nici o recomandare inca.Nu stiu la cine sa apelez. Nu am fost de acord niciodata cu medicamentele (mai ales cele de la psihiatrie).
Eu nici nu stiam ca acele simptome sunt de natura psihica.
Corpul mi-era afectat. Am mers intai la ginecolog, apoi la endocrinolog si ei mi-au spus ca e climax.
Si eu am stat asa inca vreo 2 ani, mi-era din ce in ce mai rau, ...

Am avut dureri in piept f. rau inainte (sternul)...
Mult mai tarziu am vazut pe internet ca erau din cauza stresului...

Se pare ca povestea se repeta si acum...cam la fel.
Maine dim. urgent trebuie sa fiu la spitalul de contagioase. Pentru test si tratament. De 2 sapt. am niste simptome,...de apr. o sapt. iau augmentin, dar m-am agravat. Mai mult ca sigur ca e gripa porcina. Dar si matusa mea (ea are si cancer) e la fel ca mine. Nu stiu daca vom ramane acolo, sau cum va fi cu noi.

Astept sa va cunosc, chiar si asa, virtual.
Mult optimism si sanatate! Cu drag,

Draga bleuciel ti-am scris un mesaj pe privat...cand ai timp sa il citesti:).e foarte frumoasa poza ta!:-*

Draga Charlotte, stii ce nu inteleg eu???...Daca te simti bine...cu tratament si duci o viata normala...de ce nu lucrezi???...Eu nu vreau decat sa fiu bine...sa ma simt bine.sa pot munci..si sa duc o viata normala...asa cum spui si tu ca duci.Eu sunt in sesiune acum...in penultima sesiune din anul 6...pe care vreau sa il termin si in 7 luni aproape...dar nu ma las batuta...si invinsa...desi...cum spunea si psihiatrul meu...poate e doar o depresie moderata...Multa sanatate tuturor!!!!!

Tocmai ti-am raspuns, Criss.

Daca asa vrea as putea lucra, am o meserie frumoasa web designer dar prefer sa raman voluntara la o fundatie unde ajut bolnavii psihici cu ce pot si eu, la un eventual loc de munca cei sanatosi cam bat joc de noi si nu prea ne inteleg, aici la fundatia estuar din cluj ma simt foarte bine nu urmaresc venitul banesc am o situatie financiara destul de buna cu prietenul meu care este inginer cu salar bun si pe langa pensia mea nu ducem lipsuri. Am avut o experienta urata la fostul loc de munca (siguranta circulatiei)si de atunci cand dau seama ca cineva nu vrea sa se deschida in fata mea nu mai fortez nota, mai bine stau acasa si am timp pentru toate linistita gatesc spal fac curatenie si de toate pentru ca prietenul meu merita asta de la mine.

Se intampla un lucru minunat si sper ca nu va fi un risc. De cand fac pe gospodina sunt in stare sa dorm si 12 ore cu totul ca inainte eram inclinata spre insomnii. Pana acuma am luat un timp doar 1 levomepromazin seara, 2 romparkine / zi, si Fluanxol injectie depot la 3 saptamani. Dupa o perioada de 10 11 ore de somn zilnic am decis sa spun si la doctorita mea psihiatra aceasta schimbare. Ea nu a stat prea mult pe ganduri si mi-a zis sa incerc doar cu 1/2 Levomepromazin, cu restul medicamentelor neschimbata. Stau si ma mir vazand prietenele mele care cu aceeasi boala iau mult mai multe medicamente si nu sunt chiar bine. Eu simt oricum momentul cand va trebui sa ridic doza daca eventual intervine din nou insomnia pe care totusi suport mai bine decat somnolenta.Ma simt perfect cu jumatatea de levomepromazin prescrisa si sper ca nu va fi prea mare risc si observ din timp ca si de obicei cand nu este ceva in regula. Ma intereseaza parerea tuturor, inclusiv si a lui Domnu Doctor!

de cind v-am descoperit ma simt mai bine si in siguranta, , cu mine.dupa un an de chin am reusit sa merg la psihiatru si fac tratament cu cipralex si seroqel sunt mult mai bine.deci si eu sufar de toc, totul ainceput uitindu-ma la un film cu crime, dintr-o data am avut senzatia ca trebuie sa fac rau copilului si apoi mie, eu care nu as omori nici o musca.am iesit din criza in seara aceia cu rugaciuni, dar a ramas acea teama ca acel gind cumplit va reveni, si ca un ritual, numai seara incepeam sa ma panichez, nu puteam atinge cutite si uneori tot mai am teama de ele, un lucru il stiu cu siguranta, nu as putea face nimanui nici un rau, numai ca vinavatia acelui gind, teama, si faptul ca am gindit asa ma bagau in depresi, stare de panica, vinovatie, de parca uneori era altcineva in mintea mea, parca privea prin ochii mei cineva rau care ma indemna sa fac rau.exact un an singura mi-am ameliorat starile, dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa cer ajutor.in afara de doctor nu pot discuta cu nimeni si mai vreau sa merg si la un preot sa ma spovedesc si sa cer dezlegare sper sa fac acest blucru cit de curind oricum am mari sperante ca dumnezeu nu ne va lasa.ma bucur nespus ca pot vb. cu voi, credeam ca numai mie mi se intimpla sasaceva

Draga michell crede-ma ca nici mie nu-mi a fost usor la inceput, mama mea m-a ingrijit zi si noapte, eu am zacut cateva zile si inconstienta, pana in zilele de astazi nu stiu inca cat timp.Daca o intreb pe mama ce-o fost cu mine i se umple ochii cu lacrimi si nu-mi stie sa-mi spuna nici cate socuri electrice am primit. Totul s-a pornit dintr-o suprasolicitare intelectuala cu insomnii, mai mult nu stiu sa spun nici eu. Amintesc foarte bine o singura faza: am salutat pe toata lumea pe strada si nu mai stiam sa deosebesc pe cine cunosc si pe cine nu. A trebuit sa treaca 20 de ani de atunci ca sa ma pot simtii perfect, bineinteles trebuie sa accept si eu ca aceste medicamente pe care le luam va trebui sa le luam toata viata. Nu esti singur(a)!!

Buna.Am acrleasi stari si ganduri neplacute, ma poatr ajuta cineva cu in sfat, m-a speriat rau cineva cu ca as avea ceva grav :(((

Nu rezulta clar ce fel de stari ai pentru a putea primi un sfat.

Ganduri rele cum ar fi: daca imi fac rau mie sau altor persoane, sau ca m-as putea sinucide. Acestea ma sperie rau pentru ca nu am de gand sa fac asa ceva niciodata. sunt o persoana linistita si nu am facut niciodata rau nimanui, nu inteleg de ce se intampla asta??!!!

+ atacuri de panica si teama :(

Tratamentul pentru asemenea ganduri se face la psihiatru plus sedinte la psiholog, daca iti permiti.
Se rezolva, numai ca trebuie si tu sa actionezi si sa te ingrijesti. Nu e un capat de tara. Sunt multe persoane care se confrunta cu asa ceva si sunt bine cu tratament si psihoterapie.

Este ceva grav?!

Este exact ceea ce tu trebuie sa suporti. Gandurile pe care tu trebuie sa le suporti. Nici mai mult, nici mai putin. Nu se moare din asta.
Depinde ce intelegi tu prin grav.
Exista tratament pentru asta. Ti-am explicat deja. Prin tratament trec aceste ganduri aiurea si stari de anxietate, atacuri de panica.

Puteti sa-mi oferiti ceva recomandari de medici buni dar nu scumpi :) ? Va multumesc oricum pentru sfaturile date pana acum