Ajutor! am ajuns la spital în urma unei „căderi de calciu”

Adelina, înțeleg că te-ai speriat la primul atac de pancă apărut spontan. Atacul de panică este descris ca fiind o frică extrem de puternică sau o stare de disconfort intens, care a apărut dintr-o dată, fără niciun motiv.
Durata unui atac de panică poate varia de la câteva zeci de secunde la maxim 15-20 minute iar intensitatea sa creşte treptat şi de obicei atinge un nivel maxim în aproximativ 5-10 minute.
Simptomele specifice care pot apărea în timpul unui atac de panica sunt:
- Senzaţia de sufocare sau de nod în gât;
- Respirația îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
- Senzația de presiunea în cap, disconfort, durere în piept
- Palpitaţiile, bătăile puternice şi/sau accelerate ale inimii
- Greaţa, crampele sau alte probleme cu stomacul
- Valurile de căldură sau de frig
- Transpiraţiile
- Tremurăturile sau frisoanele
- Amorţeala, furnicăturile în corp
- Senzaţia de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
- Senzaţia de irealitate, ca și cum ai fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat, neobişnuit
- Teama de a-ţi pierde controlul sau de a înnebuni
- Teama de a muri

Atacul de panică este descris şi explicat prin relaţiile care apar între sentimentul de frică, senzaţiile corporale (simptomatologia fizică), cogniţiile catastrofice (interepretările eronate pe care le faceţi senzaţiilor corporale) şi comportamentul de evitare.
Interpretările catastrofice pot fi legate de moarte (atac de inimă, atac cerebral), pierderea controlului (leşin, a înnebuni) şi/sau a te face de râs în public.
Interpretările intensifică anxietatea, iar aceasta, la rândul ei, intensifică senzaţiile corporale, intrându-se astfel, într-un cerc vicios.
Teama de a nu avea un nou atac de panică, îngrijorarea excesivă contribuie la evitarea activităţilor şi a situaţiilor asociate cu posibila apariţie a senzaţiilor fizice.
Aceste comportamente evitative, de siguranţă reduc anxietatea pe termen scurt dar, pe de altă parte, nu fac decât să menţină interpretările catastrofice şi senzaţia de pericol permanent.

Adelina, ca și direcții de tratament poți apela la ședințele de psihoterapie cognitiv-comportamentală sau si la medicul psihiatru, daca problema este intensă, cronică, dacă ai și insomnie, probleme de concentrare.
Deoarece evenimentul critic în atacul de panica este interpretarea eronată, catastrofică a senzaţiilor corporale intervenţia vizează în primul rând modificarea acestor interpretari.
Există diverse metode pentru a realiza acest lucru: psihoeducaţie (oferirea de informaţii corecte), exerciţii de expunere interoceptivă, disputare cognitivă.
Renunţarea la comportamentele de siguranţă, efectuarea comportamentelor şi expunerea la situaţiile evitate sunt alte elemente importante ale terapiei. Învăţarea unei tehnici de relaxare şi respiratie. Acestea ajută de asemenea la reducerea stării de activare generale şi eliberarea tensiunii din organism.

Cu drag, Adelina!