Adulter dupa 25 ani de casnicie

Buna ziua. Am 50 ani, 25 ani de casnicie, un copil de 22 ani. Timp de 23 ani a fost o casnicie buna si frumoasa, pana cand am inceput sa banuiesc ca sotul meu ma inseala. Am pus mii de intrebari, dar el nega mereu. De 2 luni am certitudinea. Am gasit poze in laptop cu ei 2. Ea are 35 ani. Am purtat discutii cu el, a recunoscut. Timp de 6 saptamani am trecut prin toate etapele: plans, furie, discutii, incercare de continuare a relatiei. Reusiseram cumva sa depasim cat de cat situatia. Adica eu. Dar acum cateva zile am gasit un mesaj in telefonul lui catre ea in care ii spune ca o iubeste. Am aflat cu stupoare ca ei inca mai tin legatura. Imi zice ca nu poate renunta la relatia cu ea pentru ca o iubeste, si ea la randul ei il iubeste, desi initial a zis ca se intalneau din cand in cand, doar pentru sex. Mi-a spus ca mie nu are ce sa imi reproseze, dar ca ea il atrage fizic si ca ii place foarte mult de ea. Parca mi-a cazut cerul in cap. Pentru varsta mea, nici eu nu arat rau, dar nu mai am 35 de ani. Si nici el. Am vorbit si cu ea, a negat la inceput, dar apoi a recunoscut ca si ea il iubeste. Si ea are un copil de 10 ani, si a fost la randul ei parasita, cel putin asa zice ea. Plang intr-una de atunci, nu, mananc, nu ma odihnesc suficient. Eu il iubesc si nu vreau sa il las. El este un om bun. Nu stiu cum as putea sa il fac sa incerce sa renunte la ea, macar o perioada, ca sa vada daca poate sa continue relatia cu mine. Sta inca cu mine, desi a avut posibilitatea sa plece sa se mute cu ea. O fi semn bun? Sunt cu psihicul la pamant, nu am puterea si nu vreau sa rup relatia cu el. Cumva in sufletul lui si lui ii pare rau ca s- a ajuns aici. Stiu ca nu e de ajuns pentru a putea continua sa mai fim o familie ca inainte. Ajutati-ma va rog cu un sfat.

Am observat ca anumiti barbati isi inseala sotiile dar nu si le parasesc. Poate fi si cazul dv. E complicata o despartire. Culmea, ca mai afirma ca isi si iubesc nevestele. Eu nu inteleg astfel de relatii.

Sincera sa fiu, mi-au dat sperante cele spuse de d-vs. Va dati seama ca mi-e foarte greu sa ma comport ca si cum nu ar fi nimic anormal, atata timp cat stiu ca el se mai intalneste cu noua lui dragoste. Cel putin de 3 zile, de cand mi-a zis ca o iubeste si nu poate renunta la ea, de cate ori e plecat, ma gandesc doar la faptul ca el e cu ea, mai ales ca incerc sa nu-l sun intr-una, pentru ca mi-a zis ca nu are rost sa il verific. Oricum face ce vrea el in aceasta privinta. Am renuntat si la a-i verifica telefonul, pentru ca stiu sigur ca sterge apelurile si mesajele ei, mai ales de cand l-am citit pe cel in care ii spunea ca o iubeste, si care mi-a dat din nou viata peste cap. Ma innebuneste gandul acesta, ma simt furioasa si neputincioasa in acelasi timp. Poate daca ar fi renuntat la ea era mai usor pentru mine, dar asa nici nu stiu ce sa mai sper. Plang intr-una, acesta e modul meu actual de descarcare emotionala.

Este foarte clar, nu il mai atragi fizic, ori nu-l mai tragi fizic, ori s-a plictisit de tine chiar daca arati, asa ca nu prea ai ce sa faci, obisnuieste-te cu asta, nu trebuia sa te mire, daca cunoasteai putina psihologie evolutionista ai fi stiut ca barbatul se uita in primul rand la fizic !!! Cand fizicul decade, scade si atractia lui fata de femeie pentru ca femeie frumoasa = femeie fertila ptr copii, natura asta a vrut, asa ca zice "ia-o pe aia tanara ca e capabila sa faca copii, asa ca alea te vor atrage", de aia barbatilor nu le plac babele la general zic, nu conteaza ca si el e in varsta ! El poate procrea si la 75 ani si instinctul lui e sa caute fete bune de facut copii, dar el nu stie asta, el simte doar plictiseala, ca pica atractia.
Iar femeia e facuta sa vrea resurse, siguranta si de aia stau multe cu unii mai in varsta si simt atractie de ei, de ex una de 20 ani cu unu de 40 ! Adica exact cum e asta a lui, ea are 35, el 50.
Precis barbatul tau este un barbat bine, era si inca mai este atractiv fizic si poate are si potenta financiara, inspira siguranta, capacitate de protectie, asa-i ?
Nu esti vinovata ca nu stiai asta, am zis doar ca si idee ca asa stau lucrurile.
Ai dezvoltat si ceva dependenta de el, tu trebuie sa fi autonoma pana la urma sa te bucuri de ce poti face si de viata independent de altcineva.
Asta e natura noastra, nu ai ce-i face, asa suntem construiti, rolu nostru nu e sa ne simtim bine, e doar sa ducem specia mai departe (de ce, nu stiu), si deci suntem adaptati ptr asta, totul se reduce la reproducere si supravietuire.
Dar nu stiu de ce nu se spune asta, se pune accent doar pe partea psihologica, este corect ca este si aia un 40-50 % dar si genetica e 50 %, se combina ambii factori, unul fara altul nu merge.
Tu nu vezi ca de atata timp, sute, zeci de ani, axandu-ne doar pe psihologic nu s-a schimbat nimic in cupluri ?! Ca s-a umblat doar pe primele 50 %, constient da da da da, vrem sa facem cumva, ne educam, dar real simtim altceva, si cum astea sunt mai puternice ca ratiunea, de aia ne urmam ce simtim.
Acum cred ca esti asa in mare lamurita.
Hai sa zic ca si prin educatie am putea invata copiii de mici sa-si respecte partenerul si sa nu plece, insa de simtit simte tot aia.
Ma mir ca foarte multi oameni incurajeaza ca omul sa persiste intr-o relatie care nu mai merge si nu prea ar mai avea cum merge, si dovada e, la cati s-a rezolvat treaba ?!

Cine nu e deacord cu ce am spus, sa vina cu argumente demonstrabile in realitate. Ce am spus eu se verifica oricand.

Pai ce rost are sa se mai clarifice ce ? Nu e clar ca nu o mai place ? De sa mai dea banii la psiholog aiurea, in cazul asta parerea mea ar fi ca nu se rezolva nimic, sa-si vada fiecare de drumul lui si gata.
A vrut una mai tanara ca aia il atrage, asta e.
Am explicat mai sus ce si cum ar putea fi problema, e doar o varianta, in general cine nu se intelege, nici nu o sa se inteleaga, mai sunt si exceptii dar mai putine.
Din sa zic 30 de cupluri care merg la terapie cate dintre ele s-au rezolvat Rares ? Statistica ce zice ? Ca, conteaza care s-au rezolvat nu care au inteles ceva care nu i-a ajutat.
Ce o sa inteleaga ? Ca pe el ca barbat il atrag femeile frumoase, si...a cazut in capcana uneia de 35 ani, ea la 50 ani deja a inceput sa-si piarda fizicul, nu stiu ce mai e de inteles aici ?!
Plus ca poate or fi fost si alte nemultumiri la el dar si alea le stie foarte limpede, ce nu-i da sotia in caz ca ar fi si asta, poate vrea sex si ea nu prea mai vrea cum trebuie, poate ea are un comportament care lui nu ii convine si nu a spus, s-a dus acolo unde gaseste ce are nevoie, nu e asa greu.
De exemplu ea m-a neglijat, sau nu mi-a dat sex, stiu clar care e treaba, dar nu i-am zis sotiei ca probabil i-am zis de 10 ori si tot aia e, stie si ea ce nu mi-a dat..si deci asta este, dar pentru ca interesele nu coincid, nu ne intelegem.

Aveti dreptate in ce spuneti, e corect ca in multe cazuri e asa si anume ca multi nu stiu ce ar trebui sa stie, si se duc la psiholog sa afle pe acolo dupa lungi discutii. Am asistat cam 20 ani la terapii din astea si de aia stiu cat de cat.
Eu la oamenii mai inteligenti nu prea am intalnit asta, stiau ei argumentele foarte bine, nu era nevoie decat de o mica tragere de maneca care sa-i scoata dintr-o obisnuinita devenita deja dependenta, nu se mai placeau dar stateau asa din inertie, dar stiau ca nu se mai plac, argumentele le erau clare.

In cazul de aici, de ce credeti ca barbatul s-a dus cu una de 35 ? Nu e clar ca nu-l mai atrage nevasta ?! Sau nu e clar ca daca nu e asta, poate ea a gresit cu ceva in comportament iar el a cautat in alta parte ce nu are acasa ?! E asa greu sa stii ca nu i-ai dat atentie, sau sex, sau altele ?! Ca stii f bine ce faci...doar beat sa fii sa nu stii. Ca dovada ca aia care au minte mai sus, stiu ffff bine, iar cand ii intrebi ii zic "nu ma mai atrage.frate de aia ma comport asa, dar nu pot sa-i zic direct ca am si eu interese".

De exemplu a fost un caz de dependent de droguri, pe unul il adusesera parintii iar data viitoare n-a mai venit, pe altul tot asa, dar a stat 6 luni in terapie.

Primul baiat stia ca viata e frumoasa si fara droguri, dar a venit ca l-au pus parintii sa vina, a zis "da, e clar ca merge si fara...asta si fac acum, am tot scazut dozele si nu voi mai lua ca sa ma simt ca inainte".
Al doilea era mai low la minte si NU stia ca fara droguri viata poate merge inainte, ptr ca nu-l ducea capul sa stie ca inainte de a se apuca de ele se simtea foarte bine si fara, deci era logic ca..daca punea mana pe informatii afla ca drogurile iti distrug chimia creierului si fara ele e totul negru pe moment, dar daca nu mai iei o perioada revine totul ca inainte.
Abia dupa 6 luni alea a zis "aaaa, mda se poate si fara, viata poate fi frumoasa si asa".
Deci pui mana, citesti, afli, asa si la relatii, vezi de ce nu merge treaba, fie s-a plictisit, fie ai gresit cu ceva, nu e asa greu sa-ti dai seama, dar...cand nu te duce, nu te duce, asta e, e nevoie de ajutor.