Probleme in casnicie
Buna ziua,
Sunt casatorita de 18 ani, am un copil de 16 ani, si de curand am descoperit ca sotul meu a reluat legatura cu fosta lui iubita din tinerete, pe retelele de socializare (vorbesc aproape zilnic).
Am descoperit intamplator si el a recunoscut acest lucru.
L-am rugat sa-mi spuna despre ce discuta, dar a refuzat, in schimb a recunoscut ca nu a uitat-o si ca a fost sufletul lui pereche.
L-am amenintat cu despartirea, daca nu intrerupe legatura cu ea, dar refuza si spune si ca nu poate renunta la niciuna dintre noi.
Doamna respectiva este si ea casatorita.
Ce pot face eu in aceasta situatie, deoarece in prezent sunt foarte ranita.
Multumesc!
Sunt casatorita de 18 ani, am un copil de 16 ani, si de curand am descoperit ca sotul meu a reluat legatura cu fosta lui iubita din tinerete, pe retelele de socializare (vorbesc aproape zilnic).
Am descoperit intamplator si el a recunoscut acest lucru.
L-am rugat sa-mi spuna despre ce discuta, dar a refuzat, in schimb a recunoscut ca nu a uitat-o si ca a fost sufletul lui pereche.
L-am amenintat cu despartirea, daca nu intrerupe legatura cu ea, dar refuza si spune si ca nu poate renunta la niciuna dintre noi.
Doamna respectiva este si ea casatorita.
Ce pot face eu in aceasta situatie, deoarece in prezent sunt foarte ranita.
Multumesc!
9 comentarii
Soluția este să nu mai aveți discuții pe această temă și să încercați să aveți o relație armonioasă fără certuri, reproșuri, să-l surprindeți într-un mod plăcut și să încercați să ieșiți mai des împreună, să găsiți momente de relaxare. Bărbații totdeauna fug de cicăleală și rămân acolo unde se simt bine.
Faptul că v-a ales pe dvs. și nu pe cealaltă și mai ales că aveți un copil împreună nu vă spune nimic? Dacă era sufletul lui pereche s-ar fi luptat să fie împreună la tinerețe. Faceți o analiză a relației și vedeți dacă nu sunt anumite greșeli, pentru că numai atunci revin anumite aspecte din trecut, prin comparație cu ce se întâmplă în prezent.
Aveți mai multă grijă de dumneavoastră, pentru că femeile mai fac greșeala să pună pe primul loc pe ceilalți și problemele din casă și să uite de ele.
Certurile duc la răcirea relației și distanțarea partenerilor. Acordați-vă timp pentru relație, petreceți mai mult timp împreună, dar într-un mod plăcut.
Femeile înțelepte totdeauna câștigă, așadar fiți înțeleaptă!
Faptul că v-a ales pe dvs. și nu pe cealaltă și mai ales că aveți un copil împreună nu vă spune nimic? Dacă era sufletul lui pereche s-ar fi luptat să fie împreună la tinerețe. Faceți o analiză a relației și vedeți dacă nu sunt anumite greșeli, pentru că numai atunci revin anumite aspecte din trecut, prin comparație cu ce se întâmplă în prezent.
Aveți mai multă grijă de dumneavoastră, pentru că femeile mai fac greșeala să pună pe primul loc pe ceilalți și problemele din casă și să uite de ele.
Certurile duc la răcirea relației și distanțarea partenerilor. Acordați-vă timp pentru relație, petreceți mai mult timp împreună, dar într-un mod plăcut.
Femeile înțelepte totdeauna câștigă, așadar fiți înțeleaptă!
Multumesc pentru raspuns. Numai ca nu este asa de simplu.
In tinerete doamna l-a parasit, pe motiv ca nu il doreau parintii ei.
Acum, din ce am putut scoate de la el, ea i-a spus ca a facut o greseala atunci, iar el a iertat-o pentru ce a facut.
El mi-a spus acum ca noi doi suntem foarte diferiti, pe cand cu ea se intelegea din priviri.
Noi avem o relatie destul de buna, dar diferenta o simt si eu, adica avem gusturi si opinii diferite.
Discuta pe internet de 3 ani, si mi-a spus ca nu va renunta la acest lucru.
In tinerete doamna l-a parasit, pe motiv ca nu il doreau parintii ei.
Acum, din ce am putut scoate de la el, ea i-a spus ca a facut o greseala atunci, iar el a iertat-o pentru ce a facut.
El mi-a spus acum ca noi doi suntem foarte diferiti, pe cand cu ea se intelegea din priviri.
Noi avem o relatie destul de buna, dar diferenta o simt si eu, adica avem gusturi si opinii diferite.
Discuta pe internet de 3 ani, si mi-a spus ca nu va renunta la acest lucru.
Toți ne înțelegem bine cu persoane cu care nu locuim și cu care ne vedem mai rar. Când locuiești împreună, ai multe lucruri în comun, ai alte așteptări, e viața reală, cu bune și cu rele, e normal să mai gândim și diferit, că fiecare om e unic și are caracteristici individuale. Când avem opinii diferite, din confruntarea lor cu argumente se găsesc cele mai bune soluții.
În plus la 20-25 de ani sau mai devreme crezi că viața e poezie și minimalizezi momentele neplăcute. Au fost situații când au vrut să reînnoade relația de unde au lăsat-o și de unde credeau că se vor iubi toată viața au ajuns să se urască de moarte.
Lăsați-l să discute până se va plictisi. Cu cât trece vremea așa zisele sentimente se vor estompa. Nu spuneți ce sex are copilul. Dacă e băiat, acum are nevoie mai mult ca oricând de o comunicare bună cu tatăl, deci încercați să-l responsabilizați pe această latură, iar dacă e fată fiți foarte atentă la atmosfera din casă pentru că sunt situații în care fetele consideră că o relație te face să suferi și atunci refuză să aibă o relație și să se căsătorească.
În plus la 20-25 de ani sau mai devreme crezi că viața e poezie și minimalizezi momentele neplăcute. Au fost situații când au vrut să reînnoade relația de unde au lăsat-o și de unde credeau că se vor iubi toată viața au ajuns să se urască de moarte.
Lăsați-l să discute până se va plictisi. Cu cât trece vremea așa zisele sentimente se vor estompa. Nu spuneți ce sex are copilul. Dacă e băiat, acum are nevoie mai mult ca oricând de o comunicare bună cu tatăl, deci încercați să-l responsabilizați pe această latură, iar dacă e fată fiți foarte atentă la atmosfera din casă pentru că sunt situații în care fetele consideră că o relație te face să suferi și atunci refuză să aibă o relație și să se căsătorească.
Va multumesc frumos pentru raspuns. Avem o fata impreuna. O sa incerc sa va urmez sfaturile.
Faptul că si eu am fost suspectat de sotie ca as insela-o mă determină să povestesc aici cum a fost. Sper ca aceste rânduri să fie de ajutor.
Pe fondul lipsei de comunicare (ea nu a intrebat, eu nu am dat explcatii), trebuie sa recunosc ca avea dreptate sa se indoiasca:
1. La un moment dat faceam dus in fiecare dimineata inainte de a pleca la serviciu, chiar daca era iarna.
Explicatie: Aveam hipertensiune, dar inca nu stiam, avea sa sa fie constatata de medic dupa circa un an. Eram supraponderal (circa 104 kg la 172 cm inaltime). Lucram la birou, la etajul 3 al unei cladiri (camerele erau inalte, cred ca aveau 3 m inaltime). Cand urcam dimineata scarile, ajungeam la birou transpirat. Pentru ca transpiratia sa nu se imputa pe mine in cele 8 ore de serviciu imi era absolut necesar un dus dimineata. Ulterior, dupa depistarea de catre medic a afectiunii si prescrierea de tratament, dupa ce am slabit putin (7 kg in primele doua luni), transpiratia abundenta a încetat să mai apară la cel mai mic efort.
2. La un moment dat sotia a remarcat ca lasam seara masina intr-o pozitie si dimineata o gasea in alta pozitie.
Explicatie: Sunt fumator si uneori ramaneam fara tigari. Nu intotdeauna aveam numerar in buzunar, si nici nu aveam un bancomat in apropiere. Daca nu aveam cash nu puteam merge la chioscul non-stop din apropiere, așa că urcam in masina pana la prima benzinarie, unde puteam cumpara tigari folosind cardul pentru plata. Asta se intampla pe la 5 dimineata, desi eu ma trezesc de obicei la 6 si imi beau cafeaua.
Asta se intampla prin 2008. Tot in 2008 am fost promovat la serviciu si functia de conducere a insemnat mai multe telefoane primite, probabil si o schimbare de atitudine in comportamentul de zi cu zi, mai multe zile plecate la serviciu la costum si cravata, o majorare de leafa care mi-a adus si ea satisfactii. Cred că satisfacția se citea pe chipul meu, dar ea i-a dat altă semnificație.
Povestea nu avea sa se incheie aici. M-a întrebat dacă am pe cineva și am negat. La acea vreme imi promitea razbunare si nu am inteles pentru ce. Dupa aceste episoade a devenit extrem de cicalitoare si iarăși nu am inteles pentru ce. Eu m-am retras, am evitat sa o supar. Sambata si duminica, daca trebuia sa stam acasa era un chin, nu ii tacea gura deloc, nu ma scotea din reprosuri. Scăpam uneori, pentru că plecam la cumparaturi, alteori plecam la pescuit, alteori plecam in vizita la priteni/rude, mai primeam si noi vizite.
Nu stiu cata vreme m-a urmarit, nu stiu cat mi-a urmarit telefonul mobil, cert e ca la un moment dat reprosurile s-au domolit si atmosfera a devenit suportabila.
De altfel nici nu avea ce sa gaseasca, in cei 19 ani de casnicie de pana atunci, niciodata nu am intrat in relatii cu alte femei, nici macar un flirt.
In plus, eram sub tratament pentru hipertensiune, slabisem putin si nu mai faceam dusuri in fiecare dimineata, dupa un an nu am mai fost sef si am incetat sa mai primesc telefoane, am incetat sa mai merg la serviciu imbracat la costum.
Atmosfera intre noi era rece, dar nu cu mult mai rece decat a fost aproape toata viata noastra pe care am petrecut-o impreuna.
A trecut timpul, am ajuns in 2011 si s-a intamplat sa-mi reintalnesc pe facebook (numai pe facebook) prietena din liceu. La acea vreme, dupa liceu, eu am plecat in armata, apoi la facultate in alt oraș. In acest timp și ea a plecat intr-un alt oras, unde si-a gasit de lucru, si-a gasit si un prieten. Numai ca s-a intamplat sa ne revedem la vreo 3 sau 4 ani de la terminarea liceului. Am fost si eu la ea, a venit si ea la mine. Eram in anul doi de facultate si ea mi-a dat de ales, ar fi ramas la mine, insa eu eram decis sa nu ma insor pana la terminarea facultatii.
Ceea ce vreau sa spun e că atunci când m-am căsătorit (la 25 de ani, adică după facultate) eram convins am făcut destule in anii studenției, suficient cat sa nu mai simt nevoia unor escapade o dată ce m-am căsătorit. Numai că, aveam să constat că orice om poate avea propria slăbiciune, in cazul de fata aceasta fiind prima mea iubire. Așa că, în câteva rânduri, i-am privit poza de pe Facebook și m-am întrebat: "Vreau să îmi complic eu viața cu femeia aceasta?" Răspunsul a fost "Nu!" și o dată aflat acest răspuns am știut cât de mult puteam să mă implic in ce aveam să discut cu doamna respectiva. M-am limitat la a vorbi pe Facebook și la telefon. (A nu se înțelege că dacă aș fi incercat mai mult sunt și sigur de reusita, realitatea e că habar nu am ce s-ar fi întâmplat de vreme ce nici macar nu am incercat).
Mi-a facut placere reintalnirea, mi-am adus aminte de tinerețe și am făcut ceva ce nu mai făcusem de 25 de ani: am scris și câteva versuri. Îmi permit să redau câteva:
Jucăușa mea sirenă
N-a văzut că-s nins la tâmple
Daca ii deschid o ușă
Ce-ar putea sa mi se- intâmple ?
Am întinerit subit
Când sirena voluptoasă
Mi s-a așezat la masă
Și mi-a spus "Ai fost iubit!"
Am redat câteva versuri, nu pentru că ar fi foarte reușite, dar descriu bine cele întâmplate.
Am vorbit si la telefon, am depanat amintiri, insa cand mi-a spus ca m-a iubit am avut un soc. Mie sotia nu imi spusese asa ceva nici macar in vremurile noastre bune.
Am hotarat sa schimb ceva si m-am intors spre sotia mea. Flori, cafeaua la pat in fiecare dimineata, un sarut de buna dimineata, complimente etc. Cred că toate astea au durat vreo 5 luni, poate 6 luni.
Nu era ceva nou, dar nu o mai făcusem de mult. O mai făcusem in primii doi ani de căsnicie, înainte să se nasca al doilea copil, după ce s-ar născut al doilea copil și când a mers al doilea copil in clasa întâi. Prima data a durat cam doi ani și următoarele reprize au fost cam de 3 până la 6 luni
Prima dată mă străduiam mai mult pentru că îmi doream sa văd la ea că își dorește un moment de apropiere și am încetat când am înțeles că insistentele mele fac să obțin mai greu clipe de intimitate. Următoarele două episoade au fost pentru că realizat că o iubesc și trebuie să-i transmit cumva asta. Ultimul a fost după ce a fost ea in spital pentru operatie de pietre la bila când am realizat că nu concep că aș putea trăi fără ea.
Nici în ultimă repriza de atenție din partea mea nu aveam să găsesc vreo reacție din partea ei. Deși era ceva, putina uimire și tăcere (Acum inclin sa cred că tăcea de teama sa nu strice momentul...)
Totusi lucrurile nu aveau sa se opreasca aici. Și să revenim la ce discutam cu doamna respectiva, chiar dacă am rămas doar la discuții și complimente, aveam grijă că soția sa nu afle ce fac eu, pentru că știam că asta ar fi supărat-o.
Aveam doua calculatoare in casa. Cand copiii nu erau acasa intram si noi pe calculatorul liber. Eu eram foarte atent la ce ramane dupa ce ies de pe facebook, stergeam conversatiile de pe facebook asa cum stergeam si lista apelurilor din telefonul mobil. Dar cateodata, la calculator fiind, daca intra cineva in camera ma grabeam sa inchid pagina (daca aceasta nu era de dorit sa fie vazuta de altcineva). Acelasi lucru l-am vazut si la sotia mea. Am vazut-o la un moment dat razpunzand la telefon: „Da Teodora …” si s-a departat de mine. Mai târziu am realizat că nu era telefonul pe care suna de obicei Teodora.
OK, am luat desfasuratorul convorbirilor telefonice (eram titular de contract) și am găsit un număr de telefon cu care vorbea zilnic mai multe zeci de minute. În telefonul ei numărul apărea că Dana Leon, dar persoana îmi era necunoscuta. (Ulterior aveam să constat că îmi vorbea de Dănuța, că o ia dimineața cu mașina la serviciu, că o aduce de la serviciu - când o luam eu de la serviciu, la o anume intersecție îmi spunea "aici Dănuța virează la stânga" și eu viram dreapta. Asta înseamnă că se gândea la el și nu se putea abține să nu-mi spună, dar folosea un alt nume.)
La vremea aceea, convorbirile pe Yahoo messenger ramaneau stocate pe hardisk si a fost suficient sa descarc un program de pe net că sa le pot citi pe ale soției mele. Erau atat de multe incat am avut ce studia vreme de vreo luna.
Asa am aflat ca ma inselase cu un barbat (sa ii spunem Dănuț) cu care pastra inca legatura.
Din mesajele de pe mess am aflat că au fost împreună două nopți. (Cum de nu știam eu de ele? Știam de ele, dar mie îmi spusese ca o prietena a ei era în spital si a mers doua nopti sa o vegheze in spital, ea fiind asistent medical).
A negat și pentru că a negat nici eu nu i-am arătat ce probe am. Avea să afle o parte din probele pe care le aveam abia din dosarul pe care l-am depus la judecătorie pentru divorț.
Totuși, până să ajung la divorț, i-am propus un an de proba, in care sa incercam sa ne reclădim căsnicia.
Atunci am aflat că ea era convinsă că am inselat-o și motivele care au convins-o că inselat-o le-am expus la începutul acestor rânduri. Ea nu a recunoscut că m-a înșelat, poate și pentru că nu știa că știu mai mult decât câteva mesaje pe care i le trimisese amantului (pe care uitase să le șteargă). A recunoscut că a vorbit cu el si că și-au trimis SMS-uri, dar asta era o răzbunare a ei pentru că și eu o înșelasem.
Anul de proba era sortit eșecului, eu și așa eram cu încrederea în ea la pământ, ea continua să mă mintă, ea continua relația cu amantul așa că după vreo 6 luni deja luasem decizia de separare.
Atunci când am luat decizia de separare m-am întrebat ce anume m-ar putea face să mă răzgândesc. Răspunsul meu a fost că doar daca ea ar fi fost foarte bolnava și ar fi necesitat îngrijire neintrerupta.
Ma cunostea destul de bine incat sa stie ca ma indrept spre divort. Chiar eu i-o spusesem in cateva randuri. A avut cateva tentative de a-mi abate intentiile: am gasit un biletel („uitat” de ea) in care erau scrise motivele care ar trebui sa ma impiedice sa plec, a avut reprosuri gen „toata ziua ma certi”, „parca ai raspunsurile pregatite”, a avut apropouri gen „gandeste-te ca la batranete vei ramane singur intre 4 pereti”, „am salariul mai mare ca tine”, „sunt mama copiilor tai”. A avut si o propunere de a construi ceva impreuna „numai al nostru” a spus ea.
Ceea ce nu stia era ce simteam eu atunci. Asta nu i-am mai spus. La intrarea in casnicie (de bunavoie si nesilit de nimeni) facusem un juramnat (sa fim impreuna la bine și la rău, până când moartea ne va despărți). Pentru mine acest juramant era sacru, dar prin ceea ce a facut ea fusesem dezlegat de acel juramant. Pe cale de consecinta, a continua casnicia cu ea ar fi fost ca si cum as fi cerut-o iar de sotie.
In aceste conditii, in ziua cand s-a implinit un an, cand s-a scurs anul de proba, aveam actiunea de divort deja redactata si i-am dus un exemplar. I-am spus ca asta voi depune la judecatorie, insa daca are obiectii sau sugestii o rog sa-mi spuna.
Avusesem discutii despre divort si imi spusese ca la judecatorie nu va fi asa cum cred eu, ca va fi si ea intrebata si ca va spune ce am facut si ce nu am facut (dar trebuia sa fac) in timpul casniciei. Asa ca am facut dosarul cu fapte reale, cu probe cu inscrisuri (sau print screen-uri). La data cand depuneam actiunea, adulterul nu mai era incriminat in Codul Penal, insa probele le-am depus ca motive care fac imposibila continuarea casniciei. Fara sa scriu nicaieri cuvantul adulter, doar motive care fac imposibila continuarea casniciei. Nu sunt jurist, nu am studii in domeniu, insa am vrut ca divortul sa nu depinda de acordul ei.
Am asteptat trei saptamani, nu a avut nici o reactie, asa ca am depus dosarul la judecatorie. Pana la urma, la judecatorie, intrebati de judecator, ambii am fost de acord cu divortul cu acordul partilor, asa ca divortul s-a pronuntat repede.
Dupa divort, eu am mai ramas sa locuiesc la aceeasi adresa inca un an si ceva. Dar in acel ultim an de locuit acolo, viata mea se schimbase, nu mai aveam nici un fel de restrictii in a cunoaste pe cineva, puteam vorbi la telefon fara restrictii, puteam avea intalniri, puteam iesi in oras fara sa ma feresc de nimic, puteam sa dorm vreo noapte in alt pat decat al meu. Ceea ce am si facut (dar fara excese). Fosta sotie a remarcat (si le-a spus copiilor) ca zburdam. Cam asa era. Dar tot ea a spus ca nu avea ce sa-mi reproseze, nu mai eram om insurat.
Hotararea mea de a pleca i-am comunicat-o cu o zi inainte. I-a scapat o singura exclamatie : „Nu poti sa pleci!”. Totusi hotararea mea era luata si acesta a fost finalul.
Pe fondul lipsei de comunicare (ea nu a intrebat, eu nu am dat explcatii), trebuie sa recunosc ca avea dreptate sa se indoiasca:
1. La un moment dat faceam dus in fiecare dimineata inainte de a pleca la serviciu, chiar daca era iarna.
Explicatie: Aveam hipertensiune, dar inca nu stiam, avea sa sa fie constatata de medic dupa circa un an. Eram supraponderal (circa 104 kg la 172 cm inaltime). Lucram la birou, la etajul 3 al unei cladiri (camerele erau inalte, cred ca aveau 3 m inaltime). Cand urcam dimineata scarile, ajungeam la birou transpirat. Pentru ca transpiratia sa nu se imputa pe mine in cele 8 ore de serviciu imi era absolut necesar un dus dimineata. Ulterior, dupa depistarea de catre medic a afectiunii si prescrierea de tratament, dupa ce am slabit putin (7 kg in primele doua luni), transpiratia abundenta a încetat să mai apară la cel mai mic efort.
2. La un moment dat sotia a remarcat ca lasam seara masina intr-o pozitie si dimineata o gasea in alta pozitie.
Explicatie: Sunt fumator si uneori ramaneam fara tigari. Nu intotdeauna aveam numerar in buzunar, si nici nu aveam un bancomat in apropiere. Daca nu aveam cash nu puteam merge la chioscul non-stop din apropiere, așa că urcam in masina pana la prima benzinarie, unde puteam cumpara tigari folosind cardul pentru plata. Asta se intampla pe la 5 dimineata, desi eu ma trezesc de obicei la 6 si imi beau cafeaua.
Asta se intampla prin 2008. Tot in 2008 am fost promovat la serviciu si functia de conducere a insemnat mai multe telefoane primite, probabil si o schimbare de atitudine in comportamentul de zi cu zi, mai multe zile plecate la serviciu la costum si cravata, o majorare de leafa care mi-a adus si ea satisfactii. Cred că satisfacția se citea pe chipul meu, dar ea i-a dat altă semnificație.
Povestea nu avea sa se incheie aici. M-a întrebat dacă am pe cineva și am negat. La acea vreme imi promitea razbunare si nu am inteles pentru ce. Dupa aceste episoade a devenit extrem de cicalitoare si iarăși nu am inteles pentru ce. Eu m-am retras, am evitat sa o supar. Sambata si duminica, daca trebuia sa stam acasa era un chin, nu ii tacea gura deloc, nu ma scotea din reprosuri. Scăpam uneori, pentru că plecam la cumparaturi, alteori plecam la pescuit, alteori plecam in vizita la priteni/rude, mai primeam si noi vizite.
Nu stiu cata vreme m-a urmarit, nu stiu cat mi-a urmarit telefonul mobil, cert e ca la un moment dat reprosurile s-au domolit si atmosfera a devenit suportabila.
De altfel nici nu avea ce sa gaseasca, in cei 19 ani de casnicie de pana atunci, niciodata nu am intrat in relatii cu alte femei, nici macar un flirt.
In plus, eram sub tratament pentru hipertensiune, slabisem putin si nu mai faceam dusuri in fiecare dimineata, dupa un an nu am mai fost sef si am incetat sa mai primesc telefoane, am incetat sa mai merg la serviciu imbracat la costum.
Atmosfera intre noi era rece, dar nu cu mult mai rece decat a fost aproape toata viata noastra pe care am petrecut-o impreuna.
A trecut timpul, am ajuns in 2011 si s-a intamplat sa-mi reintalnesc pe facebook (numai pe facebook) prietena din liceu. La acea vreme, dupa liceu, eu am plecat in armata, apoi la facultate in alt oraș. In acest timp și ea a plecat intr-un alt oras, unde si-a gasit de lucru, si-a gasit si un prieten. Numai ca s-a intamplat sa ne revedem la vreo 3 sau 4 ani de la terminarea liceului. Am fost si eu la ea, a venit si ea la mine. Eram in anul doi de facultate si ea mi-a dat de ales, ar fi ramas la mine, insa eu eram decis sa nu ma insor pana la terminarea facultatii.
Ceea ce vreau sa spun e că atunci când m-am căsătorit (la 25 de ani, adică după facultate) eram convins am făcut destule in anii studenției, suficient cat sa nu mai simt nevoia unor escapade o dată ce m-am căsătorit. Numai că, aveam să constat că orice om poate avea propria slăbiciune, in cazul de fata aceasta fiind prima mea iubire. Așa că, în câteva rânduri, i-am privit poza de pe Facebook și m-am întrebat: "Vreau să îmi complic eu viața cu femeia aceasta?" Răspunsul a fost "Nu!" și o dată aflat acest răspuns am știut cât de mult puteam să mă implic in ce aveam să discut cu doamna respectiva. M-am limitat la a vorbi pe Facebook și la telefon. (A nu se înțelege că dacă aș fi incercat mai mult sunt și sigur de reusita, realitatea e că habar nu am ce s-ar fi întâmplat de vreme ce nici macar nu am incercat).
Mi-a facut placere reintalnirea, mi-am adus aminte de tinerețe și am făcut ceva ce nu mai făcusem de 25 de ani: am scris și câteva versuri. Îmi permit să redau câteva:
Jucăușa mea sirenă
N-a văzut că-s nins la tâmple
Daca ii deschid o ușă
Ce-ar putea sa mi se- intâmple ?
Am întinerit subit
Când sirena voluptoasă
Mi s-a așezat la masă
Și mi-a spus "Ai fost iubit!"
Am redat câteva versuri, nu pentru că ar fi foarte reușite, dar descriu bine cele întâmplate.
Am vorbit si la telefon, am depanat amintiri, insa cand mi-a spus ca m-a iubit am avut un soc. Mie sotia nu imi spusese asa ceva nici macar in vremurile noastre bune.
Am hotarat sa schimb ceva si m-am intors spre sotia mea. Flori, cafeaua la pat in fiecare dimineata, un sarut de buna dimineata, complimente etc. Cred că toate astea au durat vreo 5 luni, poate 6 luni.
Nu era ceva nou, dar nu o mai făcusem de mult. O mai făcusem in primii doi ani de căsnicie, înainte să se nasca al doilea copil, după ce s-ar născut al doilea copil și când a mers al doilea copil in clasa întâi. Prima data a durat cam doi ani și următoarele reprize au fost cam de 3 până la 6 luni
Prima dată mă străduiam mai mult pentru că îmi doream sa văd la ea că își dorește un moment de apropiere și am încetat când am înțeles că insistentele mele fac să obțin mai greu clipe de intimitate. Următoarele două episoade au fost pentru că realizat că o iubesc și trebuie să-i transmit cumva asta. Ultimul a fost după ce a fost ea in spital pentru operatie de pietre la bila când am realizat că nu concep că aș putea trăi fără ea.
Nici în ultimă repriza de atenție din partea mea nu aveam să găsesc vreo reacție din partea ei. Deși era ceva, putina uimire și tăcere (Acum inclin sa cred că tăcea de teama sa nu strice momentul...)
Totusi lucrurile nu aveau sa se opreasca aici. Și să revenim la ce discutam cu doamna respectiva, chiar dacă am rămas doar la discuții și complimente, aveam grijă că soția sa nu afle ce fac eu, pentru că știam că asta ar fi supărat-o.
Aveam doua calculatoare in casa. Cand copiii nu erau acasa intram si noi pe calculatorul liber. Eu eram foarte atent la ce ramane dupa ce ies de pe facebook, stergeam conversatiile de pe facebook asa cum stergeam si lista apelurilor din telefonul mobil. Dar cateodata, la calculator fiind, daca intra cineva in camera ma grabeam sa inchid pagina (daca aceasta nu era de dorit sa fie vazuta de altcineva). Acelasi lucru l-am vazut si la sotia mea. Am vazut-o la un moment dat razpunzand la telefon: „Da Teodora …” si s-a departat de mine. Mai târziu am realizat că nu era telefonul pe care suna de obicei Teodora.
OK, am luat desfasuratorul convorbirilor telefonice (eram titular de contract) și am găsit un număr de telefon cu care vorbea zilnic mai multe zeci de minute. În telefonul ei numărul apărea că Dana Leon, dar persoana îmi era necunoscuta. (Ulterior aveam să constat că îmi vorbea de Dănuța, că o ia dimineața cu mașina la serviciu, că o aduce de la serviciu - când o luam eu de la serviciu, la o anume intersecție îmi spunea "aici Dănuța virează la stânga" și eu viram dreapta. Asta înseamnă că se gândea la el și nu se putea abține să nu-mi spună, dar folosea un alt nume.)
La vremea aceea, convorbirile pe Yahoo messenger ramaneau stocate pe hardisk si a fost suficient sa descarc un program de pe net că sa le pot citi pe ale soției mele. Erau atat de multe incat am avut ce studia vreme de vreo luna.
Asa am aflat ca ma inselase cu un barbat (sa ii spunem Dănuț) cu care pastra inca legatura.
Din mesajele de pe mess am aflat că au fost împreună două nopți. (Cum de nu știam eu de ele? Știam de ele, dar mie îmi spusese ca o prietena a ei era în spital si a mers doua nopti sa o vegheze in spital, ea fiind asistent medical).
A negat și pentru că a negat nici eu nu i-am arătat ce probe am. Avea să afle o parte din probele pe care le aveam abia din dosarul pe care l-am depus la judecătorie pentru divorț.
Totuși, până să ajung la divorț, i-am propus un an de proba, in care sa incercam sa ne reclădim căsnicia.
Atunci am aflat că ea era convinsă că am inselat-o și motivele care au convins-o că inselat-o le-am expus la începutul acestor rânduri. Ea nu a recunoscut că m-a înșelat, poate și pentru că nu știa că știu mai mult decât câteva mesaje pe care i le trimisese amantului (pe care uitase să le șteargă). A recunoscut că a vorbit cu el si că și-au trimis SMS-uri, dar asta era o răzbunare a ei pentru că și eu o înșelasem.
Anul de proba era sortit eșecului, eu și așa eram cu încrederea în ea la pământ, ea continua să mă mintă, ea continua relația cu amantul așa că după vreo 6 luni deja luasem decizia de separare.
Atunci când am luat decizia de separare m-am întrebat ce anume m-ar putea face să mă răzgândesc. Răspunsul meu a fost că doar daca ea ar fi fost foarte bolnava și ar fi necesitat îngrijire neintrerupta.
Ma cunostea destul de bine incat sa stie ca ma indrept spre divort. Chiar eu i-o spusesem in cateva randuri. A avut cateva tentative de a-mi abate intentiile: am gasit un biletel („uitat” de ea) in care erau scrise motivele care ar trebui sa ma impiedice sa plec, a avut reprosuri gen „toata ziua ma certi”, „parca ai raspunsurile pregatite”, a avut apropouri gen „gandeste-te ca la batranete vei ramane singur intre 4 pereti”, „am salariul mai mare ca tine”, „sunt mama copiilor tai”. A avut si o propunere de a construi ceva impreuna „numai al nostru” a spus ea.
Ceea ce nu stia era ce simteam eu atunci. Asta nu i-am mai spus. La intrarea in casnicie (de bunavoie si nesilit de nimeni) facusem un juramnat (sa fim impreuna la bine și la rău, până când moartea ne va despărți). Pentru mine acest juramant era sacru, dar prin ceea ce a facut ea fusesem dezlegat de acel juramant. Pe cale de consecinta, a continua casnicia cu ea ar fi fost ca si cum as fi cerut-o iar de sotie.
In aceste conditii, in ziua cand s-a implinit un an, cand s-a scurs anul de proba, aveam actiunea de divort deja redactata si i-am dus un exemplar. I-am spus ca asta voi depune la judecatorie, insa daca are obiectii sau sugestii o rog sa-mi spuna.
Avusesem discutii despre divort si imi spusese ca la judecatorie nu va fi asa cum cred eu, ca va fi si ea intrebata si ca va spune ce am facut si ce nu am facut (dar trebuia sa fac) in timpul casniciei. Asa ca am facut dosarul cu fapte reale, cu probe cu inscrisuri (sau print screen-uri). La data cand depuneam actiunea, adulterul nu mai era incriminat in Codul Penal, insa probele le-am depus ca motive care fac imposibila continuarea casniciei. Fara sa scriu nicaieri cuvantul adulter, doar motive care fac imposibila continuarea casniciei. Nu sunt jurist, nu am studii in domeniu, insa am vrut ca divortul sa nu depinda de acordul ei.
Am asteptat trei saptamani, nu a avut nici o reactie, asa ca am depus dosarul la judecatorie. Pana la urma, la judecatorie, intrebati de judecator, ambii am fost de acord cu divortul cu acordul partilor, asa ca divortul s-a pronuntat repede.
Dupa divort, eu am mai ramas sa locuiesc la aceeasi adresa inca un an si ceva. Dar in acel ultim an de locuit acolo, viata mea se schimbase, nu mai aveam nici un fel de restrictii in a cunoaste pe cineva, puteam vorbi la telefon fara restrictii, puteam avea intalniri, puteam iesi in oras fara sa ma feresc de nimic, puteam sa dorm vreo noapte in alt pat decat al meu. Ceea ce am si facut (dar fara excese). Fosta sotie a remarcat (si le-a spus copiilor) ca zburdam. Cam asa era. Dar tot ea a spus ca nu avea ce sa-mi reproseze, nu mai eram om insurat.
Hotararea mea de a pleca i-am comunicat-o cu o zi inainte. I-a scapat o singura exclamatie : „Nu poti sa pleci!”. Totusi hotararea mea era luata si acesta a fost finalul.
Din povestea dvs. sper să învețe și alții. Lipsa de comunicare creează totdeauna probleme, pentru că partenerul are în cap tot felul de scenarii în momentul în care începe să aibă anumite suspiciuni. Corect ar fi să ceară explicații la ce-l frământă, dar nu o face pentru că nu are încredere în explicațiile celuilalt.
Cuplul ar fi ferit de multe probleme dacă ar merge la consiliere premaritală înainte de a face pasul spre căsătorie. Fiecare partener are propriul tipar pe care funcționează, care ține de structură, de nivelul experiențial, de modelul din familia de origine, de gen, de contextele în care a trăit, etc.
Împreună cu terapeutul de familie ar crea tiparul care să-i satisfacă pe ambii parteneri, ar primi îndrumări despre modul de conviețuire în cuplu și ar câștiga competențe necesare soluționării problemelor ivite.
Dar cum nu o fac la timp, la primele semne care apar că lucrurile nu merg bine ar trebui să ceară ajutor.
Dacă o persoană cade și i se rup ligamentele de la genunchi, merge la medic și le repară, nu-și taie piciorul,
Cuplul ar fi ferit de multe probleme dacă ar merge la consiliere premaritală înainte de a face pasul spre căsătorie. Fiecare partener are propriul tipar pe care funcționează, care ține de structură, de nivelul experiențial, de modelul din familia de origine, de gen, de contextele în care a trăit, etc.
Împreună cu terapeutul de familie ar crea tiparul care să-i satisfacă pe ambii parteneri, ar primi îndrumări despre modul de conviețuire în cuplu și ar câștiga competențe necesare soluționării problemelor ivite.
Dar cum nu o fac la timp, la primele semne care apar că lucrurile nu merg bine ar trebui să ceară ajutor.
Dacă o persoană cade și i se rup ligamentele de la genunchi, merge la medic și le repară, nu-și taie piciorul,
Oare ce ai facut Viviana ? L-ai lasat sa comunice in continuare ? Cum a evoluat situatia vostra?
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Dupa multe discutii eu am renuntat si i-am spus ca poate sa faca ce doreste in continuare. El nu a fost capabil sa inceteze discutiile cu doamna. In schimb, din ce mi-a spus el, doamna respectiva a rupt legatura, afland de la el ca eu sunt suparata. In prezent ne intelegem bine, dar nu mai pot avea incredere in el. Nu pot uita ca a vorbit 3 ani pe internet cu o persoana care stia ca pe mine ma deranjeaza. Deoarece el stia ca ma deranjeaza sa vorbeasca cu ea. Si am reusit sa scot de la el faptul ca eu si sotul doamnei, eram vorbiti de rau. In prezent, continui sa merg inainte, dar el nu mai este ce-a fost pentru mine. De discutat despre ce ne deranjeaza in relatie, nu poate fi vorba, deoarece lui nu-i place sa discute. Toate discutiile le-am initiat eu, el abia scotea o vorba. Desi imi spune ca ma iubeste, in fiecare zi, stiu ca nu sunt pe primul loc pentru el.
O intamplare fericita ca doamna a fost empatica.
Ai incercat sa-i spui ca a spune cuiva ca il iubesti si a-i arata ca il iubesti sunt 2 lucruri diferite? Ca ar putea sa-ti arate ca te iubeste daca ar veni cu tine la un terapeut de cuplu pentru a discuta deschis despre obstacolele relatiei voastre.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Ai incercat sa-i spui ca a spune cuiva ca il iubesti si a-i arata ca il iubesti sunt 2 lucruri diferite? Ca ar putea sa-ti arate ca te iubeste daca ar veni cu tine la un terapeut de cuplu pentru a discuta deschis despre obstacolele relatiei voastre.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2sotul ma iubeste si totusi ma insala!
- 3Oare ma insala?
- 13Ajung sa cred ca sunt nebuna...IL BANUIESC CA MA INSALA
- 10Shit happens! Sau, de ce mi se intampla mie?!
- 5Nu stiu ce sa fac. Cand apare ea, eu dispar din peisaj
- 19Drama dupa 17 ani
- 9Adulter dupa 25 ani de casnicie
- 2Sfaturi! am aflat ca are o amanta
- 6Infidelitate!?
- 25M-a inselat sotia.Ce sa fac
- 3Soțul inseala
- 2Poti sa recuperezi increderea dupa ce ai fost inselata?
- 11M-a inselat sotia.
- 2Simt ca soția ma înșală...
- 5Probleme in căsnicie. Îl bănui ca ma înseală.
- 17Ce doare mai mult, infidelitatea sexuală sau cea emoţională?
- 2Cum pot sa il fac sa treaca peste infidelitate?
- 2Ajutor! Relatia de cuplu
Mai multe informații despre: infidelitatea