Imi dau seama ca sunt gelos, dar totusi sunt destule lucruri care mi-au atras atentia

Relatia noastra a debutat in 2015, acum 6 ani, si la inceput a fost foarte ok, lapte si miere, in primul rand pt mine, si sincer, cred ca si pt ea.
Eu am 53 de ani, dar nu imi arat varsta.
Ea, Mirela, este mai mica decat mine cu 7 ani. Sotul ei murise cu 3 ani mai devreme.
Lucra la o mica firma privata atunci la inceput.
Dupa 3 ani a plecat de acolo si acum lucreaza la o regie de stat.
Are doi copii, doua fete, Simona care acum lucreaza si ea, si cea mica Alina, care atunci, la inceput, avea 8 ani, si nu ma agreea deloc; nici atunci si nici acum.
Cand ne-am cunoscut, ea si Alina, stateau in casa socrilor.
Se ocupa de toate de gospodarie, de grija batranilor, de copil, de tot etc.
Nu avea timp nici sa rasufle. Nici ca si aspect, cum se imbraca, nu era prea atenta.
Mi-a zis ca pt inceput relatia noastra sa fie la modul ca sa stam fiecare la casele noastre, nu sa ne mutam impreuna, deci: plimbari, iesiri in oras, dar atunci cand trebuie sa fim doar noi doi, cand e posibil, pt inceput, sa ne intalnim la mine acasa. Pt ca Alina nu ma agrea deloc.
Dupa un an, s-a mutat intr-un apartament al unui unchi decedat, unde locuieste si acum.
Intre timp socrii au decedat.
Tot atunci s-a produs o usoara schimbare, hainele au inceput sa fie altele, care sa puna in evidenta silueta, cosmetica, creme, coafor, si faptul ca acum statea in propriul ei apartament, toate astea se vedeau, se simtea mai bine, arata altfel, mai bine, mai tanara.
De data asta totul, petreceri, revelion, paste, zile de nastere, totul inclusiv intalnirile noastre se intamplau acolo.
Eu am propus, ca sa inchiriem unul din apartamente, spre exemplu al ei ca nu e decomandat, si sa stam in al meu, si astfel sa avem un venit comun suplimentar, care evident ne-ar fi folosit.
Raspunsul a fost: "abia l-am aranjat, acum sa il inchiriez sa vina niste straini, sa doarma in patul meu, parca nu imi vine".
Si, sa incepem povestea.
Prima surpriza, a venit chiar de la inceput, in 2015, cand a inceput sa primeasca sms-uri pe telefonul de servici, de la seful-patronul ei, insurat si el, categoria 50-60 ani. Sms-uri, „poetice” care se refereau la „lumina neasteptata care acum, (de o anumita vreme) apare in ochii ei si la zambetul ei care acum este.. altfel”.. etc.. si alte asemenea „poezii”, totul foarte politicos, sms-uri de pustan intarziat si indragostit.
Mi le-a aratat, am intrebat si mi-a spus ca intre ea si seful ei nu e si nu a fost nimic, si nu stie ce l-a apucat, eu am gandit, ca daca a fost ceva intre ei doi, a fost inainte de a ne cunoaste, opinie pe care nu i-am impartasit-o si ei, ea mi-am mai spus, ca imediat dupa ce sotul ei a murit, seful ei i-a facut avansuri, pe care ea le-a respins. Eu am considerat, ca dupa ce noi am intrat in relatie, ea a terminat orice cu seful ei, altfel nu vedeam motivul pt care ar ala mai fi trimis sms-uri. Am avut incredere in ea cand mi-a spus ca nu (mai) e nimic intre ea si seful ei. Am intrebat-o cum se comporta la serviciu cu ea, daca ii zice ceva, daca face vreun gest, raspuns: nu. Am zis: atunci, sa nu faca nimic, si sa il lasam pe ala sa trimita sms-uri pana se satura. Peste ceva timp au aparut alte sms-uri de data asta de la unul din salariati, unul din muncitori, tot „politicoase”, corecte gramatical, dar de data asta veneau din partea unui om „cu mai putina carte „ care ar fi vrut „sa fie cu ea, pt ca ii place de ea, isi doreste sa fie cu ea..etc.”.. Mie mi s-a parut cel putin ciudat, mi s-a parut ca e clar o provocare, adica doua persoane sa trimita sms-uri…, am intrebat-o, „dar asta in timpul zilei, vine la tine, iti zice ceva..? „Raspunsul :nu. Am zis: asta nu mai este seful tau, nu mai esti in pericol sa te dea afara, te duci la politie, ca asta e hartuire. S-a dus la seful ei, din proprie initiativa, si mi-a spus ca a a avut o discutie cu el, mai directa, si uite asa sms-urile au disparut.
Punct si de la capat.
Acum deja statea in propriul ei apartament, aranjat si revizuit chiar destul de frumos.
Dupa cum am spus, look-ul incepuse sa se schimbe. In bine.
Uneori cand era posibil, si fata ei, pleca la bunica, la colege, sau pleca la rude la cluj, dormeam la ea.
Intr-una din aceste dimineti, cand ma pregateam si eu sa plec la servici, am ramas putin contrariat, primea sms pe tel de servici, si „vine asta sa ma ia sa plecam la servici”, pai, zic eu”cine e asta?”. Pai baiatul sefului, (Laur, atunci am aflat) care venea diminneata cam cu 15 minute aprox inainte de ora 8 si cu masina de serviciu, un Duster nou nout, o lua din fata blocului si plecau la servici. Dar, pana sa vina, am ramas suprins, de agitatia ei, schimba o bluza cu alta, rujul asta cu altul, blugii cu fusta, se aranja si se verifica in oglinda. Intr-un final, tot fusta de blugi a pus-o, desi eu ii spuneam ca nu o aranjeaza prea bine. I-am si spus, cand iese cu mine in oras, nu se agita chiar asa, punea ce punea pe ea, se aranja o singura data si gata, iesea.
Tot atunci, in timpul zilei, cand vorbeam la telefon, de multe ori, mi-am dat seama ca era in oras, cu treaba pt servici, sa mearga la banci, pt plati etc.., dar cu sofer baiatul sefului, Laur, care astepta in masina. Si uneori, imi zicea, sa o las in pace si sa nu mai sun ca se nimereste sa fie la banca la ghiseu si nu poate raspunde chiar tot timpul.
Dupa aia imi povesteste ca el, Laur, apr 30 de ani, are bani, ca deh, ii da ta-su, si merge tot timpul sa manance in oras, la un local X. Unde, intr-o zi, ce ar fi sa mergem si noi, ca acolo se mananca bine, stie, pt ca asa i-a spus Laur.
Am mers, acolo, frumos, vara, terasa, dar am ramas surprins, ca stia cum e aranjamentul, unde sa stam, la care masa, mai in fata, mai in spate, si..uite acum ne aduce si un ciocanel de palinca.. am luat exact ciorba X, care stia ca e buna, pt ca Laur ii spusese, ca e buna, ca, doar el mananca in fiecare zi acolo.
Tot atunci, mi-a povestit, si asta nu mi-a placut, cum si ce tragedie de familie au trait ei, Laur, pt ca tatal lor, patronul, ii batea in cap cu pumnul si din cauza asta fratele mai mic al lui Laur, era un pic retard, si.. nimic de zis, o poveste trista, dar nu mi-a placut deloc sa o aud, si mai ales sa o vad pe prietena mea, in fata mea cum pur si simplu punea suflet cand imi derula povestea trista a altuia, povestea pe care i-o servise Laur.
Ma gandeam atunci, oare cand a avut timp Laur sa isi deschida sufletul si sa ii deruleze.. povestiri de genul asta? Pe drumul catre serviciu, pe drumul catre banca, sau la masa la localul X, unde ea mi-a spus ca NU au fost.
In timp ce ma gandeam la toate astea, surpriza, i se deschide fatza a zambet, asa cum numai mie imi zambea la inceput, si il saluta pe Laur, care intrase si el pe terasa, eu fiind cu spatele la intrare, m-am intors sa il salut, am observat cu surprindere, ca imediat dupa ce ne-am salutat mi-a evitat privirea.
Am avut o discutie cu ea, zilele urmatoare, raspunsul ei: „nu iti mai face griji, eu nu te insel pe tine, asta e un pustan, tu nu vezi ca e si timid, ai incredere in mine”.
Dupa aproximativ, acest moment, a inceput sa plece cu masina ei la servici. Peste ceva timp, in iarna, am aflat ca „primea” de la servici, benzina necesara deplasarilor, pentru toate deplasarile pe care le facea in oras. Nu a vrut sa imi spuna prea mult, de parca era un secret de stat.
Am zis ca trebuie sa am incredere in ea si ca e ok, se descurca, si pt deplasari, i-au asigurat cum-necum o cota parte de benzina.
Tot in perioada aia, la ea la servici, a mai aparut si un alt, coleg, Mihai, tot cam 30 de ani, cu un Audi, nu nou, dar zicea ea, foarte puternic, despre care chiar ea zicea ca „e frumusel”, si ca „i-a propus unei colege una scurta fara obligatii”.. dupa care imediat imi zice „stai linistit ca nu mie”.
In week-end, sambata chiar si duminica, primea sms, telefoane pe telefonul de servici, si se ducea sa vb in bucatarie, si chiar pleca la servici, nu statea toata ziua, cateva ore, ca sa rezolve diverse probleme, eu am mers pe considerentul ca am incredere, pt ca am avut inainte o relatie care a fost cu foarte multe certuri, si de aceea am vrut sa fac si sa fie altfel, am considerat ca in ea trebuie sa am incredere.
Si chiar din multe considerente chiar era un om in care eu aveam incredere.
Totusi, o data, era chiar langa mine, si vorbea cu acest Mihai, pe tel de serviciu, vocea ei era destul de melodioasa, dupa ce a inchis, cu mine imediat a schimbat registrul de voce, la mine s-a ratoit un pic. Am atentionat-o, si i-am zis ca nu stiu de ce cand vorbeste cu Mihai e numai lapte si miere si la mine se schimba si vorbeste ca un om usor nervos. S-a uitat la mine, mirata, nu a zis nimic, dar nu imi aduc aminte sa il mai fi auzit pe Mihai sunand, poate a fost mai atenta, si a vorbit cu el in bucatarie.
Dupa asta au urmat alte evenimente, plecari cu Audi si cu Mihai la Bucuresti, ca sa plateasca muncitori zilieri, de la punctul de lucru de acolo.
La unul din primele drumuri, pe drumul de intoarcere, sa zicem pe la ora 13.00 am sunat, si cu surprindere, am auzit ca, parca nu avea chef sa vorbeasca, parca era bolnava, parca nici nu era vocea ei, parca o durea capul, m-a cam si pasat si repede mi-a inchis, adica nu am vorbit prea mult.
Primul impuls a fost sa mai sun inca o data, dar … am zis sa nu ma enervez ca in alte dati. Ca in relatiile dinainte.
Am asteptat si peste ceva timp cand am considerat ca ar fi trebuit sa fie ajuns acasa, iar am sunat. „sunt acasa, dar, nu vreau sa vii, ma doare capul, sunt obosita, nu vreau decat sa fac un dush si sa ma culc”.. Am mai sunat, mai tarziu, nu a raspuns, dupa care undeva pe la 20.30 a raspuns, i-am zis ca ce are, ca vreau sa merg la ea, sa ne vedem, macar sa vorbim.. raspuns: „nu veni, nu vreau sa ne vedem, sunt obosita, acum m-am trezit, si sunt cheauna, lasa ca ne vedem maine”.. nici a doua zi maine, si daca tin bine minte, nici a treia zi nu ne-am vazut, abia a patra zi.
Mi s-a parut foarte ciudat, dar am stat mult si m-am gandit, si acum, zic ca am procedat gresit. Si acum, imi dau seama ca, nu am practic nici o dovada, dar totusi, mie mi s-a parut foarte ciudat.
Plecari din astea au mai fost.
Chiar mi-a zis, sa nu ma mai agit, si sa nu mai sun, cand e plecata, pt ca ea e cu bani, mai se uita si in hartii, si uneori nu are timp. Sa mai si raspunda la telefon.
Tot in perioada aceea, am observat la ea, stari de reverie, adica ramanea asa pt moment agatata, de parca isi aducea aminte de ceva, si pt un moment, o secunda, doua, parca era.. decuplata.. O intrebam „ce ai?” „a nu, nimic”
Alta data, dupa un moment de intimitate, imi zicea „parca as face s_x cu mai multi barbati”.. pt mine, la prima vedere, mi s-a parut laudativ, dar, dupa aceea, chiar i-am spus, „pt un copil cuminte, asa cum te-am cunoscut, nu te mai recunosc”.
Alta data, in loc de.. mai multi barbati, dar, tot dupa momentul de intimitate, tot asa, ca din senin, intrebarea „oare cum o fi s_x-ul in grup?” La asta chiar am ramas perplex, pe moment. Nu o mai recunosteam pe fetita cea cuminte.
In orice caz asa cum i-am mai si spus de mai multe ori, atunci in anul acela, ea s-a schimbat.
Tot in acel an, in toamna, mi-a cerut cheia de la apartamentul ei, pe motiv ca are nevoie de ea, si rezerva pe care o avea s-a stricat, nu mai se invarte bine cheia in broasca etc.. Nu am zis nimic, am returnat-o, m-am comportat ca si cum nu e nici o problema, dar am tinut minte. Spre exemplu, pana sa ne despartim cheia de la apartamentul meu a stat tot timpul la ea.
Punct si de la capat.
Pe facebook Laur a primit like-uri la toate pozele in care era el, mai putin, pozele in care era cu prietena lui, logodnica si mai tarziu sotia lui. Si pozele de la nunta, in general au primit like, pozele in care era doar el, dar pozele in care era cu sotia lui, nu.
Mi-a si povestit cum ca a trebuit sa o ia, ca a fost obligat, adica era deja insarcinata, si cand a spus-o, am detectat o usoara parere de rau.
Peste doi ani, in ziua and a fost cununia lui Laur, pe watsapp, nu a mai vorbit cu mine, pe motiv, ca are treaba la servici, eu in schimb, m-am gandit ca e ocupata sa vada pozele, cand se posteaza, pe masura cum apar de la casa casatoriilor, sa le dea like, etc.,. Cred ca nu era constienta ca si eu sunt la curent cu data cununiei.
A doua zi, dupa cununie, desi trebuia sa ne intalnim, mi-a motivat, ca e obosita, ca a avut foarte mult de lucru la servici, si ca … noaptea nu a avut deloc SOMN, si e obosita si sa ne intalnim ziua urmatoare. Ceea ce s-a intamplat.
In week-end am stabilit sa mergem la un pub, ea venea cu masina, ne intalneam in centru si pt ca era masina mea stricata tot ea ma ducea si acasa. De data asta mi-a spus sa nu ma supar dar nu ma mai duce acasa, dupa ce am iesit de la pub.
Am intrebat-o ce are, pt ca mi se parea pur si simplu apatica. si starea ei mi-a creat un deja-vu, mi s-a parut foarte asemanatoare cu cea din 2016. „ce e cu tine, zau ce ai, ca parca nu esti tu, parca nu esti pe treaba ta?”
Raspunsul: „Lasa-ma, nu iti face griji, ca mie, imi trece.”
Chiar si in weekendul dinaintea cununiei, s-a intrecut pe ea insasi, m-a invitat la ea acasa, m-a intrebat ce feluri de mancare doresc sa imi pregateasca, a fost.. un vis.
Poate ca ar mai fi de spus destule, dar deja am scris prea mult.
In doua randuri am avut niste iesiri, nervoase, cu reprosuri, referitoare la aceste episoade si.. la inca vreo altele, mai..neimportante. Practic, certuri.
Indiferent ca aceste evenimente, pe care le-am povestit mai sus, sunt reale sau nu, din punctul meu de vedere ele reprezinta niste semnale de alarma.
Cred, si asta este una din greselile mele, ca trebuia sa discut pe loc, ceea ce eu nu am facut.
Cred ca, trebuia, ca daca eu eram nemultumit intr-un final de raspunsul primit sau de evolutia evenimentelor, ar fi trebuit sa ma retrag si sa imi asum decizia.
Eu am ales sa ma complac, sa acumulez in mine, si cand totul a rabufnit, de partea cealalalta nu am primit raspunsuri.
In schimb am reusit sa ajungem la un armistitiu, de genul sa aleg sa am incredere in ea, sa declar ca sunt de acord ca nu s-a intamplat nimic, si.. am vazut ca ea urmare a acestei atitudini de-a mea, a fost de acord sa ramanem impreuna.
Ar mai fi totusi de zis, ca in vara in primul an cand s-a mutat la regia de stat, am observat ca de pe pagina ei de facebook, pozele mele au disparut. Nici relatia nu era declarata. Am intrebat de ce, raspuns :”tu stii ce mult comenteaza colegele?” nici acum nu am reusit sa inteleg de ce, si despre ce comenteaza colegele ei, astfel incat sa trebuiasca sa scoata de pe facebook, pozele cu mine.
Totusi, ceva intre timp, s-a intamplat, poate ca pandemia, ne-am vazut si mai rar, nu mai intru in amanunte, dar undeva anul trecut in iarna, vorbea pe watsapp, dar… se ducea iar iar in bucatarie. Mi-am zis ca, ce motiv ar avea sa se duca in bucatarie, si eventual sa vorbeasca pe video, cu diverse cunostinte pe care le si stiam, sau …..? I-am spus ca m-a facut sa imi aduc aminte de 2016 cand vorbea la bucatarie cu.. colegii.
A ramas un pic contrariata, si nu a zis nimic.
Am sesizat ceva, si asa ne vedeam rar, acum era … foarte rar.
Paharul s-a umplut si cand cearta a izbucnit, de data asta nu a fost foarte rea, pornita.
Iar eu la randul meu desi nu am vrut, pana la urma am readus in discutie, episoade si evenimente peste care alesesem in mod constient ca nu voi mai discuta despre ele.
Desi am incercat sa ma mentin calm, nu am reusit.
Am avut niste tergiversari, ba chiar ne-am si intalnit, si imi pare rau ca in loc sa urcam la mine in apartament, am ales sa ne plimbam prin parc, si iar ne-am certat.
Mi-a reprosat încontinuu ca am insecuritati si ca sunt gelos, ceea ce eu consider ca este adevarat. Dar…
Dar, toate acestea le-am povestit si unor buni prieteni de ai mei, barbati care in general, au considerat ca, si ei s-ar fi alarmat la fel ca si mine, la evenimentele pe care le-am povestit. In afara de episodul cu sms-urile, pe care l-au considerat ca fiind valid asa cum l-am povestit.
Am povestit si la doua bune prietene de ale mele, care de data asta au considerat ca ele considera ca nu ar fui cazul sa ma alarmez chiar asa la episoadele ce cei doi colegi de serviciu. Dar in schimb episodul cu sms-urile, pt ele, este clar, seful ei avea o relatie cu ea, si inainte si dupa ce a inceput relatia noastra. Si ca atunci ar fi trebuit sa pun piciorul in prag si … sa aiba o discutie cu seful ei si ori sa o termine, sau practic eu, intr-un final sa plec, pt ca pt ele era clar ca seful ei nu va renunta.
E clar ca pe mine, chiar daca s-a terminat, toata povestea asta ma macina.
Am cerut o parere unor prieteni si prietene.
Acelasi lucru as dori sa aflu si aici de la Dvs. Multumesc.

Buna!

Din ce am citit mi-am dat seama ca este o problema de comunicare impletita cu o criza a vrastei de mijloc.

Lucrurile stau destul de simplu. Ea isi doreste sa isi traiasca viata la maxim iar dumneavoastra va doriti o viata linistita. Obiectiv privind lucrurile nu va potriviti. Ca sa mearga relatia ar trebui fie dumneavoastra sa fiti mai permisiv si sa ii intelegeri dorintele sexuale si emotionale fie ea sa renunte la ele si sa se multumeasca cu ce poate obtine din relatie.

In concluzie totul tine de alegeri dar ce trebuie sa retineti este ca o persoana nu se poate schimba daca ea nu vrea sa schimbe, atat dumneavoastra cat si prietena dumneavoastra.

Oricare ar fi alegerea fiti buni si nu judecati!
Numai bine!