Anxietate, panica chinuitoare cand vad ca nu am somn.

Salut,

Am 22 de ani.

Ma confrunt o problema destul de serioasa care ma distruge incet, incet, pe dinauntru. Acum 4 ani si jumatate, cand am inceput clasa a 11-a, am fost nevoit sa fac orele de dimineata, dupa ce, in clasele a 9-a si a 10-a le-am facut dupa-amiaza pana seara la ora 18. Am fost nevoit sa ma trezesc la ora 5 dimineata, intrucat aveam un microbuz de la o firma privata.

In vacanta eram obisnuit sa dorm destul de tarziu, iar, in noaptea din prima spre a doua zi de scoala, am bagat de seama ca nu imi este somn. Am incercat sa ma "foiesc" pe o parte, pe cealalta, incercand cumva cu forta sa dorm intrucat stiam ca la 5 trebuia sa plec. Dar nu a mers. M-am tot uitat la ceas si am vazut ca timpul trecea, se facea ora 23, apoi miezul noptii, eu tot incercand sa dorm fortat, chit ca nu aveam somn. Cand am vazut ca trece timpul si raman cu tot mai putin timp de dormit pana in ziua urmatoare, am inceput sa ma nelinistesc groaznic, gandidu-ma ce sa fac ca spot dormi. Am inceput sa ma plimb prin camera, crezand ca poate ma ia somnul, dar de unde, ca nu s-a intamplat. Atunci am intrat in atac de panica, vazand ca mai aveam cam doua-trei ore ramase de dormit (era undeva in jur de 2:30, cred), si efectiv am crezut ca voi muri in clipele alea. Intr-un final, cu chiu cu vai abia am reusit sa adorm, dar cred ca mai mult de o ora, o ora si jumatate, nu am putut.

A doua zi, am vrut, n-am vrut, am plecat la ore, insa m-am simtit groaznic, ma durea capul enorm, am vomitat, mai ales ca eu mai am si niste probleme digestive, dar ma rog, a doua zi de scoala trecuse.

In schimb, de atunci am ramas cu o frica groaznica, ca poate noaptea asta, iar nu voi dormi, iar fac atac de panica, iar vine "iadul" peste mine. Si asa s-au intins problemele pana in prezent, insa gandul ca nu o sa mai pot noaptea si-a pierdut din recurenta, pana cand la un moment dat disparuse. Dar nu pentru mult timp.

Am inceput facultatea. Cand am inceput am stat la camin (si acum stau) cu un coleg de camera care obisnuia sa stea pe la alti colegi de camera sau prin oras pana poate la 2-3 dimineata. Eu poate voiam sa dorm si eu mai devreme, dar de unde, ca el cand venea la ora aia, ma trezea, si automat, pa pa somn. Automat, vazand ca imi fuge somnul, oricat incercam, intram iar in atacul de panica, deoarece nu reuseam sa adorm, efectiv nu aveam nicio senzatie de oboseala, in schimb una de ameteala. Bineinteles ca am facut atac de panica si atunci, am stat in baie cu becul aprins, fortandu-ma sa trec prin acele momente de cosmar, a doua zi, iar stateam cu grija ca poate nu dorm, deci efectiv iar ma intorceam de unde am plecat. Ultimul episod de genul a fost chiar aseara, insa cu alt coleg de camera, care a dormit cu mine, nu e genul sa plece la alti colegi sau prin oras seara. Pur si simplu am simtit ca ma ia somnul, am adormit o perioada scurta de timp, ulterior m-am trezit. Nu din zgomote, nu din lumina, nu din nimic. Pur si simplu m-am trezit. Am incercat iar sa adorm, nimic. Astazi din nou m-am tot gandit... "oare ce ma fac la noapte, daca iar ma trezesc cu panica, daca nu o sa pot inchide un ochi?". Va rog sa ma credeti ca eu NU IMI DORESC sa fac atacul de panica, corpul il face automat, ca si cum e un reflex sa zic asa.

Am observat de la un timp incoace, nu stiu sa spun exact, insa am observat ca atacurile se simt cumva ca si cum imi trece ceva prin sirea spinarii, si asta le face si mai nasoale decat erau deja.

Acum legat de terapie. din pacate, am stat foarte mult timp fara sa merg la un psihiatru/psiholog din cauza parintilor mei de moda veche care considera ca doar nebunii merg la ei, practic fortandu-ma sa stau cu un chin groaznic si cu o grija, care, chit ca in timp s-a mai rarit, ea nu a disparut complet.

Intr-un final, in octombrie, adica acum 4 luni, am mers la psihiatru, care mi-a prescris intai Efectin 75 de doua ori pe zi, o data dimineata si una la pranz, Alprazolam 0.25 de trei ori pe zi, si anume o jumatate de pastila dimineata, o jumatate la pranz si doua seara. Cand l-am inceput, m-am simtit foarte bine, am crezut ca gata, intr-un final am scapat de problemele mele, dar de unde, ca dupa vreo doua sau trei saptamani, problema s-a intors, intrucat a trebuit treptat sa reducem Alprazolamul. Momentan inca iau Efectin de 75 dar vreau sa renunt neaparat la el intrucat am pus in greutate mult din cauza lui, sunt sigur de asta, pur si simplu am ajuns de la 80 de kilograme, la 100.

La o luna distanta de la intalnirea cu psihiatrul, am inceput sa fac sedinte de psihoterapie. Psihologul mi-a spus, cand am inceput sa-i relatez problema pe care v-o relatez si voua, ca nu trebuia sa ma panichez in noaptea respectiva, si asta asa este, dar chiar nu am stiut cum sa reactionez atunci, am fost luat pe nepregatite sa zic asa. El a zis ca o noapte prost dormita sau chiar nedormita este inofensiva, insa daca e asa, de ce mi-a fost rau? Cand l-am intrebat a zis ca a fost efectul gandurilor si atacului de panica pe care l-am avut in acel moment, insa nu prea cred, am mai avut si inainte nopti mai prost dormite si la toate m-am simtit intr-un fel sau altul rau, fie o durere urata de cap, fie ameteala, fie vomitat, etc. (cam asta se intampla de obicei, daca nu dorm.) Iar atunci, nu m-am panicat sau nu am fost anxios inainte sa dorm. Dansul mi-a sugerat niste exercitii de respiratie pe care sa le fac zilnic, insa din cauza programului meu incarcat si de facultate, si de problemele/temele/proiectele la care mai trebuie sa lucrez in restul zilei am uitat de ele si nu am putut sa ma tin de exercitii, mai ales ca ceilalti colegi m-ar fi observat si ar fi zis ca poate sunt nebun. Noaptea nu mai spun ca atunci cand le aplic, sunt degeaba, nu ma linistesc. Am renuntat dupa doua luni la sedinte intrucat erau costisitoare si nu reuseam sa ma tin de practicile psihologului, deci, mai mult timp pierdut si bani aruncati.

Tot dansul mi-a sugerat sa fac altceva cand am atacul de panica, de exemplu, sa vorbesc cu cineva aproape (desi, e cam ciudat sa imi trezesc colegul de camera din cauza asta), sa fac o alta activitate care ma distrage (citit, aranjat dulapul/dormitorul/camera etc.).

Am observat ca frecventa acestor ganduri si a atacurilor e mult mai mare cand stau la camin, deoarece sunt foarte sensibil si la lumina sau la cel mai mic zgomot, instant m-am trezit. Am avut un coleg de camera care efectiv m-a socat, indiferent cat zgomot faceam, el dormea bustean, devenisem gelos pe el din cauza asta.

Pe langa asta la pachet nici parintii nu mai suporta sa ma vada in situatia asta, luand in considerare faptul ca au incercat si ei tot ceea ce au putut si tot n-au reusit sa schimbe nimic la mine, ba din contra, ca sa rasuceasca cutitul in rana, tot ei ma cearta, si imi vorbesc rastit, de parca. eu intentionat mi-am dorit sa ajung in situatia asta numai ca eu sa-i chinui pe ei.

Chit ca sunt la o varsta foarte tanara, credeti-ma ca viata asta mi-am irosit-o. Cand vad alte persoane ca, poate nu dorm si o saptamana, si nu au nici pe naiba, imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Cum altii merg si stau la cluburi pana dimineata, la concerte, iar eu daca vad ca nu pot adormi, efectiv vine iadul atunci pe moment, iar a doua zi vomit si matele din mine, sau mor de cap, atunci asta nu e viata.

Aveti cumva alte moduri in care ma puteti ajuta? Credeti-ma, mai am doar un an pana termin facultatea si nu stiu ce sa ma fac cand ma voi angaja si poate o sa fiu nevoit sa mai stau si alte nopti nedormite. Nu stiu efectiv ce sa mai fac, imi vine sa fug undeva departe si ce o fi sa se intample cu mine, aia se intampla. Nu mai spun ca am anxietate sociala severa, stari depresive severe, iritabilitate dimineata cand ma trezesc, nu suport sa mi-se adreseze nici macar "Neata" de catre colegul de camera, chit ca nu am absolut nimic cu el.

Buna.
Rugati medicul sa va schimbe tratamentul.

Cu ce sa-l mai schimbe mai exact? Deja m-am convins ca antidepresivele ajuta doar putin de tot la inceput, si dupa dispare efectul. pur si simplu nu cred ca mai merita, plus ca am luat in greutate.

Nu este adevarat. Depinde de ad. Eu iau acelasi ad de 17 ani dupa ce am schimbat mai multe.
Incercati Seroxat de exemplu. E cel mai bun antidepresiv pentru anxietate.
Vorbiti cu medicul.
Nu se poate sta asa cu atacurile de panica si anxietatea netratate.
Suntem in secolul 21.

Vedem daca merita sa mai discut, oricum m-am saturat sa le iau, am pus deja 20 de kilograme pe mine si pe langa asta, am ramas si cu simptomele la fel.

Pai ia-le 17 ani ca "pacienta de cariera" care a raspuns deasupra ta si o sa te faci la fel de bine ca ea. Ia-le 18 ani, nu 17.

Antidepresivele nu bat placebo pe depresie si au 0$ valoare stradala. Noroc ca le plateste CAS-ul din pomul cu bani ca altfel nu ar cumpara nimeni droguri atat de proaste.

La dealerul de droguri legal e la fel ca la ala ilegal. De cumparator cu retard e nevoie si treaba va merge bine.

Trec si eu prin asta, la mine a inceput cu Vertigo + tensiune arteriala (probabil tot de la panica, analize cu colesterol perfect, am 68 kg / 52 ani / 173 cm). Am facut totate analizele (inima, CT scan la cap etc, singurul lucru problema a fost vitamina D, si iau 10000 unitati / saptamana) si nimc, totul e OK. Dupa ce a trecut Vertigo am inceput sa nu mai pot dormi bine noaptea, ma trezesc pe la 1, 3 si nu mai pot adormi din nou. Dupa aceea am fost cu atacuri de panica, am ajuns la urgenta (de la serviciu) si bineinteles totul e OK (din punctul de vedere medical). Am inceput sa ma plimb pe afara mai mult, cam 6 km / zi (sunt programator deci sedentar :) ), imi tratez tensiunea cu usturoi (nu tensiune mare, 140 / 90, dar totdeauna am avut 118 / 75, nu fumez, nu beau si mananc sanatos). Cred ca cel mai mult in cazul meu pot controla atacurile de panica cu rugaciune (mi-a folosit cel mai mult la calmare) si respiratie. Inca ceva dupa Vertigo am avut si am o conditie numita Tinnitus (aud un sunet in urechi) care cu multa rabdare incerc sa ignor sunetul. Partea cu atacurile de panica incerc sa controlez gindindu-ma ca totul e ok si nu se poate intimpla nimic. Cu somnul e mai greu (am folosit si Melatonina dar sincer o zi merge doua nu). Am mai folosit cu succes Magnesium Bisglycinate - 200mg / 1 pastila seara (o saptamana da una nu). Nu vreau sa ma indop cu medicamente, cred ca controlul creierului e cel mai bun leac, dar e cea mai grea varianta si in acelasi timp cea mai obositoare. Totul a inceput in Noiembrie 2024 deci au trecut aproape 5 luni si pot sa zic sa controlez cam 85%, fara medicamente. Si cred ca in cazul meu am facut anxietate de la Vertigo. Poate ca metodele care le-am folosit eu vor ajuta si pe altii ! Mult succes.