Probleme cu nervii și mama mea

Buna ziua. Ce as putea face să mă controlez cu nervii și cum aș putea gestiona relația cu mama? Totul a început de multi ani cu nervii, dar nu așa des ca acuma. Eram adolescenta și mă mai certam cu mama, dar de vreo 3 ani nu mai este la fel. Certurile au fost mai dese. Am menționat acum 3 ani deoarece atunci am avut prima data relație cu un băiat. Ulterior după 3 luni m-a părăsit, apoi am după câteva luni am fost cu un alt baiat. Și de când am cunoscut pe al doilea baiat situația s-a agravat. Deoarece a aflat că are probleme cu depresia și că lua injecții care presupun că nu erau pt depresie, ci mai rău. Eu am alte concepții de a vedea lucrurile fata de alții. Eu sunt mai empatică și de multe ori iau apărarea tuturor care sunt in jurul meu. Adică nu vorbesc de rau pe cineva care a făcut parte din viața mea. Apoi m-am despărțit și de al doilea după 2 luni. Și apoi am început să mă simt singura. A urmat pandemia in 2020 și a trebuit să renunț la jobul care îl aveam deoarece nu aveau posibilitatea de a mă plati și m-am angajat altundeva. Și de atunci au început nervii mei care nu erau nervi, ci mai degrabă crize. Am avut parte de oameni care efectiv nu mă prea înțelegeam cu ei. Șeful meu era un autoritar și singura modalitate de a mă calma a fost să strig de nervi. Și acuma când vorbesc cu cineva, vorbesc cu un ton mai tare. Ca și cum aș striga la ei. După 2 ani de zile lucrati, mi-am dat demisia deoarece într-un moment de furie al șefului mi-a dat o palmă. Și acuma de ceva timp am revenit la foștii șefi care am renunțat când am început pandemia, că și-a reluat activitatea și acum pot sa mă plătească mai mult. Sunt multe de povestit, dar am incercat sa scurtez cum am putut. In prezent sunt logodită cu un băiat de 1 an și suntem împreună de 2 ani aproape. Este singura persoana care mă face fericita. Dar problema lui este că are câteodată fitele lui și un comportament care pe mama o deranjează foarte mult. Mănâncă numai ce vrea el, nu e comunicativ cu ea. Mi-am luat apartament să ne mutăm împreună, am mașina și mama tot timpul îmi spune că el a venit la mine practic fără nimic. Și o mai deranjează faptul că el nu face școala de șoferi. Tot îi spunem să facă școala și el nu vrea. Și consideră că eu am de toate și el nimic. Eu nu știu cum să mă împart sa fac sa fie bine. Și toate lucrurile astea mă fac să sufăr. Că nu e liniște între mine, mama și logodnicul meu. Și pe deasupra mai am și treaba asta cu nervii. Și nu știu dacă problema e de la mine sau de la mama. Că ea mă provoacă. Și dacă îi spun îmi spune că se va îndepărta din viața mea și să îmi fac viața cum știu eu. Daca ea e vinovată pt că eu fac crize de nervi. Și suferă și ea și eu din cauza asta. In momentul de față nu mă pot duce la psiholog. Nu prea am timp. Vreau sa incerc sa ajung expert contabil și acuma mă pregătesc pt înscriere. Și faptul că scriu azi aici a fost că azi am ajuns într-un punct că nu mai știu ce să fac. Adică, mai sunt câteva zile până se pot depune dosarele la înscriere pt expert contabil. Programul este la fel că al meu de la serviciu. Și nu am putut duce actele. Și i-am zis la mama să meargă. Alea de acolo i-au spus că nu sunt bune ceva acte și s-au enervat pe ea. Mama mă sună disperata și nervoasa că nu sunt bune actele și că de ce mă las pe ultima sută de metrii. Întradevăr are putina dreptate, dar eu m-am confruntat în viața cu câteva chestii la lucru. Că în momentul când trebuia să facem ceva ne comunica că documentul respectiv este expirat și trebuie reactualizat. Și de aia am vrut să mă las cam pe ultima sută de metrii. Să nu mă sune să îmi zică că e expirat și trebuie să fac altul și eu nu aveam când sa umblu. Și de aia am vrut sa fie mai apropiat de data până la care se pot pune dosarele. Dar lucrul acesta nu a înțeles mama. Nu mai vreau sa lungesc că știu, că am scris destul de mult. Atât vreau să știu. Problema e de la mine, de la mama sau de la amândouă? Și cum ar trebui sa procedam fara sa apelam la psiholog? Că de fiecare data când lămurim anumite chestii dam vina una pe alta. Și ea se simte prost și suferă, la fel mă simt și eu.

Am uitat sa mentionez că peste o lună fac 29 ani.