Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna tuturor..am avut acum cateva minute panica, neliniste si senzatia ca lucrurile din jur nu mai sunt armonioase, o stare imposibil de descris...parca nu mai traiesc in acel moment.zici ca ma duc in alta lume.inima nu mi batea foarte tare...doar accelerase putin.apoi senzatia a trecut.am inceput sa percep iar normal doar ca nu imi aduc aminte parca nimic.zici mi gol capul.in timpul ala ma uitam la un film si culmea imi aduc aminte secventele toate doar ca nici nu observasem cand mi a trecut starea.acum ma doare capul mai exact fruntea si crestetul capului.am avut o zi grea.cam toata ziua am simtit neliniste si un fior apoi senzatia de aiurea si incalceala in cap probabil pt ca mi a venit menstruatia.ma adresez fetelor.in perioada ciclului simtiti ceva schimbarimde stare ???
Cristina daca vezi acest mesaj.imi poti da un sfat...
starea aceea o fi un atac de panica?am sentimentul ca mi pierd mintea ca nimic n are sens, eu nu simt ca fac atac de cord sau ca imi sare inima din piept...poate fi simptom de boala?sau iara ma pacaleste anxietatea.adica daca ar fi fost vreo boala ar fi trebuit cred ca sa lesin...acum ca am trecut peste acea stare ma simt sincr mai linistita dar si obosita.cum e vremea pe la voi?aici a iesit soarele si acum apune:)
Cristina daca vezi acest mesaj.imi poti da un sfat...
starea aceea o fi un atac de panica?am sentimentul ca mi pierd mintea ca nimic n are sens, eu nu simt ca fac atac de cord sau ca imi sare inima din piept...poate fi simptom de boala?sau iara ma pacaleste anxietatea.adica daca ar fi fost vreo boala ar fi trebuit cred ca sa lesin...acum ca am trecut peste acea stare ma simt sincr mai linistita dar si obosita.cum e vremea pe la voi?aici a iesit soarele si acum apune:)
@ eliza777, amicul meu este dispus sa ma asculte dar nu ma poate trata, ca un profesionist, am inteles ca este mai bine sa fie strain psihologul, nu mama tata amic din copilarie. sigur ca vorbesc cu el oricand vreau despre asta dar nu imi poate fi terapeut. Oricum nu am finantze deocamdata asa ca trebuie sa o duc pe picioare cum se spune :) sunt mult mai bine decat acum 2 luni dar nu sunt cea de dinainte. si asta ma supara
Ca si majoritatea de aici si eu ma confrunt de 1 saptamana cu niste stari oribile si ma tot gandesc dintr'o persoana puternica, in ce hal am ajuns !
Mai pe scurt, am o senzatie de irealitate/depersonalizare pe care o resimt zilnic, nici macar cand imi fac de lucru, nu trece. Sunt disperata, nu am trecut prin probleme f mari ca sa zic ca astea au pus capac, ci in ultima luna am fost doar stresata cu
facultatea si nu prea am iesit din casa. Pe langa starea de irealitate, am si tensiunea foarte mica ( 9 sau 8 jumate) si cand ies din casa ma apuca o spaima teribila de imi vine sa ma intorc imediat acasa (eu fiind o persoana care mai tot timpul sunt plecata). Am facut si consult oftalmologic, cardiologic, totul e ok. Urmeaza sa-mi fac si analizele, si de cand a inceput starea asta proasta, am inceput sa iau calciu si magneziu sperand ca o sa fie mai bine. Ma tot gandesc ca totul depinde de mine, insa pur si simplu NU AM FORTA NECESARA ca sa trec peste asta, desi stiu ca trebuie sa gandesti pozitiv, dar la mine nu functioneaza lucrul acesta:(.Nu stiu ce sa mai fac, urmeaza sa plec si la munte si parca pur si simplu nu ma mai incanta nici ideea asta, desi cu cateva saptamani inainte, radiam de fericire. Parca nu ma mai bucura nimic. Cand ies, nici macar o simpla floare nu ma mai incanta, ci doar ideea de a ma reintoarca acasa cat mai repede. :(
MA BUCUR NESPUS PT CEI CARE S-AU VINDECAT SI CA AU AVUT VOINTA !! Acum realizez si eu cat de importanta este sanatatea psihica si ca, de fapt, atunci cand ziceam ca mi'e rau (fizic), stiam ca voi depasi acel moment foarte repede :( pe cand, la nivel psihic, nu este chiar asa simplu (cel putin asa vad lucrurile in momentul de fata). Sunt si o persoana credincioasa si vreau sa imi ocup timpul si cu mersul la biserica unde sper sa imi gasesc si alinarea. As avea si o intrebare, daca vi s-a parut benefica terapia florala Bach? ma bate gandul sa imi cumpar esentele specifice acestor stari.
Sper sa aveti rabdare sa cititi tot si SANATATE MULTA !!!
Mai pe scurt, am o senzatie de irealitate/depersonalizare pe care o resimt zilnic, nici macar cand imi fac de lucru, nu trece. Sunt disperata, nu am trecut prin probleme f mari ca sa zic ca astea au pus capac, ci in ultima luna am fost doar stresata cu
facultatea si nu prea am iesit din casa. Pe langa starea de irealitate, am si tensiunea foarte mica ( 9 sau 8 jumate) si cand ies din casa ma apuca o spaima teribila de imi vine sa ma intorc imediat acasa (eu fiind o persoana care mai tot timpul sunt plecata). Am facut si consult oftalmologic, cardiologic, totul e ok. Urmeaza sa-mi fac si analizele, si de cand a inceput starea asta proasta, am inceput sa iau calciu si magneziu sperand ca o sa fie mai bine. Ma tot gandesc ca totul depinde de mine, insa pur si simplu NU AM FORTA NECESARA ca sa trec peste asta, desi stiu ca trebuie sa gandesti pozitiv, dar la mine nu functioneaza lucrul acesta:(.Nu stiu ce sa mai fac, urmeaza sa plec si la munte si parca pur si simplu nu ma mai incanta nici ideea asta, desi cu cateva saptamani inainte, radiam de fericire. Parca nu ma mai bucura nimic. Cand ies, nici macar o simpla floare nu ma mai incanta, ci doar ideea de a ma reintoarca acasa cat mai repede. :(
MA BUCUR NESPUS PT CEI CARE S-AU VINDECAT SI CA AU AVUT VOINTA !! Acum realizez si eu cat de importanta este sanatatea psihica si ca, de fapt, atunci cand ziceam ca mi'e rau (fizic), stiam ca voi depasi acel moment foarte repede :( pe cand, la nivel psihic, nu este chiar asa simplu (cel putin asa vad lucrurile in momentul de fata). Sunt si o persoana credincioasa si vreau sa imi ocup timpul si cu mersul la biserica unde sper sa imi gasesc si alinarea. As avea si o intrebare, daca vi s-a parut benefica terapia florala Bach? ma bate gandul sa imi cumpar esentele specifice acestor stari.
Sper sa aveti rabdare sa cititi tot si SANATATE MULTA !!!
Hello! Bine v-am regasit! Azi va scriu mai mult pt ca nu stiu daca o sa mai am ocazia sa o fac saptamana asta si pt ca incerc sa raspund tuturor.
@blade: felicitari pt atitudine! keep doing this! esti tare norocos ca ai un asemenea doctor alaturi! Si esti norocos si pt ca ai inteles ce resurse importante ai tu!
@elisa777: e interesant ce concluzii te-a facut sa tragi confuzia in care te afli. Psihologii nu dau sfaturi cum ai inteles tu din teoria multa pe care spui ca ai citit-o, iar de aici poate pleca tot. Uneori si cartile produc confuzie in mintea omului - nu toate-s ok, dupa cum nu toate medicamentele si plantele pot fi ok. Probabil e dureros sa treci prin starile prin care tu treci, de aceea apare si aceasta tendinta de a exterioriza frustrarea si de a o indrepta spre altii. Insa acei altii, ce vina au? Oare a lor este responsabilitatea ca tu sa-ti doresti cu adevarat sa te vindeci? Sti cum e chestia asta? Ca si cum ai vrea sa treci un orb strada, crezand ca-l ajuti, dar el sa nu vrea sa traverseze (din teama de necunoscut/accidente, din lipsa de incredere fata de tine cel care doresti sa-l ajuti, sau lipsa increderii fata de modul in care ti-ai propus sa il ajuti sa traverseze, spunandu-ti in minte ca "tu sti mai multe!") si tu sa insisti! Traversarea ar avea loc daca ai insista? Eu cred ca nu, pt ca nu a cerut el ("cel care nu vede") ajutorul si poate chiar s-ar lasa cu tipete, ca ai vrut sa-l bruschezi :)! Asa si cu psihologul: nu da sfaturi, ajuta la scoaterea la lumina a resurselor din fiecare individ (cu ajutorul tehnicilor de care dispune) ce isi doreste cu adevarat sa se vindece si care intelege ca asta presupune din partea lui (a clientului) motivatie puternica/hotarare, incredere, perseverenta, sinceritate, asumarea responsabilitatii pt vindecare, plus multe altele.
@leoni28: e firesc sa te simti aiurea daca lucrezi in ture, mai ales la schimbarea de tura! Ai fost haios la faza cu "cand le explici stau si te asculta si la sfarsit iti zice ca trebuie sa fi calm in momentele aleqa si sa respiri, vai cand aud astea ma iau toti dracii" - sunt curioasa, ce te-ai astepta sa-ti spuna psihologul, sa se agite alaturi de tine? Ar fi buna de filmat faza asta :)! Oricat te-ar enerva, astea sunt recomandarile in atacuri de panica: in primul rand sa te relaxezi si sa-ti reechilibrezi respiratia. Iar recomandarile astea au aparut dupa ani si ani de studiu "live", adica din cercetari cu subiecti umani, din lucrul la cabinet, nu doar din carti.
@constantin: daca ai ajuns la concluzia ca totul e in psihicul tau... esti pe drumul cel bun! Succes pe mai departe si asa cum am mai recomandat si celor de pe acest forum, inconjoara-te de oameni pozitivi care te pot motiva, pt ca altfel faci cam acelasi lucru pe care il fac multi: iti intretii starea de vulnerabilitate, de neputinta in fata bolii, te invarti intr-un cerc vicios (care desi e plin de beneficii secundare, ramane vicios) din care nu ai cum sa iesi fara sa faci un pas intr-o parte!
@kitkat: si eu cred ca psihoterapia cognitiv comportamentala e cea mai potrivita abordarii anxietatii, iar daca ai ales sa mergi la psihoterapeut te felicit pt hotarare! Tu sti cel mai bine ce ai nevoie si cand e momentul sa treci la actiune sustinuta de perseverenta! Ai dreptate cand spui ca prietenul tau nu te poate ajuta si e foarte important ca el a inteles asta si nu incearca sa faca pe salvatorul cu tine :)
@tuturor celor care-si varsa naduful pe psiholog: stiti care e frustrarea unui psiholog?
Ca e DOAR un om si ca uneori nu se poate ajuta singur, asa cum nu poate sa-si ajute rudele, prietenii! E vorba de statut: un prieten e un prieten, un psiholog e un psiholog. Prietenul se implica emotional si nu poate face altceva decat sa-ti spuna ceea ce ai vrea tu sa auzi, pt ca daca n-ar face-o, nu l-ati mai dori prieten, v-ati simti criticati in permanenta si s-ar duce legatura emotionala. Un psiholog nu se poate implica emotional, tocmai pt a reusi sa gaseasca cele mai potrivite solutii si sa le adapteze nevoilor omului din fata sa. Un psiholog e empatic, adica simte "ca si cum "ar fi in situatie si nu "intra in papucii clientului" pt ca ar insemna sa-si planga unul altuia de mila pe umar si sa nu ajunga nicaieri. Ori psihoterapia nu presupune doar "plansul pe umar", alias descarcare emotionala. Poate va surprinde, dar cum spuneam, si psihologii sunt OAMENI si unii dintre ei chiar au trecut prin anumite stari pe care si voi le aveti, tocmai pt ca sunt oameni si din cate stiu eu, a avea anxietate sau depresie inseamna deja etape NORMALE din viata oricarui om. Diferenta o face intensitatea, durata, modul de manifestare a trairilor si tulburarile asociate care pot aparea, iar toate acestea depind de cei trei factori ai dezvoltarii umane pe care i-am mai mentionat aici pe forum: biologici/genetici, de mediu si de educatie. Fiecare individ e unic si chiar daca un diagnostic e comun multor oameni, simptomele si cauzele nu prea sunt la toti aceleasi, nu credeti?
Sper ca n-am ratat pe cineva cu raspunsurile, iar daca am facut-o, reveniti cu mesaj privat.
Va doresc o seara frumoasa, o noapte linistita si odihnitoare!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
@blade: felicitari pt atitudine! keep doing this! esti tare norocos ca ai un asemenea doctor alaturi! Si esti norocos si pt ca ai inteles ce resurse importante ai tu!
@elisa777: e interesant ce concluzii te-a facut sa tragi confuzia in care te afli. Psihologii nu dau sfaturi cum ai inteles tu din teoria multa pe care spui ca ai citit-o, iar de aici poate pleca tot. Uneori si cartile produc confuzie in mintea omului - nu toate-s ok, dupa cum nu toate medicamentele si plantele pot fi ok. Probabil e dureros sa treci prin starile prin care tu treci, de aceea apare si aceasta tendinta de a exterioriza frustrarea si de a o indrepta spre altii. Insa acei altii, ce vina au? Oare a lor este responsabilitatea ca tu sa-ti doresti cu adevarat sa te vindeci? Sti cum e chestia asta? Ca si cum ai vrea sa treci un orb strada, crezand ca-l ajuti, dar el sa nu vrea sa traverseze (din teama de necunoscut/accidente, din lipsa de incredere fata de tine cel care doresti sa-l ajuti, sau lipsa increderii fata de modul in care ti-ai propus sa il ajuti sa traverseze, spunandu-ti in minte ca "tu sti mai multe!") si tu sa insisti! Traversarea ar avea loc daca ai insista? Eu cred ca nu, pt ca nu a cerut el ("cel care nu vede") ajutorul si poate chiar s-ar lasa cu tipete, ca ai vrut sa-l bruschezi :)! Asa si cu psihologul: nu da sfaturi, ajuta la scoaterea la lumina a resurselor din fiecare individ (cu ajutorul tehnicilor de care dispune) ce isi doreste cu adevarat sa se vindece si care intelege ca asta presupune din partea lui (a clientului) motivatie puternica/hotarare, incredere, perseverenta, sinceritate, asumarea responsabilitatii pt vindecare, plus multe altele.
@leoni28: e firesc sa te simti aiurea daca lucrezi in ture, mai ales la schimbarea de tura! Ai fost haios la faza cu "cand le explici stau si te asculta si la sfarsit iti zice ca trebuie sa fi calm in momentele aleqa si sa respiri, vai cand aud astea ma iau toti dracii" - sunt curioasa, ce te-ai astepta sa-ti spuna psihologul, sa se agite alaturi de tine? Ar fi buna de filmat faza asta :)! Oricat te-ar enerva, astea sunt recomandarile in atacuri de panica: in primul rand sa te relaxezi si sa-ti reechilibrezi respiratia. Iar recomandarile astea au aparut dupa ani si ani de studiu "live", adica din cercetari cu subiecti umani, din lucrul la cabinet, nu doar din carti.
@constantin: daca ai ajuns la concluzia ca totul e in psihicul tau... esti pe drumul cel bun! Succes pe mai departe si asa cum am mai recomandat si celor de pe acest forum, inconjoara-te de oameni pozitivi care te pot motiva, pt ca altfel faci cam acelasi lucru pe care il fac multi: iti intretii starea de vulnerabilitate, de neputinta in fata bolii, te invarti intr-un cerc vicios (care desi e plin de beneficii secundare, ramane vicios) din care nu ai cum sa iesi fara sa faci un pas intr-o parte!
@kitkat: si eu cred ca psihoterapia cognitiv comportamentala e cea mai potrivita abordarii anxietatii, iar daca ai ales sa mergi la psihoterapeut te felicit pt hotarare! Tu sti cel mai bine ce ai nevoie si cand e momentul sa treci la actiune sustinuta de perseverenta! Ai dreptate cand spui ca prietenul tau nu te poate ajuta si e foarte important ca el a inteles asta si nu incearca sa faca pe salvatorul cu tine :)
@tuturor celor care-si varsa naduful pe psiholog: stiti care e frustrarea unui psiholog?
Ca e DOAR un om si ca uneori nu se poate ajuta singur, asa cum nu poate sa-si ajute rudele, prietenii! E vorba de statut: un prieten e un prieten, un psiholog e un psiholog. Prietenul se implica emotional si nu poate face altceva decat sa-ti spuna ceea ce ai vrea tu sa auzi, pt ca daca n-ar face-o, nu l-ati mai dori prieten, v-ati simti criticati in permanenta si s-ar duce legatura emotionala. Un psiholog nu se poate implica emotional, tocmai pt a reusi sa gaseasca cele mai potrivite solutii si sa le adapteze nevoilor omului din fata sa. Un psiholog e empatic, adica simte "ca si cum "ar fi in situatie si nu "intra in papucii clientului" pt ca ar insemna sa-si planga unul altuia de mila pe umar si sa nu ajunga nicaieri. Ori psihoterapia nu presupune doar "plansul pe umar", alias descarcare emotionala. Poate va surprinde, dar cum spuneam, si psihologii sunt OAMENI si unii dintre ei chiar au trecut prin anumite stari pe care si voi le aveti, tocmai pt ca sunt oameni si din cate stiu eu, a avea anxietate sau depresie inseamna deja etape NORMALE din viata oricarui om. Diferenta o face intensitatea, durata, modul de manifestare a trairilor si tulburarile asociate care pot aparea, iar toate acestea depind de cei trei factori ai dezvoltarii umane pe care i-am mai mentionat aici pe forum: biologici/genetici, de mediu si de educatie. Fiecare individ e unic si chiar daca un diagnostic e comun multor oameni, simptomele si cauzele nu prea sunt la toti aceleasi, nu credeti?
Sper ca n-am ratat pe cineva cu raspunsurile, iar daca am facut-o, reveniti cu mesaj privat.
Va doresc o seara frumoasa, o noapte linistita si odihnitoare!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
@maria, da, de vreo 4 zile tot intreb si eu la randul meu daca are treaba cu menstruatia. eu cred k da. in concediu m am simtit super fain, cum am ajuns acasa m a plesnit o durere grava de cap, iar a doua zi a venit menstruatia. cat timp a tinut menstruatia m am simtit foarte rau, aproape ca la inceput cand a debutat " boala", doar ca de data asta nu m am speriat de senzatii deci nu am facut atac de panica. asa ca da, cred ca menstruatia accentueaza starile de anxietate, am si citit pe un site despre asta. si cred k am avut si eu stari pasagere de irealitate cum spui tu, pentru mine e o noutate.
@maria, da, de vreo 4 zile tot intreb si eu la randul meu daca are treaba cu menstruatia. eu cred k da. in concediu m am simtit super fain, cum am ajuns acasa m a plesnit o durere grava de cap, iar a doua zi a venit menstruatia. cat timp a tinut menstruatia m am simtit foarte rau, aproape ca la inceput cand a debutat ' boala', doar ca de data asta nu m am speriat de senzatii deci nu am facut atac de panica. asa ca da, cred ca menstruatia accentueaza starile de anxietate, am si citit pe un site despre asta. si cred k am avut si eu stari pasagere de irealitate cum spui tu, pentru mine e o noutate.
@ddb, am citit ceea ce ai scris, intr adevara este o senzatie foarte ciudata, ai mare dreptate in ceea ce spui. inainte ne vaitam de o banala durere de cap, iar acum traim niste senzatii groaznice pe care un om normal nu si le poate imagina Eu raman la ideea mea, ce avem noi nu este o boala fizica nici macar psihica, ci este o 'boala' a sufletului...citeste forumul de la inceput si tu te vei vindeca de asta.
@ doamna doctor stoian, eu am incercat tot ce mi a stat in putere, repet m a ajutat ENORM cartea PANIC AWAY, si chiar si in acea carte se recomanda terapia, asa cum in anumite cazuri se recomanda medicatia. Eu una citesc cu placere postarile tale si nu inteleg nici eu atitudinea un pic ostila fata de psihologi. Cand voi incepe terapia voi posta aici, pana la urma tot pe pielea mea trebuie sa incerc :)
o seara faina tuturor, peace :)
@ddb, am citit ceea ce ai scris, intr adevara este o senzatie foarte ciudata, ai mare dreptate in ceea ce spui. inainte ne vaitam de o banala durere de cap, iar acum traim niste senzatii groaznice pe care un om normal nu si le poate imagina Eu raman la ideea mea, ce avem noi nu este o boala fizica nici macar psihica, ci este o 'boala' a sufletului...citeste forumul de la inceput si tu te vei vindeca de asta.
@ doamna doctor stoian, eu am incercat tot ce mi a stat in putere, repet m a ajutat ENORM cartea PANIC AWAY, si chiar si in acea carte se recomanda terapia, asa cum in anumite cazuri se recomanda medicatia. Eu una citesc cu placere postarile tale si nu inteleg nici eu atitudinea un pic ostila fata de psihologi. Cand voi incepe terapia voi posta aici, pana la urma tot pe pielea mea trebuie sa incerc :)
o seara faina tuturor, peace :)
@kit
Si eu sunt de acord cu tine 100%, am citit cam 60% din forum, de asta ii si felicitam pe cei care au reusit sa se vindece si sunt convinsa ca acum stiu sa pretuiasca si mai mult sanatatea. Momentan, mie mi se pare "imposibil" sa trec peste asta pentru ca nu am invatat inca, cum sa o fac. De aceea ma gandesc, pentru inceput sa am un pic de "ajutor" terapia Bach ca sa vad cu decurg lucrurile. Cu somnul nu am probleme (Doamne Ajuta).Nu inteleg insa, de ce toate simptomele astea s-au canalizat in mare parte pe lumea exterioara si cum de am ajuns sa-mi fie frica sa ies in oras (lucru considerat inainte ceva banal). Spre exemplu, maine vreau sa-mi fac curaj sa ies din casa si deja pornesc cu negativism :(.
Si eu sunt de acord cu tine 100%, am citit cam 60% din forum, de asta ii si felicitam pe cei care au reusit sa se vindece si sunt convinsa ca acum stiu sa pretuiasca si mai mult sanatatea. Momentan, mie mi se pare "imposibil" sa trec peste asta pentru ca nu am invatat inca, cum sa o fac. De aceea ma gandesc, pentru inceput sa am un pic de "ajutor" terapia Bach ca sa vad cu decurg lucrurile. Cu somnul nu am probleme (Doamne Ajuta).Nu inteleg insa, de ce toate simptomele astea s-au canalizat in mare parte pe lumea exterioara si cum de am ajuns sa-mi fie frica sa ies in oras (lucru considerat inainte ceva banal). Spre exemplu, maine vreau sa-mi fac curaj sa ies din casa si deja pornesc cu negativism :(.
fetelor,
aveti dreptate cu perioada menstruatiei, si eu simt o accentuare a anxietatii in perioada aia. mai multa odihna, plimbari...
ddb,
faci bine daca incerci sa iesi din casa. te vei simti bine dupa ce vei reusi. incearca sa faci totul treptat, propune-ti sa mergi aproape intai, apoi din ce in ce mai departe. daca ti se face rau pe drum, nu te intoarce. e doar o senzatie, nu vei muri, nu vei lesina. trebuie sa invingi starea! eu asa am facut si deja plec unde vreau. am o stare de agitatie la inceput, dar trece. pe mine psihologul m-a invatat sa fac pasi mici cand lupt cu panica. nu te astepta sa rezolvi totul intr-o zi. se numeste expunerea la ceea ce iti provoaca panica. si inca ceva: evita sa iei cu tine calmante, telefon si alte chestii care te pot ajuta- carje le numesc psihologii. trebuie sa reusesti TU fara ajutor, altfel vei fi tentat sa le cari mereu dupa tine tocmai de teama sa nu ti se faca rau.
AI SA REUSETI SI CE MANDRA SI PUTERNICA TE VEI SIMTI!!!! sa-mi scrii ce ai facut. eu fac terapie bowen si imi face bine.
ronicolle,
ce mai faci? esti bine? sper sa ne dai un semn cat de curand si sa-fi fie bine!!!!!
aveti dreptate cu perioada menstruatiei, si eu simt o accentuare a anxietatii in perioada aia. mai multa odihna, plimbari...
ddb,
faci bine daca incerci sa iesi din casa. te vei simti bine dupa ce vei reusi. incearca sa faci totul treptat, propune-ti sa mergi aproape intai, apoi din ce in ce mai departe. daca ti se face rau pe drum, nu te intoarce. e doar o senzatie, nu vei muri, nu vei lesina. trebuie sa invingi starea! eu asa am facut si deja plec unde vreau. am o stare de agitatie la inceput, dar trece. pe mine psihologul m-a invatat sa fac pasi mici cand lupt cu panica. nu te astepta sa rezolvi totul intr-o zi. se numeste expunerea la ceea ce iti provoaca panica. si inca ceva: evita sa iei cu tine calmante, telefon si alte chestii care te pot ajuta- carje le numesc psihologii. trebuie sa reusesti TU fara ajutor, altfel vei fi tentat sa le cari mereu dupa tine tocmai de teama sa nu ti se faca rau.
AI SA REUSETI SI CE MANDRA SI PUTERNICA TE VEI SIMTI!!!! sa-mi scrii ce ai facut. eu fac terapie bowen si imi face bine.
ronicolle,
ce mai faci? esti bine? sper sa ne dai un semn cat de curand si sa-fi fie bine!!!!!
Ddb
Poti descrie starea de irealitate? Si eu am cv de genu...e foarte aiure ma simt ca naiba.ti se accentueaza uneori starea.mie uneori da si ma simt de pe alta lume...parca nu mai vad ca inainte...totul neclar..
Poti descrie starea de irealitate? Si eu am cv de genu...e foarte aiure ma simt ca naiba.ti se accentueaza uneori starea.mie uneori da si ma simt de pe alta lume...parca nu mai vad ca inainte...totul neclar..
@ddb: ti-am raspuns cu PM
@kitkat: scuze, nu ti-am raspuns la intrebarea cu Panic Away!
E ok orice ajuta! Daca tu consideri ca te-a ajutat - e perfect!
In alta ordine de idei, fiecare e liber sa-si exprime opiniile, care pot fi placute sau neplacute de altii si pot intelege ceea ce sta in spatele acestor afirmatii: uneori nestiinta, alteori confuzia, sau furia retinuta si exteriorizata cu o directie gresita de cele mai multe ori. Nu cred ca e totusi o aversiune: isi spun si oamenii off-ul; si totul tine de asteptari, de asumarea responsabilitatii ("altii sunt de vina"), etc. Cum ti-am mai spus, succes in tot ce faci si mergi cu incredere inainte!
Seara faina!
@kitkat: scuze, nu ti-am raspuns la intrebarea cu Panic Away!
E ok orice ajuta! Daca tu consideri ca te-a ajutat - e perfect!
In alta ordine de idei, fiecare e liber sa-si exprime opiniile, care pot fi placute sau neplacute de altii si pot intelege ceea ce sta in spatele acestor afirmatii: uneori nestiinta, alteori confuzia, sau furia retinuta si exteriorizata cu o directie gresita de cele mai multe ori. Nu cred ca e totusi o aversiune: isi spun si oamenii off-ul; si totul tine de asteptari, de asumarea responsabilitatii ("altii sunt de vina"), etc. Cum ti-am mai spus, succes in tot ce faci si mergi cu incredere inainte!
Seara faina!
hihi:) engleza asta! am vrut sa spun of-ul, nu off-ul! :)
Cristina Stoian
Va multumesc pentru incurajari si pentru atentia acordata :D
Va multumesc pentru incurajari si pentru atentia acordata :D
magda722
Pacat ca ai schimbat poza de la profil, aratai cool :D. Nu prea sunt multi care isi pun pozele la profil doar Valer si Leoni:D.Cum zicea cineva suntem un fel de grup anonim pe aici.Este foarte ciudat, vorbim zilnic si ne spunem problemle dar habar nu avem cu cine vorbim, am putea trece uni pe langa ceilalti si nu am avea habar dar asa ne cunoastem mai bine decat ne cunosc apropiatii:D.
Pacat ca ai schimbat poza de la profil, aratai cool :D. Nu prea sunt multi care isi pun pozele la profil doar Valer si Leoni:D.Cum zicea cineva suntem un fel de grup anonim pe aici.Este foarte ciudat, vorbim zilnic si ne spunem problemle dar habar nu avem cu cine vorbim, am putea trece uni pe langa ceilalti si nu am avea habar dar asa ne cunoastem mai bine decat ne cunosc apropiatii:D.
@ doamna Cristina Stoian
Va multumesc pentru lamuririle din PM !
@ mada2007
Sa stii ca m-ai incurajat destul de mult si maine chiar o sa incerc sa stapanesc frica ! Ai foarte mare dreptate !
@Maria
Starea mea este foarte ciudata, daca ma mut din camera mea in bucatarie, deja pasesc intr-un plan ireal, tot ce fac este mecanic. Chiar daca incerc sa imi fac de lucru, parca nu pot iesi din gandul ala obsesiv ca 'nu ma simt' si ca totul e ireal + ca am si o ameteala ciudata si parca vad totul neclar (desi nu am nicio problema oftalmologica). Daca ies din casa, deja totul mi se pare ciudat, lumea mi se pare abstracta si nu concreta :(. Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa invat cum e sa iesi din casa :(
Sunt foarte curioasa daca iesirea la munte o sa-mi mai reduca starea asta, ca am inteles ca aerul fiind mult mai curat, ajuta la o buna oxigenare a creierului..
Va multumesc pentru lamuririle din PM !
@ mada2007
Sa stii ca m-ai incurajat destul de mult si maine chiar o sa incerc sa stapanesc frica ! Ai foarte mare dreptate !
@Maria
Starea mea este foarte ciudata, daca ma mut din camera mea in bucatarie, deja pasesc intr-un plan ireal, tot ce fac este mecanic. Chiar daca incerc sa imi fac de lucru, parca nu pot iesi din gandul ala obsesiv ca 'nu ma simt' si ca totul e ireal + ca am si o ameteala ciudata si parca vad totul neclar (desi nu am nicio problema oftalmologica). Daca ies din casa, deja totul mi se pare ciudat, lumea mi se pare abstracta si nu concreta :(. Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa invat cum e sa iesi din casa :(
Sunt foarte curioasa daca iesirea la munte o sa-mi mai reduca starea asta, ca am inteles ca aerul fiind mult mai curat, ajuta la o buna oxigenare a creierului..
asa e @mada: totul se face cu pasi mici! Nu exista minuni in tulburarile psihice! Singura minune ar fi ca omul cu acea tulburare sa se vindece peste noapte, fara efort - ori eu asa ceva nu am auzit/intalnit pana acum! Ma bucur ca ai aflat de "carje" si ca acum sti cum sa scapi de ele! :)
Succes in tot ce faci!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
Succes in tot ce faci!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
@ddb cu siguranta iti va face FOARTE bine aerul de munte si linistea. Nu te teme. de cat timp ai anxietate? Eu la inceput, facusem o agorafobie urata...Pana cand trebuia sa ma duc la tara la bunica. Am simtit ca mor cand am coborat scarile si aproape tot drumul cu masina. Nu stiam inca de Panic Away, de abia incepusem trataemtnul cu xanax, inca nu isi facea efect etc. Dar cand am ajuns acolo, nici nu am murit, nici nu am lesinat, si m am simtit extraordinar, am ramas si peste noapte in mica odaie unde am copilarit. Incet incet mi am infrant singura agorafobia, acum ies fara probleme, ma mai ia cate o ameteala etc, dar nu dau inapoi.
@blade, lol poate multi se feresc sa isi puna poza de profil pentru ca nu vor sa fie recunoscuti...eu o sa mi pun daca isi pun mai multi hahahah
@ maria, in cartea PA se spune ca irealitatea este unul din cele mai inspaimantatoare efecte ale anxietatii, ti am zis, cred k am avut si eu zilele astea niste flashuri stranii, cum ca fac mecanic unele actiuni, ca nu stiu sa vorbesc, ca nu gandesc bine, etc etc nasol, dar nu m am speriat de ele. Ideea este sa iti continui activitatea pe care o faceai fara sa iti pese de cum te percep cei din jur sau sa te sperii de ea, este doar o senzatie am mai spus o si va trece deindata ce va scadea nivelul de anxietate ( fie prin medicatie, fie prin psihoterapie prin ce o fi)
o seara buna, deja e f tarziu si ar trebui sa dormim cu totii :)
@blade, lol poate multi se feresc sa isi puna poza de profil pentru ca nu vor sa fie recunoscuti...eu o sa mi pun daca isi pun mai multi hahahah
@ maria, in cartea PA se spune ca irealitatea este unul din cele mai inspaimantatoare efecte ale anxietatii, ti am zis, cred k am avut si eu zilele astea niste flashuri stranii, cum ca fac mecanic unele actiuni, ca nu stiu sa vorbesc, ca nu gandesc bine, etc etc nasol, dar nu m am speriat de ele. Ideea este sa iti continui activitatea pe care o faceai fara sa iti pese de cum te percep cei din jur sau sa te sperii de ea, este doar o senzatie am mai spus o si va trece deindata ce va scadea nivelul de anxietate ( fie prin medicatie, fie prin psihoterapie prin ce o fi)
o seara buna, deja e f tarziu si ar trebui sa dormim cu totii :)
Eu nu mai sunt anonim cum zicea cineva pe aici :D. Noapte buna la toata lumea
Buna dimineata la toti!
@blade m-am gandit ca pt inceput e ma bine asa, fara poza ;) si asa cu mare greu mi-am facut curaj sa scriu...desi cei dragi sunt langa mine si ma sustin, am senzatia ca tot cineva care trece priin ce trec si eu ma intelege mai bine..
@Ronicolle ce faci?Cum esti?Citeam ds problemele tale cu plamanii, tin pumnii sa fie totul ok, sa nu fie nimic grav!
La mine ziua a inceput ok, azi ma simt bine...la fel va doresc si voua :)
@blade m-am gandit ca pt inceput e ma bine asa, fara poza ;) si asa cu mare greu mi-am facut curaj sa scriu...desi cei dragi sunt langa mine si ma sustin, am senzatia ca tot cineva care trece priin ce trec si eu ma intelege mai bine..
@Ronicolle ce faci?Cum esti?Citeam ds problemele tale cu plamanii, tin pumnii sa fie totul ok, sa nu fie nimic grav!
La mine ziua a inceput ok, azi ma simt bine...la fel va doresc si voua :)
Buna dimineata la toata lumea! Sa aveti o zi frumoasa si cat se poate de linistita!!!
Buna tuturor !
@kitkat
De o saptamana am toate problemele astea, sunt f speriata, totul a debutat intr-o zi cand eram afara si m-am gandit la ceva si m-am trezit brusc in aceasta stare de irealitate din care nu mai pot iesi, la care s-au adaugat palpitatii, dureri de burta, picioare reci, chiar si putina temperatura. Cu o zi in urma sa mi se intample, m-am spalat pe cap si am stat putin cu capul in geam (batea vantul), oare o avea legatura?
@kitkat
De o saptamana am toate problemele astea, sunt f speriata, totul a debutat intr-o zi cand eram afara si m-am gandit la ceva si m-am trezit brusc in aceasta stare de irealitate din care nu mai pot iesi, la care s-au adaugat palpitatii, dureri de burta, picioare reci, chiar si putina temperatura. Cu o zi in urma sa mi se intample, m-am spalat pe cap si am stat putin cu capul in geam (batea vantul), oare o avea legatura?
Constantin...multumim f mult pt urarea facuta si eu iti doresc si tie la fel! Daca cu 2 zile in urma am avut o panica de..."zile mari"ieri nu am mai iesit din casa pt ca ma "urmarea umbra gandului"de acum 2 zile...fara voia mea, era...acolo...in minte...m-am lasat in voia sortii cum se spune si azi dimineata am avut o "pofta"nebuna de a iesi afara...chiar parca aveam chemarea aia de...bine sa ies...si am iesit chiar fara probleme, am facut cateva cumparaturi, incepusem sa simt ceva framantari in stomac, dar am cautat sa nu-i dau atentie pt ca sa nu se amplifice, bineinteles ca nici eu nu am fortat "nota" sa colind prea mult, chiar si prin imprejurimi, am luat-o cu pasi mici, dar siguri.Pasii mici o sa-i repet pana cand o sa ma simt stapana pe situatie, pt ca noi simtim...cand si cat putem.
Ieri am tradus si eu cartea Panic Away, abia astept sa citesc din ea, azi urmeaza sa traduc si Linden Method ca sa vad ce tehnici au si ei...
mada2007 tu ziceai ca atunci cand iesi sa nu ai nici calmante si nici telefon...Parerile sunt impartite, fiecare cum simte nevoia...undeva, cineva pe un sit zicea ca atunci cand simti ceva...scoate telefonul ca sa vorbesti cu cineva pt ca sa iti distraga atentia creierasului si sa nu inceapa faza de alerta...si te vei simti mai bine sau pur si simplu sa ai un "talisman", un obiect care te face sa te simti bine atunci cand il ai la tine. Asta nu inseamna dependenta!Chiar am vazut intr-un film american ca un tip avea teama ca sa vorbeasca in public si catva timp si-a "imprimat"in creier ca atunci cand are niste chei (casa sau masina) in mana, o sa se exprime in public cu multa usurinta.Si asa a facut si a reusit!Nu este nimic rau in asta!Parerea mea este ca trebuie sa ai ceva la tine chiar si pe post de "carje"ca ajutor de inceput, adica sa nu se inceapa totul brusc pt ca poate fii mai rau.Apoi incet-incet se poate renunta la "carje" atunci cand omul se simte mai stapan pe situatie...Este doar parerea mea!
Ieri am tradus si eu cartea Panic Away, abia astept sa citesc din ea, azi urmeaza sa traduc si Linden Method ca sa vad ce tehnici au si ei...
mada2007 tu ziceai ca atunci cand iesi sa nu ai nici calmante si nici telefon...Parerile sunt impartite, fiecare cum simte nevoia...undeva, cineva pe un sit zicea ca atunci cand simti ceva...scoate telefonul ca sa vorbesti cu cineva pt ca sa iti distraga atentia creierasului si sa nu inceapa faza de alerta...si te vei simti mai bine sau pur si simplu sa ai un "talisman", un obiect care te face sa te simti bine atunci cand il ai la tine. Asta nu inseamna dependenta!Chiar am vazut intr-un film american ca un tip avea teama ca sa vorbeasca in public si catva timp si-a "imprimat"in creier ca atunci cand are niste chei (casa sau masina) in mana, o sa se exprime in public cu multa usurinta.Si asa a facut si a reusit!Nu este nimic rau in asta!Parerea mea este ca trebuie sa ai ceva la tine chiar si pe post de "carje"ca ajutor de inceput, adica sa nu se inceapa totul brusc pt ca poate fii mai rau.Apoi incet-incet se poate renunta la "carje" atunci cand omul se simte mai stapan pe situatie...Este doar parerea mea!
ddb stai linistita, asa mi se intampla si mie cand ma spal pe cap, nu mereu dar mi se intampla...nu te speria...posibil sa te fii tras curentul chiar daca in acea perioada era mai cald si nu ti-ai dat seama...ai racit un pic la cap, ia un paracetamol sau antinevralgic si o sa-ti fie mai bine...Si usuca-ti intotdeauna parul cu FOEN-ul, indiferent cat de cald este afara sau sa nu dormi niciodata cu el ud si nici macar umed...eu am f sfatuita de o dr.reumatoloaga...si este valabil pt toata lumea de aici...mai tarziu vor fii probleme mari daca nu se procedeaza asa.
kitkat86 ai spus perfect ceea ce avem noi nu este o boala fizica nici macar psihica, ci este o 'boala' a sufletului...CORECT!
@Elisa
Si eu ma gandesc ca ar fi si de la spalatul pe cap(ma usuc intotdeauana cu foehnul), avand in vedere ca am avut si putina febra, am luat nurofen, dar tot simt o presiune in partea dreapta a capului, care porneste de la tampla dreapta si se amplifica cu starea de ameteala, senzatia de irealitate si panica :(
Si eu ma gandesc ca ar fi si de la spalatul pe cap(ma usuc intotdeauana cu foehnul), avand in vedere ca am avut si putina febra, am luat nurofen, dar tot simt o presiune in partea dreapta a capului, care porneste de la tampla dreapta si se amplifica cu starea de ameteala, senzatia de irealitate si panica :(
gataaa...m-au externat!!!!!.bineinteles, cu un dg ciudat ca nici ei nu stiu ce am si cu un tratament pe masura(noroc ca imi fac singura injectabilul) si in 7 zile ar trebui sa fiu ca noua :D A fot un cosmar sa stau internata, in special lipsa de activitate care pe mine ma innebuneste la propriu.ma simt tare ciudata si am avut o mie de ganduri, nu stiu ce o sa se intample cu mine, parca traiesc un cosmar si nu pot reveni la realitate.abia astept sa imi revin si sa reiau terapia bowen, sa reiau sedintele de psihoterapie (am o luna de zile de cand nu am mai fost la psiholog) si incet incet sa revin la starea mea de dinainte.Cel mai mult imi pare rau ca facusem progrese, deja anxietatea nu o mai resimteam asa tare si depresia o controloam usor, eram mai vesela, mai optimista dar acum am ajuns iar de unde am plecat. Abia astept sa citesc tot ce ati scris zilele acestea pentru ca nu prea am avut acces la internet si chiar sunt curioasa ce ati mai facut, cum va mai simtiti.o zi buna tuturor.
ronicolle FELICITARI! Ai scapat de un cosmar...cum necum...ai scapat si asta conteaza f mult...mai departe.vezi tu! Iti doresc pe mai departe mult bine!
Ma bucur pt tine ronicolle, si eu saptamana vitoare m-am programat la o gastroscopie, mi-e asa fricaaaaa.sper sa fie bine... insa nu mai pot trai cu acea senzatie ca am ceva in gat, desi toti imi spun ca nu am nimic si totul e doar o senzatie din cauza sistemului nervos...de cele mai multe ori cand inghit o simt acolo si ma deranjeaza...
Ma laudam si eu ca am rezolvat-o cu somnul..Imi facusem o rutina si nu stateam niciodata mai mult e ora 12 si reusisem sa imi formez un program de somn, aseara am stat pana la 4 dimineata sa urmaresc ceva la tv si a fost ca imposibil sa mai inchid un ochi, spre dimienata am inceput sa fiu frustrat si sa ma simt aiurea, pe la 10 de dim am luat un distonocalm si am reusit sa dorm cateva ore dar m-am sculat cu durere de cap si ma simt asa ca un zombie.Cat de mult poate sa conteze somnul asta.Acum sper sa nu dureze iar pana imi refac somnul ca la mine e mult pana am o seara proasta si imi intra imediat in cap ca nu pot sa dorm.Practic imi creez singur starile astea.Daca nu aveam prostia asta cu somnul care sa-mi reaminteasca ca inca nu sunt refacut complet, era cu totul altceva.
Da uscatul parului e foarte important si eu stiu cel mai bine asta ca din cauza asta am facut primul atac de panica, am iesit in decembrie anul trecut afara 5 minute in frig dupa o baie si de acolo a inceput cosmarul.Acum sunt obsedat, chair daca sunt 40 de grade afara eu imi usuc parul bine :D.Probabil am facut o raceala puternica ca mi-a curs sange din nas si atunci m-am panicat, mi sa incordat gatul de tot si mi-a amortit ceafa si de aici a inceput aventura asta.
Da uscatul parului e foarte important si eu stiu cel mai bine asta ca din cauza asta am facut primul atac de panica, am iesit in decembrie anul trecut afara 5 minute in frig dupa o baie si de acolo a inceput cosmarul.Acum sunt obsedat, chair daca sunt 40 de grade afara eu imi usuc parul bine :D.Probabil am facut o raceala puternica ca mi-a curs sange din nas si atunci m-am panicat, mi sa incordat gatul de tot si mi-a amortit ceafa si de aici a inceput aventura asta.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6anxietate, atacuri de panica
- 7Atac de panica - cateva sfaturi
- 11voi scapa vreodata de atacurile de panica?
- 11Adevarat sau fals?
- 63anxietate, atacuri de panica...sau alt ceva?
- 3anxietate
- 5Insomnie de peste 15 ani
- 8Terapie, Refacere si recupere, Relaxare
- 6imi este frica sa mai merg la facultate la ora de engleza
- 21Anxietate si schizofrenie
- 8atac de panica
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 14Am 20 de ani si sufar de depresie si anxietate de multi ani
- 1Grup de suport pentru anxietate si fobii 'Serile de alergat frici'
- 2senzatie de amorteala in cap si durere la ceafa
- 2Care-i legatura intre hipotiroidism si tulburarea emotionala?
- 6Se poate scapa de asa ceva.
- 4Atacuri de panica / anxietate generalizata
- 8Atac de panica probleme cu inima sau plamanii ?
- 1Anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: