Fizioterapia durerii de spate - proceduri posibile și eficiența lor

Durerile de spate, cunoscute sub termenii medicali de „lombalgie”, „lumbago”, „lombosacralgie” sau „lombosciatalgie”, sunt foarte frecvent întâlnite în prezent în practica medicală, cele mai frecvente cauze ale acestor dureri fiind reprezentate de o afecțiune a mușchilor sau a ligamentelor spatelui, deplasarea discului intervertebral, artroza, hernia de disc, afectarea nervilor plexului lombar, etc.

Conform studiilor efectuate în acest sens, aproximativ 90% din populația de pe glob prezintă, cel puțin o dată în decursul vieții, dureri de spate. Conform acestor studii, vârsta medie de aparție a durerilor de spate este tot mai scăzută.

Numeroase metode terapeutice au fost elaborate în prezent pentru combaterea și ameliorarea durerilor de spate. Dintre aceste metode terapeutice amintim: kinetoterapia, masajul terapeutic, fizioterapia, repausul la pat, aplicarea locală pe suprafața zonei dureroase a compreselor calde sau reci, medicație antialgică, miorelaxantă sau antiinflamatorie, iar în cazurile severe, fără răspuns la metodele menționate anterior, intervenție chirurgicală.

Fizioterapia durerii de spate este o metodă terapeutică de combatere a durerilor de spate ușor accesibilă, neinvazivă, lipsită de reacții adverse, care presupune utilizarea luminii (fototerapia), a razelor ultraviolete (actinoterapia), a curentului electric (electroterapia), a ultrasunetelor sau a câmpului electromagnetic pentru ameliorarea durerilor de spate. Fizioterapia mai poate avea efect antispastic și vasomotor și favorizează relaxarea masei musculare.

Principalele obiective ale fizioterapiei tuilizată pentru combaterea durerilor de spate sunt reducerea inflamației și a durerii locale, redobândirea poziției corecte a coloanei vertebrale și a întregului corp, relaxarea musculaturii toracelui posterior care este contractată, prevenirea complicațiilor care pot apărea în acest caz și recuperarea funcțiilor coloanei vertebrale.

Combaterea durerilor de spate prin electroterapie

Electroterapia este o formă particulară de fizioterapie care presupune utilizarea curentului electric de diferite frecvențe, pentru prevenirea sau tratarea diferitelor afecțiuni.

Electroterapia este deosebit de utilă în ameliorarea durerilor de spate.

Printre efectele fiziologice ale electroterapiei, se numără următoarele aspecte:

• Efect antialgic, secundar scăderii excitabilității tisulare
• Creșterea permeabilității cutanate
• Creșterea metabolismului local
• Hiperoxigenarea țesuturilor din organism
• Scăderea reflexivității nervoase
• Activarea circulației sangvine la nivelul mușchilor (300%) și a pielii (500%), cu vasodilatație secundară
• Reglarea transmiterii impulsului nervos în cadrul distoniilor neurovegetative
• Efect sedativ asupra sistemului nervos central
• Efect antalgic (acționează asupra nervilor motorii în cadrul terapiei reflexe)
• Efect de stimulare a nervilor vegetativi.

Pentru ameliorarea și combaterea durerilor de spate prin electroterapiei, se recomandă plasarea electrozilor, prin intermediul cărora se transmite curentul galvanic, în regiunea sacrată.

Ionoforeza

Electroterapiei poate fi asociată ionoforeza. Aceasta din urmă presupune introducerea unor substanțe medicamentoase în interiorul corpului uman, prin intermediul curentului electric continuu. Această procedură presupune disocierea electrolitică a substanțelor medicamentoase și transportarea cationilor și anionilor spre locul unde se realizează electroliza (transportarea în sens contrar încărcării lor electrice; la anod se aplică metalele și alcaloizii, iar la catod se aplică halogenii și radicalii acizi).

Profunzimea la care ionii ajung în interiorul tegumentului uman variază în funcție de o multitudine de factori: concentrația ionilor, greutatea lor atomică, durata procedurii, mărimea electrozilor. Aplicarea ionilor se realizează în zona dureroasă sau în zona reflexogenă viscero-cutanată.

Dintre substanțele medicamentoase utilizate pentru ionizare amintim: clorura calcinată și apa distilată, novocaina clorhidrică și apa distilată, sulfatul de magneziu asociat cu hidroxid de sodiu și apa distilată, histamina și apa distilată, salicilatul de sodiu asociat cu acidul clorhidric diluat și apa distilată, iodura de potasiu asociată cu acidul clorhidric diluat și apa distilată, hialuronidaza asociată acetatului de sodiu sau apei distilate.

Electroterapia prezintă următoarele recomandări de utilizare:

• Artroze (se pot realiza ionizări cu iodură de potasiu)
• Spondiloză
• Osteoporoză
• Reumatism articular
• Reumatism inflamator (se pot realiza ionizări cu salicilat de sodiu)
• Fibromialgie
• Epicondilită
• Sechele posttraumatice.

Dintre tipurile de curent electric utilizate în scopul realizării electroterapiei se numără: curentul galvanic, curenți Trabert rectangulari, curenți diadinamici, curenți Leduc.

Băile galvanice, băile Stanger și masajul galvanic pot fi, de asemenea, eficiente în cadrul terapiei de combatere a durerilor de spate.

Combaterea durerilor de spate prin intermediul terapiei cu ultrasunete

Terapia cu ultrasunete este o formă particulară de fizioterapie care utilizează ultrasunetele în scop terapeutic.

Terapia cu ultrasunere poate fi o opțiune pentru combaterea durerilor de spate prin intermediul masajului vibrator de înaltă frecvență.

Terapia cu ultrasunete are efecte asupra pielii, asupra țesutului osos şi asupra vaselor de sânge.

Dintre efectele fiziologice ale terapiei cu ultrasunete asupra organismului uman amintim:

• Efect analgezic. Terapia cu ultrasunete adminisrată în doze moderate blochează căile aferente ale durerii.
• Efect miorelaxant
• Efect hiperemiant. Terapia cu ultrasunete administrată în doze medii influențează sistemul neurovegetativ.
• Efect trofic (resorbtiv)
• Efect fibrolitic. Terapia cu ultrasunete determină creşterea permeabilității tisulare, influențează reactivitatea celulară, determină vasodilatație, stimulează procesele de oxidoreducere şi determină creşterea metabolismului local.

Terapia cu ultrasunete este indicată în următoarele afecțiuni:

• poliartrită reumatoidă cronică
• reumatism inflamator
• spondilită ankilopoetică
• spondiloză
• artroză
• osteocondroză
• sindroame vertebrale algice (precum dorsalgii, sindrom umăr-mână, sindrom cervical, sindrom lombar, periartrită scapulo-umerală, sindrom umăr-mână)
• sindrom mialgic
• nevralgii, nevrite
• tenosinovite
• epicondilite
• afecțiuni articulare şi musculare posttraumatice.

Terapia cu ultrasunete este contraindicată în următoarele circumstanțe: tulburări de coagulare, fragilitate capilară, tuberculoză activă, tumori, stări febrile, tromboflebită şi alte afectiuni venoase, caşexie, boli inflamatorii acute, nevi pigmentari, etc.

Nu se recomandă administrarea terapiei cu ultrasunete direct la nivelul măduvei spinării, a creierului, pe cord, pe plămâni, pe splină, pe ficat, pe vasele mari din corp, pe uter şi la nivelul zonelor de creştere osoasă la copii şi la adolescenți.

Combaterea durerilor de spate prin intermediul fototerapiei

Fototerapia este o formă particulară de fizioterapie care utilizează radiațiile infraroşii în scop terapeutic (utilizează energia luminoasă care poate acționa asupra corpului uman).

Fototerapia poate fi utilizată în scopul ameliorării şi chiar a combaterii durerilor de spate.

Energia luminoasă poate avea următoarele efecte asupra organismului uman:

• stimulează circulația locală a sângelui la nivelul zonei unde este aplicată
• stimulează procesele de reparare tisulară şi metabolismul local
• combate stările spastice, staza, contractura musculară şi congestia
• prezintă acțiune analgezică, prin iradierea directă a terminațiilor nervoase
• prezintă acțiune reflexă în profunzime
• stimulează activitatea fagocitelor în organism
• prezintă efecte viscerale şi neurovegetative, prin iradierea dermatoamelor reflexe
• stimulează activitatea glandelor sudoripare
• stimulează activitatea nervoasă la nivel cutanat
• determină regenerarea celulelor prezente la nivelul epidermului
• stimulează formarea de pigment melanic la nivelul pielii
• creşte debitul de întoarcere venoasă
• accelerează pulsul
• creşte numărul de leucocite
• stimulează funcția hematopoietică
• facilitează desfăşurarea în bune condiții a schimburilor gazoase la nivel respirator, etc.
  

Fototerapia este indicată pentru tratarea şi combaterea următoarelor afecțiuni:

• afecțiuni reumatismale degenerative
• sechele algice poattraumatice
• sindroame vertebrale algice
• boli metabolice
• afecțiuni neoplazice
• tulburări ale circulației periferice, etc.

Fototerapia este contraindicată în următoarele circumstanțe: în cazul hemoragiilor gastrice sau intestinale, în cazul traumatismelor recente, în cadrul bolilor inflamatorii acute.

În urma şedințelor de fototerapie realizate pentru combaterea diferitelor afecțiuni sau condiții patologice, printre care şi durerile de spate, a fost înregistrat un număr redus de cazuri în cadrul cărora au apărut, ca şi efecte adverse ale acestei terapii, cataracta şi fotooftalmia.

Actinoterapia

Actinoterapia este o formă particulară de fizioterapie care presupune utilizarea radiațiilor ultraviolete în diferite scopuri terapeutice. În acest context se pot utiliza raze ultraviolete cu lungime de undă cuprinsă între 400 şi 180 microm.

Actinoterapia poate avea rezultate remarcabile asupra durerilor de spate.

Printre efectele pe care actinoterapia le are asupra organismului uman amintim următoarele aspecte:

• determină pigmentarea pielii prin stimularea secreției de melanină şi mobilizarea acesteia la nivelul celulelor epidermale
• scăderea valorilor glicemiei
• efect analgezic important
• stimulează metabolismul fosfo-calcic prin formarea la nivelul pielii a vitaminei D2 din ergosterol
• scade sensibilitatea dureroasă la nivelul nervilor periferici
• scade tonusul simpatic
• determină vasodilatație în urma secreției de histamină
• efecte bactericide
• inhibă sinteza de ADN şi favorizează denaturarea lui
• stimulează funcția glandelor endocrine prin intermediul mediatorilor
• influențează procesele de reducere şi permeabilitate tisulară
• creşte metabolismul general cu excreție secundară de azot.

Actinoterapia este indicată în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• afecțiuni reumatismale inflamatorii sau degenerative
• lombosciatică
• osteoporoză
• osteomalacie
• sindroame algoneurodistrofice
• afecțiuni ortopedice
• TBC osteoarticular
• sechele posttraumatice
• rahitism
• tetanie latentă
• spasmofilie
• dereglări endocrinologice
• dereglări metabolice
• tulburări neurovegetative cu simpaticotonie, etc.
  

Actinoterapia este contraindicată în caz de prezență a următoarelor afecțiuni: insuficiență hepatică, insuficiență renală, lupus, TBC cu localizare pulmonară, tromboflebită, hemoragii, tulburări de pigmentație, hipersensibilitate, sarcină, nevroză astenică anxioasă, arterioscleroză de grad avansat.

În urma şedințelor de actinoterapie au fost înregistrate, într-un număr redus de cazuri, următoarele efecte secundare negative: urticarie actinică, fotodermatoze, eritem actinic acut, tulburări de pigmentație.

Masajul

Masajul reprezintă exercitarea pe suprafața corpului a diferitelor manipulații manuale, în scop igienic sau terapeutic. Masajul poate avea efecte pozitive mecanice, efecte asupra sistemului vascular şi asupra sistemului nervos.

La nivel vascular, masajul influențează în mod direct circulația superficială şi în mod indirect circulația profundă. Pe lângă aceasta, masajul determină vasodilatație capilară şi stimulează peristaltismul.

Masajul are efect mecanic asupra organismului uman, prin îmbunătățirea condițiilor circulatorii, prin rezorbția lichidelor interstițiale şi prin îmbunătățirea funcției de pompă a cordului.

La nivel nervos, masajul acționează prin intermediul terminațiilor nervoase prezente la nivel cutanat, muscular, la nivelul tendoanelor şi aligamentelor, facilitând transmiterea reflexelor nervoase la nivelul sistemului nervos central prin intermediul căilor rahidiene.

Principalele manevre realizate în cadrul unei sedințe de masaj terapeutic sunt următoarele: efleurajul, frământatul, percuția, fricțiunea şi vibrația.

Durata unei şedințe de masaj este diferită, în funcție de zona la nivelul căreia este efectuat; în medie, o şedință de masaj durează între 20 şi 30 de minute.

Masajul rebuie efectuat zilnic sau cel puțin din două în două zile. Şedințele de masaj se efectuează dimineața.

Masajul terapeutic se efectuează timp de cel puțin două sau şase săptămâni, pentru obținerea unor rezultate corespunzătoare.

În cadrul unei şedințe de masaj se începe cu zobele periferice, după care se îndreaptă spre trunchi. La sfârşitul fiecărei şendințe de masaj se recomandă efectuarea mobilizării articulare active şi pasive.

Masajul terapeutic este recomandat pentru combaterea şi tratarea următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• sechele posttraumatice
• contractură musculară
• nevralgii
• boli ligamentare sau tendinoase
• sechele de tromboflebită profundă
• neuromialgii
• tulburări trofice
• diferite leziuni cutanate, precum ulcerații sau escare, etc.
  

Masajul este contraindicat în caz de prezență a următoarelor afecțiuni:

• ateroscleroză
• afecțiuni neoplazice
• boli infecțioase acute
• boli sistemice (precum hemofilie, etc.)
• boli viscerale acute (precum colecistite, abcese, angiocolite, etc.)
• diferite hemoragii (precum metroragie, hematemeză, etc.)
• infecții specifice (precum lues, tuberculoză, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]