Efectele traumei în creierul copiilor și opțiuni de înlăturare a acestora

Într-un articol recent din BMC Public Health, cercetătorii descriu un studiu efectuat pe șoareci care oferă o viziune optimistă asupra reversibilității efectelor traumei timpurii. Studiul, condus de Prof. Alon Chen de la Institutul Weizmann de Știință, a identificat mecanisme cerebrale afectate de expunerea la traume în copilărie și a arătat că aceste schimbări pot fi reversibile dacă sunt tratate devreme.
Creierul are o calitate remarcabilă numită plasticitate, capacitatea de a se schimba pe parcursul vieții. În anii timpurii, când creierul se dezvoltă încă, este la vârful plasticității. Aceasta se manifestă, de exemplu, în aptitudinea de a învăța limbi, dar implică și o sensibilitate crescută la evenimente traumatice, care pot lăsa cicatrici ce se intensifică cu vârsta. Studiile anterioare au oferit dovezi despre acest efect, dar se știe puțin despre modul în care expunerea la traume la o vârstă fragedă afectează diferitele tipuri de celule cerebrale și comunicarea dintre ele la maturitate.

Laboratorul lui Chen se concentrează pe aspectele moleculare și comportamentale ale răspunsului la stres. În studiile anterioare, echipa a examinat cum stresul din timpul sarcinii afectează descendenții șoarecilor la maturitate. În cercetarea actuală, șoarecii expuși la un eveniment traumatic imediat după naștere (în cazul acestui studiu, neglijarea de către mamele lor) au afișat o varietate de comportamente care indică faptul că se aflau la baza ierarhiei.

Următoarea etapă a studiului a implicat expunerea unor șoareci adulți, care au experimentat traume în copilărie, la o situație socială stresantă: intimidarea de către alți șoareci. Au fost create patru grupuri de șoareci adulți: cei care nu au fost expuși la nicio traumă; cei care nu au fost expuși la traume în copilărie, dar au fost supuși intimidării ca adulți; șoareci expuși la traume doar în copilărie; și șoareci expuși la ambele, traume în copilărie și intimidare ca adulți.

Cercetătorii au realizat o comparație meticuloasă a celor patru grupuri, folosind secvențierea ARN la nivel de celulă unică în hipocamp, o zonă a creierului cunoscută pentru rolul său important în funcționarea socială. Compararea a relevat că trauma timpurie a lăsat o amprentă asupra diferitelor tipuri de celule, afectând în principal expresia genică în două subpopulații de neuroni, cei aparținând sistemului excitator glutamatergic și cei aparținând sistemului inhibitor GABA.

Celulele din creier comunică între ele prin semnale electrice, care pot fi excitatorii sau inhibitorii. Funcționarea normală a creierului necesită un echilibru între semnalele excitatorii și inhibitorii. Măsurătorile electofiziologice efectuate în hipocampul șoarecilor au susținut constatările moleculare: expunerea la traume în copilărie timpurie a perturbat echilibrul dintre semnalele excitatorii și inhibitorii la maturitate.

După descoperirea unui mecanism cerebral perturbat la maturitate ca urmare a traumei timpurii și identificarea acestei perturbări ca un dezechilibru între semnalele excitatorii și inhibitorii, cercetătorii au încercat să găsească o modalitate de a-l corecta. Într-o scurtă perioadă de tratament imediat după trauma timpurie, șoarecii au primit un medicament antianxietate cunoscut - diazepam, comercializat sub numele de Valium - care afectează sistemul inhibitor GABA. Acest scurt curs de tratament a dus la rezultate uimitoare: șoarecii tratați au putut evita complet sau aproape complet viitorul comportamental care îi aștepta și nu se mai aflau la baza scării sociale.

Studiul subliniază importanța tratamentului timpuriu pentru o reabilitare de succes și necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele cerebrale și a dezvolta tratamente eficiente pentru traumele din copilărie. Aceasta oferă o perspectivă optimistă pentru utilizarea plasticității creierului tânăr pentru a ajuta la recuperarea acestuia, evitând impactul pe termen lung pe care trauma îl poate avea în viața adultă.

sursa: Science Daily