Efectele dietei mediteraneene asupra rezultatelor sindromului metabolic

Dieta mediteraneeană ar putea să nu contribuie la îmbunătățirea rezultatelor persoanelor cu risc de sindrom metabolic, potrivit unei revizuiri a 12 studii, majoritatea controlate, ce au comparat dieta mediteraneeană cu o dietă săracă în grăsimi pentru sindromul metabolic.
Sindromul metabolic, diagnosticat pe baza prezenței a trei din cinci caracteristici (hipertensiune arterială, nivel crescut al trigliceridelor, glicemie crescută, obezitate viscerală și colesterol HDL scăzut), este în prezent tratat printr-o combinație de intervenții, atât farmacologice, cât și non-farmacologice. În general, majoritatea intervențiilor non-farmacologice, deși sunt vitale pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică, sunt lipsite de uniformitate. Revizuirea actuală, publicată în jurnalul Human Nutrition & Metabolism, evaluează eficacitatea dietei sărace în grăsimi și a dietei mediteraneene asupra sănătății metabolice în rândul populațiilor non-mediteraneene care au sau care sunt expuse riscului de a dezvolta sindrom metabolic.

Pentru revizuire, cercetătorii au inclus inițial peste 1.140 de studii sau articole care cuprindeau participanți dintr-o țară non-mediteraneeană, diagnosticați anterior cu o afecțiune asociată cu sindromul metabolic sau care prezentau un risc semnificativ de a dezvolta sindrom metabolic. Ulterior, după screening-ul integral, doar zece studii randomizate controlate și două studii continue au îndeplinit criteriile de eligibilitate.

Concluziile revizuirii au arătat că impactul dietei mediteraneene asupra măsurilor sindromului metabolic, precum greutatea corporală, circumferința taliei sau glicemia a jeun (pe nemâncate), printre altele, a fost unul minimal. Dovezile au evidențiat o scădere a tensiunii arteriale și a colesterolului total în rândul celor care au urmat o dietă mediteraneeană, însă dovezile au fost considerate de calitate scăzută.

În studiile randomizate cu un număr redus de indivizi, de sub 60, nivelul HDL-C a crescut dramatic. Comparativ, nivelul LDL-C a scăzut doar în rândul participanților care au urmat o dietă mediteraneeană, însă nu și în grupul de comparație. Încorporarea în intervenția dietei mediteraneene a activității fizice și a unor măsuri ce susțineau deficitul caloric a dus la reducerea glicemiei și a tensiunii arteriale sistolice. Simultan, nivelul glicemiei a jeun a crescut semnificativ, atunci când participanții au urmat dieta mediteraneeană, însă fără a fi activi fizic și fără a încorpora măsuri de reducere a caloriilor consumate.

Autorii atrag atenția asupra faptului că revizuirea actuală pune la îndoială adaptabilitatea dietei mediteraneene, însă concluziile nu sunt unele precise, în principal din cauza cantității limitate de date colectate.

sursa: News Medical
foto: Antonina Vlasova / Shutterstock. com