Efectele aluminiului asupra sănătății
©
Autor: Mancaș Mălina
Aluminiul este un element chimic ce se găseÈ™te din abundență în natură, sub diverse forme. Pătrunde în organismul nostru prin inhalare, ingerare (din alimentele în care ajunge în urma migrării din apă sau sol, sau din alte surse cum ar fi vase, ustensile sau materiale utilizate la prepararea sau depozitarea alimentelor, dar È™i unele medicamente) È™i transdermal (de obicei din produsele cosmetice È™i de îngrijire).
Se regăseÈ™te în fiecare organism È™i poate fi măsurat din sânge, materii fecale sau urină. Expunerea la un nivel minim de aluminiu ce se găseÈ™te în mod natural în alimente È™i apă sau aer nu este de obicei dăunătoare.
Inhalarea sau ingerarea unei cantități mai mari de aluminiu din alimentele procesate ce conÈ›in aditivi din aluminiu, gătirea în vase de aluminiu sau cu folii, precum È™i ingestia medicamentelor ce conÈ›in aluminiu, toate acestea ne poate expune la efecte adverse cauzate de acest metal.
Este un metal alb-argintiu fără miros, uÈ™or È™i al treilea ca abundență. Prezintă o gamă variată de întrebuințări, de la obÈ›inerea materialelor de construcÈ›ii, panouri de caroserie pentru maÈ™ini, componente pentru motoare È™i aeronave, produse pentru împachetare È™i îmbuteliere, folii, ustensile È™i vase de gătit, până la antacizi, medicamente, antiperspirante È™i cosmetice, È™i chiar ca aditiv alimentar.
În Europa, aportul zilnic de aluminiu din alimente este estimat la 7-9 mg/zi pentru un adult. Pentru prepararea, conservarea È™i depozitarea alimentelor È™i a băuturilor se utilizează folii de aluminiu, tăvi, cutii de conserve etc.
CompuÈ™ii de aluminiu pot fi adăugaÈ›i È™i în timpul procesării alimentelor, cum ar fi făină, praf de copt, agenÈ›i de colorare, agenÈ›i antiaglomeranÈ›i etc.
OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății atenÈ›ionează că 0,2 mg/l este doza maximă admisă de aluminiu în apa potabilă. Apa contaminată cu aluminiu nu are miros sau gust diferit. Singura metodă de a verifica nivelul de aluminiu este dozarea È™i verificarea de către firmele specializate. De asemenea, se utilizează deseori sulfatul de aluminiu sau alăun pentru purificarea surselor de apă potabilă.
EPA È™i FDA recomandă ca nivelul de aluminiu din apă să fie între 0,05-0,2 mg/l, limita maximă fiind de 0,2 mg/l.
Sarea de aluminiu este folosită în industria cosmetică la producerea antiperspirantelor, pentru creÈ™terea eficienÈ›ei lor. Acesta blochează glandele sudoripare È™i reduce cantitatea de transpiraÈ›ie de pe suprafaÈ›a pielii. Antacizii conÈ›in în jur de 300-600 mg hidroxid de aluminiu (aprox. 104-208 mg aluminiu) pe tabletă, capsulă sau 5 ml pe doza de lichid. O cantitate redusă a acestei forme de aluminiu ajunge în circuitul sangvin. Aspirina tamponată poate conÈ›ine 10-20 mg aluminiu/tabletă, iar vaccinurile pot conÈ›ine cantități reduse de compuÈ™i de aluminiu, nu mai mari de 0,85 mg/doză. (1, 9)
Depunerile totale de aluminiu din organism sunt de aproximativ 30-50 mg. DistribuÈ›ia nu este uniformă la nivelul organismului. Astfel, la nivelul oaselor se dupune aproximativ 60% din cantitatea de aluminiu absorbită din diverse surse, în timp ce la plămâni se depune 25%, la muÈ™chi 10%, 3% la ficat, 1% la creier, 0,3% la inimă, 0,25% la rinichi È™i 0,2% la splină. Nivelul din ser la indivizii sănătoÈ™i variază între 1-3 μg/l. (2)
Majoritatea studiilor arată că o cantitate mult prea redusă de aluminiu este absorbită la nivelul tractului gastrointestinal. AbsorbÈ›ia depide de anumiÈ›i factori, cum ar fi compoziÈ›ia alimentelor consumate, forma chimică a aluminiului, vârsta È™i starea de sănătate a persoanei.
Majoritatea alimentelor neprocesate conÈ›in mai puÈ›in de 5 mg aluminiu/kg. ConcentraÈ›ii mai mari (5-10 mg/kg) se găsesc în produsele de panificaÈ›ie, de patiserie, unele legume (ciuperci, spanac, ridichi, porumb), fructe confiate, lactate, carne procesată È™i afumată, organe, stridii, făini È™i produse făinoase. Alimentele cu concentraÈ›ii foarte mari de aluminiu includ: frunze de ceai, ierburi, cacao, condimente.
Iată care este concentrația medie de aluminiu din diverse tipuri de alimente:
*Alimente care nu au fost gătite sau depozitate în folie de aluminiu, vase sau capace din aluminiu.
Sursa: Agenția Americană pentru Protecția Mediului (EPA) și Agenția pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor (ATSDR) (1)
Aluminiul poate fi absorbit din foliile alimentare în urma gătirii termice, în special alimentele picante sau conÈ›inând sare, dar È™i acide.
AÈ™a cum arată È™i un studiu publicat în jurnalul Food Additives and Contaminant, acoperirea unui kilogram de alimente cu folie de aluminiu face ca alimentele să absoarbă aproximativ 1-2 mg aluminiu. Doza maximă adminsă de aluminiu ingerat este de 1 mg/kg corp/zi, echivalentul a 60 mg/zi pentru un adult sănătos, valoare stabilită de FAO È™i OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății. (5)
PrezenÈ›a acizilor sau a sărurilor È™i utilizarea tăvilor, foliilor sau ustensilelor din aluminiu pentru alimente precum mere, rubarbă, roÈ™ii, oÈ›et sau alimente sărate poate creÈ™te concentraÈ›ia depunerii de aluminiu în alimente, conform AgenÈ›iei Europene pentru SiguranÈ›a Alimentelor (8) È™i după cum arată un studiu publicat în Jurnalul InternaÈ›ional de ȘtiinÈ›e Electrochimice (10).
Un studiu publicat în acelaÈ™i jurnal arată că la temperaturi ridicate moleculele de aluminiu trec în alimente, iar alimentele acide favorizează acest proces. SubstanÈ›ele de acest gen care au favorizat trecerea aluminiului în alimente, au fost sosul de roÈ™ii, acidul citric, sarea, oÈ›etul de mere È™i condimentele.
Trecere aluminiului în alimente nu este însă direct proporÈ›ională cu volumul È™i cantitatea de alimente acide, sare sau condimente adăugate. Este necesară doar o cantitate redusă de acid sau sare pentru a modifica pH-ul, care favorizează astfel trecerea aluminiului. Cantitățile utilizate în cadrul studiului au fost: 250 ml suc de roÈ™ii, 10 g acid ciric, 5 g sare, 30 ml oÈ›et de mere sau 3 g condimente. Timpul de gătire a fost de 1,5 ore la temperatura de 185 °C. (12)
Cu cât un aliment este gătit mai mult în tăvi de aluminiu sau acoperit cu folie de aluminiu, va absorbi mai mult aluminiu. De exemplu, roÈ™iile gătite câteva minute vor acumua 0,02-0,03 mg/100 g, în timp ce sosul de roÈ™ii gătit 3 ore va acumula 5,7mg/100 g.
Aluminiul este o variantă ieftină È™i la îndemână, însă se recomandă la gătit utilizarea materialelor precum ceramică, sticlă, fontă, inox, sau dacă tot preferaÈ›i aluminiul, să fie aluminiu anodizat. ÎnveliÈ™ul dur al aliminiului anodizat reduce cantitatea de particule de aluminiu ce trec în alimente.
Aluminiul este întâlnit în laptele matern, însă doar o cantitate redusă ajunge în organismul copilului în urma alăptării. ConcentraÈ›ia medie de aluminiu din laptele matern uman variază între 0,0092 – 0,049 mg/l. De asemenea, aluminiul se întâlneÈ™te È™i în formulele de lapte praf.
La nivelul organismului aluminiul devine instabil È™i se transformă în forma Al3+ care afectează metabolismul calciului, fosforului, fluorului sau fierului, motiv pentru care se consideră că ingestia unei cantități mari de aluminiu este asociată cu riscul de Alzheimer sau osteoporoză.
Moleculele de Mg2+ È™i Fe3+ sunt înlocuite de Al3+, care produc dezechilibre asociate cu afectarea celulelor, dezvoltarea lor È™i funcÈ›iile acestora.
Doza maximă admisă este de 1,0 mg/kg/zi, conform Agenției pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor. (13, 14)
Iată care sunt cele mai discutate posibile riscuri ale aluminiului asupra sănătății:
Legătura dintre expunerea la aluminiu È™i boala Alzheimer este un subiect controversat. În timp ce unele studii epidemiologice sugerează o posibilă asociere între boala Alzheimer È™i aluminiu, alte cercetări infirmă această asociere.
O analiză publicată în Journal of Alzheimer Disease (2010) arată că legătura dintre expunerea la aluminiu È™i apariÈ›ia bolii Alzheimer este valabilă doar în cazul unei expuneri constante È™i crescute, în special prin inhalarea unei cantități ridicate de particule de aluminiu sau compuÈ™i asemănători. (3)
Mecanismul de legătură a fost însă oarecum explicat într-o meta-analiză publicată în jurnalul Neurotoxicology (2000). Aportul de aluminiu produce modificări comportamentale, neuropatologice È™i neurochimice, după cum s-a arătat în urma studiilor pe animale, însă doar în urma unui aport ridicat de aluminiu administrat prin injectare.
Aluminiul produce neurotoxicitate prin formarea și acumularea proteinei insolubile beta-amiloid și a hiperfosforilării proteinelor, ceea ce favorizează apariția bolii Alzheimer. Afectează neurotransmiterea corticală colinergică ce predispune la apariția acestei boli. (4, 14)
Acest compus blochează temporar canalele sudoripare, oprind eliminarea transpirației la suprafața pielii. Aceste substanțe pot fi absorbite și pot avea efecte negative asupra estrogeului. Deoarece estrogenul are capacitatea de a favoriza dezvoltarea celulelor tumorale mamare, astfel compușii de bază de aluminiu din antiperspirante pot contribui la dezvolarea cancerului mamar.
Aluminiul sunt formă de clorid de aluminiu sau clorhidrat de aluminiu poate interfera cu funcÈ›iile receptorilor estrogeni din celulele mamare, interacÈ›ionând cu aceÈ™tia È™i crescând riscul de apariÈ›ie a cancerului. (6)
Cu toate acestea, studiile realizate până în prezent în acest sens nu confirmă cu certitudine ipoteza, putând fi vorba de alte cauze, lucru susÈ›inut inclusiv de Institutul NaÈ›ional al Cancerului. (7)
Un studiu publicat în Jurnalul Medical Britanic (2014) sugerează că expunrea la aluminiu poate cauza fibroză pulmoară, astm, osteomalacie, anemie cicrocitică hipocromică sau encefalopatie. Sunt necesară însă studii suplimentare în acest sens È™i pentru a se stabili doza de aluminiu în aerul inspirat necesară pentru a produce aceste efecte asupra funcÈ›iei pulmonare È™i nu numai. (11)
Fibroza pumonară ca urmare a expunerii la aluminiu a fost raportată de obicei în cazul persoanelor care lucrează în medii expuse la praf de aluminiu, alumină (oxid de aluminiu) sau bauxită.
Aluminiul din antacizii destinaÈ›i afecÈ›iunilor gastrointestinale se leagă de fosforul din alimente căruia îi blochează absorbÈ›ia. Astfel, creÈ™te riscul de afecÈ›iuni osoase manifestate prin scăderea mineralizării osoase. (14)
Nivelul de aluminiu din organism poate fi măsurat în sânge, oase, urină sau materii fecale. Simptomele care indică intoxicaÈ›ia cu aluminiu sunt greaÈ›a, ulcere bucale, ulceraÈ›ii ale pielii, eczeme, stări de vomă, diaree sau dureri articulare.
În special în cazul persoanelor cu afecÈ›iuni renale, excreÈ›ia aluminiului din organism este îngreunată, motiv pentru care acesta se poate depune la nivelul oaselor sau sistemului nervos.
Factorii ce cresc riscul intoxicaÈ›iei cu aluminiu sunt mediile de locuire din zone industriale È™i poluate, alimentaÈ›ia intravenoasă prelungită, diminuarea funcÈ›iei renale, hemodializa, consumul substanÈ›elor cu un conÈ›inut ridicat de aluminiu, mediul de lucru în spaÈ›ii expuse la cantități ridicate de aluminiu.
Se regăseÈ™te în fiecare organism È™i poate fi măsurat din sânge, materii fecale sau urină. Expunerea la un nivel minim de aluminiu ce se găseÈ™te în mod natural în alimente È™i apă sau aer nu este de obicei dăunătoare.
Inhalarea sau ingerarea unei cantități mai mari de aluminiu din alimentele procesate ce conÈ›in aditivi din aluminiu, gătirea în vase de aluminiu sau cu folii, precum È™i ingestia medicamentelor ce conÈ›in aluminiu, toate acestea ne poate expune la efecte adverse cauzate de acest metal.
Este un metal alb-argintiu fără miros, uÈ™or È™i al treilea ca abundență. Prezintă o gamă variată de întrebuințări, de la obÈ›inerea materialelor de construcÈ›ii, panouri de caroserie pentru maÈ™ini, componente pentru motoare È™i aeronave, produse pentru împachetare È™i îmbuteliere, folii, ustensile È™i vase de gătit, până la antacizi, medicamente, antiperspirante È™i cosmetice, È™i chiar ca aditiv alimentar.
Expunerea la aluminiu
Aluminiul ajunge în organismul nostru prin intermediul mai multor surse:Aluminiul din alimente
Alimentele naturale sunt cele mai importante surse de aluminiu, mai ales fructele È™i legumele, care absorb din sol acest mineral. Unele alimente conÈ›in adaos de sare de aluminiu. În sol concentraÈ›ia de aluminiu este între 7-100 g/kg.În Europa, aportul zilnic de aluminiu din alimente este estimat la 7-9 mg/zi pentru un adult. Pentru prepararea, conservarea È™i depozitarea alimentelor È™i a băuturilor se utilizează folii de aluminiu, tăvi, cutii de conserve etc.
CompuÈ™ii de aluminiu pot fi adăugaÈ›i È™i în timpul procesării alimentelor, cum ar fi făină, praf de copt, agenÈ›i de colorare, agenÈ›i antiaglomeranÈ›i etc.
Aluminiul din apă
Aluminiul este un compus natural întâlnit în apă. ConcentraÈ›ia de aluminiu din apele naturale este de obicei sub 0,1 mg/l, între 0,001-0,05 mg/l, însă în apele cu pH mai acid valorile pot fi între 0,5-1 mg/l.OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății atenÈ›ionează că 0,2 mg/l este doza maximă admisă de aluminiu în apa potabilă. Apa contaminată cu aluminiu nu are miros sau gust diferit. Singura metodă de a verifica nivelul de aluminiu este dozarea È™i verificarea de către firmele specializate. De asemenea, se utilizează deseori sulfatul de aluminiu sau alăun pentru purificarea surselor de apă potabilă.
EPA È™i FDA recomandă ca nivelul de aluminiu din apă să fie între 0,05-0,2 mg/l, limita maximă fiind de 0,2 mg/l.
Aluminiul din aer
Nivelul de aluminiu din aer variază de obicei între 0,005-0,18 μg/m3, în funcÈ›ie de locaÈ›ie, condiÈ›ii meteo, nivelul industrializării din zona respectivă. Majoritatea cantității de aluminiu din aer este sub forma particulelor de praf. În zonele urbane È™i industrializate nivelul poate fi mai mare, ajungând până la 0,4-0,8 μg/m3. Conform OrganizaÈ›iei Mondiale a Sănătății, expunerea la aluminiu din aerul inspirat este de 0,04 mg/zi, mai puÈ›in de 1% din cantitatea care provine din alimentaÈ›ie.Aluminiul din medicamente, vaccinuri È™i cosmetice
Compusul care se utilizează în medicină este hidroxidul de aluminiu, utilizat în medicamente pentru tratarea ulcerelor gastrice È™i a afecÈ›iunilor renale. Unele vaccinuri conÈ›in compuÈ™i de aluminiu care le cresc eficienÈ›a.Sarea de aluminiu este folosită în industria cosmetică la producerea antiperspirantelor, pentru creÈ™terea eficienÈ›ei lor. Acesta blochează glandele sudoripare È™i reduce cantitatea de transpiraÈ›ie de pe suprafaÈ›a pielii. Antacizii conÈ›in în jur de 300-600 mg hidroxid de aluminiu (aprox. 104-208 mg aluminiu) pe tabletă, capsulă sau 5 ml pe doza de lichid. O cantitate redusă a acestei forme de aluminiu ajunge în circuitul sangvin. Aspirina tamponată poate conÈ›ine 10-20 mg aluminiu/tabletă, iar vaccinurile pot conÈ›ine cantități reduse de compuÈ™i de aluminiu, nu mai mari de 0,85 mg/doză. (1, 9)
AbsorbÈ›ia È™i distribuÈ›ia aluminiului în organism
Cea mai mare cantitatea a aluminiului trece prin sistemul digestiv fără a fi absorbită de organism. Din apă se absoarbe aproximativ 0,3% din doza de aluminiu totală din organism, iar din alimente în jur de 0,1%, trecând în circulaÈ›ia sistemică.Depunerile totale de aluminiu din organism sunt de aproximativ 30-50 mg. DistribuÈ›ia nu este uniformă la nivelul organismului. Astfel, la nivelul oaselor se dupune aproximativ 60% din cantitatea de aluminiu absorbită din diverse surse, în timp ce la plămâni se depune 25%, la muÈ™chi 10%, 3% la ficat, 1% la creier, 0,3% la inimă, 0,25% la rinichi È™i 0,2% la splină. Nivelul din ser la indivizii sănătoÈ™i variază între 1-3 μg/l. (2)
Majoritatea studiilor arată că o cantitate mult prea redusă de aluminiu este absorbită la nivelul tractului gastrointestinal. AbsorbÈ›ia depide de anumiÈ›i factori, cum ar fi compoziÈ›ia alimentelor consumate, forma chimică a aluminiului, vârsta È™i starea de sănătate a persoanei.
Aluminiul din alimente
Cea mai mare concentraÈ›ie de aluminiu este în alimentele procesate, care conÈ›in aditivi, o cantitate crescută de sare etc.Majoritatea alimentelor neprocesate conÈ›in mai puÈ›in de 5 mg aluminiu/kg. ConcentraÈ›ii mai mari (5-10 mg/kg) se găsesc în produsele de panificaÈ›ie, de patiserie, unele legume (ciuperci, spanac, ridichi, porumb), fructe confiate, lactate, carne procesată È™i afumată, organe, stridii, făini È™i produse făinoase. Alimentele cu concentraÈ›ii foarte mari de aluminiu includ: frunze de ceai, ierburi, cacao, condimente.
Iată care este concentrația medie de aluminiu din diverse tipuri de alimente:
Aliment | Concentrația de aluminiu (mg/100g) |
Carne albă, roșie, pește * | 0,02-0,12 |
Brânză naturală * | 1,57 |
Brânză procesată | 29,7 |
Fructe | 0,01-0,04 |
Pâine albă | 0,3 |
Pâine integrală | 0,54 |
Ierburi și condimente | 8,2-75 |
Sare cu aditivi din aluminiu | 16,4 |
Unt de arahide | 0,2 |
Nuci | 0,2 |
Legume în general | 0,01-0,44 |
Spanac | 2,52 |
Praf de copt | 2300 |
Cacao | 4,5 |
Sursa: Agenția Americană pentru Protecția Mediului (EPA) și Agenția pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor (ATSDR) (1)
Gătirea cu vase sau folii din aluminiu
Migrarea aluminiului în alimente în urma contactului dintre acestea È™i foliile sau vasele de gătit este influenÈ›ată de anumiÈ›i factori, cum ar fi:- durata È™i temperatura de gătire
- compoziția și pH-ul alimentelor
- prezența altor substanțe (ex: acizi organici, sare sau alți ioni)
Aluminiul poate fi absorbit din foliile alimentare în urma gătirii termice, în special alimentele picante sau conÈ›inând sare, dar È™i acide.
AÈ™a cum arată È™i un studiu publicat în jurnalul Food Additives and Contaminant, acoperirea unui kilogram de alimente cu folie de aluminiu face ca alimentele să absoarbă aproximativ 1-2 mg aluminiu. Doza maximă adminsă de aluminiu ingerat este de 1 mg/kg corp/zi, echivalentul a 60 mg/zi pentru un adult sănătos, valoare stabilită de FAO È™i OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății. (5)
PrezenÈ›a acizilor sau a sărurilor È™i utilizarea tăvilor, foliilor sau ustensilelor din aluminiu pentru alimente precum mere, rubarbă, roÈ™ii, oÈ›et sau alimente sărate poate creÈ™te concentraÈ›ia depunerii de aluminiu în alimente, conform AgenÈ›iei Europene pentru SiguranÈ›a Alimentelor (8) È™i după cum arată un studiu publicat în Jurnalul InternaÈ›ional de ȘtiinÈ›e Electrochimice (10).
Un studiu publicat în acelaÈ™i jurnal arată că la temperaturi ridicate moleculele de aluminiu trec în alimente, iar alimentele acide favorizează acest proces. SubstanÈ›ele de acest gen care au favorizat trecerea aluminiului în alimente, au fost sosul de roÈ™ii, acidul citric, sarea, oÈ›etul de mere È™i condimentele.
Trecere aluminiului în alimente nu este însă direct proporÈ›ională cu volumul È™i cantitatea de alimente acide, sare sau condimente adăugate. Este necesară doar o cantitate redusă de acid sau sare pentru a modifica pH-ul, care favorizează astfel trecerea aluminiului. Cantitățile utilizate în cadrul studiului au fost: 250 ml suc de roÈ™ii, 10 g acid ciric, 5 g sare, 30 ml oÈ›et de mere sau 3 g condimente. Timpul de gătire a fost de 1,5 ore la temperatura de 185 °C. (12)
Cu cât un aliment este gătit mai mult în tăvi de aluminiu sau acoperit cu folie de aluminiu, va absorbi mai mult aluminiu. De exemplu, roÈ™iile gătite câteva minute vor acumua 0,02-0,03 mg/100 g, în timp ce sosul de roÈ™ii gătit 3 ore va acumula 5,7mg/100 g.
Aluminiul este o variantă ieftină È™i la îndemână, însă se recomandă la gătit utilizarea materialelor precum ceramică, sticlă, fontă, inox, sau dacă tot preferaÈ›i aluminiul, să fie aluminiu anodizat. ÎnveliÈ™ul dur al aliminiului anodizat reduce cantitatea de particule de aluminiu ce trec în alimente.
Efectele aluminiului asupra bebelușilor
BebeluÈ™ii născuÈ›i prematur pot fi expuÈ™i unui risc ridicat de toxicitatea cu aluminiu în urma hrănirii parenterale. SoluÈ›iile de hrănire intravenoasă pot conÈ›ine cantități ridicate de aluminiu, derivat din gluconat de calciu È™i fosfat de calciu din soluÈ›ie. Rinichii bebeluÈ™ilor născuÈ›i prematur, fiind insuficent dezvoltaÈ›i, nu sunt complet capabili să elimine tot aluminiul din oganism, iar acesta se poate acumula la nivelul oaselor, crescând riscul de dezvoltare a bolilor metabolice osoase, a hepatitiei colestatice sau reducerea dezvoltării mentale. De aceea, este prevăzut ca soluÈ›iile de hrănire parenterală să conÈ›ină o cantitate redusă de aluminiu. (2)Aluminiul este întâlnit în laptele matern, însă doar o cantitate redusă ajunge în organismul copilului în urma alăptării. ConcentraÈ›ia medie de aluminiu din laptele matern uman variază între 0,0092 – 0,049 mg/l. De asemenea, aluminiul se întâlneÈ™te È™i în formulele de lapte praf.
Efectele aluminiului asupra organismului
La nivelul organismului aluminiul devine instabil È™i se transformă în forma Al3+ care afectează metabolismul calciului, fosforului, fluorului sau fierului, motiv pentru care se consideră că ingestia unei cantități mari de aluminiu este asociată cu riscul de Alzheimer sau osteoporoză.
Moleculele de Mg2+ È™i Fe3+ sunt înlocuite de Al3+, care produc dezechilibre asociate cu afectarea celulelor, dezvoltarea lor È™i funcÈ›iile acestora.
Doza maximă admisă este de 1,0 mg/kg/zi, conform Agenției pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor. (13, 14)
Pentru a minimiza cantitatea de aluminiu ingerată evitaÈ›i gătirea sau acoperirea alimentelor cu folii, evitaÈ›i folosirea vaselor din aluminiu. Nu lăsaÈ›i alimentele împachetate în folii de aluminiu pentru prea mult timp.
Iată care sunt cele mai discutate posibile riscuri ale aluminiului asupra sănătății:
Riscul de apariție a bolii Alzheimer
Cel mai discutat aspect privind toxicitatea aluminiului face referire la efectele asupra sistemului nervos. Poate acÈ›iona asupra neurocomportamentului È™i funcÈ›iilor motorii, senzoriale sau cognitive.Legătura dintre expunerea la aluminiu È™i boala Alzheimer este un subiect controversat. În timp ce unele studii epidemiologice sugerează o posibilă asociere între boala Alzheimer È™i aluminiu, alte cercetări infirmă această asociere.
O analiză publicată în Journal of Alzheimer Disease (2010) arată că legătura dintre expunerea la aluminiu È™i apariÈ›ia bolii Alzheimer este valabilă doar în cazul unei expuneri constante È™i crescute, în special prin inhalarea unei cantități ridicate de particule de aluminiu sau compuÈ™i asemănători. (3)
Mecanismul de legătură a fost însă oarecum explicat într-o meta-analiză publicată în jurnalul Neurotoxicology (2000). Aportul de aluminiu produce modificări comportamentale, neuropatologice È™i neurochimice, după cum s-a arătat în urma studiilor pe animale, însă doar în urma unui aport ridicat de aluminiu administrat prin injectare.
Aluminiul produce neurotoxicitate prin formarea și acumularea proteinei insolubile beta-amiloid și a hiperfosforilării proteinelor, ceea ce favorizează apariția bolii Alzheimer. Afectează neurotransmiterea corticală colinergică ce predispune la apariția acestei boli. (4, 14)
Antiperspirantele È™i cancerul de sân
Sarea de aluminiu este utilizată în obÈ›inerea antiperspirantelor cosmetice, care reduc transpiraÈ›ia, dar È™i în deodorante (care înlătură mirosurile neplăcute). Această sare este incriminată de unele studii pentru efectele genotoxice.Acest compus blochează temporar canalele sudoripare, oprind eliminarea transpiraÈ›iei la suprafaÈ›a pielii. Aceste substanÈ›e pot fi absorbite È™i pot avea efecte negative asupra estrogeului. Deoarece estrogenul are capacitatea de a favoriza dezvoltarea celulelor tumorale mamare, astfel compuÈ™ii de bază de aluminiu din antiperspirante pot contribui la dezvolarea cancerului mamar.
Aluminiul sunt formă de clorid de aluminiu sau clorhidrat de aluminiu poate interfera cu funcÈ›iile receptorilor estrogeni din celulele mamare, interacÈ›ionând cu aceÈ™tia È™i crescând riscul de apariÈ›ie a cancerului. (6)
Cu toate acestea, studiile realizate până în prezent în acest sens nu confirmă cu certitudine ipoteza, putând fi vorba de alte cauze, lucru susÈ›inut inclusiv de Institutul NaÈ›ional al Cancerului. (7)
Aluminiul și afecțiunile pulmonare
Expunerea la aluminiu din aerul inspirat poate afecta funcÈ›iile pulmonare, însă este nevoie de concentraÈ›ii mari de aluminiu, mai precis din zone ocupaÈ›ionale predispuse la inhalarea aluminiului.Un studiu publicat în Jurnalul Medical Britanic (2014) sugerează că expunrea la aluminiu poate cauza fibroză pulmoară, astm, osteomalacie, anemie cicrocitică hipocromică sau encefalopatie. Sunt necesară însă studii suplimentare în acest sens È™i pentru a se stabili doza de aluminiu în aerul inspirat necesară pentru a produce aceste efecte asupra funcÈ›iei pulmonare È™i nu numai. (11)
Fibroza pumonară ca urmare a expunerii la aluminiu a fost raportată de obicei în cazul persoanelor care lucrează în medii expuse la praf de aluminiu, alumină (oxid de aluminiu) sau bauxită.
Aluminiul și riscul de osteoporoză
În special în cazul persoanelor cu afecÈ›iuni renale eliminarea aluminiului din organism poate fi îngreunată, motiv pentru care acest compus se poate depune la nivel osos, favorizând apariÈ›ia osteomalaciei sau osteoporozei.Aluminiul din antacizii destinaÈ›i afecÈ›iunilor gastrointestinale se leagă de fosforul din alimente căruia îi blochează absorbÈ›ia. Astfel, creÈ™te riscul de afecÈ›iuni osoase manifestate prin scăderea mineralizării osoase. (14)
Nivelul de aluminiu din organism poate fi măsurat în sânge, oase, urină sau materii fecale. Simptomele care indică intoxicaÈ›ia cu aluminiu sunt greaÈ›a, ulcere bucale, ulceraÈ›ii ale pielii, eczeme, stări de vomă, diaree sau dureri articulare.
În special în cazul persoanelor cu afecÈ›iuni renale, excreÈ›ia aluminiului din organism este îngreunată, motiv pentru care acesta se poate depune la nivelul oaselor sau sistemului nervos.
Factorii ce cresc riscul intoxicaÈ›iei cu aluminiu sunt mediile de locuire din zone industriale È™i poluate, alimentaÈ›ia intravenoasă prelungită, diminuarea funcÈ›iei renale, hemodializa, consumul substanÈ›elor cu un conÈ›inut ridicat de aluminiu, mediul de lucru în spaÈ›ii expuse la cantități ridicate de aluminiu.
Data actualizare: 12-04-2019 | creare: 05-08-2016 | Vizite: 41200
Bibliografie
(1) Public health statement for aluminum, link: https://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp22.pdf (2) Aluminum in food – the nature and contribution of food additives, link: https://cdn.intechweb.org/pdfs/28917.pdf
(3) Aliminum in the diet and Alzheimer s disease: from current epidemiology to possible disease-modifying treatment, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20378957
(4) The toxicology of aluminum in the brain: a review, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11130287
(5) Aluminium levels in italian diets and in selected foods from alouminium ustensils, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8885317
(6) Aluminium, antiperspirants and breast cancer, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16045991
(7) Antiperspirants/Deodorants and Breast Cancer, link: https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/myths/antiperspirants-fact-sheet
(8) Safety of aluminium from dietary intake, link: https://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/scientific_output/files/main_documents/754.pdf
(9) Aluminium in drinking water, WHO Guidelines for Drinking -water Quality, link: https://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/chemicals/en/aluminium.pdf
(10) Effect of aluminum leaching process of cooking wares on food, link: https://www.electrochemsci.org/papers/vol6/6010222.pdf
(11) More on pulmonary fibrosis associated with aluminum trihydrate (corian) dust, link: https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMc1407658#t=article
(12) Risk assessment of using aluminum foil in food preparation, link: https://www.electrochemsci.org/papers/vol7/7054498.pdf
(13) Toxicity, mechanism and health effects of some heavy metals, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4427717/
(14) Aluminum: Health effects, link: https://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp22-c3.pdf
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.intră pe forum